[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Hetalia]

Buna din nou. In primul rand as vrea sa-mi cer scuze ca nu am mai comentat de ceva timp, my shame .
Acum, referitor la poveste. Este extraordinara, excelenta, nemaipomenita :X. Saracul Strif', nu ma asteptam la Yu sa-i faca asta, mai ales ca era treaz si s-a opus cu vehementa.
Despre partea literara am cele mai bune pareri. Ati descris foarte bine si povestea a decurs cum trebuie, frumos si fara graba.
Tot nu-mi dau seama ce implicatie are Kiro in toata povestea celor doi. Astept cu nerabdare nextu' pentru ca povestea asta e superba :X. Succes in continuare si multa inspiratie .
Kisu and bye

[nolazy]

Ahhhh manca-v-ar mama pe voiiii :X:X:
Ma bucur atat de mult ca l-ati lasat pe Strify sa fie constient. Nah, s-a jucat cu focul si s-a ars
Acum sunt tare curioasa cum se va schimba relatia celor doi.Cel putin in cazul lu Strify...va mai putea sa-i tina piept ca pana acum?
Ahh, mi-am amintit de o faza de care mi-ai zis tu myuu si acum sunt si mai confuza . Abia astept capitolele urmatoare..nici nu stiu cum voi mai rezista.
Felicitari pentru acest fic minunat care are atati de multi fani...si sunt sigura ca nu-i veti ddezamagi vreodata.

Umm, n-am citit ce au scris ceilalti, asa ca exista posibilitatea sa ma fi repetat, asa ca sry. Oricm, vad ca-s ultima care comenteaza...lenea

V-am pupat si va astept cu un nou capitol cat mai repede :d
pa pa

[Yaoi Queen]

Asaa.. un cadou de dupa revelion si o urare, daca tot sunt pe aici. La Multi Ani si sper sa aveti un an nou plin de fericiri si impliniri
Kissez from Kana & Myuu (si multumim ca ne cititi ^.^)

