Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Terminat] Iubire inecata in heroina [ yaoi +18 ]

#71
daca se omoara Yuki nu stiu ce`ti fac, sa nu`l lasi sa moara20.............jeff e prost nu trebuia sa plece....trebuia sa stea cu el,..sper ca se vor impaca...da ce draku zic eu acilea, sigur se vor impaca....

am vazut niste greselute de tastare, dar chiar nu stau sa le mai caut acum(mai trebuie sa mai citesc si restul ficurilor15)
cam scurt capitolul...voiam mai mult:X...(poti sa`mi dai zeci de pagini si nu ma satur)...a fost mai mult un preludiu , acest capitol pentru ce v`a urma..nu`i asa ca am dreptate?

bafta si astept cu ardoare nextul
Las cadavrele trecutului in spate, imi croiesc drum spre viitor,ma arunc intr-o mare inspumegata,fac o baie insangerata. Renasc cu aripi rosi si gravate cu mii de dorinte neimplinite,care sa ma duca in iadul meu,numit viata


tot ce ramane in final sunt lacrimi, durere, cioburi de sperante si multa ura, aceasta ne defineste fiinta animalica, parsiva si atat de frivola22, suntem ceea ce vorbim si facem, nu ce aspiram sa fim

#72
Vai....oare chiar s-au impacat?
Imi pare rau de ei (stiu am mai zis asta, dar inca e adevarat si valabil), sper sa se impace si sa fie totul bine...indiferent ce trecut, de ce au facut sau nu au facut...merita o sansa la fericire
Sper doar sa si-o acorde.
Ubita mea, capitolul a fost ca de obicei superb..am simtit si eu durerea lor...ma chinui aici, dar nu conteaza. Greseli nu am vazut...totul a fost perfect..astept contnuarea pupicpupic

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#73
" apropae " - aproape
" nionul " - niponul

Oh, da.. Sa nu mai vad emoticoanele acelea mari pe acolo, OK? :]]

Cred ca am citit printre randuri daca am gasit doar doua greseli de tastare. Btw, ce bine ca ai postat. :X Cu toate ca vroiam ceva yaoi [ doar ma stii 19 ]
Eh, era imposibil sa nu aduci pe aici ceva discutii intre indroagostiti. In plus, Jeff chiar vrea sa se impace cu Yuki, ca el sa-l ierte... xD Insa.. Yuki chiar il va ierta ? .. Din cate am citit, cam greu. Totusi, e un fic yaoi, so...65
Doesn't matter ! * laughs *

PS: Paste Fericit si Succes in toate ! pupic

#74
Buna gabytsswh! Vreau sa-ti spun ca m-ai impresionat din nou cu acest capitol plin de suferinta. Sper ca Yuki sa-l poata ierta pe Jeff si sa nu faca vreo prostie sa se omoare..nu vreau..20, nu-mi plac sad endinguri-le2. Mi-a placut mult cum ai descris sentimentele celor doi, asftel incat le-am simtit toata durerea din suflet(in special pe a lui Jeff, avand in vedere ca este personajul pe care il indragesc).Cred ca ar trebui ca Yuki sa-i dea o sansa lui Jeff pentru a explica totul si in final cei doi sa fie din nou impreuna:X. Spor la scris si astept continuarea.
[Imagine: 35j9hll.png]
"If yaoi were a vodka And I were a duck I'd swim to the bottom And drink my way up.
But yaoi ain't a vodka And I ain't a duck, So give me some yaoi And shut the f**k up."

#75
Aruncandu-mi ochii peste capitolul anterior, realizez ca au iesit niste papitoiasi... Si imi cer iertare 9 Si vor iesi, probabil, si in acest capitol. Gomene again. xD.
Va multumesc pentru comentarii si iata, deci, capitolul 26.
Lectura placuta! pupic


