[Terminat] O ciudata si un nebun

[crazy little red]

ms de comentari fetelor si ca a-ti ramas cititoare fidele :*:*

Capitolul 12


Naruto pov.


Doare atat de tare. O durere atat de inumana pe care nu i-as dori-o nici macar lui. Si totusi... imi doresc sa-l vad plangand macar o data asa cum am facut-o eu de prea multe ori. Chiar daca in general ego-ul meu mult prea urias nu m-a lasat sa-i arat ei sau oricarei alte persoana cat de slab sunt uneori. ' Sufar in tacere', o expresie pe care am detestat-o atata timp. Nu am inteles niciodata ce rost are sa-ti ascunzi suferinta, sa o lasi sa te distruga pe interior. Si acuma am ajuns sa fac acelas lucru desi poate inca nu inteleg pe deplin de ce o fac. Poate nu vreau sa-i ranesc si pe ceilalti? Si atunci chiar am avut vreodata dreptul sa o acuz pe Hinata ca se inchide in ea. Ca isi ascunde problemele si nu lasa pe nimeni sa ajunga la ele. Si totusi, vreau sa cred ca acuma e altfel. Ca eu am dreptul sa... sa ce? Sa sufar in tacere. Nu am nevoie de asta. Tot ceea ce am nevoie e sa scap de sentimentele astea atat de ridicole care ma distrug de luni de zile. Si trebuie sa scap de ele pentru totdeauana, cat inca a mai ramas ceva din mine. Cat inca mai exista dorinta de a trai. Si poate intr-o zi voi reusi sa simt din nou toate aceste sentimente si atunci o sa fi altfel. Sau poate doar ma amagesc singur.

' Voi distruge toata sufernta chiar acuma'. Imi spun in gand cu o hotarare stranie in timp ce privesc spre intrarea intr-un bar de noapte. Alcoolul, chiar asta era solutia? Sau poate ca ultima solutie s-a risipit cu mult timp in urma si acum asta e doar o alternativa. Un mod atat de imatur de a scapa de constientizarea suferintei, pentru ca ea v-a exista acolo mereu. Indiferent in cati litri de bautura imi voi scalda sufletul patat.
Si totusi, nu rezist tentatiei, sau poate ca nu vreau sa rezist. Intru in bar cu pasi lenti si putin nesiguri. Mai am doua lunii pana sa implinesc optasprazece anii dar un prieten vchii lucreza aici deci de data asta varsta nu o sa fie o probleme. Desi poate as vrea sa fie o piedica care sa ma opreasca. Dar in acelas timp nu mai pot sa-mi stapanesc dorinta nebuna de a umple cu ceva golul imens pe care il simt in intregul trup. Chiar daca in adancul sufletului inca constientizez ca numai ea poate umple acest gol.

Ma asez pe unul dintre scaune la intamplare si astept fara nerabdare sa ma serveasca cineva.
- Naruto prietene! Ce-i cu fata asta cazuta?
Vocea amicului meu ma face atent la ce se intampla in jurul meu. Il privesc fix in ochii doirndu-mi sa-i dau de inteles ca nu e momentul potrivit sa ma i-a la intrebari de genu.
Cand imi vede mai clar expresia fetei, probabil ca imi putea citi starea de spirit in ochii, acesta nu mai zice nimic. Se intorce spre ceva dulap unde tineau alcoolul din cate imi amintesc. Imi toarna ceva intr-un pahar dupa care mi-l inmaneaza privindu-ma cu niste ochii plini de compasiune si grija.
- Sa nu exagerezi. Orice ar fi, sunt sigur ca nu merita...
In momentul asta imi vine sa ma ridic de pe porcaria asta de scaun care a devenit de-a dreptul incomoda si sa-l iau de guler aratandu-i ca merita. Da, merita. Merita mult mai mult de atat. Eu sunt cel egoist care nu am dreptul sa o privesc macar in ochii. Eu m-am lasat orbit de niste sentimente pe care pur si simplu nu le mai puteam controla. Inca nu pot, pana la urma de aia sunt aici. Distrugandu-mi corpul fizic in speranta ca sufletul meu va avea mai putin de suferit.
Trebuie sa ies din starea asta cumva, sa ma resemnez. Stiu ca nu pot pur si simplu sterge totul si sa o iau de la capat dar nu pot lasa totul sa continue in ritmul asta care pur si simplu ma devoreaza fara mila. Sa las nevoia asta stupida de a o atinge, de a o simti langa mine sa ma controleze. Dar nu o face deja? Si atunci chiar are vreun rost sa ma incapatanez, sa refuz. Poate ar trebui sa las totul la voia intamplari desi poate asta ar insemna mai multa suferinta. Nu. Nu pot duce mai mult de atat.
Imi scutur putin capul si iau repede paharul de pe masa dandu-l pe gat dintr-o data. Simt sangele cum imi pulseaza in vene mai repede dandu-mi o stare de euforie ciudata. Imi vine sa rad. Un ras prostesc, poate dement, prin care vreau sa-mi dovedesc ca pot controla totul.
Fara nici o retinere ma aplec peste tejghea si apuc sticla pe care stiam ca prietenul meu o lasa-se acolo dupa ce-mi turna-se doar jumate de pahar. Am nevoie de mai mult, am nevoie sa simt ca pot controla totul. Chiar daca peste cateva ore totul se v-a dovedii a fi doar o iluzie, am nevoie de asta.
Imi umplu paharul, de data asta pana la refuz si incep sa sorb din el. De data asta incet, sperand sa-mi prelungesc momentul de extaz, de fericire. Ah! Probabil ca nici drogurile nu ar fi avut un efect atat de puternic asupra mea chiar acuma. Nici macar ea, care de curand deveni-se o obsesie pentru mine. Da, asta e ea. Doar o obsesie. Sunt sigur de asta acum. Asta explica nevoia absurda de o atinge, de a-i simti buzele calde. De a o vedea cum se intimideaza in fata mea si se roseste intr-un mod atat de copilaresc. Si de ce sa ma chinui sa obtin ceea ce am nevoie cat pot sa iau pur si simplu, ca pe un drog.
Realizez ca am terminat paharul si il pun inapoi impreuna cu sticla pe jumatate goala. Nu am nevoie de mai mult.

Ies din bar dupa ce platesc bautura a carei denumire nu am reusit sa o retin. Desigur cu o reducere consistenta din parte bunului meu prieten care a mai incercat sa ma imbarbate-ze cu cateva cuvinte. Totusi a renuntat probabil constientizand ca il ignoram complet.
Ajungand din nou afara iau hotararea subita de a ma duce intr-un parc pe care il stiam prin apropiere. Unde obisnuiam sa merg in copilarie alaturi de toti ceilalti prichidei, incluziv ea.

Si in mai putin de zece minute ajung acolo chiar daca mai mult imi tarai picioarele decat merg. Inspir de cateva ori adanc si m-a indrept spre centrul parcului unde erau pozitionate leaganele. O ideea geniala luand in considerare in ce stare ma aflu. Pe unul dintre leagane o vad pe ea. Sta acolo gandituare zambind intr-un mod absurd. Tinandu-si pumni stansi in jurul lanturilor care tineau leaganul chiar daca nu exista nici un pericol sa cada de pe el.
' Se gandeste la el'. Acest gand imi stapunge mintea fara mila fara sa reuseasca sa ma raneasca insa chiar asa de tare cum ar fi facut-o altadata.
Un ranjet prostesc imi apare pe chip si dintr-o data ma simt iar plin de energie. Incet, ma apropi de ea.

Hinata pov.


