21-03-2011, 10:30 AM
Ah, iubitele mele Scuzati-mi indelungata absenta, am avut destul de multe pe cap in ultimul timp si chiar uitasem sa mai postez, nici sa mai scriu pe la ficul asta -_-" [ Lenesa de mine! Baka, baka! ]
Sper sa nu va suparati pe mine Va multumesc mult pentru comentarii si ma bucur enorm ca va place povestea Scuzati actiunea fugarita de gaste, dar si eu sunt la fel de fugarita de Ahasverus cum e ea de gaste [ Ador expresia astaaa:X ]
Buuun, deci iata continuareaaa [ Pff, stai sa vad la ce capitol am ramas >.< ]
Ahaa!
Acum iat-o
Lectura placutaaa
P.S. [ De fapt post comentarium , nu post scriptum ]
Sper sa va placa ceea ce fac in momentul in care am draci si sunt tristaa
Capitolul 21
Tremura sub atingerea violenta a buzelor celuilalt si a muscaturilor dure, scancea de fiecare data si totusi nu reusea sa se indeparteze. Abia reusea sa isi dea seama unde e sau ce e cu el, cert era insa ca ii era scarba. Ii venea sa intre in pamant de rusine. Si nu era rusinea pentru ceea ce face el, el nu facea nimic. Era rusinea pentru Ryu. Abia cand realiza tot ceea ce se intmpla ii puse mainile pe piept celuilalt, incercand astfel sa-l impinga, insa se tinea prea strans de el si nu-i dadea alte alternative.
Gasi o portita de scapare intr-un final: ii musca limba cu putere pana ce simti lichidul cu gust metalic in gura sa, dar nici de data asta se parea ca nu avea sanse de scapare, fiindca asa-zisul sau prieten continua sa-l tina acolo, fara sanse de scapare.
- Ce dracului faci, Ryu?! urla suparat la el, insa Ryu parca nu-l asculta. Il privea cu ochi rai, ca si cand nu ar fi fost el, Yuki, in fata lui, ci un strain, un dusman adevarat. Parca nu mai era el... Si totusi el era in fata lui si el fusese cel care il sarutase cu atata violenta si ii strangea acum incheietura mainii stangi pana ce scanci.
Ryu il lovi cu putere, trantindu-i un pumn peste fata tanarului, dupa care, vazandu-l ametit, il lua in brate si pleca cu el, profitand de pustiul orasului. Destinatia? Nu stia inca, insa trebuia sa faca ceea ce avea in minte, trebuia...
- S-a trezit printesa? intreba cu rautate cand Yuki facu intr-un sfarsit ochi si il privi speriat. Nu intelegea ce e cu prietenul lui si de ce face toate astea. Nu vorbesti? intreba Ryu pentru a doua oara si il mai lovi cu palma peste fata, facandu-l sa isi intoarca privirea in cealalta parte.
'' Jeff... Unde esti? '', se intreba in mintea lui Yuki. Da, realiza asta, avea nevoie de Jeff, de iubitul lui, nu de alta persoana. Paradoxal, insa tinea la el, chair daca era baiat si chiar daca nu putea sa accepte toate acele lucruri. Sau poate doar asa gandea el, ca nu poate sa accepte. In realitate acceptase, le acceptase si era dependent de ele. Isi aducea aminte fiecare atingere a lui Jeff pe trupul sau, mainile calde si mereu tandre fata de ceea ce se intampla acum, cand Ryu il lovea peste fata.
- De ce-mi faci toate astea?! Sunt prietenul tau, cretinule! striga Yuki cu ochii in lacrimi, insa Ryu parca nu-l asculta. Isi deschise catarama blugilor si se apropia acum de prietenul sau, facandu-l sa inceapa sa tremure incontrolabil. Parca stia... Stia ca asta va urma si stia ca presimtirea proasta la asta se referise. Insa acum era prea tarziu sa mai schimbe ceva, nu mai putea decat sa se zbata, ceea ce si facea. Incerca sa se ridice de pe suprafata tare pe care se afla, insa concluziona ca nu are nicio sansa, fiindca se afla legat, tintuit jos ca un sobolan jegos. Nu-i venea sa creada. Tremura de manie si nu realiza ca tot ceea ce se intampla ii este destinat lui.