Capitolul 26

Fericit din cale-afara ca isi impacase iubitul, Jeff se indrepta spre casa. Avea nevoie urgenta de un dus lung, sa isi revina dupa toate cate se intamplasera. Si-ar fi dorit sa ramana cu Yuki al sau, sa-l sarute si sa-l tina in brate, insa nu avea cum sa faca asta, era prea devreme. Se vazuse clar ca Yuki nu-l iertase, nu-i trecuse supararea cu adevarat, spera doar sa nu faca ceva rau.
In timp ce americanul se urca in masina, pornind-o, Yuki se gandea la el, la cat de mult il doreste si la faptul ca era singura persoana de care avea nevoie. Cum era insa teribil de trist si suparat pe ceea ce facuse Jeff, renunta la ideea de a-l mai vedea vreodata. Era clar si stia prea bine ca trebuie sa faca ceva in privinta acelor greutati ale vietii, iar el, cum nu voia sa le infrante, gasise solutia perfecta.
"La dracu' cu tot ce s-a intamplat!" isi spuse cu tristete si isi intoarse capul catre usa pe care iesise preaiubitul sau prieten, Jeff. Isi dorea sa-l fi sarutat in acele momente, ca ultimul sarut, ultima contopire a buzelor sale dulci cu ale sale. Imediat cum isi dadu seama la ce se gandeste, incepu sa se injure singur, realizand ca, gandindu-se la Jeff, nu face decat sa il doara si mai tare totul.
Se invinuia pentru faptul ca se despartisera asa brusc atunci. Il durea groaznic totul! Tot ceea ce voia era sa nu mai stie nimic de nimeni... Si totusi era asa de greu!
Se ridica cu mare greutate si scoase un scancet lung. Il durea inca trupul in urma a ceea ce se petrecuse cu el din cauza lui Ryu, nenorocitul ala ! Nu-i venea sa creada ca insusi bunul sau prieten ii facuse acel lucru groaznic, il chinuise in halul ala. Ba chiar nu-i venea sa creada ca el ucisese un om, si el era chiar o persoana apropiata lui.
"Jeff a ucis mult mai multi..." isi spuse cu parere de rau, dandu-si totusi seama ca lui Jeff nu ii mai pasa pe cine ucidea atata timp cat totul era in regula si isi adusese aminte si de faptul ca el ucisese pentru Yuki cand el avusese probleme. Cu toate astea, nu aceste intamplari contau, ci conta doar ceea ce-si dorea Yuki: ca viata sa i se inchieie, sa uite tot.
Tanarul se imbraca rapid intr-o pereche de blugi albastri si taiati si un tricou albastru, nu prea larg, si cu o geaca pe deasupra. Avea nevoie de niste heroina, sa uite de Jeff, de rautatea care se nascuse in inima sa, de tot. Isi aducea aminte cu parere de rau de momentele petrecute intre el si Jeff, pe care il iubea la nebunie. Casuta aceea si pe la Jeff.... Si cand fusese dezvirginat de acesta, cand se sarutau si isi spuneau ca se iubesc...
"Oare chiar ma iubeste?" se intreba si o lacrima i se prelinse pe fata. Iesi din casa, incercand sa nu-si arate toata durerea care il cuprinsese, ii stapanea sufletul sfasiat de atatea lucruri nefericite care se intamplasera in decursul unei perioade foarte scurte de timp. Cate de tare isi dorea sa uite nici el nu putea exprima.
Sscoase telefonul, vazand ca-l apeleaza cienva. Nu dorea sa fie Jeff, insa, cum se spune, de ce ne temem nu scapam, era chair el. Nu prea voia sa raspunda, insa o facu intr-un final.
- Ce faci, iubire? se auzi din partea cealalta a telefonului. Vocea americanului suna foarte trist si Yuki isi daduse rapid seama ca plansese, ca si el, de altfel. Pana la urma poate chiar tinea la el...
Pe tanar il cuprinse dorinta de a sta in bratele iubitului sau, de a-l saruta si a-i sterge lacrimile. Ii venea sa planga si lui, nu numai lui Jeff, pe fata caruia sigur existau lacrimi amare.
- Merg sa-mi cupmar o sticla de suc... minti Yuki, nevrand sa-i spuna adevaratul motiv pentur care pleca, fiindca era sigur ca are sa inceapa sa planga si va merge la Jeff. Tu ce faci? intreba intr-un final, dupa ce suspinase de doua ori, apoi oftase.
- Pai... Aah... Nu stiu, babe, stateam in pat... Yuki, vorbesc serios, te iubesc! Te iubesc la nebunie, baiete, intelege asta si intelege ca nu am facut nimic din ura, ci doar din dorinta de a te avea!
Lacrimi tacute incepura sa-i curga pe chipul bland. Plangea din nou, insa nu arata asta, nu se simteau lacrimile in privirea aceea incantatoare pe care o avea.
- Jeff, am inteels, dar nu pot... nu, mi-e prea greu, intelege-ma. Sper totusi sa vorbesti serios cand spui ca ma iubesti... spuse inainte sa realizeze ca vorbea. Nu-si dorea sa-i arate ca-l iubeste, dar o facea fara sa vrea. "Drace!" gandi, dupa care spuse rapid, inainte ca Jeff sa poata spune ceva: Hai ca trebuie sa-nchid!
Inainte sa apese pe butonul ce anula apelul, tanarul il auzi pe Jeff cum ii spune inca o data ca il iubeste. Plangeau amandoi acum... Si Yuki isi dorea sa-i stea in brate acum. Doar atat, sa-i stea in braze si nimic mai mult.
