[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

am sa postez urmatorul capitol abia peste o saptamana pentru ca o sa fiu plecata la munte asa ca nu o sa am cum sa mai postez la fic si nici macar sa intru pe zupp
pana atunci astept comentarii si sper sa ma intorc in forta cu multa imaginatie si capitole care sa nu va dezamageasca

Capitolul VII

Ayaka si-a cautat mobilul prin geanta si dupa ce l-a gasit i l-a dat lui Tamaki. Blondul l-a luat din mana fetei, apoi a format un numar de telefon si a iesit repede din incapere. Senji putea sa-i auda vocea prietenului sau care venea dinspre hol, insa nu intelegea ceea ce spune si mai ales era curios cu cine vorbeste. Cand blondul s-a reintors langa patul argintiului avea un zambet larg pe buze semn ca planul lui incepea sa dea roade.
- Senji, eu si Ayaka trebuie sa plecam pentru ca mai tarziu ne vom simti in plus. Sa stai linistit ca o duc eu pe sora ta acasa si de data asta pe jos pentru ca nu vreau sa fac vreoun accident. Atunci am avut noroc si poate ca un inger m-a pazit ca sa te salvez pe tine, dar nu mai risc inca o data.
Dupa ce si-a incheiat replica, Tamaki a luat-o de mana pe Ayaka si a tras-o dupa el pana la iesirea din salon. Senji a ramas in pat facand usor cu mana, dar cand a simtit durerea de la incheietura a decis ca este mai bine sa nu o miste prea mult un timp. Statea cu capul pe perna privind tavanul alb ca si restul camerei si gandindu-se la iubitul sau.

[Lithium-Angel]

i...i am shocked. ... when the hell did all this happen?
ai inceput capitolul super sweet...dupa care ai bagat in viteza a cincea..l-ai eliberat pe Daisuke..l-ai dus la spital, l-ai luat pe Senji de acolo, ai dezvaluit ca Tamaki il iubeste pe fratele sau si...se duce sa ii spuna??
wtf?? stiu ca si eu am tendinta sa grabesc actiunea dar...asta e putin cam prea din pom.
cum a reusit sa il elibereze? ce a discutat cu parintii lui senji? cum s-au razgandit demonii aia doi? cand a produs Tamaki o iubire pentru fratele sau???
astea sunt cateva intrebari pe care nu le poti ignora si nici evita. eu , nush despre ceilalti, cred ca ar fi trebuit sa vorbeste despre asta. nu spun sa faci cate un capitol ptr fiecare dar macar sa incluzi un paragraph despre fiecare.
nu ma leg de greseli de tastare sau exprimare ptr ca in sfarsit lumea e sincera cu mine si imi spune cate am...dar...ma leg de desfasurarea actiunii din ficul tau.
nu mai poti face nimic...poti doar scrie un capitol care sa faca referinta la cum a facut Tamaki toate astea...but seriously...

[myuu]

aici e urmatorul capitol pe care l-am facut mai lung decat cele de pana acum...sper ca o sa va placa si astept pareri si critici pentru ca stiu ca se poate ca fi gresit eu pe undeva desi l-am corectat
Yaoi_fan_forever ma bucur ca-ti place asa de mult ficul meu si mersi ca-l citesti
Lithum_angel multumesc pentru parerile sincere si sper sa le primesc in continuare...iar in legatura cu acest capitol am incercat sa mai explic putin ce se intampla (poate k de aia e mai lung...) sper totusi ca am facut bine