Capitolul 9

Razele nemiloase ale soarelui imi invadeaza incaperea, deranjandu-mi somnul si obligandu-ma sa imi acopar chipul cu plapuma, insa ma ridic brusc din pat, simtindu-mi corpul neacoperit de haine. Imi amintesc ce am facut aseara si imi asez o palma pe chip.
-Oh Doamne... Am violat papadia! spun eu cu voce tare, trecandu-mi mana peste ochii obositi. Cum se numeste asta? Plantofilie? continui apoi, incercand sa zambesc. Nu stiu pe cine incerc sa pacalesc...Poate ca daca nu ma simteam vinovat as fi ras, dar totusi, nu cred ca el va mai bea vreodata cand sunt eu prin preajma. Adevarul e ca toata bautura aceea m-a ametit, mai mult decat data trecuta, si desigur, am actionat dupa bunul meu plac, fara sa ma gandesc la papadie. Ei bine, e si vina lui. Nu trebuia sa se dea beat. Dar atunci de ce naiba a acceptat sa vina cu mine la hotel? Pun pariu ca nu credea ca ii voi aranja perna sub cap si ii voi spune povestea "Alba ca zapada si cei sapte pitici". Oftez prelung, apoi ma ridic lent de pe suprafata moale, indreptandu-ma cu pasi mici spre baie, unde imi clatesc chipul cu apa rece. Imi privesc reflexia in oglinda in timp ce stau sprijinit de chiuveta, inca putin uimit de ceea ce am facut aseara. As fi putut pur si simplu sa-l las in pace daca am vazut ca nu era beat, dar prostia care zace in mine, se pare ca n-are de gand sa ma paraseasca, si m-a impins la cu totul altceva. Amintindu-mi ca sunt in pielea goala, ies din baie, grabindu-ma spre dulap si imbracand de acolo o pereche de boxeri, apoi privesc ceasul digital de pe noptiera, tersarind.
-Ce dracu'?! Ora doispe' jumatate, iar noi trebuie sa plecam la unu ! De ce naiba nu m-a trezit nimeni?! Telefonu' asta ii pus aici de-ampururea?! Strig eu nervos, amintindu-mi apoi ca aseara, inainte sa ma pun in pat am scos toate firele telefonului pentru a nu fi deranjat... si totusi, de ce niciunul dintre baieti nu a venit?
Revenind la plecarea nostra, incep sa imi fac bagajul, aruncandu-mi din dulap in valiza toate hainele care le prind in mana, si tocmai din cauza asta nu reusesc sa-mi inchid prea usor porcaria asta, deloc spatioasa.
-Atat de idiot... Am uitat sa ma imbrac pentru ca m-am grabit sa-mi fac bagajul asta nenorocit! zic eu, punandu-mi mana in cap si injurand pe un ton marait de la tot ce e pe pamant, pana mai sus de atmosfera. Intr-un final, deschid din nou valiza, luandu-mi un maiou rosu cu un dragon imprimat pe piept si niste blugi negrii cu lanturi argintii prinse de la buzunarele din fata, pana la cele din spate. Imi inchid din nou valiza (desigur, asta mai dureaza inca cinci minute), apoi ma incalt, ieisind pe usa apartamentului si tragandu-mi bagajul dupa mine. Intru in lift, apasand butonul de parter si lasandu-mi pentru un timp mana ce cara valiza sa se odihneasca. De cum ajung in holul hotelului, ii vad pe Shin, Kiro si Romeo asteptandu-ma pe niste fotolii, de care eu ma apropii nervos.
-Vreau sa stiu de ce dracu' nu am fost trezit mai devreme! spun eu ridicandu-mi tonul si lasandu-mi bagajul jos.
-Ei bine, Strify ne-a spus ca te-ai trezit si ca te pregatesti, dar vad ca ti-a luat cam mult, raspunde Romeo, analizandu-ma din cap pana-n picioare.
-Unde e? Intreb eu, privind nervos in jurul meu, asteptand sa zaresc o papadie.
-Autocar. Nu a vorbit aproape deloc cu noi. S-a intamplat ceva aseara? Se plangea ca il doare tot corpul, imi spune brunetul, incrucisandu-si bratele si privindu-ma suspicios.
-Umm... Chiar nu stiu. Am fost ametit rau de tot si nu mai tin minte nimic.
Desigur, am mintit. Dar poate ca daca Strif' va crede ca eram beat, nu va mai fi asa de suparat pe mine... desi nu sunt prea sigur, pentru ca un viol, tot viol ramane. Ah... prostia omeneasca! Imi ridic valiza, apoi ies din hotel, impreuna cu ceilalti trei baieti si urcam cu totii in autocarul nostru. Nu e unul cu multe scaune asa cum probabil multi cred... ci e ca un fel de rulota, asadar avem paturi, baie, si toate cele... Destul de spatios, dupa parerea mea. De cum am intrat in autocar, imi las bagajul aruncat langa patul meu si merg inspre cel a lui Strify. Acesta este mai indepartat, si despartit de o usa de celelalte paturi, deoarece el se trezeste de obicei dimineata si incepe sa povesteasca cu Kiro (care are patul paralel cu al lui), iar eu, Shin si Romeo nu vrem sa fim deranjati, pentru ca de obicei dormim mai mult.