Ajunse in apropierea locului unde se vindeau droguri acum si nu trebuia sa para suspect, fiindca traficantii erau atenti. Inainte sa ajunga langa dupa neagra unde erau acestia, unul ii iesi in fata.
- Papusica, ce vrei?
Yuki tresari in acel moment, sperand ca tipul sa nu fie gay sau masochist, sa incerce sa i-o traga sau cine stie ce porcarie.
- Heroina, spuse calm, sigur pe el.
Inainte ca tipul sa poata spune ceva, acesta ii intinse banii. Necunoscutul zambi vazandu-i pe toti si isi trecu limba peste buze, luandu-l pe nipon dupa el. Ii observase ezitarea, apoi intreba:
- Nu care cumva esti urmarit? intreba curios, iar Yuki dadu negativ din cap. Cu cine vorbeai la telefon, pustiule?
NIponul se jenase, insa era prea sincer ca sa minta.
- Cu iubitul... De fapt ne certam. E fostul... spuse inghitind in sec si isi sterse o lacrima. Tipul care ii intinse niste heroina s-o guste il privi curios, apoi intreba:
- Cauti relatie noua?
Din nou, tanarul se jenase. Il trecuse un fior, dar dadu negativ din cap.
- Imi pare rau, n-ai ce sa faci cu mine, sunt o epava de care nu se poate atinge nimeni, ca se dezintegreaza.Cand barbatul il privi curios, acesta explica: Am fost... Ah...Sa zicem ca am trecut printr-o experienta nasoala. De atunci nu las pe nimeni sa se apropie de mine.
Tipul care vindea heroina intelesese si schitase un gest din cap cu tristete.
- Imi pare rau, eu nu trebuia sa intreb aceste lucruri. hai, pustiule, uita trecutul, ai tot viitorul in fata, esti tanar. Ai grija de tine!
Se salutara respectuos, dupa care Yuki se indeparta.
"Ce ironie, imi vinde droguri si imi spune sa am grija de mine..." isi spuse in minte, aproape venindu-i sa rada. Se intreba ce s-ar intampla daca nu ar avea curajul sa-si administreze serul in vene. Se gandi sa-l traga pe nas, pentru inceput. Si asa nu mai trasese de mult, daca avea noroc nu mai avea sa curga sange.
Se intorsese repede acasa, parca nerabdator sa moara. Nu-i venea nici lui sa creada. El, care in copilarie isi facuse atatea planuri, atatea idei, atatea porcarii nenorocite... Acum sa vrea sa moara!?! In mintea lui, viata era cat se poate de nasoala, incepuse sa se sature si mai multe nu.
Deschise usa cu speranta ca parintii sai sa nu se fi intors. Se duse direct in camera sa cand realiza ca e singur, in baie, si puse pe suprafata unei oglinjoare gramajoare de praf alb, privindu-l cu atentie. Da. asta era scaparea lui, asta si nimic altceva. Daca nu avea sa aiba altceva de facut in viata, mai bine n-o mai traia.
Trase prima gramajoara, dand apoi capul pe spate cu satisfactie. De cand nu mai simtise el aceste lucruri.. Aproape ca i se facuse dor. Ii placea la nebunie, insa simti rapid un lichid cald scurgandu-i-se din nas. Se asteptase si la asta, asa ca ese ridica nervos. Sterse sangele de la nasul sau, apoi puse mana pe telefon. Era ametit, insa reusea sa scrie:
"Jeff, vreau sa stii ca te iubesc enorm, din toata inima mea, si te iert pentru tot ce mi-ai facut. Nu vreau sa ma judeci pentru ce am sa fac eu in continuare... Sper doar sa ma ierti si sa fi fost sincer atunci cand mi-ai spus ca ma iubesti, fiindca si eu o fac... La nebunie! Adio, dragostea mea!".
Desi destul de scurt, mesajul era foarte expresiv. Nu ii venea sa creada ca e capabil de asemenea lucruri marete, mai ales cand e drogat. Se lasa pe spate usor, apoi dadu "Trimitere" si merse dupa o seringa. Nu ii fusese prea greu sa faca rost de acest obiect. Se intoarse cu el in mana si prepara rapid doza de heroina, umpland seringa cat de mult se putea.
- Nu-mi pare rau, nu am de ce trai... isi spuse cu voce tare in incercarea de a se convinge, apoi, fara sa isi aplice un garou, infipse in mana acul subtire, injectand tot cu o viteza uimitoare. Simtea serul cum incepuse sa-i curga prin vine, amestecandu-se cu sangele sau, si il cuprinse imediat panica. Nu voia sa moara de fapt...
Ochii i se inchisesera si nu mai stiu nimic, ultima imagine pe care o vazuse fiind cea a lui Jeff cum il tinea in brate si il saruta pe buzele dulci, facandu-l sa se roseasca. Lacrimile ii curgeau pe chip, iar seringa ramasa in vena sa cazu neglijent intr-o parte, inca prinsa in pielea sa.
Inima incepuse sa ii bata mai incet din cauza supradozei de heroina. Oglinda zacea langa el, inca purtand urmele prafului alb.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#76
Citat: realizez ca au iesit niste papitoiasi
24 Eh, se ma intampla, iubita, doar ca nu prea iti sta in fire. Nvm . * hug*

Acum... Cateva greselute mici. :]]
braze - brate
stiu - stia
Ah, da .. xD Cum naiba ai facut tu pe acolo, ca din nou am zarit un " papiţoiaş " 24 Eh, e dragut totusi... :]]

In rest, nu am mai observat nimic; astea sunt singurele greseli care m-au deranjat. >.<'
Btw, chiar sa cumpere Yuki heroina ? :O Omg ! Si .. Frate, ce final capitular ! Haideee ! Tu chiar vrei sa ne omori pe`aici ?! :[[ Awww, si ce se va face Jeff cand va afla despre Yuki ? 20 Eu chiar nu vreau sa ... moara. 22 Femeie, doar nu-l omori, right ? : - L
Eh, sa vezi ce-ti fac in capitolul urmator. >:]
Succes ! O sa ai nevoie ! * laughs *

#77
Thank ya', my sweetheart, pentru comentariu hug
Acum am venit cu nextu':

Capitolul 27

Il cuprinsese intunericul acum pe Yuki. Nu mai stia nimic, nu mai simtea absolut nimic in afara de durere. Ceea ce i se parea ciudat insa era ca nu era durere fizica, ci era o durere sufleteasca, combinata cu o teribila parere de rau. Il voia inapoi pe iubitul sau, voia sa-i stea in brate si sa fie impreuna. Isi simtea trupul obosit, incapabil, si ii venea sa urle, ca facuse aceeasi greseala din nou, luand prea multa heroina. Ar fi trebuit sa se lase, la dracu'! Nu-si dorea in niciun fel sa moara, insa era prea tarziu acum...
"Jeff, te iubesc din toata inima mea!" isi spuse in minte, dupa care intunericul total il cuprinse, nemaistiind si nemaisimtiind absolut nimic.

- Se va face bine? intreba Jeff cu fata scaldata in lacrimi amare, sarate. Alaturi de el se afla mama sa, care incerca sa-l linisteasca zadarnic. Plangea si ea, dezamagita de faptul ca Yuki cazuse in aceasta latura a drogurilor. Il simpatiza, ceea ce o facea sa-i para groaznic de rau si pentru el, dar si pentru fiul ei. Jeff era de-a dreptul ravasit de tot ceea ce se intamplase, era palid, tremura si plangea de cand il vazuse pe Yuki in starea in care ajunsese. Nestiind ce sa mai creada, se puse langa el si il privi cum sta acolo, in patul de spital, rigid, fara sa scoata vren sunet. Durerea tuturor era groaznica, nu le venea nici lor a crede, si nici nu se asteptau ca tanarul sa moara.
- Fiule, nu... Nu stiu, spuse doctorul cu parere de rau. a luat o doza foarte mare si nu stiu da ca va rezista, e slabit, a fost...
Lui Jeff i se stranse inima in piept. "A fost violat..." isi spuse in minte. Oare doctorul stia? Lacrimi uriase continuau sa i se rostogoleasca pe fata, iar inima i se stranse in piept. Nu putea sa moara! Daca el ar fi fost acolo, langa el, nu s-ar fi intamplat acele lucruri niciodata.
In vocea doctorului se simtea foarte clar parerea de rau. Si cui nu i-ar fi parut rau? Yuki era tanar, nu avea cum sa moara de-acum, sa se piarda un suflet degeaba... Din cauza nenorocitelor de droguri! Jeff isi impuse in acel moment sa nu se mai drogheze niciodata, daca Yuki isi va reveni. Daca nu avea sa-si revina insa... Jeff stia ca trebuie sa mearga dupa el. Il iubea prea tare ca sa lase moartea sa-i desparta.
- Mama, nu poate! spuse Jeff plangand, intorcandu-se si luandu-si mama in brate si strangand-o puternic. Mama, nu! Te implor, vreau sa vina inapoi! Il iubesc, nu vreau sa plece niciodata de langa mine! Il iubesc... spuse lasandu-se pe scaunul de langa patul iubitului sau.
Toata durerea sa din suflet nu era falsa, nu se prefacea. Cand fusese ranit intaia oara, isi dorise din toata inima sa uite ce sunt sentimentele, sa nu mai simta asa ceva. Pana la Yuki, totul mersese bine. Cand il cunoscuse pe acesta insa, totul se dusese de rapa. Din primul moment isi daduse seama ca acel fior nu e doar dorinta, ci era chiar mai mult. Il placuse din prima clipa, iar acum il durea...
Mama lui Yuki se apropie uimita de el si un fior o trecu in momentul in care puse mana pe Jeff.
- Cum adica il iubesti? In ce sens?
Era confuza si neincrezatoare, nesigura in totalitae. Aproape se temea de raspunsul pe care avea sa-l primeasca de la americanul ce plangea intr-una.
- E iubitul meu, explica si, desi era calm, lacrimile fierbinti se inmultiseara pe chipul sau. Continuau sa-i curga, intristandu-i trasaturile frumoase. Doamna, stiu ca veti avea multe de obicetat... Insa il iubesc, intelegeti! Il iubesc prea tare pentru a-l pierde si... si nu vreau... sa i se intample ceva rau vreodata! Il iubesc....
Repeta plangand la nesfarsit ceea ce stia prea bine si el, si Yuki, si parintii sai, fiindca era foarte usor sa-si dea seama ce se intampla intre cei doi. Realizasera imediat si mama, si tatal sau ca, de fiecare data cand Yuki venise acasa si paruse mai "subred", era din cauza a ceea ce se intampalse intre el si Jeff. De asta se aseza el diferit cateodata, se misca mai cu atentie si toate acele lucruri.
Tatal baiatului realiza ca fiul sau e... "Gay", dupa cum se gandise in mintea lui. Nu-i prea venea sa creada acest lucru, ii era imposibil, insa nici cum sa isi spuna ca nu e asa cum gandeste nu putea, deoarece avea dovezile clare in fata. Mereu fusese impotriva acestor persoane care nu se inscriau in limitele normale, insa acum, cand realiza ca fiul sau e asa, nu mai avea ce sa faca, le accepta cu bune si cu rele. Societatea se schimbase mult...
Mama lui Jeff se apropie de acesta, luandu-l in brate, dupa care depuse un sarut bland pe fruntea sa si incepu sa-l mangaie cu blandete pe fruntea impovarata de cute din cauza atator lacrimi si a faptului ca statea incruntat, dorind sa-si revina iubitul sau.
- Gata, mami, ca va fi bine... Yuki isi va reveni, vei vedea, si veti fi fericiti, scumpetea mea!
Desi era foarte convingatoare, americanul nu se putea opri din plans. Isi scoase telefonul din buzunar si deschise mesajul pe care il primse de curand, cel de la Yuki. Isi daduse imediat seama, de cum il citise, ca tanarul avea sa faca ceva rau, fiindca pana si continutul mesajului era morbid!
El fusese cel care-l gasise cand primise groaznica instiintare. Isi trasese cu repeziciune o pereche de blugi pe el si oprsnise doar asa spre casa iubitului sau, gonind masina cat putea de tare. Nu-i venea sa creada, voia sa isi spuna ca totul e in mintea lui, si totusi nu putea! Nu era in mintea lui, deoarece Yuki chiar trimisese acel mesaj sinucigas.
Avusese timp pe drum sa-i anunte pe parintii niponului, care venisera intr-un suflet la spital, unde fusese transportat intre timp Yuki, in stare grava, o coma profunda de care medicii de la Urgente spusesera ca e ca si mort si nu are sa-si revina. Cu toate astea, tanarul daduse bani grei, numai sa-l tina sub aparate, fiind constient ca Yuki e puternic si avea sa-si revina.
Mama lui Yuki nu se simtea deloc bine, o durea groaznic inima, ceea ce-i ingrijora si mai tare pe ceilalti, care erau oricum cu gandul la Yuki, fiind in coma. Aceasta se ridicase, iar sotul ei o lua in brate si o saruta pe obraz. Paloarea fetei spunea clar ca nu se simte bine deloc.
- Iubito, hai sa chemam doctorul, ii spuse mangaind-o tare ingrijorat pentru situatia ei. Cu toate ca nu mai manifestase vreodata astfel de semnalmente care sa-l duca cu gandul la probleme cardio-vasculare, pe sotul acesteia il ingrijora groaznic, fiindca stia ce poate insemna asa ceva, mama sa avusese probleme cu inima si o vazuse de multe ori luand pastile pentru a evita o catastrofa.
Femeia, desi obosita si suferinda, nici nu se gandea sa plece de langa fiul ei, care zacea inca in pat, tinut de mana de Jeff.
Americanul se apleca peste el si ii saruta buzele intredeschise, albe, cu acea delicatete specifica lui. Mama niponului fusese trecuta de un fior in acel moment, nestiind ce sa faca, cum sa reactioneze, fiindca o ingrijora teribil modul de comportare a lui Jeff. Nu mai vazuse niciodata doi baieti sarutandu-se, ceea ce ii ridicase semne de intrebare. Multe!
- Dar... dar sunteti baieti...
Incercase sa protesteze, insa era incapabila sa faca acest lucru. Fusese de-ajuns pentru a fi auzita insa, si Jeff se intoarse catre ea, uitandu-se lung. Tatal lui Yuki se apropie la randul sau de sotia sa si de baiatul ce continua sa planga.
- Ce conteaza? Dragostea nu aer sex, doamna, sau varsta, cum probail stiti si dumneavoastra. Snt indragostit de el si il iubesc, nu las sa ma desparta de el cienva. Daca se intampla asta mor, intelegeti? Nu vreau sa ma judecati pe mine sau pe fiul dumneavoastra pentru asta, nu vreau sa ma urati pentru ceea ce am facut...
JEff plangea in hohote, foarte afectat, iar mama lui Yuki se apropie si ii saruta fruntea. Si in mintea ei se aratau multe intrebari, ca si in cea a sotului ei, dar nu mai contau. Isi dorea sa planga, insa ii era imposibil, trebuia sa se tina tare pentru fiul ei, sa-l ajute sa-si revina.
Jeff ii dadu un sarut lung pe buze iubitului sau, apoi il stranse la piept.
" De ce trebuie sa se intample asa, Doamne? Il iubesc... Il iubesc prea mult... Yuki, nu ma lasa ! "
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#78
da ca - daca
primse - primise
aer - are
probail - probabil
snt - sunt
cienva - cineva
JEff - Jeff