Noaptea asta are sa treaca pur si simplu pe langa mine. Mi-am pierdut nevoia de a dormi. L-am privit pe Kiba indepartandu-se pana a devenit un punct mult prea mic. Dupa am plecat la voia intamplari, fara o destinatie clara si totusi ajungand in locul ideal. Parculetul atat de plin de amintiri in care mi-am petrecut ore in sir cand eram inca doar o fetita. Unde il puteam revedea pe el de cate ori simteam nevoia. Atunci totul parea atat de simplu. Credeam ca atunci cand o sa cresc o sa pot obtine cu usurinta tot ceea ce vreau.
Un zambet nostalgic imi apare pe chip dar se transforma imediat intr-unul de fericire. Sunt libera. 'De ce a facut asta?'. E simplu, a facut-o pentru mine, ca sa pot fi eu fericita chiar daca legatura dintre noi s-a rupt. Totusi, mi-a promis ca o sa ramanem prietenii desi trebuie sa fie foarte dureros pentru el. Nici macar nu i-am multumit, pentru ca a facut un lucru atat de important pentru mine. Chiar daca asta inseamna ca mi-a luat toata suferinta asupra lui. Si totusi, nu l-as fi putut face fericit niciodata pentru ca sentimentele mele nu au sa se schimbe vreodata. Atunci, e mai bine asa chiar si pentru el, pentru ca inca m-ai are o sansa la fericirea pe care eu nu i-as fi putut-o oferii vreodata.
Imi scutur capul usor si zambesc din nou. Un zambet plin de viata si de implinire. El a facut asta ca eu sa fiu fericita si voi fi fericita.

Aud niste pasi marunti din spatele meu si ma intorc brusc cu o urma de teama. Si il vad pe el venind spre mine cu un ranjet ciudat pe fata. Parul blond ciufulit apropape ca ii acopera ochii de un albastru sters, atat de strain mie. Hainele ii sunt sifonate si dezordonate de parca tocmai s-a ridicat din pat. 'Ce a patit?' de ce arata in halul asta si ce inseamna zambetul ala prostesc care incepe sa ma sperie cu cat e mai aproape de mine. Nu l-am mai vazut niciodata in halul asta. E distrus, devastat din toate punctele de vedere.
Se apropie de mine pana cand distanta dintre noi devine aproape inexistenta. Imi prinde mainile care devin moi instantaneu in ale lui si mi le ridica deasupra capului. Trupul lui se apleaca ajungand la nivelul meu si isi apropie fata de a mea. II pot simti respiratia pe fata mea. A baut, asta explica multe si totusi 'de ce?'. De ce ar face un gest atat de iresponsabil.
-Nu...
Asta e tot ce pot sa rostesc incet, afundat, atunci cand buzele lui se apropie de ale mele. Il iubesc, sunt sigura de asta, dar acesta nu e el. Acuma e controlat de porcaria aia de alcool cu care si-a batjocorit trupul.
Naruto continua sa se apropie de mine. Nu pare ca mi-a auzit asa zisul refuz sau poate ca pur si simplu nu-i pasa.
Incep sa tremur necotrolat, nu simteam altceva decat frica. Nu pot sa citesc nimic in ochii lui ce acuma par atat de goii iar zambetul lui cu o nuanta de perversitate nu-mi provoca decat si mai multa teama. Stau nemiscata, as putea poate sa ripostez dar chiar ar avea rost. Poate nu voi face decat sa-l fac sa vrea mai mult si asta ii ultimul lucru pe care mi-l doresc acuma.
Buzele noastre ajung la o distanta milimetrica si totusi nu se ating. Blondul se departeaza de mine brus eliberandu-mi si mainile in acelas timp si ma priveste socat. De parca tocmai a constientizat si el ce urma sa faca.
- La dracu...
Atata a spus in timp ce privea in jos. Ii putea vedea privirea ingrozita si dezamagita in acelas timp chiar daca incerca sa-mi evite privirea.
- Imi pare rau. Eram...
A lasat propozitia in aer. Probabil ca nu avea cuvinte ca sa se explice sau pur si simplu nu era in stare. Dupa asta a plecat fara sa mai spuna nimic lasandu-ma singura. nu mai sunt speriata si totusi nu-l puteam intelege. Sau mai degraba nu ma puteam intelege pe mine. Intr-un fel imi doream sa nu se opreasca.


poate am grabit putin actiunea pe sfarsit dar cam atat am putut, sper ca macar greselile sa fie mai putine ca data trecuta...

[Search]

Hello!
Nu pot sa cred ca te vad cu un capitol pe aici :-?.
Este un capitol mare, frumos.
O greseala de scriere am vazut. Prima data am crezut ca doar "ti-a fost foame" si ai "mancat" litera. Dar am vazut ca ai repetat de cateva ori la fel. Eu stiam ca acel "acelas" se scrie defapt "acelasi". Asa stiam eu cel putin :]].
Off... Nici nu stiu ce sa-ti mai zic cu privire la dragostea dintre "astia" doi. E o chestie specifica. Se vede ca esti cam de varsta lor :>. Tac!o//o
Ai avut dreptate cand ai zis ca ai cam grabit actiunea pe sfarsit.
Eh. Asta e. Se intampla si la case mai mari.
Numai zic nimic pentru ca nu stiu ce sa mai zic si decat sa mai zic prostii mai bine numai zic nimic -.- ! :]]
Astept next'ul!
Hugs!

[Mina-chan]

Woow, acest capitol parca m-a facut si pe mine sa simt ceva din ce simtea Naruto, aporoape imi venea sa plang (un lucru prostesc din partea mea) dar chiar m-a cuprins m-a facut sa simt, sa-mi imaginez. Sper ca pe viitor sa evolueze relatia dintre ei doi si sa ajunga si putin Romance:x :"> ce pot sa spun nu ma pot abtine:)). Capitolul o mai spun odata a fost extraordinar iar micile tale greseli nici macar nu le-am remarcat. Te astept cu next :* "hugs"

[Madalovenar]

Vai Doamne,ma uimesti cu fiecare capitol dar acesta chiar mia placut.Pur si simplu m-am trezit in mijlocul actiuni.
Hmm,greseli erau cateva,le-am vazut si eu in sfarsit si sincer,l-a sfarsit,dupa parerea nu a fost prea grabita actiunea.Poate pentru ca eram eu sub suspans si deaia.Sper ca relatia lor sa mearga mai bine pe viitor dar este povestea ta asa ca tu alegi cum o faci.
Spor in continuare l-a scris,oricum,o sa ne mai intalnim noi pe viitor.
Bye!

[Ada]

Heii:*
Am citit nextul acum cateva zile dar de-abia in seara asta iti lasa comm :">.
Mi-a placut foarte mult. Sper ca relatia lor sa evolueze chiar daca Naruto a facut o mica gafa (desi nu o pot numi chiar gafa daca era pe punctul de a o saruta pe Hinata 8->).
Da, au fost greseli de tastare, dar ele chiar nu mai conteaza :-j. In plus, nici nu le mai tin minte:)). Pe viitor sa ai mai mare grija :].
Spre sfarsit, actiunea nu mi s-a parut deloc grabita. Cum zicea si Madalovenar, cred ca eram si eu prinsa in suspans.
Ca de obicei, modurile de expunere au fost la locurilor lor, iar descrierea foarte frumoasa.
Aaa, si ma bucur mult ca a disparut Kiba din peisaj: acum relatia lor chiar poate sa se dezvolte.
Faci o treaba foarte buna si e de apreciat ca pui nexturile atat de repede. Bravo si toate felicitarile mele:*.
Cam asta ar fi tot. Nu uita sa ma anunti cand publici capitolul urmator.

Byeeee :]

[Anna]

andrraaaa vreem nextuuuuuul,vrem neeextulll^:)^te descurci asa de bine,imi place la nebunie,sincer,ador ficul tau.Ar fi tare ca Naruto sa cada intr-o depresie,iar Hinata sa-i fie alaturi....scuze visez cu ochii deschisi,actiunea e la mana ta desigur8->
Sa ma anunti cand pui nextul plsss:o3

[crazy little red]

am venit cu next-ul, va las pe voi sa hotarati cat de reusit e, totusi din punctul meu de vedere nu-i atat de bun pe cat as fi vrut...

merci din nou de comentari si MercyD m-a bucur ca mi-ai citit fic-ul si ca-ti place :P


Capitolul 13

Hinata pov.

Am ajuns sa te iubesc mai mult decat am facut-o vreodata, mai mult decat credeam ca e cu putinta sa iubesc. Te iubesc cu intensitatea aceia nebuneasca pe care odata am crezut ca nu o voi putea simti vreodata. Atunci am crezut ca eu nu pot iubi, am crezut ca nu voi gasi niciodata pe cineva care sa ma poate faca sa simt ceva atat de intens. Ceva atat de pur incat uneori mi-e teama.
Chiar am dreptul sa patez un sentiment atat de profund? Am oare dreptul sa-l simt? Pentru ca nu fac altceva decat sa-l patez cu lacrimile mele prea murdare. Lacrimi de nimic pana la urma.
Si pentru ca am ajuns sa te iubesc asa de mult, gandul ca nu te voi avea langa mine devine atat de dureros. Ma distruge cu atata usurinta chiar daca e 'doar un gand' pana la urma. Si eu ce sunt? Doar o alta fiinta exagerat de ciudata poate, care incerca sa-si caute fericirea. Nestiind daca o cauta defapt acolo unde trebuie. Nestiind daca macar are dreptul la ea.
Si defapt de ce as avea dreptul eu sa fiu fericita? Cand toti oamenii din jurul meu au mereu aceiasi stare de iritare sau tristete. Ce drept am sa fiu fericita? Ce am facut sa merit o soarta diferita de a lor?
Poate ca nu il merit nici macar pe el. Pentru ca stiu ca si-ar putea gasi pe cineva mai bun cu o usurinta care ma raneste inca de atunci...

Stropii de ploaie ce incep sa loveasca geamul de la camera mea cu brutalitate ma aduc cu picioarele pe pamant. Ma ridic in sezut si privesc spre ceasul rotund ce sta atarnat deasupra usii. Sase si douazeci.
' In sfarsit diminiata'. Sunt obisnuita cu noptii de genul asta, albe cum s-ar spune. SI totusi, mi-as fi dorit sa dorm macar cateva ore.
' Nici o speranta'. Ma ridic incet de pe pat ca sa nu amentesc si intru pe usa verde ce ducea spre baie. Ma privesc in oglinda si scena de azi noapte imi strapunge mintea atat de aburita acuma.
Imi scutur capul usor si ma privesc din nou in oglinda. Ciudat, nu am ciarcane. Doar chipul meu pare ca a capatat o nuanta chiar mai deschisa decat de obicei.

Dupa ce imi termin toaleta dau pe gat o cana de cafea pentru a ma putea tine pe picioare intreaga zi. Privesc din nou spre ceas. Sapte fix.
Imi dau ochii peste cap si pornesc incet spre scoala. 'V-a fi o zi lunga'

Am ajuns la scoala mai repede decat m-am asteptat. Probabil prima din scoala. Fara sa vreau imi scapa un oftat scurt. Intodeauna am detestat sa fiu prima. Sa stau singura in clasa aia care pare oribil de mare si goala cand stai singur in ea.

Urc scarile incet din cauza oboselii probabil si intru cu o mica ezitare in clasa. Sala e intunecata, abia pot sa descifrezi bancile doar cu ajutorul luminii ce patrundea printre jaluzelele trase. Si totusi nu e goala. El e acolo. Stand cu capul pe banca si cu ochii inchisii. Probabil ca doarme.
Ma apropii de el si abia acuma realizez ca de fapt el sta la mine in banca.
- Ce nai... ?
Dar nu apuc sa termin pentru ca izbucnesc in ras. Un ras la fel de colorat si prostesc ca cel de noaptea trecuta, inainte sa-mi dau seama ca Kiba avea sa plece. Ce ii asa de amuzant? Fara sa vreau mi l-am imaginat pe blond cum a venit in clasa mort de somn si probabil dupa ce s-a lovit de toate bancile a cazut pe scaunul meu si a adormit instantaneu. Rodul unei imaginatii bogate sau a cefelei. Nici macar nu-mi mai pasa.
Ma pun pe scaunul din fata bancii mele si incerc sa-mi inghit rasul pentru a nu-l trezii pe Naruto. Prea tarziu. Ochii lui albastrii se deschid incet si ma privesc. Ii clar ca inca nu s-a trezit. Si totusi, il prefer asa, pare atat de inocent si neajutorat.
Brusc imi amintesc iar faza ce se intamplase doar cu cateva ore in urma. Ce poate face alcoolul din oamenii. Parca nu e acelas om.
Imi amintesc dintr-o data de petrecerea lui si cum m-am comportat eu dupa cateva pahare. Mda, nu sunt chiar in masura sa-l judec...



Naruto pov.


E stupid cum de fiecare data cand primim ceva incepem sa fim nemultumiti. Intodeauna dorindu-ne mai mult. Intodeauna acuzandu-i pe cei din jurul nostru pentru ca nu putem obtine ceea ce ne dorim. Gasind scuze de-a dreptul penibile pentru incapacitatea noastra prosteasca de-a ne exprima sentimentele. De a trece peste acele minuscule piedicii care ne intampina in viata. Care se presupune ca ar trebui sa ne faca mai puternici.
Si speram. Intodeauna speram ca lucrurile vor lua o intorsatura brusca in avantajul nostru. Vrem sa primim totul pe tava. Asa suntem toti. Sau poate e doar un mod mai indirect de a spune ca asa sunt eu. Pentru ca fiecare cuvant al meu a devenit doar a scuza pentru actiunile mele. Fiecare gest atat de imatur a devenit o modalitate de a scapa de neputinta de a-mi arata sentimentele.
Si totul ar putea sa fie atat de simplu. Pentru ca exista atatea cuvinte care ar putea sa exprime macar o parte din tot ceea ce simt. Exista atatea gesturi cu care mi-as putea arata acele sentimente care au ajuns sa ma distruga. Si asta doar pentru ca eu nu le pot oferii libertatea de care au nevoie pentru a ma face defapt fericit.
De ce ma gandesc la asta chiar acuma. Ah, daca as putea sa dorm macar pentru cateva minute ar fi minunat. Nici macar nu stiu ce a fost in capul meu. Dupa ce ca m-am imbatat ca un idiot si era sa fac ceva ce cu siguranta ar fi facut-o sa ma urasca. Bine ca tremuriciul si privirea ei speriata au facut tot efectul alcoolului sa dispara. De parca nici nu m-as fi atins de bautura. Ciudat, dar totusi avantajos pentru amandoi as zice. Da, dupa toata faza aia m-am dus acasa, am facut un dus si in loc sa incerc sa dorm, desteptul de mine si-a luat geanta si a venit la scoala. Si iata-ma, stand picat de somn cu capul pe banca ei. Nici macar nu stiu de m-am pus in banca ei, vroiam doar sa-i simt prezenta sau poate aici am nimerit in somnolenta mea dupa ce cred ca m-am lovit de cateva banci. Bine macar ca am avut cheia de la clasa, altfel poate dormeam si pe mijlocul coridorului.

Aud usa de la clasa deschizandu-se si niste pasi marunti care se indreapta cu o oarecare ezitare spre mine. Totusi nu ma simt in strare sa-mi ridic capul de pe banca sau macar sa-mi deschid ochii asa ca prefer sa ignor pe oricine ar putea fi. Probabil doar vreo femeie de serviciu care s-a speriat vazandu-ma pe aici la ora asta sau alt insomniac care bantuie scoala.

Se apropie mai tare pana ajunge in dreptul bancii in care stau. Ii aud respiartia parca greoaie urmat de un ' ce nai..?!' si un ras parca atat de cunoscut, atat de nostalgic. Imi simt inima batand mai tare parca umplandu-se de fericire. De ce fericire? Acest ras... atat de viu, atat de cunoscut si totusi atat de strain.
Cu un efort supraomenesc pentru mine, imi deschid ochii si privesc in fata. Pe scaunul din fata mea sta ea. Cu o privire atat de vie, incercand sa-si inabuse rasul probabil pentru a nu ma deranja. Un mic zambet imi apare pe fata si continui sa o privesc parca fascinat de aceasta parte a ei. Si eu care credeam ca o sa o ia la fuga cand ma vede sau cel putin o sa fie o atmosfera tensionata intre noi. Dar nimic, ea doar rade. De mine? Poate... dar cui ii mai pasa. In momentul asta nu pot decat sa ma holbez la ea ca un copil inocent care este fascinat de vreo fata mai diferita in vreun fel de ceea ce vazuse el pana atunci. Cel putin nu o sa vin cu intrebari de gen "esti un inger? ".

Chicotesc putin amuzat de proprile ganduri in timp ce bruneta se linisteste. Pastrandu-si totusi in zambet destul de larg pe fata. Mai am atatea de multe de invatat despre ea. Si totusi... simt o dorinta nebuna in mine de a o vedea razand si zambind asa in fiecare zi. Pentru mine.

Zgomotul produs de usa de la clasa atunci cand se dechide si lumina becului abia acuma aprins strica tot momentul. Cativa colegii intra in clasa privindu-ne ciudat pe mine si bruneta. Mda... singuri in clasa pe intuneric.
Fara sa mai spun nimic ma ridic din banca ei si dupa ce ii ofer un zambet cald si mare ma duc in baca mea panundu-mi capul pe banca din nou.
' Asta e doar inceputul!'. As fi vrut sa-i zic si ei asta dar nu vroaim sa le mai dau si altceva de barfit colegilor. Oricum, m-am hotarat. Nu voi lasa pe nimeni altcineva sa se bucure de rasul sau zambetul ei. Sau de buzele ei...



scuze de greseli, l-am corectat odata dar mi-e mult prea lene sa o fac din nou :))

[Twisty Emerald]

Ohayoo:*

Scuze ca nu am comentat capitolul celalalt dar am niste momente in care nici nu vreau sa ating tastatura si pe atunci tocmai iesiam din unul moment de genul asta. Gomennasai!:o3

Nu prea am ce comenta, poate doar lauda. Imi place ca nu te grabesti, cap. treispe si ei inca nu-s impreauna, frumooos. Dialog, este existent? Nu prea in vad:-) Am vazut o greseala: cefelei-cafelei

Ai avut si parti la care ma bucur ca is singura acasa, nu de alta dar parintii mei isi cam fac aluzii ca-s normala, cum ai zis si tu:)) Cum ar fi faza ca venise direct la scoala si ca adormise in banca ei, gramul de inocenta pe care i l-ai administrat facand lectura si mai savuroasa. "Esti un inger? " imi aminteste de o melodie: Aisa - Sweet Embrace, cand zice "you're my angel" seamana, chiar vroiam sa folosesc ideea, bine e diferit fundalul, dar e aceeasi idee, si cred ca aceleasi personaje (aceleasi pers. dar diferite la personalitate)

I-am trimis si unei prietene si a zis ca i-a placut foarte mult. E o fata cu gusturi dar tu si la comm-uri.Speram sa-mi mai dea idei pt com dar nada...

Nu mai am ce zice, ma bucur ca ai postat asa repede si mersi ca m-ai anuntat. Pot spune ca ador cum descrii si am momente in care ma intreb daca voi putea vreodata sa descriu sentimentele ca tine, habar nu am...
Anuntama din nou daca se poate, cand vine nextul:-)
Bye Bye:*

[Search]

Off Doamne Doamne.
Ma emotionezi profund.
Nu cred ca-si mai are rostul sa-ti spun ca iubesc cum narezi, sau ca-ti iubesc fic'ul. Am spus'o doar pentru nu a face spam =.='.
Este un capitol bun, ce zici tu... Toate capitolele tale sunt bune! Fic'ul este grozav.
Imi place la nebunie ca povestesti de ambele parti. Face povestea si mai intensa pentru ca stim ce simt fiecare in parte chiar daca, daca le unim ajungem la aceeasi chestie: Se iubesc. Asa ca nah.
Next'ul sper sa vina repede pentru ca ma ti in suspans grav de data asta.
Hugs! >:D<
:*

[stylish.lov3]

hey ... deci sa o luam cu inceputul :) desi nu am mai lasat nici un comm pana acum sa stii k iti citesc ficul de la inceput . In primul rand am sa'ti zic cate ceva : IL ADOOOOR :x:x:x
in al doilea rand de ce ai zis k nu e bine????:O e foarte bine:x desi iar m'ai lasat cu sufletul la gura:o3 da tot imi place:x

:*:* poopicei :*:* si spor la scris ... abea astept nextuuu' >:D<[/b][posturi unite]
helooo sweety ... sa stii k ,chiar dak nu ti'am mai lasat comm'uri ,eo ti'am citit ficul de la inceput si pot spune decat k e geniala :X IL ADOOOR:x:x:x

in primul rand descrii sentimentele foarte bine ,actiunea nu alearga la maraton ,la descriere nu am cuvinte ,dialogule ...ei bine.. p'aici nu prea exista da nu ma deranjeaza deloc .
in al doilea rand de ce ai zis k nu e asa de reusit :s ?:-w e foarte bine si imi place :X:X:X

so ... spor la scris in continuare :x si astept nextul :X poopici:*:*