Isi duse mainile la oul piciorului stang, simtind fierul ce-l tinea strans acolo. Isi duse mana de-a lungul lantului, ajungand astfel la ceva rece si rotund, ca un fel de barad e metal. Trase cu putere, insa nu avea nicio sansa. Il vedea prin semi-intunericul din incapere pe Ryu cum se apropia de el parca reluat cu incetinitorul si-i vedea fiecare miscare pe care o facea mangaindu-se acolo, intre picioare. Isi tinu respiratia cand acesta il apuca de par si il izbi cu putere de bara de meta. Abia atunci realizase si ca mainile ii sunt legate, sau cel putin mana stanga. Ba nu, si dreapta era, insa lantul de acolo parea a fi mai lung sau mai slab, nici el nu stia ce sa creada sau la ce sa se astepte.
- Ti-o tragi cu altii cand nu sunt eu pe-aici, aah?! urla Ryu la el si ii dadu um pumn in falca, fara sa se gandeasca la altceva. Tu n-ai avut idee cat te-am dorit, tu te-ai amabdonat in bratele altora, tarfa ordinara de prieten ce esti!
Yuki realiza ca Ryu e beat. Insa cand se intalnisera nu era... Si nimic nu ii explica sarutul de sub copac, sau daca aceea ce se intamplase acolo putuse fi numit un sarut, ca lui nu i se parea asa ceva.
- Omule, esti nebun?! urla Yuki la el, insa isi regreta cuvintele de cum il vazu pe Ryu ca isi da pantalonii jos. Tremura acum te teama, stiind ca ceea ce se va intampla va fi total diferit de ceea exerimentase pana acum alaturi de Jeff al lui. Ryu il apucase de par acum si dadu cu el de perete, izbindu-l cu putere de suprafata dura, apoi trupul ii cazu pe podeaua murdara, in tot praful strans acolo jos. Nu-i venea sa creada ca ceea ce i se intampla era real, era... Insa nu apuca sa se gandeasca in continuare, fiindca primi un p umn peste fata, dupa care pantalonii ii fusera trasi jos, Ryu desfacandu-i legatura de la picior doar pentru a-l dezbraca si de boxeri. Speriat si totusi alimentat de acest lucru, Yuki il lovi cu putere peste gura cu piciorul, facandu-l sa-si piarda echilibrul in betia lui si sa cada pe jos. In zadar insa incerca sa se elibereze, lanturile de la maini nu-i dadeau ocazia.
Trasese de ele pana ce isi simtea incheieturile frigandu-l, rosii si dureroase. Stia ca daca va scapa si de aici va ramane cu sechele, insa ar fi fost bine doar cu atat... Trecusera deja cinci minute de cand Ryu zacea acolo, pe jos, tusind. Si totusi se ridicase din nou. Ochii ii exprimau rautatea in acel moment si erau tulburi. Se apropie impleticindu-se de niponul ce se stransese acum, stand chircit pe jos, tremurand tot. Nu voia... Nu, ii era imposibil sa accepte si sa se resemneze. Stia ca putea sa moara, si totusi nu ii pasa, continua sa se zbata, sa loveasca si sa traga de lanturile acelea ce-l tineau legat. Imediat insa, lanturile aveau sa devina cele mai bune prietene ale lui, unica lui alinare, fiindca atat ii mai ramasese.
Ryu il prinsese cu putere de genunchi si il trasese spre el, izbindu-l cu spatele de podea. Scanci in acel moment, insa ceea ce avea sa urmeze era mult mai arau. Ryu isi dadu jos pantalonii si isi pozitiona organul la intrarea din trupul lui Yuki, impigandu-se cu forta inainte, moment in care tanarul urla de durere. Tremura din cap pana in picioare si lacrimile ii invadadsera trupul. Mainile celui de deasupra lui se indreptara spre sfarcurile sale, unde incepuse sa i le mangaie usor, sa-l sarute, insa aia nu mai era placere de mult...