Patul papadiei este acoperit cu acea perdea groasa, care nu permite luminii sa intre, si care se obicei se pune seara daca nu vrei sa fii deranjat de lumina diminetii.
-Ce ai patit, cap de papadie? intreb eu, dand perdeaua aia la o parte. Strify sta intins pe spate, cu mainile sub cap, si privind in gol, insa de cum constata ca sunt langa el, isi muta privirea spre mine.
-Dispari de-aici, imi spune el, intorcandu-se pe partea cealalta.
-Oh... e suparata papadia. Da' ce-ai patit? intreb eu, incercand sa par cat mai natural, lucru care nu stiu cat voi reusi.
-Poftim?! Striga el, sarind el ca ars, si ridicandu-se in sezut. Adica tu faci ce faci si ma intrebi de ce sunt suparat?! Nu ti se pare logic sa fiu? Esti cretin?! continua apoi si mai nervos.
-Bine, dar... ce am facut?
-Haide, Yu! Nu-mi veni mie cu idiotenii de genul "nu-mi amintesc". Si chiar daca nu iti amintesti nimic de aseara, sigur tii minte cum ai profitat de mine cand eram beat! Sper sa mori in chinuri pentru ca esti un nenorocit!
Ce dracu'? Cred ca ar trebui sa ma las de meserie! Chiar nu imi vine sa cred ca stie tot! Ei bine... probabil pana la urma oricum isi dadea seama, dar cred ca era mai bine daca asta se intampla mai tarziu. Intr-un final, plec de langa el, indreptandu-ma spre patul meu, unde ma trantesc ca o leguma, cu mainile sub cap si cu privirea spre un punct fix. Trebuie sa scap cumva de sentimentul asta nenorocit de vinovatie. Parca ma macina pe dinauntru si-mi da si o durere de cap. Aud zgomotul facut de cineva care se indreapta spre patul meu, iar de cum observ ca este Kiro, il prind de incheietura, tragandu-ul in patul meu si asezandu-ma desupra lui.
-Yu! M-ai speriat... ce s-a intamplat? intreaba el, privindu-ma curios.
-In seara asta o sa vin la tine, asadar te-am anuntat, ii soptesc eu, aplecandu-ma spre urechea sa si muscandu-l de lob.
-Stai putin! Eu... Patul meu e langa a lui Strify si oricum, stii foarte bine ca eu nu...
-Haide, Kiro. Ma simt groaznic dupa ce am facut aseara. Si Strif' e suparat pe mine. Trebuie sa fac ceva si sa ma scap de vinovatia asta groaznica.
-Deci sa inteleg ca eu sunt doar ceva care te scapa pe tine de griji? intreaba el, afisand un zambet fals, si coborandu-si privirea. Se ridica din patul meu, aranjandu-si hainele spunandu-mi apoi oarecum resemnat: - In noaptea asta, dupa ce vor adormi Shin si Romeo. Sa-ti fie clar ca e ultima oara cand mai fac asa ceva!
Oficial, ma simt ca un rahat! Acum Kiro crede ca eu il consider un obiect. Frumos... Dar cel putin stiu ca pentru el nu ar fi prima si nici a doua oara cand e cu un tip. Stiu... pentru ca a fost al meu cu mult timp in urma. Nu imi amintesc nimic de atunci, deoarece amandoi eram atat de beti incat nici nu mai stiam cum ne cheama, iar lucrul asta s-a intamplat de doua ori. Tot ceea ce imi amintesc, este ca ne-am trezit de fiecare data in patul meu, dezbracati, iar Kiro avea niste dureri de corp ingrozitoare. Desigur, a jurat ca nu va mai bea niciodata atat de mult, dar observ ca nu se eschiveaza in a iesi cu alti baieti de atunci. Nici fetele nu-i lipsesc din program, asadar se poate spune ca o duce bine.
Autocarul porneste, iar Romeo se aseaza pe patul lui, care este paralel cu al meu si, ca de obicei, ne invita pe toti la o partida de poker, iar singurul care nu are de gand sa se ridice din pat este Strify...
-Poker pe dezbracate? intreb eu, privindu-i pe ceilalti si zambind in coltul gurii.
Au aprobat in scurt timp, apoi ne-am ocupat locurile: Shin langa Romeo, iar Kiro langa mine. Asta ar trebui sa fie amuzant pentru ca nu am mai jucat niciodata asa, decat pe bobarnace sau pedepse. Parca suntem niste copii, dar e totusi amuzant.

