[Terminat] Un sarut la miezul noptii

[BloodyInnocence]

Deci sper ca nu v-ati plictisit de mine si de absolut plictisitoarele mele povesti care nu se mai termina niciodata:)) Oricum va asigur ca aceasta este o poveste foarte scurta fata de celelalte "Capodopere" ale mele.
Nu va spun absolut nimic despre aceasta poveste. Va las singuri sa decideti daca vor aparea sau nu personaje fantastice:)
Orice fel de critica este bine venita. Puteti sa fi-ti oricat de duri doriti, nu ma deranjeaza:) Cel putin atata timp cat critica voastra este baza pe niste argumente solide, nu voi avea nici o problema cu ea.

Un sarut la miezul noptii
Prolog

Era nevoie de ceva foarte nesemnificativ pentru a-l atrage pe celalalt Lord. Un singur pas, un simplu singur contact al razelor lunare cu pielea mea că a aparut în fata mea, materializându-se în aer din nimic. M-a apucat de încheietura mâinii drepte aducându-mi tot trupul în mijlocul acelei pajişti cât mai departe de acolitii periculoşi ai Lordului care se opriseră, mârâind ameninţător exact acolo unde cu numai câteva secunde statusem. Îi puteam auzi şi eu de la acea distanţă considerabilă cum mârâiau şi muşcau aerul furioşi că pradă a reuşit să scape. Mi-a dat drumul dar s-a uitat la mine cu o aşa expresie încât orice gând coerent din mintea mea a zburat undeva departe de unde nu puteam să îl recuperez. Am înteles, totuşi, că el nu avea să ezite să mă omoare dacă încercam să fug, aşa că am întepenit acolo unde m-a pus neîndraznind să mă îndepartez de prezenta lui care mă sufocă. Nu îmi dadeam seama atunci că amândoi ne uitam în ochii celuilalt şi că eu, de fapt, de aceea mă simteam sufocată de prezenta lui. Din cauza acelei priviri care mă despuia de toate protectiile mele lasându-mă goală şi vulnerabilă în fata lui.
- Ne reîntâlnim din nou, frumos Luceafar de seară, a spus cel care mă, cică, „salvase”.
Dar ceva era ciudat. Ceva nu se potrivea numai că nu puteam să spun atunci, în acea clipă, ce mai exact. Poate modul în care rostise cuvintele deşi din câte puteam să îmi dau seamă o facuse în acelaşi modul seducator şi periculos specific lui, poate cuvintele pe care le-a zis sau poate ceva din ochii lui albaştrii înghetati, dar cert era că ceva din atitudinea lui m-a facut să devin foarte atentă la el. Ceva nu era în regulă, nu se potrivea cu Lordul nemilos pe care îl întâlnisem în trecut. Am alungat acea senzatie dând vina pe dorinta mea de a face din acea întâmplare un simplu vis, de a nega realitatea în speranta că poate mi se adeverea dorinta şi mă trezeam în închisoarea mea dându-mi seama că fusese doar un vis. Numai că ştiam că nu era adevarat. Mi-am lasat privirea în jos deoarece vroiam să mă scufund în starea de neacceptare a adevarului fugind ca o lasă de realitate decât să o înfrunt.
- I-ati mâinile de pe ea şi dă-mi-o înapoi! Este a Mea! A mârâit celalalt Lord.
Încă nu reuşisem să înteleg ce mai exact erau cei doi Lorzi şi cum de puteau să fie frati buni în timp ce erau atât de diferiti.
- Corectează-te, frăţioare. Era a ta. Acum este a Mea. Se află momentan sub protectia lunii şi automat şi a mea, faţă îmi apartine. Şi în plus, a zis el apropiindu-se chipul de pielea gâtului meu şi inhalând adânc mirosul meu, nu îţi apartine, nu ai facut-o a ta.
Cumva în timp ce ei doi discutau, Lordul se daduse în spatele meu şi şi-a bagat mâna în parul meu pentru a-mi înclina capul în dreapta ca el să îşi treacă nasul şi apoi limba de-a lungul gâtului meu. Când facuse asta simtisem un fior strabatându-mi şira spinarii şi nu era unul bun. Îmi înghetase sângele în vene acel act şi nici eu nu ştiam cum de ramasesem în picioare când tot ce îmi doream era să mă prabuşesc pe jos şi să nu mă m-ai ridic.
- Dă-mi-o! Mârâit celalalt înainte să se arunce.
Şi uite aşa tot Iadul se dezlantui.