- Te implor, opre... reusi sa articuleze tanarul, insa buzele i-au fost stapanite de cele ale celui de mai sus. Mirosea groaznic de tare a bautura si avea gustul acela specific, insa nici ca ii mai statea gandul la acest lucru lui Yuki, fiindca durerea din partea de jos a trupului il facea invulnerabil. Tipa in speranta ca-l va auzi cineva, insa cel de deasupra lui continua sa intre tot mai tare, taindu-i parca maruntaiele. Il lovi cu putere peste fata, apoi se afunda si mai tare in el. Era atat de adanc incat tanarul urla de durere si incerca sa-l loveasca peste fata cu mainile, insa nu avea nicio sansa, acestea fiind legate.
- Sa te-nveti minte sa ti-o tragi cu toti! urla Ryu la el si il lovi inca o data, apoi ii puse stapanire pe buze, limba ajungandu-i in interiorul gurii sale su cautandu-i-o pe a sa, dar care statea ascunsa acolo, nevrand sa participe jocului astuia nenorocit. Nu-i venea sa creada ca ceea ce se intampla era real, spera sa se trezeasca in bratele lui Jeff, sa planga pe umarul lui, insa nu avea nicio sansa, totul ii era impotriva. Scanci cand fu izbit puternic cu capul de perete, apoi cand miscarile lui Ryu, si asa incredibil de rapide, devenira si mai si. Simtea fiecare patrundere cum il taie si-l sfasie, insa totul ii era deopotriva, nu avea nicio sansa sa mai scape. Se gandea cu parere de rau ca ar putea fi gata sa isi puna capat acestor zile nenorocite, putea sa foloseasca acele lanturi si sa se sugrume sau sa-l roage pe Ryu sa o faca...
'' Sa-l rog?! Am innebunit?! '', se intreba in mintea lui, neintelegand cum de putuse sa se gandeasca la asa ceva. Sa-l roage pe tarfa aia de om, pe cel care il viola?!
Ura ii crescuse si mai tare in momentul in care incepu sa ii auda gemetele de placere a celui de sus, in timp ce el plangea de durere si nu stia cum sa mai scape de ceea ce se petrecea. Isi dorea sa dispara,sa nu se fi nascut, sa nu simta el acea durere care il sfasia. Si tipa... Tipa, si totusi tipetele sale nu erau auzite de nimeni, nimeni care sa-l poata ajuta cu ceva, nimeni care sa-l scape din mana celui ce isi batuse joc de trupul lui. Se auzira cateva gemete lungi, dupa care simti lichidul fierbinte ce provenea de la Ryu in interiorul sau.
Se simtea murdar acum si voia sa moara...
Ryu se lasa cu capul peste el, dorind sa se odihneasca, insa intr-un moment de ura profunda, Yuki ii incolaci lantul de la mana dreapta in jurul gatului si stranse cu putere, sugrumandu-l. Nu mai avea forta sa faca nimic altceva, doar strangea. Tragea cu putere si strangea pana ce Ryu incepu sa tuseasca fara aer. Dadea din maini intr-un mod jalnic, incercand fara speranta sa scape de acea stransoare, sa primeasca aerul mult dorit, insa ura lui Yuki era prea mare, nu avea sa-i dea drumul nici intr-o mie de ani, nu pana nu avea sa il vada cum isi da duhul ala nenorocit. Nu avea nicio scuza pentru ceea ce facuse si nu avea sa-l ierte cu nimic pentru tot raul pe care i-l provocase acum. Il ura!
Si cel pe care il numise prieten inceta sa mai miste. Yuki se sprijini de perete, simtindu-si lacrimile fierbinti cum ii strabateau trupul palid. Nu-i venea sa creada, insa ucisese un om. Simtea sange, stia de unde provine, insa ii era prea rusine sa recunoasca acest lucru. Se parea ca nenorocitul ala ii provocase rani in interiorul trupului. Se uita in jur cu atentie, dar ochii inexpresivi abia distingeau obiectele. Isi vazu intr-un final telefonul in acel loc si se intinse dupa el, reusind sa-l ia in mana.