* * * * *

-Ha! Plangeti fraierilor! Am full! Spun eu, mandru, si lasandu-mi cartile sa cada pe masa, astfel incat sa vada toti ca nu mint. Nu dureaza mult bucuria mea, pentru ca, imediat intra Kiro, parca izbindu-ma cu ceva in cap.
-Chinta roiala! Te-ai dus, amice! Spune el, facand acelasi lucru cu cartile, si zambind al dracului de multumit ca mi-a dat peste nas.
Acum, toti sunt dezbracati pana la chiloti si numai eu mai am pantalonii pe mine. Se pare ca am sa scap si eu de ei, din pacate. Daca mai pierd o data, s-a zis si cu boxerii mei. Dar nu voi lasa eu sa se intample asta...
Trec vreo cinci minute pana sunt impartite din nou cartile. Romeo si Kiro s-au retras, ceea ce inseamna ca nu le-au placut mana pe care o aveau, si a mai ramas numai Shin.
-Careu de asi! spune el, sigur pe sine, asezand cartile pe masuta din fata, punandu-si apoi mainile-n san.
-Ce?! Tu glumesti frate! Tresar eu, nemultumit, si targand o privire peste cartile lui. Injur printre dinti, si ma ridic pe urma in picioare. La fel ca el, am tot careu, insa e mai slab decat al lui, ceea ce inseamna ca am pierdut. A dracu' porcarie! rostesc apoi, prinzand de materialul boxerilor mei, si tragand de ei, in jos. Nu e vorba ca voi ramane dezbracat, dar urasc sa pierd... Se pare ca am fost urmarit de ghinion in zilele astea.
-Yu, prietene, ce exercitii faci? intreaba Romeo, incepand sa fluiere si sa rada in hohote, fiind apoi urmat si de Kiro, pe urma de Shin.
-Exercitii de dat pumni in gura, daca mai radeti! raspund eu, incrucisandu-mi bratele si ridicand o spranceana.
-Iarta-ma amice, dar mi-e mila de persoanele care isi petrec noptile cu tine. Acum stiu de ce toate fetele cu care iesi, merg cracanate dupa ce ies din camera ta, spune el, continuand sa rada pana ce aproape ii dau lacrimile.
Nu pot sa cred cat de repede trece timpu, cand eu ma distrez cu oamenii astia... Dupa ce m-am imbracat la loc, continuam cu tot felul de jocuri si glume, iar la un moment dat ni se alatura Strify, insa pe mine nu ma baga in seama si se preface ca nu sunt in acelasi loc cu el. Deranjant, dar sunt baiat mare, asadar pot sa suport.
Noaptea si-a facut aparitia mai rapid decat as fi crezut, insa nu ma deranjeaza... chiar deloc. Cum deja este ora trei noaptea, cred ca a venit timpul sa-mi fac simtita prezenta in alt loc. Ii pronunt numele lui Romeo in soapta, apoi a pe a lui Shin, vrand sa vad daca au adormit, si, spre fericirea mea, ei nu mai aud nimic acum. Cum patul lui Romeo este supraetajat, Shin doarme desupra lui, asadar imi e usor sa ii urmaresc... Norocul meu.
Cobor de pe suprafata moale, indreptandu-ma lent spre usa pe care o deschid cu grija, pentru a nu face zgomot. Ajungand in dreptul locului in care doarme Kiro, dau perdeaua groasa la o parte si ma asez peste el, trezindu-l.
-Buna, soptesc eu, aplecandu-ma asupra lui si cuprinzandu-i buzele intr-un sarut oarecum violent. Fara sa mai pierd timpul, scap de tricoul lui, si apoi de al meu, lasandu-le sa zaca cine stie pe unde. Pe urma, incep a-i saruta sfarcurile, care se intaresc la contactul cu buzele mele. Le umezesc, trecandu-mi limba peste ele, iar Kiro scapa un geamat, moment in care imi ridic capul, pentru a-l privi.
-Ai grija sa nu faci prea mult zgomot, spun eu privindu-i chipul si vazand o alta persoana sub mine. O sa te auda... Strify?! rostesc eu aproape sarind in sus abtinandu-ma sa nu urlu ca un fraier, vazand papadia in locul lui Kiro... Ce naiba?
-Ce s-a intamplat, Yu? Intreaba el, facandu-ma sa-mi scutur capul si sa revin la realitate. Dar atat de mult mi s-au accelerat bataile inimii in momentul ala... Cred ca incep sa innebunesc! De ce l-am vazut pe Strify?
Trecand peste asta, revin la ceea ce faceam si scap de restul obiectelor vestimentare, plasandu-ma apoi intre picioarele lui Kiro.
-Yu, stai! E prea repede! sopteste el, aratand oarecum speriat, dar nu il bag in seama si il patrund rapid, facandu-l sa scape un scancet. Ii acopar gura cu a mea, pentu a nu lasa zgomotele sa se auda si imi strecor limba printre buzele sale, cautand-o pe a lui. Scoate sunete infundate, la fiecare patrundere si ma prinde cu ambele maini de brate, strangandu-ma cu putere. De indata ce ii eliberez gura, din nou ma sochez, vazandu-l pentru a doua oara pe Strify, moment in care inima si-a grabit din nou ritmul si un fior imi strabate corpul.
-Kiro, innebunesc... rostesc eu, realizand ca mintea mea o ia pe alte cai. Imi grabesc si mai mult miscarile, iar el scapa gemete, arcuindu-si in acelasi timp spatele. As vrea sa-l vad si pe Strify asa sub mine... gemand de placere... Cred ca delirez. Ce naiba mi se intampla?


______________
Si acum niste poze, pe care eu, personal, le ador Sper sa va placa si voua :3

[Mitus]

Deci Yu chiar e prost, dupa ce ca ii face rau papadiei se culca cu altii numai ca sa scape el de griji. Pff dar oare Strify nu are destule pe cap? Adica e adevarat ca el si-a cautat-o cu lumanarea, dar totusi omul asta e mai idiot decat prevede legea...
Imi place continuarea, adica mereu imi place ce scrieti voi doua, dar intr-un fel ma enerveaza dobitocul ala prea tare.. Bietul Kiro gandeste acum ca pentru el a fost doar un obiect, cineva care a fost folosit doar asa... Imi vine sa-l strag de gat... Cum sa faca asa ceva cand Strify doarme asa aproape de ei doi? Daca se trezeste si ii vede asa o sa sufere, iar daca scumpa mea papadie sufera, o sa sufere si Yu (pe cuvant de cercetas):]]
Va urez si eu An Nou Fericit si multa multa inspiratie
:bye:

[^ToxicK kiD^]

Ce ma bucur ca ai pus continuarea .
Deci nu pot sa cred o__0 Yu e un mare mare idiot :die: . Adica Strify sufera in tacere , iar tampitul o face cu Kiro ? In aceeasi camera in care dormea si Strify o__0 Doamne o_0 Om nebun o_0 Doar ca sa ii fie lui bine T_T . Zice el ca se simte vinovat , dar nu face nimic ca sa-si arate greseala . Face sex cu Kiro , doamne -_-" . Da ce mi-a placut cand il vedea pe Strify in Kiro :ha: . Vedea numai chipul papadiei xD Mwahaha xD Asa ii trebuie -_-" . Am vazut parca una sau doua greseli de tastare , dar cu siguranta au fost din neatentie . Eh , greseli de astea face tot omul xD Deci nu o sa le iau in considerare . Imi place la nebunie modul tau de a descrie . Ai un stil aparte care ma incanta mult . Am citit cuvintel cu cuvintel . Dialogul nu a fost sec , s-a impletit perfect cu naratiunea . Nu am nimic de criticat , ai scris superb . De fiecare data ma dai gata cu ceea ce scri . Sa o ti tot asa . Iti urez si eu un calduros La multi ani si sper ca acest an sa iti indeplineasca tot ceea ce iti doresti . Iti doresc fericire si sa ai parte numai de bucurii . Bye :3

[MaDyY]

Am aterizat(in sfarsit) pe aici... so:
Inainte de toate felicitari pt fic, si mai ales felicitari pt genul ales. Faceti o echipa buna si aveti stiluri asemanatoare, si asta face ficul mai usor de citit.
Trecand peste asta, tin neaparat sa va spun ca am citit ci celalalt fic cinema bizarre si nu cred ca ar trebui sa va suparati foarte tare (prevad ca voi da cu capu` in ceva dupa ce cititi asta). Ideea va apartine, asa ca lasati asta la o parte, pt ca ficuri cb vor aparea oricum, de aceea voi ar trebui sa va axati in continuare pe originalitatea ideii. Ca sa nu ma injurati-prea tare- pun punct si trec la fic.

Am evitat ficul, nu stiu de ce, dar am facut-o, pana cand Yaku-chin a adus vorba pe mess, iar acum nu-l mai evit, ci bantui pe aici in fiecare zi.
Chiar mi-a placut, desi trebuie sa recunosc, imi pare rau de Strify; vorba lu` Romeo -Iarta-ma amice, dar mi-e mila de persoanele care isi petrec noptile cu tine. Acum stiu de ce toate fetele cu care iesi, merg cracanate dupa ce ies din camera ta :chuu:

Pe langa asta, sunt multe faze ingrozitor de amuzante, care dau o savoare aparte ficului, iar faptul ca Yu e unu dintre personajele principale... :perv: devine perfect.

As fi vrut sa ma leg si de defecte, gen greseli de tastare/ortografie/exprimare, dar n-am gasit, so, raman cu gandu la continuare pe care o astept.

Deje cred ca am scris prea mult si am aberat poate dublu, asa ca ma tirez, dar nu inainte de a va mai felicita o data.