Capitolul VIII

Tamaki a ajuns acasa spre seara dupa ce a gasit pe cineva care sa poata sa-i aduca fratelui sau masina inapoi acasa si spera ca acesta sa nu fi observat disparitia ei. Reusise sa gaseasca un prieten de la liceu care sa fie disponibil sa-i aduca masia intreaga si chiar sa o parcheze foarte bine fara sa provoace vreo stricaciune. Blondul a urcat scarile apoi a deschis usa apartamentului care spre uimirea lui era descuiata si a intat fara probleme in casa continuandu-si drumul catre camera fratelui sau, Yuki. Cand a ajuns in fata usii de la camera tanarului in varsta de 23 de ani, a batut la usa si dupa ce a primit acordul fratelui sau a intat gasindu-l pe acesta ascultand muzica la MP4 si stand intins pe pat. Yuki arata destul de bine si la fel ca si fratele sau mai mic avea parul blond, insa tuns ceva mai scurt. Ochii erau albastri si deschisi la culoare, iar unul dintre ei era acoperit cu niste suvite blonde care-i cadeau pe chip. Purta un tricou negru cu guler, fara maneci care se mula foarte bine pe corpul sau bine facut. In jos purta o pereche de blugi taiati in zona genunchilor si nu numai, insa aveau un material care sa acopere pe interior acel model. Tamaki s-s apropiat de Yuki, insa acesta nu reactiona in niciun fel si astepta sa-i fie adresata o intrebare ca sa stie de ce venise blondul in camera sa.
[i]„ Ce as putea sa-i spun? Ca pur si simplu m-am indragostit de el? Nu. Asta suna stupid, dar asa e...Dar de ce acum? El nu mi-a facut nimic si eu am inceput sa-l plac ca prostul fara sa-mi fi facut el ceva. In plus ceea ce simt eu pentru el nu e un lucru normal...
Intotdeauna reusesc sa-i ajut pe altii, insa pe mine nu ma pot descurca intr-o astfel de situatie. Poate ca tocmai din cauza asta sunt prietenul lui Senji cel mai bun. Cand a avut nevoie de ajutor am fost mai mult de cat bucuros sa-l ajut, ba chiar am cautat eu modalitatea prin care sa-l fac sa fie impreuna cu Daisuke si in fata parintilor sai. De fapt nu prea am facut nimic, doar le-am povestit lui Kiro si lui Mika ce i s-a intamplat fiului lor atunci cand i-am sunat la telefon, iar ei singuri au luat hotararea de a-l lasa sa continue sa se vada cu Daisuke si chiar sa locuiasca la el daca vrea. Dar, ce pot face cu Yuki...?
Niciodata nu am vrut sa-mi iubesc fratele in acest mod si ma simt groaznic ca o fac acum. Ce ar putea sa-mi spuna daca recunosc ca-l iubesc, dar nu ca pe un frate? Cu siguranta ca ar rade de mine sau mi-ar spune ca nu e bine si ca fac o mare gresala si desi stiu toate astea nu ma pot opri. De fapt pana acum cateva zile incercam sa-mi reprim acest sentiment fiind constient de faptul ca nu e bine ceea ce fac. La inceput credeam ca doar mi se pare si ca e un gand prostesc de-al meu pe care l-am inventat din cauza ca abia incepeam sa-mi dau seama de orientarea mea sexuala. Cu toate astea pana acum nu m-am culcat cu niciun baiat, insa observ ca fetele nu ma atrag deloc. Oricum ar fi, din ce in ce mai mult ma rusinez in fata lui Yuki, ma pierd cu firea si incep sa simt cum inima imi bate atat de repede incat pare ca in curand va iesi din pieptul meu. In prezenta lui am niste palpitatii stranii si o dorinta tampita de a-l saruta. Nu am recunoscut asta niciodata, nici macar in gandul meu, ci am incercat sa uit cu totul si asta mai mult din cauza ca fratele meu ma ignora mereu. Prima data cand am spus aceste cuvinte au fost azi in fata lui Ayaka pentru ca ma simteam vinovat pentru ce i se intampla si in acelasi timp dator cu o explicatie solida pentru a o refuza. Dar nu mai pot sa tin totul in mine si trebuie sa ma descarc, insa mai bine nu o fac dintr-o data, ci ar trebui intai sa vad daca e in dispozitia necesara pentru a-i spune...cu ce sa incep?...” se gandea Tamaki incurcandu-se mai rau in situatia in care se afla. In tot acest timp, fratele sau abia-l privise de cateva ori si nu s-a deranjat sa se ridice din pozitia in care statea, iar muzica a fost oprita doar in momentul in care Tamaki incepea sa vorbeasca:
-Um...Yuki, ce ai mai facut azi? a spus Tamaki in loc de orice alta introducere prefacandu-se ca nimic nu se intamplase. „Ce mod banal de a incepe discutia...” gandea, insa a fost intrerupt de blond.
-Pai...sa vedem, m-am trezit destul de tarziu, am mancat ceva, apoi am observat ca-mi lipseste masina si chiar si cheile acesteia in timp ce fratele meu nu era de gasit. Deci cum se explica asta?
-Eu...adica nu e ceea ce pare. Nu am vrut sa ma distrez, era vorba de Senji care a avut nevoie sa fie dus la spital si asta trebuia sa fie cat mai repede, deci am hotarat sa conduc eu, dar m-am descurcat destul de bine; poti sa te uiti si ai sa vezi ca masina nu are nimic, jur, a spus Tamaki incercand sa iasa din acea situatie care nu era in avantajul sau deloc.
Blondul s-a ridicat de pe pat si dintr-o singura miscare i-a tras o palma peste fata fratelui sau in timp ce se uita la el cu o privire rece si inspaimantatoare. Ochii lui nu prevesteau nimic bun de parca ar fi vrut sa continuie ceea ce incepuse, insa s-a oprit. Tamaki incepea sa-si dea seama cum se simtise Senji cand a primit o astfel de palma, dar cea de la Yuki era mult mai puternica avand in vedere diferenta de varsta. Nu intelegea de ce fusese lovit pentru ca inca nu spusese nimic si nici masina nu o stricase asa ca nu-si dadea seama unde a gresit. Obrazul pulsa foarte repede si se inrosea umflandu-se putin in locul lovit. Tamaki s-a dus la baie si si-a dat cu apa rece pe fata incercand sa faca durerea sa-i dispara. Yuki a aparut in pragul usii si a inceput sa zica pe un ton aspru:
-Asta e pentru ca nu sti sa minti. In primul rand exista masini de salvare in caz ca nu ai auzit de ele si in al doilea rand puteam sa te duc eu. In plus cand ai adus masina inapoi nu mai conduceai tu, deci asta dovedeste ca ce spui tu este o mare minciuna.
-Nu e asa...chiar am spus adevarul. La inceput nu stiam ca trebuie sa mearga la spital pentru ca el se inchisese in baie si a incercat sa se sinucida si nu i-a spus surorii sale. De ce niciodata nu ma crezi? De ce mereu ma tratezi asa de rau si cu atat de multa indiferenta? Nu ti se pare ca e nedrept fata de mine? Eu...nu mai pot sa ma ascund, trebiue sa-ti spun: Yuki, te iubesc si nu ca pe un frate, vreau sa fim mai mult de atat, a spus Tamaki incepand apoi sa planga cu sughituri si asteptand raspunsul fratelui sau. Poate ca trebuie sa nu-i spuna asa de repede si mai bine ii explica mai pe larg lasandu-l sa digere cate putin din informatiile pe care incerca sa le transmita, insa acum era prea tarziu.
-Nu te cred! i-a spus scurt Yuki fara sa mai continuie sa adauge ceva. Aceste cuvinte se invarteau in capul lui Tamaki impreuna cu acele replici pe care le spusese el inainte. Se asteptase la un astfel de raspuns, insa tot ii venea sa planga din ce in ce mai tare. Era sigur ca fratele lui nu simte acelasi lucru pentru el, dar el tot a asteptat ca alte lucruri sa fie spuse de blond.
Yuki s-a apropiat de Tamaki si l-a tras rapid in bratele sale apoi l-a sarutat despartindu-i buzele si acaparadu-i-le cu totul. Limba acestuia patrundea cu usurinta in gura fratelui sau si o cauta pe a baiatului. Tamaki nu lua parte la acel sarut pasional si in acelasi timp foarte apasat care devenea sufocant din cauza faptului ca dura prea mult. Ii placea tot ceea ce simtea, ii placea sa se simta in bratele fratelui sau si mai ales ii placea acel sarut care-l facea sa tremure destul de tare pentru ca initiatorul acestuia sa-si dea seama.
„Tremura! Deci ii place, nu a mintit. Poate chiar ma iubeste asa cum fac si eu, insa nu trebuia sa se intample acest lucru. De cand am vazut ca sunt atras de el am inceput sa ma port urat cu el. Uneori nu-l bagam in seama, iar cand gresea cu ceva il loveam apoi puneam intrebari. Faceam toate astea tocmai pentru a-l indeparta de mine, tocmai pentru a nu ajunge aici. De ce trebuie sa se indragosteasca de mine? In toata lumea asta nu a gasit pe altcineva care sa-l faca fericit? Cu mine nu va putea fi asa pentru ca eu nu-i pot oferi o reletie normala. Nu vreau sa fie luat peste picior pentru ca are o relatie cu fratele sau, dar nici nu pot sa il las sa sufere. Nu stiu ce ar fi mai bine sa fac.” se pierdea Yuki in propriile ganduri in timp ce a rupt brusc sarutul.
-De ce ai facut asta? a intrebat Tamaki nesigur de ce ar trebui sa mai creada.
-Pentru ca eu sunt cel care a mintit, iarta-ma pentru palma pe care ti-am dat-o, cred ca spui adevarul, iar eu...te iubesc inca de mult timp, insa nu am vrut sa te fac sa suferi incepand o astfel de relatie. De asta m-am purtat asa de urat cu tine si de asta nu te bagam in seama mereu sperand ca tu sa te indepartezi de mine si crezand ca eu voi iuta curand acest sentiment. Iarta-ma, iarta-ma pentru tot, dar nu am vrut sa fie asa...Iti dai seama ce se va intampla cand se va afla, nu? Stii ca nu e bine ceea ce facem? Pe langa faptul ca suntem baieti, mai suntem si frati, a inceput blondul sa insire toate motivele ca un parinte protector.
-Stiu despre toate, dar nu pot sa nu te iubesc si sa nu te doresc altfel decat pe un frate si asta nu se intampla doar de cateva zile. De mult timp imi doresc ca intre noi sa fie altceva, insa la inceput am crezut ca e doar un capriciu de-al meu, dar nu a fost asa.
-Si esti sigur ca ma iubesti si nu simti doar o atractie pentru mine? Fi atent ce-ti doresti pentru ca daca mai spui o data ca ma iubesti, o sa ma culc cu tine. Deci ce alegi? a spus blondul cu un zambet pervers pe chip formuland totul ca o amenintare.
-Crezi ca m-ai speriat? De fapt chiar asta imi doresc: sa facem dragoste, stiu ca e mult prea dintr-o data, dar te iubesc mult si simt ca nu e doar atractie... asta stiu sigur.
Vazand ca Tamaki a spus acele cuvinte, baiatul si-a prins fratele de mana si l-a tras pana inapoi in camera lui trantindu-l pe pat destul de violent. S-a asezat apoi peste el si a inceput din nou sa-l sarute introducandu-si limba in gura lui si cautand-o pe a sa. Saruturile deveneau si mai pasionale in timp ce Yuki indeparta tricoul cu care fratele sau era imbracat aruncandu-l pe covor. Dupa ce si-a scos si el tricoul si-a continuat drumul desfacand cureaua de la pantalonii lui Tamaki si tragand de acestia pana cand au fost scosi cu totul si aruncati si ei pe jos alaturi de celelalte haine.
-Um...Tamaki sti ca eu sunt putin mai mare si ca nu o sa fie la fel ca si cum a-i face-o cu cei de varsta ta, intelegi la ce ma refer? Adica te va durea putin mai mult, a spus blondul asteptand ca fratele sau sa-i spuna sa continuie. Asteptase prea mult acest moment si de multe ori se gandea la cum ar fi, insa pana acum totul se petrecuse doar in mintea lui. In acea clipa il putea avea si nu ar fi vrut sa se opreasca pentru nimic in lume. Era hotarat sa-l faca pe Tamaki sa se simta bine si sa-i provoace placere pana peste limite...sa simta ca este cu adevarat iubit.
-De fapt, eu...nu am mai facut-o cu un baiat pana acum, a spus imediat Tamaki rusinandu-se de subiectul pe care-l abordau.
-Sa intelg ca esti virgin. Nu-i nicio problema in asta, insa atunci va durea mai mult decat crezi. Stai linistit ca o sa am grija sa te simti foarte bine prima oara, a spus Yuki, iar ultima parte mai mult a soptit-o aproape de urechea fratelui sau. Eu vreau sa continui daca si tu esti de acord.