- L-am omorat.. rosti primei persoane pe care o apelase.
Sper sa nu va suparati pe mine Va multumesc mult pentru comentarii si ma bucur enorm ca va place povestea Scuzati actiunea fugarita de gaste, dar si eu sunt la fel de fugarita de Ahasverus cum e ea de gaste [ Ador expresia astaaa:X ]
Buuun, deci iata continuareaaa [ Pff, stai sa vad la ce capitol am ramas >.< ]
Ahaa!
Acum iat-o
Lectura placutaaa
P.S. [ De fapt post comentarium , nu post scriptum ]
Sper sa va placa ceea ce fac in momentul in care am draci si sunt tristaa
Capitolul 21
Tremura sub atingerea violenta a buzelor celuilalt si a muscaturilor dure, scancea de fiecare data si totusi nu reusea sa se indeparteze. Abia reusea sa isi dea seama unde e sau ce e cu el, cert era insa ca ii era scarba. Ii venea sa intre in pamant de rusine. Si nu era rusinea pentru ceea ce face el, el nu facea nimic. Era rusinea pentru Ryu. Abia cand realiza tot ceea ce se intmpla ii puse mainile pe piept celuilalt, incercand astfel sa-l impinga, insa se tinea prea strans de el si nu-i dadea alte alternative.
Gasi o portita de scapare intr-un final: ii musca limba cu putere pana ce simti lichidul cu gust metalic in gura sa, dar nici de data asta se parea ca nu avea sanse de scapare, fiindca asa-zisul sau prieten continua sa-l tina acolo, fara sanse de scapare.
- Ce dracului faci, Ryu?! urla suparat la el, insa Ryu parca nu-l asculta. Il privea cu ochi rai, ca si cand nu ar fi fost el, Yuki, in fata lui, ci un strain, un dusman adevarat. Parca nu mai era el... Si totusi el era in fata lui si el fusese cel care il sarutase cu atata violenta si ii strangea acum incheietura mainii stangi pana ce scanci.
Ryu il lovi cu putere, trantindu-i un pumn peste fata tanarului, dupa care, vazandu-l ametit, il lua in brate si pleca cu el, profitand de pustiul orasului. Destinatia? Nu stia inca, insa trebuia sa faca ceea ce avea in minte, trebuia...
- S-a trezit printesa? intreba cu rautate cand Yuki facu intr-un sfarsit ochi si il privi speriat. Nu intelegea ce e cu prietenul lui si de ce face toate astea. Nu vorbesti? intreba Ryu pentru a doua oara si il mai lovi cu palma peste fata, facandu-l sa isi intoarca privirea in cealalta parte.
'' Jeff... Unde esti? '', se intreba in mintea lui Yuki. Da, realiza asta, avea nevoie de Jeff, de iubitul lui, nu de alta persoana. Paradoxal, insa tinea la el, chair daca era baiat si chiar daca nu putea sa accepte toate acele lucruri. Sau poate doar asa gandea el, ca nu poate sa accepte. In realitate acceptase, le acceptase si era dependent de ele. Isi aducea aminte fiecare atingere a lui Jeff pe trupul sau, mainile calde si mereu tandre fata de ceea ce se intampla acum, cand Ryu il lovea peste fata.
- De ce-mi faci toate astea?! Sunt prietenul tau, cretinule! striga Yuki cu ochii in lacrimi, insa Ryu parca nu-l asculta. Isi deschise catarama blugilor si se apropia acum de prietenul sau, facandu-l sa inceapa sa tremure incontrolabil. Parca stia... Stia ca asta va urma si stia ca presimtirea proasta la asta se referise. Insa acum era prea tarziu sa mai schimbe ceva, nu mai putea decat sa se zbata, ceea ce si facea. Incerca sa se ridice de pe suprafata tare pe care se afla, insa concluziona ca nu are nicio sansa, fiindca se afla legat, tintuit jos ca un sobolan jegos. Nu-i venea sa creada. Tremura de manie si nu realiza ca tot ceea ce se intampla ii este destinat lui.