Deci .. Draga Gaby, cred ca am spus clar in comm`ul anterior ca daca ii faci ceva lui Yuki, daca omori pe cineva, nu stiu ce nu-ti fac. o.o Si acum am ramas total uimita ... 22 Eu, una, nu-mi doresc un final trist sau ceva de genul asta, mai ales ca nu vreau sa se lase cu morti. In cel mia rau caz, moartea lui Yuki. Doamne fereste, ce tot zic !?! * crying *
God, atmosfera din acest capitol a fost intunecata si posomorata. Sa nu mai vorbesc de Jeff. Ohh, bietul Jeff. Daca as fi in locul lui, sa-mi vad persoana iubita intr-un asemenea hal, cred ca as lesina sau chiar as muri. :[[
Ah, da, uitasem de titlu... Ca tot nu l-am comentat prea mult pana acum.. xD " Iubire inecata in heroina ", daca il citesc de cateva ori cu cea mai mare atentie, imi dau seama ca reprezinta ceva tragic si trist... Poate insemna chiar ... Oh, nu !!! Wait a sec. Sper ca n-ai de gand sa ne omori cu finalul ficului ? o.o OMG ! Sper ca nu te gandesti la un final tragic ! Nu, nu,, nu , nu, nu !!! NU ! 22
Vino urgent cu nextu` ! ;3+

#79
Din cauza faptului ca am fost in perioada tezelor, nu am putut scrie. Capitolul era scris e o foaie, doar ca nu l-am putut trece pe calculator. Nu este corectat, eu niciodata nu-mi corectez ficurile, mi-e prea lene 9
Sper totusi sa nu fie greseli si sper ca nu sunteti suparati pe mine ca am intarziat atat T^T.
Va multumesc pentru cele doua comentarii, apreciez. :3

Nextul acum:


Capitolul 28

Trecuse deja o saptamana de cand Yuki era in coma. Atata amar de timp in care nu facuse nicio miscare si trupul ii statuse nemiscat, alimentand spusele doctorilor, cum ca nu se va trezi niciodata din acel somn si ca ar trebui sa fie deconectat la aparate. Cu toate astea, Jeff sustinu sus si tare ca se va trezi, iar parintii sai nu acceptara sa fie decuplat de la aparatele ce-l tineau in brate. Lui Jeff inca u ii venea sa creada, si isi dorea sa il tina in brate si sa-l sarute, nu sa stea si sa-l priveasca zacand intr-un pat rece de spital, intr-o coma profunda. In continuare, doctorii nu-i dadeau nicio sansa de supravietuire, insa Yuki nu se lasa, nu-si dorea sa moara, iar acest lucru se vedea perfect.
Jeff, care era in continuare marcat, distrus de cate se intamplasera, statea si il privea. Nu mai mancase bine de cand era iubitul li in spital, doar statuse si asteptase acolo, langa patul sau, sa-l vada revenindu-si. Era constient cat de slabit era, insa nu avea de gand sa plece de-acolo nici in ruptul capului, vrand sa-l tina in brate tot timpul, sa fie langa el cand isi deschide ochisorii pe care-i iubea. Cum e si bine cunoscuta vorba "Realizezi ce ai avut abia atunci cand ai pierdut", si Jeff realizase cat de mult a pierdut si cat de tare-l pretuia. Cu toate ca el stia foarte bine cat il iubea, acum se simtea si mai rau. Il pierduse...
Luptand, Yuki tusi la un moment dat, desi avea acele tuburi bagate in plamani pentru a putea respira. Ochii sai frumosi reusisera sa se deschida intr-un final si aratau inca tristi, incerti, inecati in supradoza de heroina pe care-o luase. Nu stia nde se afla, simtea doar un miros bine cunoscut, insa nu stia al cui era. Se simtea in continuare rau si era palid, aducea aproape cu paloarea morbida a cadavrelor. Cu toate acestea, era bine.
Privi in jur, realizand ca e intr-o camera luminata, puternic mirositoare a pastile si spital, si nu-i placea, fiindca urase intotdeauna aceste locuri. Jeff tresari cand auzi tusea tanarului.
- Yuki!
In strigase. Se bucura enorm sa-l vada pe Yuki al lui cu ochii deschisi, respirand fara niciun ajutor. Ii era bine acum, inima ii batea mai tare decat de obicei, nu mai era sustinut de aparate. Jeff, de altfel, ametise. Era o stare de beatitudine data de revederea iubitului sau. Nu mai era nimic de intrebat, nimic de spus. Yuki al lui era bine, traia. Cu greu, acesta isi drese vocea, apoi isi duse mainile pe tuburile de oxigen.
Niponul isi privi "vizitatorul" cu o incertitudine teribila in ochi, dupa care intinse mainile catre el. Se uita, il studie, dupa care realiza ca plange, la fel cum facea si tanarul cu ochii verzi din fata lui. Jeff s-a aruncat cu nerabdare asupra iubitului sau, incolacindu-si mainile in jurul gatului lui. Buzele i se lipisera de cele usor intredeschise ale lui Yuki, care tremurau. Il saruta apasat, insa nu indraznea sa faca mai mult de atat, asa ca se indeparta.
Deja tremurand, Yuki isi spuse clar ca nu vrea sa moara. Avea pentru ce trai, si toate amintirile ii revenisera in minte, mai puternice decat inainte. Moartea Misei ii trecu prin fata ochilor, Takashi si incercarile sale, apoi... Momentele cand se iubise cu Jeff. Fiecare moment in care se atingeau, durerea aceea pe care o simtea de fiecare data, toate vorbele dulci pe care si le spuneau... Si violul. Apoi moartea lui Ryo. Ciudat, insa nu simtea nimic, nu-i pasa de moartea niciunuia dintre ei cat ii pasa de momentele cand se iubise cu Jeff.
- Yuki, imi pare rau, iubirea mea... ii soptise la ureche Jeff. Nu vreau sa ne despartim, nu vreau sa moara niciunul din noi, nu vreau sa pleci vreodata de langa mine!
Il strangea in brate si-l saruta, dandu-si mai tarziu seama ca e prea brusc tot ceea ce face. Yuki il privea in continuare confuz, neintelegand parca totul, era prea rapid pentru el si nici nu-si amintea de ce i se spunea ca nu vrea sa moara niciunul din ei.
Pentru cateva momente, lui Jeff ii trecu prin minte posibilitatea unei amnezii, Yuki sa nu-si aduca aminte de el sau de ce se intamplase. Deoarece statuse destul de mult in coma, ar fi putut uita detalii importante ca acestea.
- Despre ce vorbesti? Nu mor.
Vocea ii suna calda, iar mainile lui Yuki se dusera in jurul gatului lui Jeff si il stranse in brate cu o infima cantitate de forta pe care o avea in trupul vlaguit de boala. Se agatase cu usurinta de el, apoi il saruta pe obraz, incercand sa-l linisteasca pe Jeff, care era mult mai afectat decat el si prea distrus, neputand a se controla.
- Nu mai plange, scumpete. Traiesc... Te-am iertat, stai linistit, spusese in soapta, dupa care buzele sale i le cuprinsera pe ale lui Jeff intr-un sarut pentru cateva momente, apoi se despartisera, fiindca Yuki isi dorea sa respire si ii era destul de incomod astfel. Il durea in piept, voia sa scoata acele tuburi, insa ii era teama sa nu faca ceva greisit. Scapase de moarte, nu-si dorea sa riste pentru atat si sa se inece ca tiganul la mal, dupa cum se spune.
- Iubirea mea... Iubirea mea, te iubesc enorm! T eimplor, spune-mi ca ma ierti, dragostea mea! Te iubesc!
Ciudat, insa Jeff chiar nu juca teatru. El, care fusese obisnuit de mult timp sa nu-si arate sentiemntele, sa se prefaca si sa nu cada in plasa dragostei, era pana peste cap indragostit. Il iubea pe Yuki al lui mai tare decat orice, nu voia pentru nimic in lume sa-l piarda, sa i se intample ceva.
Abia daca mai putea sa-si stapaneasca lacrimile. Statea aproapedeasupra iubitului lui, jumate pe pat, jumate pe el, facandu-l pe Yuki sa se arcuiasca usor. Era firav acum si trupul inca-l durea destul de tare. Isi dorea sa stae in aer liber, in bratele celui pe cae-l dorea. In momentul in care Jeff ii prinse buzele intre ale sale, iar limba lui fina i se strecurase in gura calda, incepand s-o caute pe a sa, usa se deschise, iar parintii lui Yuki intrara in camera, ramanand de-a dreptul uimiti.
Pentru ca cei doi aproape reuisera sa se atinga in tot acel timp, Yuki nu renunta la sarut, ci se agata cu mainile de umerii lui Jeff, rasucindu-si limba prin gura lui, dorind s-o reinvite pe a celuilallt la un joculet, datorita faptului ca acesta renuntase din cauza parintilor ce venisera.
Imediat ce buzele li se deslipira, parintii niponului se apropiara de acesta si ii luara pe amandoi in brate, toata dragostea lor concentrandu-se asupra fiului ce-si revenise de curand din starea ce-l stapanise de ceva timp.
- Copilasul nostru...
Cei doi erau exterm de fericiti ca-si vedeau fiul bine. Cu toate ca doctorii vrusesera sa-l decupleze de la aparate, banuind ca nu se mai poate nimic, ei nu renuntasera, luptasera ca si Jeff pentru a-l tine asa, stiind ca isi va reveni. Simtisrea toata caldura din trupul lui Yuki acum si se bucurau impreuna cu el.
"Am renascut... " isi spuse privindu-si iubitul cu ochii sai frumosi, apoi isi intoarse privirea catre parintii lui si, la fel de firav ca si inainte si miscandu-se la fel de incet, ii lua in brate, spunandu-le ca-i iubeste mult. Si chiar o facea, ii iubea la fel de tare cum il iubea si pe americanul sau, insa era alt gen de dragoste, stia asta. Era indragostit de el si nu a vea de ce sa nege acel lucru, o stia la fel de bine ca si celalalt.
Parintii lui se intorsesera acasa, acum fericiti ca le e fiul bine. Nu puteau sta cu el, deoarece aveau treaba la slujba a doua zi.
- Jeff, te iert, ii spuse in saopta si-l saruta usor pe buzele termurande ale celuilalt. Jeff stia ca doctorul va veni in curand, as aca se indeparta.
" In sfarsit, e bine... " isi spuse in mintea lui si simti cum inima ii bate din ce in ce mai tare. Nu se putea abtine, asa ca isi imbratisa iubitul strans.

Iesise din spital, era in gradina acestuia. Jeff se afla langa el, tinandu-l in brate. Parintii sai plcasera, doctorul plecase si el, fiindca era noapte. Ii spusese cand il vizitase ultima data ca e in afara oricarui pericol si rasufla usurat. Era fericit si el, si Jeff, care nu-si mai incapea in piele. Il saruta pe buze usor, profitand de tacerea sumbrei cladiri. Numai la Urgente se mai auzea forfota, din cand in cand zgomote puternice, in rest, tot spitalul parea foarte tacut, desi multi dintre oameni erau activi inca si asa aveau sa fie tot timpul, in special personalul spitalului.
Inca afectat de coma lui Yuki, Jeff continua sa se miste usor, cu grija cu el. Ilsaruta lung pe buze, iar Yuki, care era acum imbracat intr-un trening negru, se ridica si il trase pe Jeff dupa el, in curtea mica a spitalului, cea din spate, unde se afla Morga. Erau impreuna, asa ca nu le era frica deloc.
- Stai aici... soptise Yuki in soapta, iar cand Jeff se aseza pe jos, el se puse langa, lasandu-si capul pe umarul lui. Se uita la el usor, arcuindu-se, apoi buzele sale se contopisera cu cele ale tanarului, refuzand sa le dea drumul. Se doreau teribil, buzele lor gustandu-se reciproc cu dorinta...
" Il iubesc... E al meu si il iubesc... " isi spusera aproape in acelasi timp amandoi, stiind ca asa e.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#80
Ohh, draga mea esti uimitoare nu-mi vine sa cred ca in sfarsit s-au inpacat si se iubesc mai mult decat oricand. Ma bucur mult pentru cei doi sunt fericiti, Yuki e un dragut. Draga mea, un capitol superb ca de obicei, nu am ce comnta, esti uimitoare, am vazut o singura greseala asa ca dai pace, nu asta e cea ce ma intereseaza, ci continutul. Astept cu nerabdare nextu'! :bye:
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.

http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Terminat] Iluzii - fum si oglinzi [+18, yaoi, facut de manu si gabytsswh] Nywa 81 50.219 17-12-2011, 01:39 PM
Ultimul răspuns: Daria v2
  [Terminat] Totally Dominated [*YAOI*] Yaoi Queen 237 149.420 08-04-2011, 11:18 PM
Ultimul răspuns: βεκi
  [Terminat] Let Me Be... Your Guardian [*YAOI*] [+18] Yaoi Queen 111 78.150 08-01-2011, 03:54 AM
Ultimul răspuns: AyameXx
  [Terminat] The Way We Are [yaoi] Yaoi Queen 136 110.843 28-11-2010, 03:06 AM
Ultimul răspuns: yaoi maniac
  [Terminat] Love isn't simple [yaoi] myuu 102 65.610 03-08-2009, 09:56 PM
Ultimul răspuns: Hetalia
  [Terminat] Obsession [+16] [yaoi] Lye 185 140.425 18-06-2009, 06:55 PM
Ultimul răspuns: Amy8D
  [Terminat] More than brotherly love [yaoi] Lithium-Angel 221 128.581 16-06-2009, 07:08 PM
Ultimul răspuns: Lithium-Angel
  [Terminat] Love Song [shonen-ai / yaoi] Yaoi Queen 85 56.287 19-04-2009, 07:36 PM
Ultimul răspuns: Aiumy
  [Terminat] Crazy Love [Shonen-ai / Yaoi] Lye 69 68.560 22-11-2008, 01:00 PM
Ultimul răspuns: dia_love_gackt
  [Terminat] I don't need money but I need you! [ shounen-ai / yaoi ] bastard_in_love 40 30.661 02-08-2008, 06:48 PM
Ultimul răspuns: Ice_angel_234


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)