Dupa ce s-a terminat dialogul scurt dintre ei, Tamaki a incuviintat din cap si si-a sarutat pasioanal fratele. Apoi, Yuki si-a reluat postul indepartand in cele din urma toate hainele care le mai ramasesera si lipindu-si corpul de cel al fratelui sau si facandu-l pe acesta sa vibreze. A inceput apoi sa-i maseze zona intima cu miscari mici si destul de incet apoi mai tare si cu fiecare minut care trecea acele „mangaieri” deveneau si mai accelerate. Tamaki scotea cate un scancet slab si lipsit de vlaga in pauzele dintre saruturile oferite de fratele sau. Yuki nu a mai lungit preludiul indepartandu-i usor picioarele blondului si testand usor cu degetul gaura rozalie pe care urma s-o patrunda. Inainte ca sa intre in baiatul de sub el si-a apropiat gura de acea parte destul de stramta a fratelui sau si si-a introdus putin limba facandu-l pe acesta sa simta o senzatie placuta si excitanta de racoare. Cand si-a apropiat chipul de cel al adolescentului pentru un sarut pasional, Tamaki a putut sa simta o durere puternica si chiar sfasietoare in partea de jos ca si cum a fi fost patruns de un cutit. Desi Yuki nu se misca in interiorul baiatului acesta inca mai deslusea o senzatie de durere care in acelasi timp provoca o placere neinimaginabila. Tanarul s-a retras apoi l-a penetrat din nou, dar de data asta ceva mai repede si mai adanc. Tamaki gemea des si chiar scotea tipete infundate ce erau potolite de saruturile pline de intensitate ale partenerului sau. Dupa cateva astfel de patrunderi, blondul a inceput sa faca miscari mai rapide si mai adanci in interiorul fratelui sau care-si acoperise gura cu mainile pentru a nu mai scoate niciun fel de sunet ca cele de mai inainte. Yuki i-a luat mainile de la gura si si-a introdus limba in gura acestuia oprindu-l din acele scancete care ieseau involuntar din gura sa. Buzele ii erau usor ranite fiindca le muscase din cauza durerii, iar un firicel subtire de sange se prelingea de pe acestea curgand catre perna, insa nu a mai ajuns niciodata acolo fiindca a fost oprit de baiatul de deasupra sa. Acesta l-a lins cu pofta apoi l-a sarutat pentru a-l face sa simta acel gust sarat al sangelui ce a fost inlocuit de dulceata blondului in scurt timp.
Telefonul lui Yuki incepea sa sune, insa acesta nu-i dadea importanta concentrandu-se pe zona intima a fratelui sau pe care o acaparase cu buzele. Nimic nu l-ar fi facut sa se opreasca din a-i provoca placere baiatului de sub el, nici chiar un cutremur. Asteptase prea mult acest lucru, iar acum nu ar mai fi vrut sa se opreasca. Pentru ei timpul se oprise in loc chiar daca ceasul arata ca era trecut de mult de miezul noptii, iar luna veghea de pe cer cele doua trupuri fierbinti care se lasau iubite unul de celalalt. Era o luna plina si stralucitoare care anunta o nopte senina si in acelasi timp plina de iubire. Yuki a incercat o alta patrundere, desi lichidul alb anuntase de mult momentul final, el nu mai vroia sa se opreasca. Se simtea mult prea bine si la fel si Tamaki care inca vibra sub atingerile indiscrete ale fratelui sau in diferite locuri destul de intime. Dupa ce l-a mai penetrat o data pe adolescent s-a asezat si el alaturi cuprinzandu-l cu bratele sale mult mai puternice si mai bine facute si tinadu-i capul pe una din mainile sale. Yuki ramasese cu chipul catre blond adormind din cauza oboselii, dar si din cauza ca deja trecuse jumatate din noapte.
Tamaki inca nu putea sa adoarma, se gandea la prima sa experienta sexuala cu un baiat, cu frate sau. Intradevar a fost grozava si s-a simtit foarte bine alaturi de Yuki care-l facuse sa ajunga in al noulea cer si nu o singura data. Era ciudat ceea ce sa intampla intre ei pentru ca pana acum il privise doar ca pe un frate sau chiar ca pe un tata. Asta se intampla din cauza ca parintii lui murisera cand el avea doar 12 ani si de atunci a fost crescut de fratele sau care deja implinise 18 ani si s-a angajat pentru a putea sa se descurce cu banii. Intotdeauna avea grija de el si il ajuta cand avea nevoie de ceva. De fapt, daca se gandea mai bine, realiza ca de la inceput relatia lor nu a fost una normala pentru ca Yuki il ajuta sa se imbrace si chiar faceau uneori baie impreuna sub pretextul ca-i va spala parul si ii va da cu spuma pe spate. Insa acest lucru incetase in urma cu 2 ani pentru ca Tamaki deja crescuse, iar lui Yuki ii era frica ca fratele sau sa nu se indragosteasca de el asa cum facuse el, insa poate ca era prea tarziu sau asa a fost sa fie. Frate, tata sau iubit le putea face pe toate si se descurca de minune. In cele din urma Tamaki a renuntat sa se mai gandeasca la ceva si a pus capul pe perna cuibarindu-se in bratele calde ale lui Yuki. Inainte sa adoarma si-a amintit de apelul pe care blondul il primise in timp ce facea dragoste cu el si din curiozitate s-a dus sa vada cine l-ar fi putut cauta. Cand a ajuns la noptiera, a luat telefonul apasand pe un buton si facand ecranul sa lumineze in acel intuneric care se asternuse. Pe acesta scria destul de mare „1 apel nepreluat de la Yukari”. Tamaki s-a reintors in pat, insa ar fi vrut ca niciodata sa nu fi deschis telefonul in acel moment pentru ca acum se gandea cine era fata care tocmai il sunase pe fratele sau chiar la acea ora. In cele din urma a adormit sperand ca dimineata va fi linistit de Yuki spunandu-i ca nu avea de ce sa-si faca griji, insa se temea ca nu cumva sa fie ceva intre cei doi. Putea avea incredere in fratele sau si stia ca acesta nu s-ar fi culcat niciodata ce el ca apoi sa-l paraseassca si spera din tot sufletul sa fi fost o gresala...mai ramanea doar sa-i confirme asta, dar oare asa se va intampla?