Isi duse mainile la oul piciorului stang, simtind fierul ce-l tinea strans acolo. Isi duse mana de-a lungul lantului, ajungand astfel la ceva rece si rotund, ca un fel de barad e metal. Trase cu putere, insa nu avea nicio sansa. Il vedea prin semi-intunericul din incapere pe Ryu cum se apropia de el parca reluat cu incetinitorul si-i vedea fiecare miscare pe care o facea mangaindu-se acolo, intre picioare. Isi tinu respiratia cand acesta il apuca de par si il izbi cu putere de bara de meta. Abia atunci realizase si ca mainile ii sunt legate, sau cel putin mana stanga. Ba nu, si dreapta era, insa lantul de acolo parea a fi mai lung sau mai slab, nici el nu stia ce sa creada sau la ce sa se astepte.
- Ti-o tragi cu altii cand nu sunt eu pe-aici, aah?! urla Ryu la el si ii dadu um pumn in falca, fara sa se gandeasca la altceva. Tu n-ai avut idee cat te-am dorit, tu te-ai amabdonat in bratele altora, tarfa ordinara de prieten ce esti!
Yuki realiza ca Ryu e beat. Insa cand se intalnisera nu era... Si nimic nu ii explica sarutul de sub copac, sau daca aceea ce se intamplase acolo putuse fi numit un sarut, ca lui nu i se parea asa ceva.
- Omule, esti nebun?! urla Yuki la el, insa isi regreta cuvintele de cum il vazu pe Ryu ca isi da pantalonii jos. Tremura acum te teama, stiind ca ceea ce se va intampla va fi total diferit de ceea exerimentase pana acum alaturi de Jeff al lui. Ryu il apucase de par acum si dadu cu el de perete, izbindu-l cu putere de suprafata dura, apoi trupul ii cazu pe podeaua murdara, in tot praful strans acolo jos. Nu-i venea sa creada ca ceea ce i se intampla era real, era... Insa nu apuca sa se gandeasca in continuare, fiindca primi un p umn peste fata, dupa care pantalonii ii fusera trasi jos, Ryu desfacandu-i legatura de la picior doar pentru a-l dezbraca si de boxeri. Speriat si totusi alimentat de acest lucru, Yuki il lovi cu putere peste gura cu piciorul, facandu-l sa-si piarda echilibrul in betia lui si sa cada pe jos. In zadar insa incerca sa se elibereze, lanturile de la maini nu-i dadeau ocazia.
Trasese de ele pana ce isi simtea incheieturile frigandu-l, rosii si dureroase. Stia ca daca va scapa si de aici va ramane cu sechele, insa ar fi fost bine doar cu atat... Trecusera deja cinci minute de cand Ryu zacea acolo, pe jos, tusind. Si totusi se ridicase din nou. Ochii ii exprimau rautatea in acel moment si erau tulburi. Se apropie impleticindu-se de niponul ce se stransese acum, stand chircit pe jos, tremurand tot. Nu voia... Nu, ii era imposibil sa accepte si sa se resemneze. Stia ca putea sa moara, si totusi nu ii pasa, continua sa se zbata, sa loveasca si sa traga de lanturile acelea ce-l tineau legat. Imediat insa, lanturile aveau sa devina cele mai bune prietene ale lui, unica lui alinare, fiindca atat ii mai ramasese.
Ryu il prinsese cu putere de genunchi si il trasese spre el, izbindu-l cu spatele de podea. Scanci in acel moment, insa ceea ce avea sa urmeze era mult mai arau. Ryu isi dadu jos pantalonii si isi pozitiona organul la intrarea din trupul lui Yuki, impigandu-se cu forta inainte, moment in care tanarul urla de durere. Tremura din cap pana in picioare si lacrimile ii invadadsera trupul. Mainile celui de deasupra lui se indreptara spre sfarcurile sale, unde incepuse sa i le mangaie usor, sa-l sarute, insa aia nu mai era placere de mult...