See Ya :bye:

[Hetalia]

Wow, ce capitol incendiar. Stiam eu ca e ceva intre Yu si Kiro, eram sigura, dar tot cu Strify vreau sa ramana :d. In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca ati pus un capitol foarte lung si k mi-ati dat posibilitatea de a citi mai mult. Ati descris superb . Au fost si niste faze amuzanta, da ce zic eu amuzante? de coma . De exemplu "plantofilie" sau chestia cand fetele merg cracanate, a, sau exercitii de dat pumni in gura, a fost bestial . Astept cu nerabdare nextu' si sper sa veniti cat puteti de repede cu el. Succes in continuare si multa inspiratie.
Kisu and bye

[myuu]

Capitolul 10

Stau pe pat de ceva vreme si ma tot intreb daca este adevarat la ce ma gandesc eu sau e doar imaginatia mea care o cam ia razna de la un timp de vreme. Yu si Kiro...Kiro si Yu...Nu! Trebuie sa ma insel eu! Si totusi, nu cred ca sunt amandoi in acelasi pat pentru ca le e frica de intuneric. Simt cum gandul asta ma macina pe dinauntru si nu stiu de ce. Pana la urma nu ar trebui sa imi pese de ce face Yu, e viata lui si nu am de ce sa ma amestec, nu?
Aud hainele cum fosnesc si vad perdeaua miscandu-se putin si ma intorc pe partea cealalta pentru a nu mai vedea nimic si, sper eu, pentru a nu mai auzi. Ma simt din ce in ce mai nervos si nu reusesc sa ma calmez nicicum. Pana si inima imi bate mai tare si nu inteleg de ce, insa ii aud ritmul aert de parca ar sta sa-mi iasa din piept.
„Kiro, innebunesc...” ii aud vocea sparta a lui Yu, deloc caracteristic lui si deja mi-l imaginez aflat peste Kiro si facand...ahh, de ce nu pot sa-mi distrag atentia? In minte mi se revarsa mii de imagini din noaptea in care am fost impreuna. Ii vad parul negru al lui Yu cazand peste chipul meu cat timp se afla deasupra mea si ii simt si acum atingerile. Cred ca eu sunt cel care innebuneste...
Ma asez mai bine pe perna stangand-o in pumn de nervi si inchid ochii strans crezand ca asa nu voi mai vedea chipul lui Yu. Imediat isi face aparitia de dupa pleoapele mele corpul parca sculptat in marmura al chitaristului trupei. „Yu...” vine ca un raspuns la gandurile mele vocea stinsa a lui Kiro, iar eu imi strang picioarele din cauza umflaturii care imi apare in pantaloni. Ce naiba?
Vreau sa ma opresc, dar mana imi actioneaza inaintea creierului si se strecoara in pantalonii care devenisera destul de incomozi. Imi ating zona sensibila prin materialul boxerilor si deja simt ca nu ma voi putea opri decat pana nu voi termina ce am inceput. Daca tot pierd orice urma de demnitate, imi deschid slitul pantalonilor lasandu-mi suficient loc cat sa ma pot desfasura. Imi trag de boxerii negrii mai jos, si incep sa masez zona descoperita, inghitindu-mi un geamat. Orice gand imi e acaparat de imaginea lui Yu, pana si vorbele lui se invart ca intr-o tornada ametitoare in capul meu. Parca ii simt buzele cum le cuprind pe ale mele si limba lui catifelata strecurandu-se printre ele. Realizez ca in afara de mainile mele, ma ating si ale lui Yu parcurgand acelasi traseu ca si in noaptea precedenta. Nu pot uita...nu-l pot uita, nu mai sunt stapan pe gandurile mele. Continui sa-mi misc mana din ce in ce mai repede si scap cateva gemete profitand de zgomotele produse de Kiro pentru a nu fi auzit. In scurt timp, apoi ma intind inapoi in pat incercand sa-mi aduc ritmul respiratiei la normal.
Dupa ce-mi revin, ma ridic din pat cautand frenetic o lenjerie de pat si o pereche de pantaloni pentru mine. Abia ce apuc sa-l ma imbrac ca-l si vad pe Yu iesind de dupa perdea, doar pe jumatate imbracat, de parca nu mi-as da seama oricum ce s-a intamplat. Pentru o secunda, privirile ni se intalnesc si as putea jura ca arata oarecum trist.Ciudat.
M-am asezat apoi in pat, intorcand-ma in asa fel incat sa nu ma deranjeze lumina provenita din farurile altor masini. In fond trebuie sa ma odihnesc pentru drumul care ne astepta. Urmeaza sa mergem catre aeroportul unde ne va astepta Annika, sora lui Yu, iar de acolo ne intoarcem in Germania. Si cu asta se incheie turneul nostru in State - dezamagitor, si e numai vina lui Yu.

Simt ca cineva ma zguduie, destul de enervant cat sa mai continui sa dorm, asa ca ma intorc strafulgerandu-l cu privirea pe cel care ma trezise. Tocmai ce-l aud pe Kiro spunandu-mi ca am ajuns si ma ridic potrivindu-mi hainele. Cand sa ies pe usa autocarului, Yu imi pune mana pe umar si ma intorc hotarat sa-l injur in ultimul hal.
- Ti-ai uitat asta...Imi spune incercand sa para indiferent si imi intinde jacheta.
Imediat i-o smulg din mana, apoi ma indrept catre Annika vrand s-o salut. O strang in brate fericit sa-mi aud in sfarsit limba materna si ne intreptam catre avionul care avea sa ne duca acasa.
- Cum a fost turneul? Ii aud vocea vesela a Annikai, lucru care ma binedispune putin si imi recapat cheful de vorba.
- Minunat, fanii au fost super incantati. Am avut parte si de cateva interviuri si sedinte foto, unele nici macar nu erau in program. Plus ca echipamentul de pe scena a avut tot ce-i trebuie ca sa sune fiecare cantec perfect.
- Sper ca v-ati descurcat mai bine decat la Eurovision...
Ma intrerupe Annika tinand neaparat sa-mi aminteasca de acel concurs. De cate ori trebuie sa-i repet ca a fost vina racelei aleia idioate? A picat intr-un moment prost si nu aveam cum sa anulez nimic asa ca a trebuit sa cant. Doar nu era sa-l pun pe Luminor in locul meu.
- Iti spun odata pentru totdeauna ca a fost vina unei laringite si nu aveam ce face, intelegi sau iti desenez? Ii spun iesindu-mi din sarite.
- Cred ca pana si la desenat te-ai pricepe mai bine decat la cantat.
Vad ca se apropie tocmai persoana care nu ma astept tina cu mine, mai ales in fata Annikai. Yu, care auzise ceea ce discutam si probabil vrea s-o sustina pe sora-sa, incepe sa spuna:
- De ajuns, Annika, nu te mai baga. Nu faci parte din trupa, prin urmare nu ai de unde sa stii ce s-a intamplat. Noi am trecut prin multe greutati impreuna si nu accept ca sa vina cineva din afara sa spuna tot ce-i vine la gura despre vreun membru din trupa, bine?
Intr-un mod ciudat, replica lui Yu ma face sa ma simt ceva mai bine, probabil am nevoie de cineva care sa ma sustina uneori. In cele din urma, urcam in avion in sfarsit si ne cautam locurile. Eu trebuia sa stau langa Yu, dar mai bine l-as lasa pe Kiro daca tot e atat de dornic sa fie cu el. Defapt pe el nu sunt suparat si, daca ma gandesc mai bine, Yu are o bulina rosie, desi nu pot uita ce a facut.
Ma asez langa chitarist si nu stiu cum facem ca reusim sa ne atingem mainile in timp ce ne asezam scaunele. Facem schimb de priviri si realizez ca am rosit putin. Desi e vorba doar de cateva secunde inima incepe sa-mi bata mai repede fara sa inteleg de ce, insa nu am timp sa-mi explic pentru ca il si aud:
- Inca mai esti suparat pentru ce a zis Annika? Ma intreaba, iar eu dau in cap in in semn ca nu as mai fi. Atunci?
- Sunt doar obosit, nu am dormit prea bine. In cele din urma reuseste sa ma faca sa vorbesc.
- Eu nu am putut dormi toata noaptea...Hei, daca vrei, poti sa te culci pe umarul meu.
Am vrut sa-l reufuz categoric, dar oferta e atat de tentanta incat uit de tot de supararea mea si ma las pe umarul sau reusind sa adorm imediat. Cand ma trezesc, realizez ca suntem in interiorul unei masini care se afla in miscare si ca stau culcat in poala lui Yu.
- Ce am pierdut?
Spun eu confuz ridicadu-ma si realizand ca suntem intr-un taxi impreuna cu Kiro. Un taxi? De cand nu am mai mers cu unul...asta din cauza ca ar fi prea periculos dam peste cine stie ce nebuni. Probabil ca a intarziat autocarul care trebuia sa ne astepte si Yu nu a mai avut rabdare, iar dupa Annika sigur a venit cineva care sa o duca acasa. Shin si Romeo nu sunt in masina, sigur se duc la un hotel fiindca nu locuiesc in Berlin la fel ca noi. Le-am spus de atatea ori sa se mute aici, dar nu vor cu niciun chip, asa ca maine vor pleca la casele lor.
- Pai dormeai atat de bine si nu am vrut sa te trezesc asa ca te-am adus pana la masina...
- Grozav, m-ati tarat prin tot aeroportul, aratand ca un drogat, il intrerup eu pe brunet.
- Defapt, semanai mai mult cu frumoasa adormita. Completeaza Kiro, probabil imaginandu-ma cu rochita roz si coronita pe cap.
Restul drumului ne ocupam de planurile pentru cele cateva zile libere pe care le avem. Eu propun un parc de distractii pentru ca e destul de frumos afara si ar fi chiar pacat sa nu profitam de ocazie. Baietii sunt imediat de acord cu mine, asa ca abia asteptam sa ajungem acasa pentru a ne schimba de haine si a porni intr-acolo.
Dupa ce Kiro plateste taxiul, fiindca el se afla in fata, ne luam bagajele si intram in complexul in care se afla si apartamentul nostru. De cum vedem holul atat de familiar, ne facem comozi pe unde apucam, bucurosi ca suntem in sfarsit acasa. Eu ma duc catre frigider cautand o inghetata, insa observ ca singura care mai e are o forma jalnica si, la o privire mai atenta, e si expirata, asa ca renunt la idee. Atunci, ma duc direct in camera mea alegand cateva haine din dulap. Imi gasesc niste blugi indigo si un tricoul gri cu model pe spate, iar in picioare imi iau niste pantofi care sa se asorteze cu geaca mea de piele.
Ajungand la usa ii gasesc pe cei doi colegi ai mei gata de drum, asa ca ne ramane doar sa ne luam cheile si, in cateva minute, suntem intr-un alt taxi. Deja nu mi se mai pare ceva anormal, ci ma gandesc cu ce se incep odata ce ajung acolo. Parcul nu intarzie sa apara pe fereastra masinii si ne indreptam privirile catre el, observand imediat roata imensa.
Coboram repede, aproape fugind catre locul mult dorit, si ne cumparam trei bilete pentru roata care te ademenea numai privind-o. Pentru ca nu pot sta decat doua persoane inauntru, Kiro se ofera sa ne lase pe noi, iar el se aseaza cu o tipa care nu are nici ea cu cine se da. Intram in cabina, inchizand usa in urma noastra, fiind nerabdatori ca roata sa inceapa sa se invarta.

[Sol]

ooh, deci adorabilul de Strif are pana la urma sentimente pentru Yu Inca nu-mi vine sa cred ce a facut xD nu ma asteptam la asa ceva de la artagosul asta mic )
"Ma asez mai bine pe perna stangand-o in pumn de nervi si inchid ochii strans crezand ca asa nu voi mai vedea chipul lui Yu. Imediat isi face aparitia de dupa pleoapele mele corpul parca sculptat in marmura al chitaristului trupei. „Yu...” vine ca un raspuns la gandurile mele vocea stinsa a lui Kiro, iar eu imi strang picioarele din cauza umflaturii care imi apare in pantaloni. Ce naiba?" -> paragraful asta imi place cel mai mult doamne, cat poate fi de adorabil (nu gasesc un cuvant mai potrivit xD) a lasat in sfarsit garda jos ;> heh, urmatorul capitol imi miroase a yaoi, desi am aflat deja ca nu va fi T_T poate imi iese totusi ceva stiti ca nu mai are rost sa precizez ca scrieti absolut superb, nu? impreuna sau separat, tot asa e
deeci, spor la scris amandurora. * cu Kaname rezolv eu, don't worry fans *

HA! First

[Aiumy]

ooke m-ai lasat praf cu capitolul asta myuu-chan, adica a fost mult prea tare. si ce face scumpul de strif, este invadat de fantoma lui yu :X, mdeap dar ce sa mai zicem despre yu care e chir usor nesimtit, adica se culca cu kiro si il vede pe strif, heh amorezii astia doi ce sa te mai faci cu ei
doamne kana-chan abia astept sa vad ce se va intampla in roata aceea cu strif si yu in acelasi compartiment?
abia astept sa vad ce va urma asa ca va urez spor la scris fetelor si kana-chan hurry up