[Yukira1234]

Am reusit si eu sa-ti citesc ficul intr-un final si sa sti ca il ador!!!
Mie mi s-a paut ca faza aia cu taiatul venelor a fost putin cam depasita, dar inteleg ca suferea... Bine ca parintii lui l-au lasat pe Daisuke in pace ca daca nu i-as fi putut omora :die:
Senji este un scump...este asa de dracut :love: la fel si Daisuke :love:
Oau! In ultimul capitol Tamaki a facut-o cu fratele lui? Inca nu-mi vine a crede...
Oare cine o fi fost fata aia..? Sper ca nu prietena lui Yuki ca abia si-au recunoscut sentimentele si nu vreau sa se desparta...
Greseli nu am prea vazut...sau nu am fost atenta caci totusi imi este cam somnik...
Fikul asta este zoooper!! Are tot ce ii trebuie: naratiune, descriere si dialog :bv:
Astept nextu` cu nerabdare si sper sa il scri repede! Gambate!
:bye:

[Lithium-Angel]

opa....i have a bad feeling.... a really but really bad feeling.
deci ani de frustrare s-au acumulat asa brusc si de odata..... cei doi au reusit sa se culce in cele din urma ( foarte minunat evenimentul) si acum apare Yu-ka-ri...
suna ca o gluma proasta si cred ca Tamaki e de acord cu mine.
ar fi cam stupid sa apara o femeie si sa ii desparta...
nu vreau!!! fa-i pe ei fericiti si pune-o pe Yukari in calea lui Senji.....TE ROG! tamaki e preferatul meu ( imi aminteste de Tamaki din OHHC) si nu as suporta....dar again..presupun ca vei face tocmai asta pentru a ne pune pe noi in suspans si a ne face sa ne roadem unghiile...(like me right now)
there are greseli de tastare but...avand in vedere ca nus tocmai cea mai buna la asta.... asa ca nu imi permit sa le scot in evidenta...
un lucru imi place enorm de tare: ficul tau are o desfasurare a actiunii diferita..de obicei se intampla all ze shitty stuff si apoi ajung impreuna...aici e invers...si asta nu ma ajuta deloc sa anticipez urmatorul capitol. i like that
spor la scris...and don't skip school

[myuu]

Capitolul IX


Soarele se ridica din nou pe cer aratandu-si razele catifelate care mangaiau orasul. Lumina diminetii se revarsa pe chipul unui tanar ce dormea in pat lasandu-si suvitele argintii sa cada pe perna de culoarea oceanului. Genele isi lasau umbra pe obrazul angelic, apoi umbra incepea sa tremure si in curand sa dispara odata cu deschiderea unor ochi de culoarea focului. Baiatul privea lenes prin incapere cautand ceva anume, insa nici el nu stia inca ce. Pe un scaun a vazut un baiat brunet mai mare decat el care fuma degajat o tigare uitandu-se cu dulceata in privire catre cel care tocmai se trezise. S-a ridicat incet dupa scaun si s-a apropiat de Senji dandu-i un sarut scurt pe buze pentru a-l trezi. Argintiul clipea des din ochi incercand sa inlature ceata ce ii aparea in fata ochilor din cauza ca abia se trezise si se uita catre Daisuke care s-a asezat pe pat alaturi de el. Acesta il privea cu un zambet cald pe buze mangaindu-i chipul si parul atat de moale.
-Senji, ar trebui sa mergem la scoala azi pentru ca am lipsit destul de mult, nu crezi? A spus bruntetul in timp ce-i dadea cate un sarut scurt pe gat.
-Nu-mi pasa, nu vreau sa plecam de aici. Ultima data cand am iesit din casa asta s-au intamplat numai lucruri rele. Vreau sa stam aici toata ziua de azi si cea de maine si...dar vocea copilaroasa a argintiului i-a fost intrerupta de cea a iubitului sau care nu era de aceeasi parere.
-Ba nu, Senji, nu vei mai lipsi. Nici tu, nici eu. Unde vom ajunge daca nu terminam nici macar liceul? Nu o sa mai las sa ti se intample nimic, iti promit, dar gandeste-te ca avem un viitor inainte. Promit sa nu mai las nicio lacrima sa curga din ochii tai frumosi, promit...
Senji se uita la iubitul sau care avea lacrimi in ochi. Nu intelegea de ce se comporta atat de ciudat, insa nu a vrut sa-l intrebe. Parca i-ar fi fost frica ca daca il va intreba, i se va da un raspuns pe care nu ar vrea sa-l auda niciodata. Atunci a preferat sa taca si sa-l traga pe Daisuke in bratele sale chiar peste el ramanand imbratisati pe pat. Amandoi puteau sa simta caldura corpului celuilalt de parca ar fi fost unul si asta ii facea sa se simta bine si in siguranta. Senji i-a ridicat chipul rebelului si-l privea in ochi. Putea sa vada acel ocean albastru in privirea lui si se pierdea incet in acel abis, insa acum simtea caldura si oarecum inocenta din ochii sai. Si-a indreptat apoi privirea catre buzele rosiatice care pareau sa cerseasca iubirea argintiului. Baiatul si-a apropiat buzele de cele ale brunetului dandu-i un sarut lung unde amandoi luau parte la acel farmec care-i hipnotiza prin puritatea sentimentelor ce erau implicate. Argintiul l-a tras pe Daisuke astfel incat acesta sa ajunga sub iubitul sau si a continuat sa-l sarute avand o pozitie mai buna din care sa poata sa-si introduca limba in gura partenerului sau. Senji s-a oprit ca si cand si-ar fi revenit din transa si a inceput sa-i spuna iubitului sau pe un ton trist:
-Daisuke...eu simt ca ma iubesti, simt ca te cunosc bine, insa adevarul este ca ma gandesc ca-mi ascunzi ceva ce nu ai vrea sa stiu.
-Si care ar fi acel secret pe care il ascund? a intrebat rebelul sarcastic ca si cand i-ar fi spus deja despre toata viata sa.
-Pai...spre exemplu...um...familia ta. Nu am cunoscut-o pana acum si...a continuat Senji facand mari pauze in vorbire de parca i-ar fi frica sa continue simtind ca a atins un punct sensibil.
-Nu am familie. Oricum nu conteaza. Tu esti tot ce am si nu ma intereseaza absolut nimic altceva. Asta face parte din trecutul meu; de ce ai vrea sa afli despre ceva ce nu mai are efect asupra prezentului? a spus Daisuke ca si cand ar fi vorbit despre un lucru, nu despre niste persoane care in mod obisnuit ocupa un rol important in viata cuiva.
Brunetul s-a sculat de pe pat si s-a indreptat apoi catre iesirea din camera, insa nu destul de repede fiindca Senji s-a ridicat in genunchi intinzandu-se dupa Daisuke si sperand sa-l prinda de mana. Rebelul nu si-a dat seama ce incerca sa faca iubitul sau si si-a continuat drumul, iar argintiul a cazut din pat in incercarea sa de a-i prinde mana brunetului intr-a sa. Daisuke nu mai era sigur ca ar fi trebuit sa plece si s-a dus catre Senji pentru a-l ridica in brate urmand sa-l aseze cu grija inapoi pe pat.. Dupa ce s-a asigurat ca nu are nimic l-a asezat din nou pe suprafata moale, insa i-a lasat capul in poala sa mangaindu-l rar cu niste miscari aproape inobservabile. Ii privea chipul candid cu durere in ochi si nu stia ce ar trebui sa faca in continuare. Vroia sa-i arate dragostea lui, insa se pare ca esua de cele mai multe ori si il facea sa sufere.
-Ma intereseaza, ma intereseaza tot ce are legatura cu tine. Daca tie nu-ti pasa, mie da, asa ca spune-mi, spune-mi tot, zicea argintiul repetand unele cuvinte pentru a le accentua si privind in sus catre ochii iubitului sau.
Daisuke nu a spus nimic o vreme apoi a inceput sa-i povesteasca despre trecutul sau privind catre fereastra prin care soalele patrundea cu toata forta. Incepuse sa vorbeasca incet ca si cum si-ar dori sa nu auda nimeni pentru a nu readuce acel cosmar. Brunetul ii spunea baiatului din poala sa ca el a avut un frate mai mare decat el cu zece ani care i-a distrus intreaga viata.
„Aveam doar 8 ani cand fratele meu implinise deja varsta de 18 ani. Il chema Raito, era un baiat inalt, cu parul roscat si destul de bine facut. Era rebel de felul sau si nu-si asculta parintii, nu mergea la liceu si avea probleme cu politia destul de des. In acel moment, eu nu intelegeam despre ce era vorba insa am aflat abia mai tarziu adevarul. Raito era intr-o banda destul de periculoasa si chiar se ocupa cu droguri si diferite crime care pentru el erau la ordinea zilei. Intr-o zi parintii au aflat si au incercat sa il opreasca si sa-l aduca pe calea cea dreapta, insa el nu a acceptat asta. In loc sa renunte la a mai comite astfel de delicte si-a scos un pistol din haina sa si si-a impuscat ambii parinti. Am privit intreaga scena cu goaza de undeva de la etajul casei. Si acum imi mai aduc aminte cat de usor si-a impuscat parintii fara sa clipeasa. Nu avea pic de parere de rau pentru ceea ce facuse. Daisuke s-a oprit cateva secunde adunadu-si puterea pentru a mai continua sa relateze cosmarul prin care a trecut. Am inceput sa tip din cauza ca nu mai suportam privelistea care se arata in fata mea; ma simteam ametit si parca imi fugea pamantul de sub picioare. In fata ochilor incepea sa se formeze ca un fel de ceata si simteam ca ma sufoc. Cand mi-am revenit, Raito era langa mine. A spus ca nu trebuia sa vad acea scena si ca trebuia sa fiu urmasul lui ca sef al acelei bande, insa facusem o mare gresala ca vazusem cum ne-a omorat parintii. A mai spus ca ii parea rau pentru ce facea si ca nu i-am lasat alta solutie. A indreptat pistolul asupra mea si a pus mana pe tragaci. Era gata sa-mi sfarseasca si mie viata si nu l-ar fi mustrat deloc constiinta daca ar fi facut-o, insa nu a mai trimis niciodata glontul acela in mine. Mi-a spus cu un zambet pervers ca ar fi pacat sa mor si ca sunt mai bun pentru altceva. Atunci m-a lovit destul de rau in stomac si am inceput sa tusesc sange in timp ce am simtit cum sunt dus intr-o camera si aruncat pe pat. Tot ce-mi mai amintesc este cum m-a lovit in timp ce ma viola. Imi aduc aminte doar niste imagini rupte dintr-un film de groaza. Dar pot sa simt si acum durerea pe care am vazut-o cu proprii mei ochi si scarba pe care am avut-o fata de el pentru tot ceea ce facuse. Apoi, a disparut din viata mea, am auzit ca ar fi murit insa nu i-a fost gasit nici pana acum cadavrul. Parintii imi lasasera foarte multi bani mostenire asa ca am putut sa traiesc foarte bine fara nicio problema. Am vandut casa aceea si m-am mutat aici pentru ca nu as fi suportat sa mai locuiesc nicio zi intre acei pereti. De atunci am trait o trauma mult timp si mi-a fost foarte greu sa-mi revin din acea stare. Ma simteam atat de gol la inceput si as fi vrut sa mor, insa destinul nu a vrut asta. Am jurat sa nu mai iubesc din acea zi si sa nu mai sufar pentru nimic, insa pentru tine se merita si sa-ti dai viata numai pentru a te face fericit. Adica, cu alte cuvinte, tu m-ai salvat din universul durerii in care cazusem...De asta nu stiu cum sa-ti arat ca te iubesc. Vreau ca tu sa ma inveti sa fac asta din nou si cred ca incep sa vad ce inseamna dragostea datorita tie. Tu mi-ai redescoperit acest sentiment in inima mea inghetata...”
Senji privea trist chipul iubitului sau care dadea drumul catorva picaturi de lacrimi. Nu-si imagina ca trecuse prin atat de multe lucruri la viata sa si abia acum intelegea de ce se comportase atat de...nepasator la inceputul reletiei lor. Realiza ca acest lucru era din cauza ca fratele sau ii distrusese copilaria furandu-i inocenta si parintii de la o varsta mult prea frageda. Ii parea rau pentru ce i se intamplase iubitului sau si era hotarat sa-i arate ca viata poate fi si frumoasa. Argintiul s-a ridicat din poala brunetului si l-a tras pe Daisuke peste el in pat pentru a doua oara in acea dimineata. Acesta incepea sa-si revina din starea de tristete pe care i-o cauzasera acele amintiri si incepea sa-l sarute pe Senji pe abdomen ridicandu-i tricoul. Se simtea bine in compania acestuia si ar fi vrut sa ramana asa pentru toata viata. Brusc, si-a amintit ca mai aveau putin timp pana ce scoala incepea asa ca s-a oprit si dupa ce i-a mai dat un sarut pe buze a spus mai mult in gluma:
-Te-am prins! Credeai ca scapi de scoala asa? Sa sti ca te inseli, lasam nebuniile mai pe seara, chiar daca ma atagi extrem de mult, trebuie sa ma abtin acum asa ca du-te si imbraca-te mai repede, a spus brunetu-l dejucandu-i planul iubitului sau.
Senji s-a ridicat bosumflat din pat si a inceput sa se imbrace foarte incet de parca incerca sa taga de timp cat mai mult. Rebelul, vazand asta, l-a pus pe baiat sa alega daca se imbraca singur sau il imbraca el daca mai continua sa se miste atat de incet. Argintiul a ales a doua varianta pentru ca el chiar nu ar fi vrut sa paraseasca casa in acea zi si credea ca astfel il va forta pe iubitul sau sa ii faca el ceva astfel incat sa intarzie la scoala. Spre marea lui uimire, Daisuke i-a ales niste haine din sifonier si l-a imbracat repede fara sa intrerupa pentru nimic ceea ce facea. Dupa numai cateva minute cei doi era gata de plecare, iar brunetul a deschis usa casei vrand sa plece. Senji nu dedea semne ca ar vrea sa se miste, asa ca iubitul sau i-a facut o alta propunere. Putea alege dintre sa merga de buna voie sau sa fie dus in brate pana la scoala si sa se uite toata lumea la ei ca la extraterestrii. De data asta argintiul a ales sa mearga pe jos pana la liceu si astfel au plecat amandoi tinadu-se de mana. Drumul nu a durat mult pentru ca au vorbit intruna despre diferite lucruri si timpul a zburat foarte repede.
Cand au ajuns in fata scolii i-au vazut pe Tamaki si Yuki sarutandu-se astfel incat baiatul mai mic era sprijinit de gardul liceului. Cei doi pareau sa nu ii bage in seama pe elevii care treceau pe langa ei si care ii priveau atat de ciudat. Amandoi erau prinsi in acel sarut pasional care dura deja de ceva timp. Senji s-a apropiat de ei, iar, in acel moment, Yuki i-a dat voie fratelui sau sa il salute pe colegul lui. Tamaki avea chipul usor imbujorat pentru ca nu era obisnuit sa apara astfel in public, insa era hotarat sa le arate tuturor ce era intre ei.
-Buna, Senji! Nu-i asa ca e o zi superba, a spus blondul cu un zambet mare pe chip.
-Buna...scuze dar eu nu inteleg ce se intampla intre voi, adica am vazut, dar...facea Senji fara sa transmita un mesaj logic.
-Senji, ce e atat de greu sa pricepi? Sunt iubiti si s-au sarutat. Nu-i nimic ce nu ai putea sa intelegi asa cu nu te mai holba la ei ca nu ai de ce, spune Daisuke incercand sa-si lamureasca iubitul.
-Exact! Yuki s-a despartit de prietena lui, Yukari, pentru mine, spunea cu o voce de copil Tamaki fara a-l lasa pe fratele sau se spuna singur acele lucruri. A spus ca de fapt nici nu o iubea insa a vrut sa se indragosteasca de ea pentru ca ma iubea pe mine, dar nu vroia sa devenim iubiti fiindca ei bine...el e pana la urma fratele meu. Dar cand a aflat ca si eu simt acelasi lucru...de fapt nu mai continui povestea pentru ca mai departe e s-e-c-r-e-t. Insa acum suntem impreuna, a terminat blondul sarutandu-si scurt iubitul.
Dupa ce l-au ascultat pe Tamaki cum incerca sa povesteasca ceea ce s-a intamplat sau mai degraba incerca sa nu faca acest lucru, cei trei baieti au inceput sa rada. Li se parea amuzant cum blondul a inceput sa roseasca pentru ca toata lumea pricepea ce se intamplase, dar erau fericiti pentru ca reusisera cu totii sa-si gasesca persona pe care vroiau s-o aiba alaturi pentru totdeauna. Cand au terminat de vorbit, s-au indreptat catre intrarea in liceu fiecare tinandu-si perechea in brate. Yuki si-a luat la revedere de le Tamaki printr-un sarut apasat apoi l-a anuntat ca avea sa-l ia de la scoala dupa ce termina orele. Totul parea sa fie perfect si se credeau ca nimic nu avea sa le strice fericirea si nici nu se gandeau ca in curand un cosmar viu se va intoarce pentru a le distruge realitatea ca de vis.

gomene ca am pus atat de tarziu continuarea....se pare ca toata lumea o astepta pe "scorpia" de yukari care le va strica relatia celor doi insa eu am vrut doar sa accentuez cat de mult il iubea Yuki pe Tamaki...
cam atat am avut de spus astept pareri & critici ja

[Yukira1234]

Sunt prima!!
Acest capitol a fost zoooper!! Mi-a placut foarte mult la fel ca si celelalte.
Cine o fi cosmarul viu? Sper ca nu fratele lui Daisuke ... ca daca e el sigur vrea sa-l omoare... sau cel putin asa cred eu. Oricum daca face asta il omor si eu pe el :die:
Yuki e asa dragut :love: bine ca s-a despartit de aia!
Greseli nu am prea vazut. Ce pot sa mai spun..
Singurul lucru ar fi astept noul capitol cu nerabdare, succes si multa inspiratie!
:bye:

[YuuraBo]

asa e capitolul asta a fost super :X.. ti-am zis nu prea ma pricep eu la comentarii ... adica serios nu te astepa prea curand sa primesti de la mine un comentariu luuuun cum dai u .. pentru ca pur si simplu nu pot sa dau nush dc XD.... asa deci sa revenim:
capitolul asta a fost :love:o//o:chuu:
e adevarat ca daisuke a avut un trecut tragic :cry:... ce naiba avea 8 ani ((( dar :love:... hehe ... scrie-l repede pe urmatorul :pls: ..ja ne :bye:

[nolazy]

Gomene ca nu am mai lasat reply la ultimele capitole...Lenea asta isi face simtita prezenta si pe la mine . Dar sa sti ca am citit tot ce ai scris pana acum si imi place extrem de mult.
Imi pare bine ca Tamaki este iubitul fratelui sau.Ador sa citesc despre doi baieti care sunt impreuna, iar daca mai sunt si frati, cu atat mai bine. Cu cat este mai interzis din punct de vedere moral ( ete na ), cu atat imi place mai mult
Cat de simpatic era Senji cand incerca sa il convinga pe Daisuke sa ramana acasa :X:X.
De acum promit ca voi lasa reply la fiecare capitol. Spor la scris
Pupici :bye:

[Luzer]

CIA PROFIL:AGENT SYDNEY BRISTOW

Cool capitol.Am promis ca dau comm si akum ma tin de cuvant.
In primul rand devi din ce in ce mai buna...my friend.
Bietul Daysuke ce trecut ingrozitor are!Sper k nu revine nenorocitul de frate-sau in viata lui k il distrug!Sa nu se atinga de scumpetea mea Daysuke k il karatesc rau de tot!
Si in nici-un caz sa nu bagi fufe in fik k le rup parul din cap!
Exista un pat de spital ku numele lor pe el!!!
Spor la scris si astept continuarea.By.