[Terminat[ Razbunarea unui suflet ucigator

[Flash]

Fic deschis la cererea autoarei. Ma ocup si de spam, sweety. Spor la postat hun.

[LoLix]

In primul rand vreau sa ii multumesc lui Linilerei ca mi-a deschis ficul atat de repede. mersi mult si te pup dulce :* api vreau sa zic ca am revenit cu postatul si sper sa nu va dezamagesc tinand cont ca sunt ultimele capitole :D Pai eu va urez spor la citit >:D<


Cap XI: Adevarul

As vrea sa pun tot felul de intrebari pentru a afla adevarul dar nu stiu cum sa fac asta fara sa ii ranesc sentimentele tatei.
-Sam!... Nu vreau sa ma consideri un criminal.
Inima isi accelereza ritmul iar ochii mi se maresc instinctiv. As vrea sa ripostez la aceste cuvinte dar ma simt de parca as fii ingetat iar fiecare cuvant pe care vreau sa il rostesc se blocheaza undeva in gat si nu vrea sa iasa afara si sa se faca auzit. Imi spun in minte sa misc, dar fara rost, corpul meu e inghetat, nu vrea sa reactioneze la nimic din ce ii ordon sa faca.
-Am venit sa iti spun adevarul si asa voi face. Pentru inceput vreau sa iti zic ca Andrew spune adevarul eu i-am omorat parintii iar el a fost martor dar daca nu as fii facut asta as fii riscat sa va pierd pe voi.
Vocea tatei incepe sa tremure. Stiu ca el tine la noi dar nu cred ca a facut asta fara un motiv in plus.
-Dar ce legatura ai tu cu familia lui Andrew? Ii spun eu intorcandu-ma si privindu-l in ochi. Cateva sunete ii ies neintentionat, probabil cautandu-si cuvintele iar ochii lui albastri par tristi abatuti de la intrebarea mea.
-Eu si tatal lui Andrew facem parte, sau mai bine zis faceam parte dintr-un ‘clan’ care ii pedepsea pe cei care se abat de la reguli, iar tatal lui Andrew era coordonatorul clanului. Probabil ca te intrebi pentru ce trebuie un ‘clan’ cand exista politie. Vezi tu politia nu trece prin acest sat, nu a trecut niciodata deoarece este un sat parasit, liber de cei dinafara, iar asta ne face sa nu avem legatura cu cei dinafara. Cand eram eu copil, cam de varsta ta, s-a infiintat un fel de complot impotriva marilor orase, adica pe vremea aia orasele mari conduceau satele mici, iar deaceea menbri familie mele si cei ai lui Andrew au creeat acest ‘clan’. Bineinteles ca am castigat independenta satului, dar odata cu asta au aparut si noi responsabilitati ca de pilda noi, adica tatal meu si bunicul lui Andrew erau responsabili sa mentina linistea in sat ceea ce ne facea pe noi un fel de politie sau ceva de genul. Tot ceea ce faceam noi in sat era legal dar existau totusi reguli in acest ‘clan’ care s-au raspandit si prin sat. Un timp a fost liniste in sat apoi tatal meu a murit iar bunicul lui Andrew ne-a pus, pe mine si pe fiul sau, sa fim asa zisii urmasi ai ‘clanului’. Tatal lui Andrew fiind mai mare decat mine a preluat controlul satului.
- Atunci, de ce dorea sa ne omoare? Primul cuvant a fost putin accentuat dar dupa ce am realizat ce am intrebat glasul meu a devenit brusc sters.
-Eu am incalcat regulile clanului, dupa vorbele tatalui lui Andrew cel putin, si tinand cont ca el conducea ‘clanul’ ceilalti l-au crezut. Cei care incalcau regulile de multe ori erau pedepsiti cu moartea deoarece cele mai importante reguli erau sa nu dezvaluim nimic despre organizatie iar in ultima vreme apareau tot mai multi oameni dinafara care imprastiau diferite zvonuri despre noi. Cu timpul mi-am dat seama ca seful organizatiei ascundea ceva deoarece eu eram intr-un fel mana lui dreapta si cand si-a dat seama ca il suspectez m-a facut vinovat de dezvaluirea secretelor. Am inceput sa caut dovezi pentru a-l demasca iar dupa ce le-am obtinut am hotarat impreuna cu toti membri sa il ucidem atat pe el cat si pe familia lui.. L-am omarat pe el si pe sotia lui dar pe Andrew nu am putut sa il ucid pentru ca era doar un copil si nu m-am gandit sa s-ar putea ajunge vreodata la asta.
Se face liniste, stropii de ploaie se lovesc de pamant lasand in urma balti imense. Atmosfera mi se pare putin nostalgica. Singurul sentiment ce a patruns acum in inima mea este teama, nelinistea ca ceva rau e pe cale sa se intample iar eu nu pot face nimic sa opresc asta, pur si simplu stau intr-o camera intrunecata si imi plang amarul gandindu-ma doar la cat sunt de neajutorata. Intr-un fel ma bucur ca sunt aici, cu tata, ca am aflat adevarul si ca toata situatia a prins o nuanta de culoare dar int-alt fel as fi preferat sa nu stiu, as fi preferat ca situatia sa ramana totusi in ceata. Aud vag un ras isteric, probabil ii apartine lui Andrew sau poate e doar in mintea mea, un rezultat al gandirii mele intense, dar oricum ai lua situatia si oricum ar fi, ajung la acelasi lucru, la realitatea in care Andew e afara impreuna cu ceilalti membri ce au mai ramas din familia mea amenintandu-i cu moartea indreptand acel pistol de la unu la altul si apasand pe el cand i se pare ca vre-unu incearca sa faca vreo miscare pentru a riposta. Cruda realitate, intr-adevar, dar asta e, trebuie acceptata. Ma uit la tatal meu cu o urma de tristete in privire aratandu-i ca sunt dezorientata, speriata, slaba, apoi imi indrept privirea spre geam. Mintea mea se incetoseaza pentru scurt timp incercand sa piarda orice contact cu realitatea dar vorbete tatei ma readuc cu picioarele pe pamant facandu-ma sa realizez ca nu am cum sa scap din aceasta situatie, ca e un fel de situatie de mijloc intre a-mi parasi familia si a merge cu el sau a lupta vitejeste si a incerca macar sa slavez ce a mai ramas din ea.
Daca sa zicem ca ma intorc si incerc sa fac ceva inafara de a demonstra sa sunt slaba si ca nu pot face nimic, nu sunt complet sigura ca voi putea face ceva pentru a rezolva zituatia. Sa ma lupt cu Andrew e complet exclus, eu sunt fata, sunt slaba, iar sa vorbesc cu el , nu cred ca vorbele mele mai ajung in vreun fel la el. Ma ridic de pe pat si ma apropii inconstient de geam privindu-l pe Andrew care rade isteric, mama care sta in genunchi plangand langa asa zisul meu corp si Allan care e pe cale sa faca greseala vietii lui. Gandindu-ma altfel nu as fi crezut nicioadata povestea asta auzita din gura altcuiva, as fii zis ca are multa imaginatie sau ca e o pagina rupta in cartile poitiste. Allan a dat gres, Andrew s-a intors la timp si l-a injunghiat in piept, o inima rece intr-adevar. Ma intorc si ma uit la tata, acesta da din cap aprobator de parca l-as fi intrebat ceva si el ar fii deacord, dar eu nu am facut-o, nu i-am spus nimic pur si simplu stia de la sine ce vreau sa spun. Senzatia aceea de ameteala revine, dar m-am obijnuit deja cu ea asa ca nu-i dau prea mare importanta. In scurt timp picaturile de apa se fac simtite lasand dare umede pe obrazul meu finut de ‘copil’. In astfel de momente comfuze imi doresc sa dispar, sau sa ma fac mica si sa ma ascund undeva unde nimeni nu ma poate gasii. O durere insuportabila imi intrerupe gandurile linistite facandu-le sa dispara sau in cel mai bun caz inlocuindu-le cu ganduri negre. Scrasnes din dinti destul de deranjata cand imi dau seama ca ma aflu intr-o situatie complicata si imi deschid ochii simtind curentul provocat de mama care se ridica brusc, trecand-uni pe langa corpul ud. Initial imi doream sa o strig si sa o atentionez ca face cea mai mare greseala, dar imi dau imediat seama ca facand asta i-as atrage atentia baiatului asupra mea si luand in considerare fapul ca el ma crede moarta as complica situatia si mai mult de atat, daca este posibil. Imtr-o fractiune de secunda, cu o viteza uimitoare tinand cont de piciorul meu ranit, sau mai bine zis facut praf, iau cutitul de langa mine si ma reped la Andrew dand-o pe mama laoparte. Alan se prabuseste la paman iar strigatul disperat al mamei ma face sa cred ca fac o mare greseala din vieta mea, dar gandind mai bine situatia hotarasc totusi sa nu ma opresc multumindu-ma doar vazandu-i fata socata a blondulu din fata mea. Planul meu parea perfect si totusi am uitat un mic lucru, poate neinsemnat pentru altii, dar care m-a facut pe mine sa ma opresc cu cutitul indreptat spre pieptul baiatului fara sa mai fac nici o miscare in plus.
-Stiam ca nu vei reusi. Asta ti-e soarta si nu ai ce-i face. Nu o poti schimba.
‘Nu pot! Niciodata nu am putut sa fac nimic rau. Mereu m-am oprit gandind ca nu e bine, ca pot rezolva altfel, mereu am sfarsit la fel. Mereu am fost o pierztoare.’ Ochii mei se umezesc lasand la invala mici perlute stralucitoare ce se preling usor pe obraz. Baiatul se apleaca usor pe umarul meu soptindu-mi ceva la ureche. Nu deslusesc mare lucru, dar dandu-mi seama ca Andrew tocmai si-a cerut scuze devin din ce in ce mai comfuza facandu-ma sa privesc in gol pana ce rasul sau isteric ce nu intarzie sa apara na face sa ma trezesc la realitate. Asa e, m-am inselat profound cand am crezut ca Andrew isi poate cere scuze sau poate regreta macar putin din ce a facut, e imposibil, inima lui e mai rece ca un cub de gheata. Gestul lui ma face sa prind putin curaj, acesta radicand mana si indreptand pistolul spre capul meu. Spre mirarea lui, eu imi lipesc fruntea de obiectul rece intrebandu-l ce mai asteapta. Obiectul rece se indeparteaza de pielea mea umeda si se indreapda undeva in curtea ce e intinde in spatele meu. Ochii baiatului se uita atent in ochii mei urmarindu-mi reactiile rostind cateva cuvinte ce ma fac sa prind curaj si sa imfing cutitul adanc in pieptul nelucrat al baiatului. Intr-un fel ma asteptam la ceea ce vrea sa spuna, dar mainile mele au actionat intr-un mod putin disperat ca drept reactie la ceea ce auzisem. Aud voci din toate partile care imi striga numele disperate, dar acestea dispar facandu-si aparitia sunetul puternic provocat de pistol. Prima intentie a fost de a ma intoarce pentru a vedea cine a fost nimerit de catre glontul ce s-a facut auzit, dar intepatura adanca din pieptul meu ma face sa inteleg ca eu am fost victima de aceasta data. Intr-un fel ma simt fericita ca am reusit sa imi duc planul la capat si ca am devenit o asa zisa invingatoare, dar totusi de ce nu ma simt ca una oare? Il vad pe Andrew ca se indeparteaza incet de mine, apoi vad o umbra stearsa ce pare ca vrea sa ma prinda, dar se pare ca esueaza iar eu ma lovesc de pamantul ud privind in gol la cerul instelat ‘Liniste!’. Abea acum realizez ca ploaia s-a oprit iar cerul si-a recapatat imaginea calma pe care ar fi trebuit sa o aiba si pana acum. Pleoapele greoaie ma indeamna sa imi inchid ochii dar nu inainde sa eliberez un oftat lung ce era dornic sa imi elibereze fiinta umana de ceva timp. O atingere fina imi mangaie obrazul facandu-ma sa imi doresc sa deschid ochii pentru a vedea din partea cui e, dar efortul pe care il depun in aceasta incercare ma face sa realizez ca e totusi tarziu ca orice as mai incerca acum e in zadar…

eu am mai corectat greselile dar sincer imi pare foarte rau daca am mai scapat vre una

[Grubbie]

Bună, bună!

N-am mai trecut de un car de ani pe aici și multe lucruri s-au schimbat așa că o să încep să comentez.
Te-ai îmbunatățit considerabil și îmi place foarte mult ideea fanficului tau,care e original. Descrierea e prezentă,dar ar trebuii să fie mai amanunțită,să mă faci să simt că sunt eu în locul personajului.Narațiunea și dialogul,sunt ok.
Întortocheată povestea asta,cu tatal lui Sam și Andrew care e un criminal cu sânge rece.Dar,asta e,ura l-a orbit. Totuși,eu sper ca Sam să nu fii murit și nici Alan ! Sau au murit deja amândoi ? Nu se poate,n-ar mai avea nici un farmec.
Deeeci,mă anunți când apare next-ul da ? Vrea să prind sfârșitul ! ;D

Hugs și multă baftă în continuare!

[LoLix]

Pai se pare ca am reusit si eu sa vin cu ultimul capitol dinacest fic. Grubbie loves Tubbie iti multumesc pentru comentariu :) vreau sa mai adaug sa stiu sa sunt multe greseli si le voi corecta cand ma voi simti mai bine. pai alceva nu mai am de adaugat deci spor la citit.

Cap XII: Regretul lui Andrew.

Ma intorc si surpriza, lipsesc cateva minute si nenorocita de Abby isi baga nasul in treburile mele. Dau cu piciorul la o parte trupul lui Michel, mai mult de nervi, nu e ca si cum mi-ar mai pasa de el, acum e de-a dreptul nefolositor.
-Pisicut-o chiar crezi ca ma vei putea pacali? O sa te gasesc si te voi omora, la fel ca pe ceilalti si nu vei putea face nimic ca sa ii salvezi.
Nu stiu daca m-a auzit sau daca mai e prin preajma, dar stiu sigur unde o pot gasi. Ma uit prin jur sa ma asigur ca nu e ascunsa in spatele vre unui copac, iar dupa ce ma asigur ca totul e ‘curat’ ma indrept spre casa ei. Pustietatea satului ma face sa imi pun o intrebare prosteasca ce-i drept, dar care ma face sa ii admir capacitatea de a vedea lucruri inexistente, si totusi, oarea ea stie ca prietenii ei, sau mai bine zis noii ei prieteni nu sunt decat niste fantome? Intradevar e o intrebare prosteasca pentru ca ea nu stie povestea sau mai bine zis secretul satului acesta blestemat. Cufundat in ganduri, drumul pare mult mai scurt ceea ce ma face sa nu realizez cand ajung in fata casei. Cu un gand hotarat ma indrept spre usa uitand de bunele maniere si intrand nebatand la usa. Gandul ca sunt nemanierat imi face un zambet slab sa isi faca aparitia pe buzele mele. Intunericul din casa imi da impresia ca toti sunt plecati iar linistea asternuta cu timpul ma face sa intaresc aceasta idée dar totusi ma apuc sa caut incepand cu bucataria si aprinzand becul descoperind ca nu e nimeni si ca incaperea e pustie. Lamurindu-ma ca nici in curtea din spate nu se vede nimeni parasesc bucataria lasand becul aprims si ma indrept pe hol spre scari cuintentia de a urca sus ca sa verific si celelalte camere. Spre surprinderea mea usa se deschide cu un scartain slab facandu-ma sa ma intreb cand am inchis usa, iar pe ea intra prima mea victima.
-Buna Andrew, Sam e si ea acasa? Glasul linistit al baiatului ce tocmai intra pe usa ma face sa vars dar totusi ma prefac ca ii zambesc calm apropiindu-ma de el si facandu-l printr-o miscare simpla sa cada inconstient la pamant. Imi continui drumul initial urcand scarile si oprindu-ma in fata primei usi. Sesizez usor ca si aici e aceeasi bezna si liniste ca cea de la parter, darn u dau importanta continuind cautarea nevinovateai bunici. Dupa amintirile mele de mult incetosate, camera acesteia ar trebui sa fie chiar ultima din hol. Holul e ingust fiind plin de usi pe o parte si de tablouri pe cealalta parte. In urma mea aprind becurile luminand strania incapere. Ajung in ultima camera iar cand aprind becul am surpriza de a descoperii ca e goala. Oftez scurt si parasesc camera lasand lumina aprinsa si intru in cea de langa si privirea mi se lumineaza cand o vad pe batrana Yehudi dormind linistita in pat. Profit de faptul ca batrana are un somn linistit si o leg la maini si picioare luind-o pe sus si indreptandu-ma cu ea spre gradina din spate. Pe drum il iau sip e Alan care astepta cuminte la usa acolo unde il lasasem. Dupa ce ajung in gradina ii leg pe cei doi de un copac si ma reindrept spre casa unde ma astepta doamna Yehudi chiar in pragul de la intrare. Ma apropii linistit de ea cu un zambet calm si fals pe fata spunandu-I ceva cum ca am venit sa o vizites pa Sam dar se pare ca nu e acasa si profit de neatentia femeii lovind-o in stomac si facand-o sa cada la pamant. Dupa ce imi leg si ultima victima de acelasi copac alaturi de ceilalti doi tot ce imi mai ramane este sa o astept pe scumpa mea surioara sip e draga de Sam. Timpul trece greu cand astepti pe cineva cu nerabdare asa ca mi-am gasit de lucru pregatind o capcana pentru cand va ajunge si ultimul pion al planului meu. La scurt timp dup ace termin de pregatit asa zisa capcana luminile din casa incep sa se stinga rand pe rand, una cate una. Pe usa ise in viteza o pisica de care bineinteles ca nici nu m-am chinuit sa o caut sau sa ma gandesc ca si ea ar putea fi un membru al familiei. Pisica se apropie speriata de mine iar eu profit de ocazie si o prind injunghiind-o cu un cutit in punctual sensibil al animalelor de la gat, chiar din spatele urechilor inte gat si frunte lasand-o sa zaca intr-o micuta balta de zange. Cerul incepe sa se umple de nori care lumineaza prin fulgere intreaga curte la intervale scurte de cateva minute facandu-si aparitia si marii stropi de ploaie de vara . odata cu aparitia ploii isi face simtita prezenta si Sam care este intampinata de proaspata mea victima, adica pisica ce zace intr-o balta de apa creeata de curand datorita ploii. Desii distanta dintre mine si fata era destul de marisoara mai fac totusi cativa pasi inapoi oprindu-ma undeva aproape de copac.
-A fost o pisica buna. Se pare ca tineai la ea, nu? Pacat ca a trebuit sa o omor.
Un zambet satisfacut si nevinovat imi lumineaza fata in momentul in care ii vad reactia si ochii nevinovati plini de lacrimi de durere.
-Ma intreb, oare tii la fel de mult si la ei? Ii spun calm indicand cu degetul spre copacul de care sunt legati cei trei. In ochii ei se poate citii usor teama si fustrarea din acest moment dar sentimental cel mai aprig si mai puternic este ura fata de mine. Ii da drumul pisici spunandu-mi ca ma uraste in timp ce se ridica dar ea stie deja ca aceste cuvinte nu ma maid or nu mai au nici un impact asupra mea. Acum ca stau sa ma gandesc mai bine eu choiar nu am nimic cu ea, defapt chiar regret ca trebuie sa ii fac asta deoarece ea nu merita e prea buna, frumoasa, desteapta si multe alte lucruri care o face sa merite sa traiasca darn u o pot face asta ar insemna sa o fortez sa traiasca o viata intreaga alaturi de cel care i-a omorat familia si sincer nu cred ca ar incantao aceasta idée, sa treiasca o viata pe care sa o urasca cu timpul asa ca mai bine o scap de suferinta si o omor la fel ca sip e ceilalti. Face cativa pasi hotarata spre mine probabil gandindu-se ca ar putea face ceva sa ma opreasca sau eva de genul, darn u poate fiindca e fata, e slaba si pedeasupra acum e neajutorata si speriata probabil gandindu-se cum sa scape mai repede din situatia asta crezand ca am ceva personal cu ea sau ceva de genul.
-Samanta, oprestete!! Bineinteles ca fata se opreste uitandu-se dezorientata in stanga si in dreapta intrebandu-se de unde a venit acea voce, eui profitand de neatentia ei asupra mea si repezindu-ma la Aby tragand-o repede dupa un perete al casei prntu a nu putea fi observati de catre fata.
-S-a zis cu prietenia voastra. Asta patesti daca nu respecti regulile. Zgomotul provocat de pistol de lasa purtat de vant la fel ca picaturile de ploaie ce imi lovesc fata datorita brizei usoare de vant ce isi fdace simtita prezenta din cand in cand. Apa de sub picioarele mele se inroseste puternic aproape dand impresia ca aceasta este culoarea ei naturala. Inca ma intreb de ce m-am lasat vrajit de acei ochi de catelus nevinovat si am lasat-o sa traiasca dar daca ma gandesc mai bine, surioara mea vitrega mi-a fost de mare ajutor si m-a scutit de multa munca in plus. Ii mai arunc o rpivire zambind satisfacut si ma intorc inapoi in curte unde spre uimirea mea Sam a avut de lucru, dar in ciuda eforturilor ei a sfarsit prinsa in capcana mea. “A fost prea usor, de Sam am scapat fara sa depun nici un efort, prea usor.” Ma uit la cele trei persoanede langa copac si realizez ca atunci cand am plecat am lasat patru persoane in curte ceea ce insemna ca una a disparut. Fac cativa pasi iesind de dupa coltul casei si facand iar auzit zgomotul puternic al gloantelor ce paarasesc pistolul. Bunica Yehudi cade la pamant fara suflare cub privirea socata a lui Allan si a mamei sale.
-Off, bunico, bunico. Nu stiai ca nu poti scapa de mine. Dupa privirile celorlalti doi realizez ca tot ce s-a intamplat pana acum a fost un fel de gluma pentru ei, ma bucur s-au convins ca nu glumesc. Imi las putin capul pe spate si las picaturile de ploaie sa imi loveasca fata creeindu-mi mici furnicaturi.
-Unul a cazut involuntary, al doilea o cauta cu lumanarea, acum au mai ramas doar doi. Oftez adanc la gandul ca am inceput sa vorbesc singur si realizez ca ura chiar duce la nebunie. E un gand ciudat, dar cu cat stau si ma gandesc mai bine incep sac red ca e adevarat. Adica pana acum am trait singur cu sora mea vitrega int-un sat aproape pustiu. Oamenii ce locuiau aici au sfarsit, in mare parte, ucisi de organizatia in care lucra tata. Acei oameni, stiind ca politia nu are voie sa intre in acest sat, au crezut ca pot face orice si astfel interveneau oamenii care mi-au omorat familia. Cand eram mis asta mi se parea normalchiar daca ii uram , consideram ca isi fac datoria , apoi am crescut si am realizat ca eu ii urasc cu adevarat pe acei oameni incepand rand pe rand sa ii omor atat pe ei cat si familiile lor. Incepeam cu copiii lor, fiind un sat mic imi era usor sa scap nevinovat, dar cu timpul ucisul a devenit o manie pentru mine si asa rand pe rand am ucis marea majoritate a oamenilor din satul asta. E adevarat ca nu sunt multi ca asta a fost o sarcina usoara, dar mi-am dat seama destul de tarziu canu asta a fost ceea ce am vrut sa fac. Cu toate ca razbunarea mea iesise de sub control reusisem sa ma stapanesc, dar ata m-a facut sa ajung acum la ultimii oameni in viata din acest sat. Ma cuprinde un sentiment nostalgic, imi ridic capul uitandu-ma aproape in gol la cele doua personae care stau langa Sam crezand ca ea se va trezi si ca va face ceva sa ma opreasca, dar e deja pea tarziu ca eu sa fiu induiosat de o fata nevinovata si de ochii mari de catelus. Alan se ridica oarecum descurajat, dar privirea protective a mamei sale iiv da curaj, dar degeaba, in momentul in care ajunge aproape de mine al trelea glont isi face auzit prezenta, iar baiatul se prabuseste incet la pamant. Ochii patrunzatori ai lui Sam imi face inima sa se opreasca. Ochii mei se maresc in timp ce fata se apropie din ce in ce mai repede de mine. Starea mea de pierdut nu ma ajuta, nu pot sa fac nicio miscare si pentru un moment ma simt ca si mort, dar faptul ca fata se opreste cu cutitul indreptat spe pieptul meu ma face sa rad gest care o face sa se piarda. Pare picata pe ganduri, dar o trezec in momentul in care incep sa vorbesc.
-Stiam ca nu vei reusi. Asta ti-e soarta si nu ai ce-i face.
Nenumarate perle transparente incep sa ii invadeze obrajii. Se pare ca m-am inselat, ea chiar mi-a putut inmuia inima, iar asta ma face sa ma aplec soptindu-i, aproape doar pentru mine, ca imi pare rau, desii stiu ca nu ajuta la nimic in astfel de momente. Ma retrag si cu intentia de a o deruta incep sa rad in hohote, iar ea se uita la mine confuza cu o urma de teama in privire, dar oricat de rau mi-ar parea nu o pot lasa sa scape, am promis razbunare si ma voi tine de cuvant. Mai mult involuntar imi ridic mana si indrept pistolul spre ea. Gestul ei m-a lasat fara cuvinte facandu-ma chiar sa imi doresc sa dau inapoi, si-a lipit fruntea de arma intrebandu-ma ce mai astept. Curajul ei ma face sa imi retrag mana si sa o indrept spre mama ei. Pemtru un moment ma uit convingator in ochii fetei care isi da seama ce am de gand sa fac ceea ce o face a prinda curaj si sa impinga pistolul adanc inpieptul meu prea slab ca sa reziste presiunii. Mana mea apasa involuntar pe tragaci, dar intamplator victima a devenit chiar Sam. Inainte sa imi dau si ultima suflare ma asigur sa suneul provocat de pistol se mai face auzit pentru ultima oara omorand astfel si ultimul locuitor al acestui sat si membru al familiei Yehudi. Ploaia s-a oprit de ceva timp, iar acum am inceput sa urmaresc imaginea linistita a cerului instelat. Fiecare respiratie devine grea de efectuat si totusi in ciuda dureri si mai mult taras, ma apropii de Sam mangaindu-i usor obrazul. Fata ei are o expresie atat de linistita incat ma face sa regret ceea ce am facut si starneste in mine o dorinta nebuna de a mai vedea pentru ultima oara acxei mari ochii albastrii si nevinovati, dar e prea tarziu.
Oftez adanc si ma las pe spate, oarexum imi vine sa zambesc gandindu-ma ca am reusit sa fac ceea ce mi-am dorit atatia ani, dar zambetul meu dispare odata cu bataile inimii care a decis ca e deajuns cat m-am chinuit.
The End