- Te implor, opre... reusi sa articuleze tanarul, insa buzele i-au fost stapanite de cele ale celui de mai sus. Mirosea groaznic de tare a bautura si avea gustul acela specific, insa nici ca ii mai statea gandul la acest lucru lui Yuki, fiindca durerea din partea de jos a trupului il facea invulnerabil. Tipa in speranta ca-l va auzi cineva, insa cel de deasupra lui continua sa intre tot mai tare, taindu-i parca maruntaiele. Il lovi cu putere peste fata, apoi se afunda si mai tare in el. Era atat de adanc incat tanarul urla de durere si incerca sa-l loveasca peste fata cu mainile, insa nu avea nicio sansa, acestea fiind legate.
- Sa te-nveti minte sa ti-o tragi cu toti! urla Ryu la el si il lovi inca o data, apoi ii puse stapanire pe buze, limba ajungandu-i in interiorul gurii sale su cautandu-i-o pe a sa, dar care statea ascunsa acolo, nevrand sa participe jocului astuia nenorocit. Nu-i venea sa creada ca ceea ce se intampla era real, spera sa se trezeasca in bratele lui Jeff, sa planga pe umarul lui, insa nu avea nicio sansa, totul ii era impotriva. Scanci cand fu izbit puternic cu capul de perete, apoi cand miscarile lui Ryu, si asa incredibil de rapide, devenira si mai si. Simtea fiecare patrundere cum il taie si-l sfasie, insa totul ii era deopotriva, nu avea nicio sansa sa mai scape. Se gandea cu parere de rau ca ar putea fi gata sa isi puna capat acestor zile nenorocite, putea sa foloseasca acele lanturi si sa se sugrume sau sa-l roage pe Ryu sa o faca...
'' Sa-l rog?! Am innebunit?! '', se intreba in mintea lui, neintelegand cum de putuse sa se gandeasca la asa ceva. Sa-l roage pe tarfa aia de om, pe cel care il viola?!
Ura ii crescuse si mai tare in momentul in care incepu sa ii auda gemetele de placere a celui de sus, in timp ce el plangea de durere si nu stia cum sa mai scape de ceea ce se petrecea. Isi dorea sa dispara,sa nu se fi nascut, sa nu simta el acea durere care il sfasia. Si tipa... Tipa, si totusi tipetele sale nu erau auzite de nimeni, nimeni care sa-l poata ajuta cu ceva, nimeni care sa-l scape din mana celui ce isi batuse joc de trupul lui. Se auzira cateva gemete lungi, dupa care simti lichidul fierbinte ce provenea de la Ryu in interiorul sau.
Se simtea murdar acum si voia sa moara...
Ryu se lasa cu capul peste el, dorind sa se odihneasca, insa intr-un moment de ura profunda, Yuki ii incolaci lantul de la mana dreapta in jurul gatului si stranse cu putere, sugrumandu-l. Nu mai avea forta sa faca nimic altceva, doar strangea. Tragea cu putere si strangea pana ce Ryu incepu sa tuseasca fara aer. Dadea din maini intr-un mod jalnic, incercand fara speranta sa scape de acea stransoare, sa primeasca aerul mult dorit, insa ura lui Yuki era prea mare, nu avea sa-i dea drumul nici intr-o mie de ani, nu pana nu avea sa il vada cum isi da duhul ala nenorocit. Nu avea nicio scuza pentru ceea ce facuse si nu avea sa-l ierte cu nimic pentru tot raul pe care i-l provocase acum. Il ura!
Si cel pe care il numise prieten inceta sa mai miste. Yuki se sprijini de perete, simtindu-si lacrimile fierbinti cum ii strabateau trupul palid. Nu-i venea sa creada, insa ucisese un om. Simtea sange, stia de unde provine, insa ii era prea rusine sa recunoasca acest lucru. Se parea ca nenorocitul ala ii provocase rani in interiorul trupului. Se uita in jur cu atentie, dar ochii inexpresivi abia distingeau obiectele. Isi vazu intr-un final telefonul in acel loc si se intinse dupa el, reusind sa-l ia in mana.
- L-am omorat.. rosti primei persoane pe care o apelase.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour