Autentificare

Sushi · 10-05-2012, 12:59 AM

Ray a spus " Te iubesc!" trebe sa notez pe calendar.
Acum o iau de la inceput sa spun ca ador capitolul, e lung, plin de actiune, descriere pentru toata lumea, si Kyle. Ce sa spun, chiar imi place roscatul, a dovedit inca o data de ce este in stare, jos palaria. Imi place mult de el si de calmul si hotararea de care da dovada in acest capitol. Pentru un pustan de la oras se descurca foarte bine, poate si stresul l-a ajutat in aceasta situatie. Ray, ca de obicei, se ingrijoreaza prea mult. In cele din urma a spus cele doua cuvinte.
Am un sentiment ciudat, cum ca acest fic se apropie de final.

Astept nextul, astept reaparitia lui Jesse si Blake si astept sa vad cu ce iti mai uimesti cititorii.
Bafta la tasta pupic

( scuze pt greselile de tastare, dar mor de somn)

MiraA · 20-05-2012, 11:04 AM

***

Cand ajunsera aproape de casa principala soarele era deja pe cer. Kyle privea pierdut pe geamul masinii, incercand cu greu sa-si tina ochii deschisi. Cu oroare isi dadu-se seama ca el si Jack se aflasera mult mai departe decat calculasera in prima instanta. Daca Ray n-ar fi ajuns atunci cand a ajuns... Kyle se cutremura. Nici nu vroia sa-si imagineze. Prefera sa priveasca in continuare imprejurimile. Ploaia nu facuse atat de multe ravagii aici. Terenul chiar daca era baltit, nu era complet inundat. Nici nu avea cum, isi zise Kyle cand isi aduse aminte de diferenta de nivel dintre proprietate si restul pamanturilor.
Ofta si isi sprijini capul de geamul rece, incercand astfel sa-si tina sub control migrena. Nu era usor, dar nu avea de gand sa piarda batalia asta. Si asa il ingrijorase pe Ray prea mult.
-Kyle?
Vorbea de lup.
-Mmmmh?
-Am ajuns.
I se parea ca vocea lui Ray e la mile departare, chiar daca stia ca barbatul e chiar langa el. Ii simti mana pe umar si-si deschise ochii usor. Lumina soarelui il deranja, asa ca ii inchise imediat inapoi. Dintr-o data nu-si mai simtea numia capul greu, ci intreg trupul, ca si cum abia atunci putea sa resimta fizic tot ce se intamplase in seara precedenta.
Mana barbatului urca de pe umarul sau pe par. Kyle trase adanc aer in piept, rezistand tentatiei de a se intinde ca o felina ce primea doza necesara de atentie. Vag ii auzea pe ceilalti dandu-se jos din masina si indepartandu-se, dar nu ii pasa. Se simtea al naibii de bine si nu avea de gand sa se miste.
-Kyle, deschide ochii si uita-te la mine, ii ceru vocea blanda a celui de langa el. Nu avea cum sa o refuze. Cu greu isi facu pleoapele sa se indredeschida si-l privi pe sub gene.
Lumina soarelui ii incadra chipul intunecat si obosit. Intr-o fractiune de secunda Kyle putu sa vada totul: camasa murdara, geaca ce in seara precedenta fusese marou, dar acum era neagra de la fum, pantalonii plini de noroi si rupti pe alocuri...fata lui obosita, ochii caprui ce pareau mai adanci decat de obicei, pungile intunecate de sub ei ce aratau cat de epuizat era, ridurile fine din jurul ochilor pe care nu le vazuse pana atunci, parul negru, neimblanzit ce ii cadea peste frunte.
Chiar si cu mintea atat de incetosata Kyle intelese cat de obosit trebuia sa fie Rayland, insa in ciuda tuturor imperfectiunilor sale, pentru el niciodata nu aratase mai frumos. Un zambet fugar i se zugravi pe buze, dar disparu aproape la fel de repede pe cat aparuse. Ochii i se inchisera din nou. Nu mai putea sa lupte cu oboseala. Erau acasa, in siguranta, iar Rayland era cu el. Stia ca totul va fi bine, la fel cum stia si ca atunci cand se va trezi nu va fi singur.

*

-La dracu’! Vazand ca Kyle nu-i raspunde, Ray iesi din masina. Ochii sai ii intalnira pe a mamei sale ce venea alergand spre ei, cu doi barbati in urma lor si cu un batranel ce parea prea sprinten daca era sa te iei dupa favoritii lungi si aproape la fel de albi ca neaua. Ray ocoli masina si deschise usa din dreapta, prinzand imediat corpul mic ce se dezechilibra. Kyle nu-si deschise ochii. Ray il ridica in brate, sprijinindu-i capul de umarul sau si minunandu-se pentru a suta oara de cand il cunoscuse din cauza imponderabilitatii sale.
Tranti usa de la masina cu picioarul si se intoarse tocmai la timp pentru a da nas in nas cu Helen.
-Dumnezeule! Ce s-a intamplat? Trasaturile fetei sale lasau sa se vada ingrijorarea si oboseala care, dealtfel erau prezente pe chipurile tuturor celor prezenti. Fusese o noapte grea pentru toti, concluziona Ray in timp ce isi instrui picioarele sa se indrepte spre batranelul de repira greu la cativa pasi in fata lui.
-Domnule doctor. Ray isi pleca putin capul in semn de salut. Celalalt barbat facu acelasi lucru, folosindu-si in acelsi timp mainile pentru a gesticula spre usa principala a casei.
-Du-l inauntru! Repede! O sa-i fac o consultatie preliminara aici. Se intoarse spre Helen care intre timp se agatase de bratul liber a fiului sau ca de un colac de salvare, nelundu-si ochii de la baiatul ce inca statea nemiscat. Helen, nu e timp de pierdut. Ia legatura cu spitalul si spune-le ca s-ar putea sa aducem inca un ranit. Dumnezeul stie ca nu mai au nevoie de altcineva la cate au pe cap acum, dar daca situatia o va cere...Barbatul se opri din vorbit si ridica din umeri ca si cum ar spune ca asta este viata.
Ochii sai agili il masurara o singura data pe Kyle, inainte de a se intoarce pe calcaie si de a se indrepta spre usa ce fusese lasata deschisa. Ray il urma.
Imediat ce ajunsera inauntru, urcara scarile spre camera lui Ray. Doctorul intra primul fiind deja familiarizat cu casa si ocupantii ei. Ray il aseza pe Kyle pe pat, apoi se indeparta putin inainte de a se opri. Se uita spre usa, apoi spre doctor si din nou spre usa. Nu stia ce sa faca. Nu mai putea sa gadeasca limpede. Ar fi vrut sa zica ceva, orice, dar niciun cuvant nu-i aparu in minte, asa ca se multumi sa stea acolo si sa astepte. Ce, nici el nu stia inca. Ochii ii fugeau din cand in cand la Kyle, inainte de a se reintoarce pe figura grava a doctorului, apoi in podea. Ciclul se relua la nesfarsit si ar fi continuat daca vocea blanda nu l-ar fi intrerupt.
-Poate ar fi mai bine sa iesi afara. Imediat ce termin te voi chema inauntru.
Cand doctorul isi dadu seama ca Ray doreste sa protesteze, il intrerupse.
-Nu e vorba de el aici, zise si privirea ii fugi spre Kyle, inainte de a se reintoarce spre Ray. E vorba de tine, continua pe un ton bland, parintesc cu care Ray era obisnuit inca de mic. Nu stiu ce voi gasi, dar stiu ca nu vreau sa fi aici cand o voi face. Du-te, i-a-ti o cafea si incearca sa te linistesti. Ray nu-i raspunse asa ca se vazu nevoit sa vorbeasca in continuare.
-Nu cred ca e nimic grav, dar nu pot sa-ti promit.
Ray trase adanc aer in piept si il aproba pe batran printr-o miscare usoara a capului, apoi se intoarse pe calcaie si iesi afara din incapere.
Se intalni din nou cu Helen de partea cealalta a usii. Femeia era inca imbracata cu hainele
din seara precedenta. Ray abia acum observa urmele de namol de pe hainele ei si de pe covoarele ce fusesera cu o zi inainte imaculate. Vroia sa-si ceara scuze, cu toate ca o parte a mintii sale ii urla ca nu are nicio vina. Pentru nimic. Nici pentru furtuna, nici pentru foc, nici pentru ca persoana pe care o iubea se afla in incaperea de langa ei probabil mai mult moarta decat vie, insa cuvintele nu vroiau sa dispara. Defapt, doar ele existau. Un imi pare rau perpetuu ce ii rasuna in urechi la fiecare bataie a inimii.
-Imi pare rau, rosti intr-un final, plecandu-si capul ca un copil ce fusese prins furand dulciuri inainte de cina. Dumnezeule, imi pare atat de rau! Continua pe un ton soptit, lasandu-si trupul mare sa se sprijine de perete si sa alunece de-a lungul sau pana cand se trezi stand pe jos cu picioarele ridicate la piept si cu capul sprijinit de ele. Multumi in gand ca singura persoana prezenta la caderea lui era doar mama sa.
Ii simti intr-un tarziu mangaierea calda si auzi cuvintele blande ce ii erau soptite langa ureche.
Helen nu-i spusese foarte multe. Il cunostea destul de bine incat sa stie ca in asemenea momente prefera linistea, asa ca se lasa langa el, continuand sa-si treaca mana prin parul sau umed si murdar pana cand il simti ca se linisteste.
Intr-un tarziu usa se deschise. Amandoi tresarira si-si ridicara privirile spre barbatul ce le zambea. Inainte sa apuce sa intrebe ceva, acesta incepu sa vorbeasca:
-E bine. Inafara de cateva zgarieturi si vanatai nu are nimic.
Ray isi reveni primul si se ridica in picioare, intinzand mana spre mana sa pentru a o ajuta sa faca acelasi lucru.
-Si sangele? Vocea sa nu era la fel de puternica de obicei, dar nici nu tremura, asa cu se asteptase.
-Probabil si-a muscat limba. Nu are henoragie interna, daca l asta te gandesti, continua repede doctorul cand vazu ca Ray se pregateste sa spuna ceva.
Helen respira usurata.
-Multumim ca ati venit aici atat de repede. Ii prinse mana barbatului si o stranse.
-Oricand iti stau la dispozitie, Helen. Sti deja asta. Barbatul se intoarse spre Ray ce privea usa ce il despartea de Kyle.
-Ray, zise dupa un scurt moment de gandire, trebuie sa-ti spun ceva...

*

Primul lucru pe care l-a constientizat a fost caldura, urmata imediat de moliciunea asternuturilor cu care era acoperit, iar, in cele din urma, de prezenta altei persoane pe care ar fi recunoscut-o oriunde. Avusese dreptate. Nu avea sa fie singur.
Kyle isi deschise ochii si privi confuz in jur, dandu-si aproape imediat seama ca se afla in camera pe care o ocupa Ray. Isi intoarse capul spre fereastra intredeschisa, prin care nu patrundea niciun pic de lumina. Abia dupa cateva minute bune isi dadu seama si de motiv: era noapte. Dormise toata ziua. Asta il nelinisti. Nici nu vroia sa se gandeasca la cate batai de cap le daduse celorlalti. Se intoarse pe partea cealalta intentionand sa dea patura la o parte si sa se ridice din pat, insa imaginea care il intampina il facu sa se razgandeasca. Asezat pe scaun, cu capul cazut intr-o parte, dormea Ray. Una din maini si- tinea pe piept, in timp ce cealalta, ghici Kyle, ii alunecase intre timp si acum atarna intr-o parte aproape inerta. Pozitia nu parea deloc confortabila, insa fata lui Ray nu trada altceva decat oboseala acumulata in ultimele zile.
Kyle nu-si putu reprima un zambet. Incerca sa se miste incet ca sa nu-l trezeasca, insa nu avu succes. Imediat ce il simti, Ray isi deschise ochii si privirile lor se intalnira.
-Buna dimineata, facu Kyle o incercare prea vesela pentru acea ocazie.
Ray il privi in tacere pret de un moment, apoi se ridica de pe scaun si se aseza pe pat langa el. Inainte ca baiatul sa constientizeze ce se petrece, Ray se intinse si ii cuprinse buzele intr-un sarut, oblligandu-l cu miscari languroase sa-si intredeschida buzele pentru a-i acorda acces deplin.
Kyle tresari, insa nu se impotrivi. Se agata cu mainile se umerii lati ai barbatului ca de un colac de salvare si se lasa totalmente in vaia lui. Daca Ray era acolo, nu mai vroia nimic altceva.
Barbatul il impinse cu gentilete pe spate, continuand sa-l sarute la fel de profund, pana cand fusesera nevoiti sa-si desparta buzele pentru a lua o gura de aer.
-Cum te simti? Il intreba Rayland, in timp ce mainile sale incepura sa-i mangaie fata si parul.
-Acum, mai bine, ii raspunse Kyle zambind. Mi-ai spus ca ma iubesti, iar acum esti aici cu mine. Cum crezi ca m-as putea simti?
-Obosit.
Kyle isi ridica mana, prefacandu-se ca-l loveste. Ray ii facu jocul si se feri de lovitura imaginara, inainte de a-l imbratisa si de a-i depunde un sarut cast pe frunte.
-Sper ca nu te-ai razgandit...
-In legatura cu...
Kyle inghiti in sec.
-Cu ce mi-ai spus mai devreme.
-Ce ti-am spus mai devreme? Intreba Ray jucaus, pastrandu-si insa tonul serios.
Kyle se incrunta.
-Esti imposibil!
-Chiar deloc. Sunt doar indragostit.
-Serios? Si cine e ghinionistul? Kyle isi flutura genele.
-Tu.
Pus din nou fata in fata cu acelasi ton serios si aceeasi hotarare convarsitoare, Kyle se trezi fara replica. De cat timp asteptase sa i se zica asta? Iar acum...ei bine, acum nu stia cum sa reactioneze.
-Te iubesc, continua Rayland. Imi pare rau ca a fost nevoie de toata porcaria asta ca sa fiu in stare sa ti-o spun, dar...asta-i adevarul.
-Esti sigur? Il intreba Kyle intr-un final, ferindu-si privirea de a lui.
Ray observa. Isi trecu mana pe sub barbia lui si ii ridica fata spre el.
-Nu am fost de nimic mai sigur in toata viata mea, ii raspuse cu sinceritate, apoi se apleca si-i strivi buzele sub ale sale pentru cateva secunde scurte. Cand se retrase, vazu nemultumirea din ochii lui Kyle si chicoti.
-E vremea sa te odihnesti. O sa aveam timp de altceva mai incolo.
-Dar...
-Vreau sa dormi si sa te refaci.
Zicand acestea se ridica din pat, insa inainte sa apuce sa faca doi pasi, Kyle il apuca de mana.
-Nu pleca. Ramai cu mine.
Ray il privi pentru un moment. Ochii blanzi, parul rosu zburlit ce ii cadea pe fata, pistruii ce pareau o pulbere de stele din cauza luminii palide de venea din dreptul veiozei de noapte pe care o lasase aprinsa...toate acestea il facea sa para doar un copil. Insa, aducandu-si aminte de modul care Kyle gasise puterea nu numai de a supravietui, dar si de a salva pe altcineva, Ray accepta adevarul: Kyle nu era un copil, ci un om in toata firea.
-Nu aveam de gand sa plec. Vroiam doar sa sting lumina. Intinse mana si opri intrerupatorul, apoi se intoarse in pat si se aseza sub plapuma. Kyle se apropie de el si-si aseza capul pe umarul sau, respirand multmit.
-Multumesc.
Ray il trase mai aproape si-l imbratisa, incercand pentru a suta oara in acea zi sa-si alunge din minte imginea de mai devreme. Fusese aproape...mult prea aproape de a-l pierde.
-Te iubesc, sopti din nou, parca pentru a se asigura ca are cui sa spuna aceste doua cuvinte. Nu se astepta sa primeasca un raspuns, insa cand auzi un somnoros “si eu”, zambi din nou si se lasa prada somnului care ii dadea tarcoale.
In ciuda a tot si toate, isi dadu seama inainte de a adormi, nu fusese o zi chiar atat de rea.

*

-Si, cum este in concediu?
Jesse isi inclina capul incercand sa tina telefonul cat mai drept intre umar si ureche. Semnalul oricum nu era foarte buna in zona aia a Texasului si ultimul lucru pe care il vroia era sa piarda momentul memorabil cand incapatanatul sau frate va recunoaste ca idea ce a-si lua un concediu fusese cea mai buna pe care o avusese in ultima vreme.
-Acum bine, se auzi vocea usoar infundata la lui Rayland in difuzor. Pagubele noastre nu au fost foarte mari. Am avut un pic de munca in primele zile dupa incediu, dar, in orice caz, am avut noroc cu furtuna. Daca nu incepea atunci cand a inceput, am fi pierdut mult mai mult decat am facut-o.
-Cate capete? Intreba Jesse ingrijorat.
Stia atat de incendiu, cat si de furtuna de la stiri. Insa doar in acea dimineata reusi sa ia pentru prima oara legatura cu Ray.
--In jur 20, dar cum am zis, se putea si mai rau. Noi am scapat usor. Daca lucrurile mergeau prost, riscam sa pierdem proprietatea principala. Incendiul al a fost al dracului de aproape.
-Mi-am dat seama cand am vazut imaginile la stiri. Jesse incerca din nou sa balanseze telefonul, in timp ce cu mana cealalta se chinuia sa-si toarne o ceasca de cafea proaspat facuta. Imediat ce reusi duse cana la gura si lua o inghititura, inainte de a schimba subiectul. Kyle cu se simte?
-E bine. Cred ca inca este un pic zdruncinat dupa toate astea, dar se descurca mai bine decat ma asteptam.
-Oare de ce am impresia ca nu te referi doar la acest incident izolat?
-Pentru ca nu e o impresie, recunoscu Rayland. Vocea sa parea mai usoara si mai putin ironica. Jesse si-l putea imagina stand in scaunul de la biroul mare din lemn de cires si privind fix spre fereastra ce ducea spre gradina cu un zambet satisfacut impregant pe chip.
-Ma bucur. Era si timpul.
Rayland il intrerupse.
-Stiu, stiu. Nu trebuie sa-mi spui.
Jesse rase incet, inainte de a continua.
-Cand sa va astept acasa?
Se lasa pentru un moment tacerea, ca si cum abia atunci ii trecuse lui Rayland prin cap ca mai trebuie sa se intoarca si acasa.
-Cred ca la sfarsitul saptamanii, zise intr-un final.
Nu parea insa foarte multumit.
-Sti ca poti sa ramai mai mult daca vrei. Grupul N o sa supravietuiasca fara tine o vreme. Ia-ti o vacanta mai lunga si relaxeaza-te. O meriti.
-Nu e o idee rea, dar nu pot sa fac asta. Kyle trebuie sa se intoarca la scoala, iar noi ne confruntam cu situatia cu care ne confruntam.
Jesse ofta. Fratele sau avea dreptate. Nu-i placea sa o recunoasca, dar stia ca avea dreptate. Trecuse atat de mult timp si inca nu descoperise mare lucru despre planurile lui Duncan. Totusi, instinctul ii spunea ca deznodamantul se apropia de ei cu pasi repezi si daca nu-si dadeau seama ce naiba se petrecea, riscau sa piarda.
-Stiu asta.
-Dar, zise Rayland, imediat ce toata nebunia asta se va incheia, ma gandesc sa plec in Hawaii. Acolo ziceai ca s-a deschis hotelul ala nou, nu?
Jesse incepu sa rada fara menajamente de data asta.
-Uite ce poate face dragostea chiar si din cei mai duri oameni!
-Si-a gasit cine sa vorbeasca, domnule fost ziarist ce acum e acasa la ora noua seara pentru a pregati cina!
-Nu fac asa ceva! Ii raspunse Jesse indigant. Cina se pregateste la 7 si la 8 se serveste. Cine naiba crezi ca pregateste cina la ora aia. Ar trebui sa iei masa la 10, chiar la 11, depinde ce ai gati...si pentru ce? Doar ca sa faci indigestie? Mai bine....
-Gata, gata, Jesse. Glumeam! Rasul apasat a lui Ray se auzi in difuzor. Eu trebui sa inchid. Mai vorbim, domnule bucatar.
-Sterge-o pana nu ma enervezi si iti tai bonusurile pe anul asta. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca nu e bine sa te legi de seful tau?
Jesse inchise telefonul.
-Ray pare bine dispus.
Jesse tresari si se intoarse spre Blake, ce statea rezemat de tocul usii.
-Cafea?
-Da, te rog. Am impresia ca cineva s-a jucat ping-pong cu capul meu azi noapte. Blake intra in bucatarie, insa, in loc sa mearaga spre filtru se opri in dreptul lui Jesse, se apleca si il saruta apasat pe buze.
-Parca incerc sa ma simt mai bine, mormai pentru sine, desprinzandu-se pentru un moment de Jesse, doar pentru a-l apropia din nou de el o clipa mai tarziu. Mainile sale coborara incet pe spatele gol si se oprira pe posteriorul de care stranse incet. Jesse scapa un geamat scurt si-si lipi bazinul aproape gol de trunchiul lui Blake. Acesta se cutremura si-si inchise ochii ca si cand acea simpla senzatie ar fi fost prea mult pentru el. Jesse isi ridica bratele si le petrecu pe dupa umerii barbatului, incolacindu-si mainile pe dupa gatul lui.
-Mhhh, suspina Blake. Chestia asta ma revitalizeaza mai mult decat o cana de cafea.
-Nu stiu daca acum ai nevoie sa fi revitalizat sau ai nevoie de cateva ore de somn.
-Probabil si una si alta.
-Si nu neaparat in aceasta ordine, continua Jesse fraza in locul sau. Cu parere de rau se indeparta si il privi pe Blake drept in ochi. Du-te, fa un dus si pune-te in pat.
-Ma simt perfect, minti Blake, insa nu reusi sa-si inabuse un cascat.
-Da, observ. Gata discutiile. Ai nevoie de odihna.
-Sunt bine, zise Blake, insa picioarele sale il purtara de la sine spre dormitorul pe care il imparteau. Jesse il urma pentru a se asigura ca de data asta cgiar il asculta si doar intra in camera si isi deschide laptopul pentru a lucru.
-Muncesti prea mult.
-Si tu.
-Poate, dar eu nu sunt epuizat. Ti-ai petrecut aproape in totalitate ultimile doua saptamani la spital, iar cand ai venit acasa nu ai facut decat sa muncesti. Stiu ca evaluarea asta e importanta, dar daca vei continua asta, vei ajunge in spital. Ca pacient!
Blake ofta si se aseza in pat.
-Imi pare rau. Stiu ca te-am neglijat in ultima vreme, incepu Blake pe un ton obosit, insa ochii incepura sa i se inchida si isi pierdu sirul gandurilor imediat ce capul sau atinse perna.
-Nu e vorba de mine aici, ci de tine. Vreau sa fi...
Insa Jesse tacu, cand observa ca Blake adormise deja.
-Bine, poate ca ma simt un pic singur, recunoscu cu voce tare, insa asa e mai bine acum. Se apropie de Blake si il acoperi cu o patura usoara. Asta nu e cel mai bun moment ca sa fim apropiati, ii sopti barbatului adormit, chiar daca stia ca nu-l aude. Te vreau cat mai departe de grupul N, de Duncan si....chiar si de mine, zise dupa o scurta ezitare. Cel putin pana reusesc sa rezolv chestia asta. Te vreau in siguranta, adauga, inainte de a mai o privi o dats peste umar silueta adormita apoi iesi afara din camera.

Si am revenit la Jesse si Blake

. Oricum in urmatoarele capitole veti avea parte de ambele cupluri...sper sa va placa.
P.S: multumesc mult de comentarii

rali2009 · 21-05-2012, 07:41 AM

buna. Am lasat un comment de ieri, la vreo ora dupa ce ai postat u capitolul dar vad ca acum nu mai este, mai mult ca sigur am incalcat eu vreo regula ceva de a fost sters. Capitol super tare cu o trecere asa finuta de la un cuplu la altul. Cred ca nu sunt singura care le simte dorul primilor protagonisti (Blake si Jesse). Back to Ray & Kyle: nu imi venea sa cred ce citeam, Ray nu numai ca nu si-a retras cuvintele de dragoste pentru Kyle dar le si repeta (si nu numai o data) , asta este ceva fantastic. Capitol lung, cu descriere pentru toata lumea, am zarit vreo una doua gresulete de tastare dar shhh nu spunem la nimeni de ele, in rest numai cuvinte de lauda pentru u. Spor la scris in continuare si nu uita ca esti scriitoarea mea preferata. kiss kiss

Lexxu · 23-05-2012, 03:37 PM

Woaaaaa, MiraA scuze ca nu am mai trecut pe aici. Tu stii foarte bine ca-ti ador ficul si ca nu pot sa imi i-au ochii de la el, dar am avut ceva pe cap. Am revenit, insa, in forta si vin aici sa-ti comentez. *muhahaha*
Ray si-a recunoscut sentimentele pentru Kyle si ma bucur, tare, tare. Insa, nu mi-a placut ca boul de Ray a fost nevoit sa astepte sa i se intample ceva roscovanului ca sa-si poata recunoaste toate acele sentimente frumoase pe care Kyle ii le impartaseste. Aweee. Ma bucur de asemenea ca roscovanul nu a patit nimic grav, da' totusi. Si-a muscat limba O_o stii ce rau doare sa-ti musti limba?! Cred ca doar eu il inteleg pe Kyle aici

. Ehehe.
Reveniind la cuplul Blake si Jesse. Pfiuuu, pai nici nu stii cat de mult am asteptat sa-i bagi inapoi in "scenariu". Mi-a fost asa de dor de papuselul Jesse. Woaaa woaaa. Il ador. Si de Blake imi place mult, dar Jesse ramane pasiunea mea. (de aici reiese ca astept yaoi-ul)

Pai, cu astea spuse cred ca stii cat de mult vreau nextul si cred ca stii ca primesti bataita de nu-l aduci mai repede nu?

. Spor la scris si Ja ne!

MiraA · 24-05-2012, 09:23 PM

Buna. O sa incerc sa postez mai repede. Nu stiu daca o sa reusesc, dar o sa incerc pentru ca nu vreau sa intru in perioada cand efectiv nu o sa mai am timp deloc de scris. Multumesc pentru comentarii si pentru ca cititi. Nu pot sa va spun decat ca povestea intra pe ultimii nu 100, dar 500 de metrii si ca am pregatit niste surprize. Acum, spor la citit

***

Il trezi bataia usoara din usa. Deschise ochii repede si se uita dezorientat in jur. Lumina ce patrundea prin draperiile semitrasparente si felul in care cadea pe mobilierul din camera, ii indica numaidecat ca era probabil dupamasa tarziu si ca dormise cea mai mare parte din zi.
Blake se ridica din pat mormaind si injurand in gand oboseala care s-a adunat in ultima vreme si de care nu se mai vedea scapat. In timp ce iesi din camera si se indrepta spre usa de la intrare, in minte ii revenira franturi din discutia pe care o avusese cu Jesse in acea dimineata. Bine, asta daca ceea ce se intamplase putea fi numita discutie. Privita dintr-un punct de vedere obiectiv, totul nu paruse altceva decat un monolog din parte lui Jesse, acompaniat pe alocuri de cateva cuvinte soptite de el, care probabil nu avusera nicio noima.
Blake isi trecu enervat mana prin par, dandu-l la o parte din ochi. El si Jesse aveau nevoie de o vacanta intr-un loc linistit si cat mai indepartat de L.A. Fara munca, fara probleme, fara telefoane... doar ei doi. Ultima luna fusese un dezastru. Amandoi muncisera prea mult si dormisera mult prea putin, iar tensiunea si oboseala se simteau in aer. Erau pe punctul de a exploda. Blake stia asta si mai stia si ca Jesse era constient de acest lucru si ca tocmai de aceea alesese sa lucreze si mai mult si sa vina acasa mai tarziu decat de obicei. Ii lasa lui spatiu sa se linisteasca si sa caute modalitati de a-si impaca viata profesionala cu cea personala.
Gandindu-se mai bine, Blake ajunse la concluzia ca se afla in acelasi punct al relatiei sale cu Jesse precum cel in care se aflase0. cu Issabela in urma cu cativa ani. Continuare in cazul primei sale casnicii o stia preabine: Issabela se saturase sa-l astepte si facuse ceea ce orice femeie in situatia ei ar fi facut: ii gasise un inlocuitor. Apoi urmase acel avort despre care el aflase mult prea tarziu si intr-un final, divortul.
Blake spera din tot sufletul ca aceasta relatie sa nu se sfarseasca precum prima. Jesse nu era Issabela, dar asta nu excludea posibilitatea ca el sa se sature si pur si simplu sa-si gaseasca pe altcineva. Jesse era inca tanar. Blake zambi in sinea sa. Iubitul sau era defapt foarte tanar, dar si foarte matur pentru varsta de 25 de ani.
Inca se gandea la varsta, relatii si maturitate cand ajunse intr-un final sa deschida usa, asteptandu-se sa nu fie altcineva decat Artie cu corespondenta. Insa, se trezi stand fata in fata cu una dintre cele mai frumoase femei pe care le vazu in viata sa. Arata ca si cum fusese pe punctul de a pleca, insa cand auzi usa deschizandu-se isi intoarse surpinsa ochii negrii, migdalati spre el si il privi intrebator. Apoi, ca si cum abia atunci isi aduse aminte de bunele maniere, ii zambi timid.
-Buna. Imi cer scuze ca va deranjez, incepu ea pe un jos, melodios care il facu pe Blake sa zambeasca fara sa vrea. Privirea lui ii cerceta fata ovala, cu trasaturi delicate, aproape aristocratice si parul bogat ce ii cadea in cascada peste umerii ingusti ce erau lasati la vedere de bluza de in alb.
-Buna ziua, zise si el dupa ce isi termina scurta inspectie, apoi se opri, nestiind cum sa continue. Cu ce va pot ajuta, domnisoara...?
-Olivia, ii zise ea si intinse mana spre el. Blake i-o cuprinse si o stranse usor in semn de salut. Cred ca am gresit apartamentul. Olivia se incrunta si citi ceva scris pe o foaie alba ce parea a fi fost rupta dintr-un Block-notes. Ciudat. Ar fi trebuit sa fie adresa buna, continua ea pe acelasi ton. Isi ridica din nou ochii spre Blake. Caut un tanar brunet, cam atat de inalt zise si isi flutura mana prin aer, incercand sa aproximeze inaltimea buna, cu ochii albastrii pe care il cheama...
-Jesse.
Olivia clipi de cateva fiind luata pe nepregatite.
-Da, Jesse, confirma ea, zambetul inflorindu-i din nou pe chip. Il stiti? Puteti sa-mi spuneti va rog unde locuieste mai exact. Cladirea asta e ca un labirint.
-Aici. Blake ofta. In fata lui se afla o femeie frumoasa, care il cauta pe nimeni altul decat pe iubitul sau. Jesse era un barbat atragator, bogat, cu simtul umorului si al datoriei. Daca i-ar fi pus pe cei doi unul langa altul, probabil ar fi format genul de cuplu dupa care lumea si-ar intoarce privirile. Blake ii facu semn femeii sa intre inauntru si inchise usa in urma ei, intrebandu-se daca nu cumva in timpul in care el alergase dupa rezultate profesionale excelente, Jesse nu-i gasise un inlocuitor.
-Cine sunteti dumneavoastra? Il intreba Olivia aproape imediat dupa ce intra inauntru.
-Sunt partenerul lui. Dumneavoastra cine sunteti?
Femeia ii zambi un pic incurcata.
-Eu sunt, facu o pauza si se gandi un moment, o poveste foarte lunga, zise intr-un final. As vrea sa-l astept daca se poate. Ceea ce vreau sa-i spun e important.
Blake ii facu semn sa se aseze unde vrea si se duse in bucatarie pentru a face o cafea, mai mult pentru el decat pentru ea. In timp ce mirosul de cafea proaspata umplu toata casa, nu putu sa nu-si reprime un zambet trist. Cunostea femeile destul de bine, poate mai bine decat si-ar fi dorit si nu exista decat un motiv destul de intemeiat pentru ca o femeie sa vina la usa ta din senin si sa afirme cu o mina atat de serioasa ca trebuie sa spuna ceva important. Stomacul i se stranse dintr-o data, iar inima se impotrivi concluziei pe care mintea lui disperata o trase. Nu, Jesse nu l-ar fi inselat. Nu ar fi facut asta. Insa, Blake imediat isi aminti de femeia din living ce astepta rabdatoare de mai bine de o ora.
Cine stie, poate Jesse chiar ii gasise un inlocuitor…

*

Era deja intuneric afara cand Jesse deschise usa apartamentului pe care il impartea cu Blake. Ofta obosit, mintea fugindu-i la patul ce il astepta in dormitor si, poate, daca avea un pic de noroc la trupul cald a lui Blake ce il va incalzi si pe al sau. Doar la atat ii fugi mintea. Nimic mai mult. In ultima vreme amandoi fusesera mult prea obositi pentru a se mai gandi la sex, asa ca viata lor intima fusese mai mult sau mai putin inexistenta in ultima luna.
Imediat ce patrunse inauntru, observa lumina ce venea din living si auzi o vocea pe care era sigir ca o cunoaste, chiar daca nu stia exact de unde. Se descalta si isi dezbraca haina de la costum, inaintand cu pasi lenesi spre incaperea scaldata in lumina, insa imediat ce vazu cele doua siluete si opri.
Parca simtindu-l, atat Blake cat si Olivia se intoarsera spre el. Olivia ii zambi, insa Blake ramase impasibil, concentrandu-si toate atentia asupra fetei lui Jesse. Dupa cateva secunde, Blake ajunse la niste constatari simple si deranjante:
1. Jesse chiar o cunoastea pe acesta femeie.
2. Nu se asteptase sa o gaseasca acolo.
Aceste doua lucruri nu facura decat sa-i confirme lui Blake ceea ce credea ca stie. Intre Jesse si Olivia exista ceva. Se pregati mental pentru ce era mai rau.
Intre timp Jesse paruse sa-si revina. Ii privi atat pe Blake, cat si pe Olivia apoi intra in camera si se duse direct spre bar, unde isi turna un pahar de coniac.
Femeia se uita deconcentrata la el, dar nu facu niciun pas inainte.
-A trecut ceva vreme, zise nelinistita Olivia.
-Asa e, o aproba Jesse dupa ce goli paharul. Il puse inapoi pe bar si se intoarse cu fata spre cei doi. O singura privire spre Blake si-si dadu seama la ce se gandeste. Nu putea insa sa spuna ca ii convenea. Se asteptase sa aiba mai multa incredere in el decat atat. Trecusera prin prea multe impreuna ca o simpla vizita din partea unei persoane de sex feminin sa-l faca sa reactioneze sau sa gandeasca asa. Sau poate asta era doar parerea lui.
-Te-ai schimbat...
-Oamenii se schimba. Jesse ridica din umeri nepasator. Banuiesc ca nu i-ai spus lui Blake cine esti, nu-i asa?
-Inca imi aduc aminte de bunele maniere. M-am prezentat.
-Dar nu cum trebuie. Jesse se intoarse spre celalalt barbat. Blake, ti-o prezint in mod oficial pe Olivia Newcrest, copilul numarul trei de pe lunga lista a tatalui meu, zise Jesse cu ironie inainte de a-si mai pune un pahar din bautura maronie.
Blake tacu, apoi clipi. O data, de doua ori. Jesse pierdu numaratoarea.
-Sunteti frati?
-Da, suntem, il asigura Olivia. Desigur, asta se intampla numai cand Jesse si Rayland isi aduc aminte si te asigur ca nu-si aduc aminte foarte des.
-Olivia!
Blake observa ca tonul lui Jesse se schimbase radical. Foarte rar il auzea vorbind asa, iar cand o facea, nu se intrezarea nimic bun la orizont.
-Ai de gand sa o negi? Nu suntem tocmai o familie mare si fericita!
-Nu suntem o familie. Ce vrei si unde este Kat?
-Am venit singura si nu am de gand sa plec pana cand nu vei vorbi cu mine.
-Kat stie ca esti aici? Continua Jesse neperturbat.
-Nu.
-Ai venit din Franta pana aici singura?!
-Crezi ca e atat de greu?
Olivia il pironi cu privirea. Blake se trzi dintr-o data mergand si punandu-se intre ei, chiar daca oricum ii despartea o distanta considerabila. Simtea nevoia sa deschida un geam, sperand ca asa o parte din tensiunea din camera ar disparea.
-Ai cincisprezece ani! Jesse ridica tonul. Nu e varsta potrivita ca umbli prin lume. Ce naiba a fost in capul tau de ai plecat asa de acasa? Te-ai gandit cat de ingrijorata va fi mama ta cand nu va reusi sa dea de tine?!
-Cincisprezece ani? Blake o privi din nou pe femeia, pardon, fata din fata luni, nevenindu-i a crede. Nu putea sa aiba 15 ani. Parea mult prea matura pentru varsta ei.
-E din cauza machiajului, ii raspunse Jesse la intrebare nerostita. Stie ce sa faca pentru a parea mai matura. Nu e prima oara cand foloseste trucul asta.
-Si nu va fi nici ultima. Olivia zambi. Barbatii vad ceea ce vor sa vada. Se uita spre Blake. Imi pare rau ca te-am pacalit, dar daca ti-as fi spus cine sunt, m-as fi plictisit pana ar fi ajuns Jesse acasa. Sti, continua fata pe acelasi ton, ar trebui sa ai grija. Cand esti luat prin surprindere, nu poti sa-ti ascunzi sentimentele. Esti mult prea usor de citit.
-Olivia, gata! O ameninta Jesse.
-Dar el chiar credea...
-Stiu ce credea, i-o taie baiatul repede. Insa nu stiu ce cauti tu aici.
-Trebuie sa-l vezi pe tata, spuse fata dintr-o data.
Jesse tacu pentru un moment si trase adanc aer in piept ca si cum ar incerca sa se calmeze.
-Foloseste tefonul de pe masuta si sun-o pe Kat. O sa-ti fac rezervare pentru primul zbor spre Paris. Jesse incepu sa-si caute telefonul prin buzunar.
-Nu am de gand sa plec pana nu vorbesc cu tine! Nu ma poti obliga!
Jesse gasi telefonul si forma un numar. Astepta pentru un moment pana cand i se facu legatura.
-Buna seara. As dori sa stiu cand e urmatorul zbor spre Paris. Da, direct daca se poate. Da, astept.
Olivia trecu pe langa Blake ca si cum acesta nici nu ar exista, merse sper Jesse si ii smulse telefonul din mana.
-Nu ma asculti.
-Nu, tu nu ma asculti pe mine.
-Tata va muri! Exclama dintr-o data fata, uitandu-se cu coada ochilui la Blake sperand ca el o va ajuta.
-Toti murim. Acum da-mi telefonul.
-J, trebuie sa mergi la Londra. Tata e bolnav, iar doctorii nu fac nimic. Nu mai pot sa faca nimic, zise plecandu-si ochii in pamant.
Blake decise ca e momentul sa intervina. Jesse nu parea dispus sa-si inmoaie comportamentul, iar fata parea pe punctul de a izbucni in lacrimi. Se apropie de ea si ii puse mana pe umeri.
-Hai, ia loc pe fotoliu. O sa-ti fac o cana de ceai si poate ceva de mancare, iar tu poti sa ne povestesti de ce ai venit mai exact. E ok asa?
Olivia isi ridica privirea recunoascatoare spre el si aproba printr-o miscare usuara a capului.
Jesse ramase impasibil. Nu facu decat sa-si mai puna un pahar de coniac si sa-l bea dintr-o singura inghtitura, incercand astfel sa-si calmezee nervii. Nu i se intampla foarte des sa fie atat de nervos.
Imediat ce Blake ii aduse o cana aburinda de ceai din care sorbi putin, Oliva se relaxa si continua.
-Acum o luna a facut infarct si a fost dus la spital. Doctorii au spus ca are inima prea slabita. Au dat vina pe stilul de viata pe care l-a dus pana acum. Nu il mai pot ajuta. Au spus ca poate sa moara oricand. J, dupa ce l-au externat si l-am dus acasa, nu si-a mai parasit camera. In ultima vreme nu-mi mai raspunde la telefoane, iar cei ce au grija de el spun ca se simte din ce in ce mai rau. Tata va muri.
-Si de ce e asta problema mea? Tonul lui Jesse nu se schimbase deloc. Doar privirea ii deveni mai dura. Din punctul meu de vedere, era si timpul sa-l ajunga trecutul din urma. Fiecare primeste ceea ce merita, Olivia.
-E si tatal tau! Urla fata, ridicandu-se de pe fotoliu si mergand spre Jesse.
-Doar pentru ca a furnizat materialul genetic, nu inseamna ca e tatal meu.
Vazu palma care se indreapta spre fata sa, insa nu se feri. Sunetul loviturii se auzi in tot apartamentul. Blake se ridica la randul sau, o prinse pe Olivia si o trase spre el, punand o distanta cat mai mare intre ea si fratele sau. Calmitatea si duritatea lui Jesse il nelinisteau. Stia cat de periculos putea fi cand avea acea stare.
-Cum poti sa vorbesti asa?! Cum poti sa fi atat de rece? Nu e perfect, dar e tatal nostru ! Al meu, al tau si a lui Rayland. Si noi suntem o familie, chit ca va place sa o recunoaste-ti sau nu! Va iubeste! De ce nu puteti sa vedeti asta?! De ce ii intoarce...
Rasul lui Jesse o facu sa se opreasca.
-Ne iubeste? Pe noi? Jesse rase din nou. Tu esti fetita tatii si te iubeste, dar te asigur ca eu si Rayland nu suntem decat doua unelte al naibii de folositoare. Pe noi nu ne-a zamislit, crescut si educat din iubire, Olivia, ci pentru a servi unui scop.
-Nu e...
-...adevarat?! Crezi ca sti ceva? Jesse ingnora privirea lui Blake si se apropie de ei. Se apleca amenintator de mult spre fata, care facu un pas in spate spre Blake. Nu sti nimic despre mine sau despre Ray!
-Jesse...
-Nu veni sa-mi spui tu mie cum sa ma comport cu el. Habar nu ai cat a rau a facut.
-E un om bun.
-Daca zici asta insemna ca esti mult mai naiva decat am crezut. Am incheiat subiectul asta! Bea-ti ceaiul, termina de mancat, sun-o pe Kat, apoi sterge-ti porcaria ai de pe fata si du-te sa dormi. Maine te trimit acasa.
Olivia incepu sa planga.
-Jesse, ajunge! Vocea lui Blake era impaciuitoare.
-Asta nu e un subiect in care sa poti interveni, Blake, i-o tranti Jesse pe acelasi ton.
-O sperii!
-Daca atat de putin o sperie, inseamna ca mai are mult de invatat!
-Jesse! Acum fusese randul lui Blake se ridice tonul.
Olivia se desprinse de el si se uita la Jesse.
-De ce trebui sa te certi si cu el? Doar pentru ca eu te-am suparat, nu inseamna ca ai dreptul sa te porti asa ! La fel ai facut si cu tata, il acuza ea. Crezi ca e vina lui pentru ca mama ta a murit ! Mi-a spus ca niciodata nu l-ai putut ierta pentru ca s-a despartit de ea!
Fata trase adanc aer in piept. Dar nu a fost vina lui, continua ea. Nu el a injunghiat-o! Malone a facut-o! Dupa el ai umblat toata viata si pentru ce? Doar ca sa fi aproape omorat?! Daca ar fi reusit ce si-a propus, ai fi murit invinuindu-l tot pe tata?
Abia dupa ce termina de vorbit isi dadu seama cat de multe spusese si-si duse mana la gura, oripilata. Nu dorise sa zica ceva atat de rau. La naiba! Nu dorise sa-i aminteasca fratelui ei de moartea mamei sale sau de ceea ce patise cu un an in urma.
Isi ridica privirea spre Jesse. O parte din ea chiar se astepta sa-i fie intoarsa palma pe care i-o daduse mai devreme. Sau macar cuvintele pe care le scapase.
Insa Jesse nu-i raspunse. Trecu pe langa ea si Blake, fara sa-i priveasca, indreptandu-se spre usa de la iesire.
-Jesse. Stai! Blake se intoarse si il urma. Il prinse de mana exact cand se pregatea sa iasa afara pe usa.
-Ai grija de ea pana dimineata. O sa o sun pe Kat ca sa stie unde este si o sa-i fac rezerva pentru primul zbor spre Paris.
-Nu pleca asa! Vorbeste cu ea. Vorbeste cu mine.
Jesse isi trase mana din a lui.
-Nu acum.
Deschise usa si iesi afara, lasandu-l pe Blake singur.
Barbatul ramase privin usa pana cand auzi pasii din spatele sau.
-Am venit aici ca sa-l conving sa vorbeasca cu tata si v-am facut sa va certati. Ar fi trebuit sa stau acasa. Tot timpul am efectul asta asupra fratilor mei.
Blake se intoarse spre ea si incerca sa-i zambeasca ca sa o linisteasca, chiar daca se simtea oricum numai linistit nu. Jesse bause mai mult decat de obicei si, spre deosebire de alte dati, era furios. Spera ca a mers sa ia doar o gura de aer si ca nu a plecat cu masina. In starea in care era, nu credea ca e in stare sa conduca.
-Nu e vina ta. Au fost cateva zile grele. Cand se va intoarce va fi mai calm.
-Nu se va intoarce cat timp voi fi eu aici.
Blake merse spre ea.
-E tarziu. Ar trebui sa termini de mancat si sa incerci sa dormi putin. Maine e o noua zi si sunt sigur ca lucrurile vor arata mai bine decat in seara asta.
Fata ridica din umeri, dar il urma, iar in mai putin de o ora se afla in dormitorul oaspetilor dormind adanc.
Dupa ce se asigura ca e bine, Blake se reintoarse in living si incerca sa-l sune pe Jesse, insa de fiecare data ii raspunse casuta vocala. Dupa zece incercari esuate o lasa balta si se hotari sa-l astepte.

Abia spre primele ore ale diminetii Blake auzi zgomotul venind dinspre usa de la intrare. Se ridica de pe canapeaua unde atipise intre timp si se indrepta spre sursa zgomotului cu pasi inceti, asteptand ca ochii sai sa se obisnuiasca cu intunericul din casa. Insa, cand auzi ceva spargandu-se si injuratura soptita, uita de grija de mai devreme si mari pasul.
-Jesse?
-Cine naiba a pus aia acolo? Pot sa jur ca nu era acolo cand am plecat.
Un alt sunet surd urma bombanelile.
-Mobila stupida! Papuci stupizi! Durere de cap...
-Jesse, esti bine?
Blake intra in micul foaier prin care se facea trecerea in living exact cand Jesse era pe punctul de a se impiedica in propriile lui picioare. Insa reusi sa reactioneze repede si sa-l prinda de mana inainte ca trupul sau sa faca contact cu podeaua.
-Merci.
Jesse vorbea mai incet de obicei, vocea sa avand tonalitatea unui om ce bause prea mult in prea putin timp. Blake ofta si-l prinse de umeri, incercand sa-l mentina drept. Macar parea a se fi calmat intre timp, gandi el.
-Haide, lasa-ma sa te ajut.
Jesse nu-i raspunse, dar se intoarse spre el si-si sprijini capul de pieptul sau, inchizandu-si ochii obosit.
Vazand ca nu are cu cine sa vorbeasca, Blake ii dadu jos sacoul si il arunca unde apuca, apoi il prinse de mana si il trase spre canapelele din living. Jesse il urma tacut si ascultator. Se aseza pe primul loc pe care il gasi si-si lasa capul pe spate.
-Ti-e rau? Blake ii atinse fata ingrijorat si ii mangaie obrajii palizi, pana cand Jesse isi deschise ochii si il privi printre gene.
-Imi pare rau ca am plecat asa, zise intr-un final si ofta. Dar nu vroiam ca Olivia sa ma vada in starea aia. Nu avem o relatie foarte apropiata, insa inca sunt fratele ei mai mare. Ar trebui sa o protejez, nu sa o sperii sau sa amenint.
Jesse isi duse mana la cap si inceput sa-si maseze tamplele cu degetele. Efectul alcoolului incepea sa se risipeasca, locul lui fiind luat de o migrena infernala.
-Stiu asta. Blake se apropie de el si ii saruta fruntea. Cred ca o stie si ea. Ii pare rau pentru ce a zis.
-Nu ar trebui sa-i para pentru ca, in mare parte, are dreptate. Poate a venit momentul sa trec si peste asta.
-Crezi ca poti?
-Nu stiu. Dar pot sa incerc. Jesse isi sprijini capul de umarul lui Blake si trase adanc aer in piept, umplandu-si plamanii de mirosul sau. Daca batranul va muri, macar sa moara linistit.
-Sunt sigur ca ar vrea sa va vada si pe tine si pe Ray.
Jesse casca.
-Nu. Vrea sa o vada pe Olivia fericita. Si daca asta inseamna ca trebuie sa incerce sa ne accepte si pe noi, o va face.
-Nu cred ca o iubeste doar pe Olivia.
-Ea e singura care l-a acceptat, mormai Jesse pentru sine. E normal sa o iubeasca.
Blake tacu pentru un moment, pana cand o mica curiozitate pe care o avea deja de ceva vreme ii veni in minte. Poate nu era momentul potrivi, dar vroia sa stie.
-Jesse...?
-Hmmm?
-Cati copii are tatal tau?
Jesse, in ciuda oboselii, chicoti.
-Patru. Rayland, eu, Olivia si Maddy.
-Sa ma astept sa o cunosc pe Maddy la fel cum i-am cunoscut pe Ray si Olivia?
-Poate daca mai astepti un pic. Maddy are doar 4 ani. Nu cred ca cineva ar confunda-o cu o tanara femeie indiferent cat de mult machiaj ar folosi.
Blake incepu sa rada.
-Si ma gandeam ca familia mea e ciudata!
-Si inca nu i-ai cunoscut pe toti. Sper sa nici nu ai ocazia asta vreodata. Blake? Se auzi dupa o vreme vocea lui Jesse.
-Da?
-Du-ma in pat.
Blake isi intoarse capul spre el, dorindsa spuna ceva, insa Jesse ii strivi buzele cu ale sale, reducandu-l la tacere. Isi ridica bratele si le incolaci in jurul gatului sau, lipindu-si restul trupului de el.
-Cum doresti, ii sopti Blake inainte de a se ridica cu el in brate si de a se indrepta spre dormitor. Imediat ce intrara inauntru, inchisera usa in urma lor si stinsera lumina.
Tocmai atunci pe geamul intredeschis al livingului patrundea prima raza de soare...

Sushi · 24-05-2012, 11:07 PM

Firar. Am avut texele si am ratat un capitol. Oricum sunt minunate si ma bucur nespus ca s-au intors Jesse si Blake.
Cred ca Olivia are acelasi efect asupra lui Jesse cum il are sor`mea asupra mea, stiu cand sa spuna cele mai nesuferite lucruri si sa ne scoata din minti. Doamne, nici nu vreau sa mi-l imaginez pe tatal brunetului, poate ca e batran, dar sigur e enervat.
Deci Jesse si Blake, Ray si Kyle, Maria tot singura, se apropie de sfarsit povestea

. E prea trist sa ma gandesc ca mai sunt doar cateva capitole, m-as imabata de suparare, dar maine am ore cu diriga.
Oricum, astept nextul. Spor la tastat si multa inspiratie.
Te-am pupacit pupic

MiraA · 01-06-2012, 02:05 PM

***

A doua zi, Jesse se trezi cu o migrena de toata frumusetea. Isi deschise ochii, injurand printre dinti decizia neinspirata luata cu o seara inainte de a se duce in cel mai apropiat bar si de a-si ineca nervii intr-o sticla mult prea scumpa de Jack.
Se ridica din pat si iesi afara din dormitor. Imediat ce patrunse in spatiul vast al bucatariei mirosul de mancare si de cafea proaspata ii invada narile. Jesse se opri si se sprijini de perete, lasandu-si privirea sa cuprinda spatele lat si musculos ce era intors spre el si, avand in vedere situatia nu-si putu reprima un zambet.
Ignorand orice altceva ce nu-l implica pe barbatul ce isi facea de lucru in bucatarie, Jesse merse spre el si ii curpinse talia cu bratele, odihnindu-si fata pe spatele sau.
Blake tresari si-si intoarse capul spre el.
-‘Neata. Nu ma gandeam ca te vei trezi atat de repede. Se apleca si il saruta scurt pe buze, inainte de a se reintoarce spre tigaia in care pregatea niste oua cu sunca. Jesse inspira adanc mirosul micului-dejun si ofta multumit.
-Miroase bine. Chiar mi-e foame. Isi duse mana la stomac pentru a intari ceea ce a zis. Poate de la tot exercitiul fizic din noapte trecuta.
Blake isi intoarse din nou capul, surase si ii facu cu ochiul complice.
-Iar eu credeam ca ai conditie fizica. Doctorul isi dadu ochii peste cap cu un gest exagerat, incercand in acelasi timp sa nu izbucneasca in ras din cauza fetei consternate pe care i-o arata Jesse.
-Conditia mea fizica e mai buna decat a ta. Jesse se incrunta pentru a rezista tentatiei de a-i scoate limba.
-Serios? Ai fi putut sa ma pacalesti...
-Iti voi demonstra.
-Cand?
-Chiar acum daca trebuie. Jesse se apropie de el, il prinse de tricou si il trase repede spre el, punandu-i stapanire pe gura, lasandu-l pe Blake fara suflare.
-As prefera daca i-ai demonstra dupa ce as pleca eu.
Jesse tresari si il indeparta repede pe Blake de langa el, apoi se intoarse in directia din care venea vocea, doar pentru a o zari pe Olivia stand linistita pe scaunul inalt al insulei din centrul bucatariei cu un castron plin ochi de cereale cu lapte si un pahar de suc de portocale in fata. Fata ii oferi ceea ce multi al numi un zambet malefic si ofta afectata.
-Cred ca e frumos sa fi indragostit.
-Olivia...
Jesse se indeparta de tot de Blake si se intinse dupa filtrul de cafea. Isi puse o ceasca plina ochi, apoi merse spre primul scaun si se arunca pe el.
-Ma gandeam eu ca ai uitat de mine.
-Nu am uitat. Credeam ca dormi inca. E devreme.
-E zece, il contrazise Olivia.
-E sambata, i-o intoarse Jesse.
-Niciodata nu ai fost o persoana matinala.
-Uite cine vorbeste.
Olivia ii scoase limba si se intoarse la cerealele ei.
-Se vede ca sunteti frati.
Amandoi isi ridicara privirile spre Blake, ce le zambi in timp ce-si ridica mainile ca si cum incerca sa se apere.
-Daca privirile voastre ar putea ucide, as fi deja mort. Scoase o farfurie din dulap si puse o cantitate generoasa de oau cu sunca pe ea, apoi o aseza in fata lui Jesse. Mananca pana nu se raceste.
Merci. Jesse scoase o furculita dintr-unul dintre sertarele insulei si se apuca sa manance in liniste.
-J....?
-Hmm?
-Il legatura cu seara trecuta...Olivia ezista un moment. Imi pare...
-Aveai dreptate, o intrerupse Jesse oprindu-se din mancat.
-Potim?! Olivia isi ridica ochii si-l pironi pe Jesse cu o privire care l-ar fi facut si pe dracul in persoana sa se ascunda.
-Am zis ca ai avut dreptate.
-Si nu puteai sa zici chestia asta inainte de a-mi pierde eu noapte simtindu-ma prost?!
-Nu.
-De ce naiba nu?
-Unde ar mai fi fost distractia ? Jesse ridica din umeri. Si ai grija la limbaj. Nu e frumos ca o domnisoara sa vorbeasca asa.
-De cand te intereseaza pe tine cum vorbesc? Olivia ridica tonul.
-De cand te afli in bucataria mea.
Olivia se intoarse spre Blake, cerandu-i mut ajutorul.
-Nu te uita la mine. Sunt de acord cu el de data asta.
-Merci, mormai fata printre dintii inclestati. Dori sa zica ceva ironic, insa, intr-un final isi dadu seama de insemnatate cuvintelor fratelui sau si se opri. Trase adanc aer in piept, incercand sa-si tempereze sperantele.
-Asta insemna ca vei merge sa vorbesti cu tata?
Jesse ofta si-si lasa furculita jos. Ridica ceasca de cafea la buze si sorbi putin din lichidul amarui inainte de a vorbi din nou.
-Nu stiu daca va dori sa ma vada, Olivia.
-Esti fiul lui. De ce sa nu vrea sa te vada?
-Lucrurile sunt…complicate. Nu e ca si cum am putea sa stergem totul cu buretele si sa o luam de la capat. Nici nu stiu daca as dori asta. Jesse lasa cana jos. Adevarul este, Olivia, zise el intr-un final, ca imi place cum stau lucrurile. Asa stiu ca nu am nicio obligatie fata de el.
-Si compania?
-Perspicace, nu-i asa? Jesse i se adresa lui Blake.
-Nici nu ma asteptam la mai putin.
-Compania e...modul in care barbatul acela a reusit sa ne tina aproape pe mine si pe Ray. Suntem constienti de asta amandoi, dar nu ne-am indepartat de tot. Cine stie? Poate pana intr-un anumit punct ne folosim de compania ca sa stabilim noi o legatura cu el.
-J...
-Aveai dreptate cand ai zis ca e tatal nostru.
-Asta insemna ca vei veni sa vorbesti cu el, nu-i asa?
-Felicitari pustoico! Ai reusit sa-mi aduci aminte ca uneori am o constiinta. Jesse chicoti si ii facu cu ochiul. Voi merge la Londra si voi incerca sa vorbesc cu el, dar nu-ti promit ca ne vom desparti in termeni mai buni decat suntem acum. Pur si simplu nu cred ca e posibil dupa atat de multe neintelegeri.
Pe fata Oliviei rasari un zambet. Fata sari jos de pe scaun si se arunca in bratele lui Jesse.
-Multumesc. Il stranse cu mainile pe dupa gat si ii depuse un sarut fugar pe obraji. Insa, aduncandu-si aminte de Blake se indeparta putin stanjenita.
-Du-te si imbraca-te, ii oferi Jesse o scapare. Vom pleca la Londra amandoi.
Olivia clipi suprinsa.
-Acum ? Azi ? Dar cum ramane cu mama si cu avionul si… ?
-Dupa ce am plecat aseara de aici, am vorbit cu Kat. De asemenea, au facut si rezervari pentru primul zbor spre Londra pentru amandoi. Jesse se uita la ceasul de pe perete. Adica pe zborul de peste doua ore. Daca as fi in locul tau m-as grabi. Daca nu esti gata in jumatate de ora, te voi lasa aici.
Olivia se incrunta putin, insa asta nu-i diminua deloc sclipirea din ochii negrii ca taciunele. Se indeparta, parca cu mai multa energie, trecu pe langa Blake si iesi afara din bucatarie in mai putinde cateva secunde. Urmatorul lucru pe care cei doi barbati il auzira fusese usa de la camaera trantindu-se si sunetul incet si difuz al unui dus.
Pentru cateva momente peste ei se lasa tacere. Jesse mai sorbi putin din cafeau ce se racise deja si se multimi sa priveasca in gol suprafata lucioasa a blatului insulei. Cel putin pana cand il simti pe Blake stand in spatele sau.
-Vei pleca pana la urma...
-E o idee proasta. Stiu...dar...
Blake se lasa in jos pana cand gura lui ajunse la nivelul urechii lui Jesse. Sufla aer cald urmarind cu interes cum pielea sensibila din spatele lobului se infioara. Zambi pentru sine inainte de o prinde intre dinti si musa usor. Jesse gemu printre buzele intredeschise si se sprijini cu spatele de pieptul sau.
-Cred ca e o idee buna sa mergi, ii sopti Blake pe acel ton jos, ce il trnasforma pe Jesse intr-un pachet de emotii.
-Daca o sa mai faci o data chestia asta, voi anula biletele, te voi trage dupa mine in camera si niciunul dintre noi nu va ajunge niciunde pana luni dimineata.
-Oricat de tentant ar suna, sti ca nu poti sa faci asta. Blake isi strecura mana pe sub barbia lui si o intoarse spre el. II trasa buzele cu limba pana cand Jesse si le deschise de buna voie, dandu-i lui accesul pe care il cerea. Blake gemu si se apropie si mai mult de el cand simti ca Jesse nu are de gand doar sa se bucure de mica atentie pe care i-o acorda. Limbile lor se intalnira la jumatatea drumului, incepand o adevarata lupta pentru dominatie. Jesse se intoarse de tot si-si trecu bratele pe dupa gatul lui Blake, lasandu-si degetele sa se joace in parul blond si scurt de pe ceafa. Sunetul scos de Blake nu parea sa indice altceva decat pura satisfactie masculina.
-Jesse, daca nu te opresti te voi duce eu in camera!
Ca raspuns la amentare, Jesse isi cobora una dintre maini si o lasa sa alunece in jos pana cand atinse o zona extrem de fierbinte.
-Nu cred ca m-as impotrivi prea mult, domnule doctor.
Blake tocmai se pregatea s ail ridice de pe scaun, cand voce ape jumatate amuzata, pe jumatate resemnata a Oliviei se auzi din dreptul intrarii.
-Nu va pot lasa nici pentru cinci minute singuri, nu-i asa?!

*

-Pentru a suta oara, ma simt perfect!. Nu am nevoie de o dadaca!
Kyle incerca sa se ridice din pat, insa bratele puternice ale lui Rayland ii inconjurara talia ingusta si il trasera inapoi. Kyle incerca sa se impotriveasca, dar renunta repede, fiind atras de caldura trupului celuilalt barbat. Apoi, aproape imediat ii simti buzele pe baza gatului sau si nu isi putut inabusi un oftat. Se lasa moale peste perne si isi inchise ochii multumit.
-Nu joci deloc corect, mormai cand Rayland se departa un pic de el si se rezema in cot in asa fel incat din pozitia in care era reusea sa-l vada pe Kyle in intregime.
-Cine a zis ca vreau sa joc corect?
Rayland ii zambi, inainte de a se apleca si de a-i prinde buzele intr-un sarut patimas, care nu mai ascundea emotiile puternice ce ii rascoleau sufeltul. Kyle, la fel cum facuse in ultimele zile, se agata de el si se bucura de micii fiori pe care ajunsese sa-i cunoasca foarte bine de cand isi racapatase cunostiinta.
-Nu pot ramane si azi in pat. Lumea o sa inceapa sa puna intrebari.
-Si eu voi ramane in pat.
-Exact la asta ma refer. Chiar vrei ca viata noastra intima sa se transforme intr-un pariu?
-Daca exista un pariu, atunci eu as fi stiut de el pana acum.
Kyle isi scutura capul, stiind ca orice ar fi zis, nu ar fi fost in stare sa-l convinga pe Rayland sa-l lase sa se ridice.
Stia ca ii vroia binele si mai stia si ca trebuie sa se odihneasca, dar avea ciudata impresie ca Ray profita mult prea mult de situatie si ca se distra prea mult pe seama lui. Nu se plangea. Ii placea sa-l aiba pe Rayland aproape, ii place atentia pe care i-o acorda, insa...ei bine, nu erau in L.A. Erau in Texas, in aceeasi casa cu parintii lui Ray si oricat de deschisi la minte ar fi fost amandoi, Kyle nu se simtea in largul lui facand ceea ce facea la doar cativa pasi de dormitorul celuilalt cuplu.
Ofta din nou.
-Ce s-a intamplat? Te doare ceva? Il intreba Ray ingrijorat.
-Nimic. Ma simt perfect. Ma gandeam doar...
-La ce?
Ray se apleca si incepu sa sarute pielea sensibila a gatului, lasandu-si buzele si limba sa guste mici portiuni de piele ce imediat ce inrosea din cauza contactului intim.
Kyle gemu.
Ray se opri si-si ridica privirea spre el. Baiatul inca avea ochii inchisi. Isi tinea capul intr-o parte pentru a-i oferi lui Rayland un acces mai bun. Parul ravasit era imprastiat peste asternutul alb al pernei, incadrandu-i perfect trasaturile delicate, aproape feminine ale fetei mici si inrosite.
-La asta, mormai Kyle intr-un final.
-Nu-ti place?
Ray isi incepu din nou atacul intim, insa de data asta cobori mai jos, spre pieptul dezvelit si se opri in dreptul celor doi nuri, care se intarira imediat ce sufla aer cald pe ei. Kyle isi arcui instinctiv spatele, lasandu-si capul pe spate.
-Mhhmm...
-Sa iau asta ca pe un da?
Ray observa cum Kyle se agata cu mainile de cearceaful fin de matasea si cum strangea de el ca si cum ar fi vrut sa-l rupa. Nu-i placea sa recunoasca, dar asta il facea sa se simta al naibii de puternic si, pentru a suta oara in ultimile zile realiza ca acest baiat salbatic ii apartinea in totalitate. Kyle il iubea. Nu era de nimic mai sigur decat de asta.
-Te iubesc.
Kyle isi deschise ochii si il privi printre gene. Un zambet plin de dragoste si de caldura i se ivi pe fata.
-Nu cred ca o sa ma satur vreodata sa aud asta de la tine.
-Foarte bine, pentru am de gand sa o repet de acum incolo in fiecare zi. Ray reveni la buzele lui Kyle. Le trasa conturul cu limba, indemnandu-l pe Kyle sa-si deschida gura si sa-l primeasca asa cum se cuvine. Kyle se lasa in voia lui. Isi intredeschise buzele si-l lasa sa-l patrunda. Cand ii simti gustul si dulceata, se cutremura. Mainile sale parasira cearceaful mototolit si se agatara de umerii mari a lui Ray, unghile infingandu-se adanc in carnea incinsa.
Ray tresari si gemu.
-Cred ca am prins o pisica la mine in pat!
Kyle incepu sa rada.
-Nu orice fel de pisica. Una al naibii de lipicioasa.
-Una al naibii de doritoare, as zice eu, il completa Rayland.
-Si aia. Kyle ridica di umeri. Poti sa ma invinovatesti? Ai reusit sa ma seduci.
Rayland isi apropie capul de al sau, lasand fruntile lor sa se atinga.
-Nu, Kyle, tu m-ai sedus pe mine, ii zise serios, inainte de a relua sarutul pe care il oprise. Insa, de aceasta data mai dur, mai pasional, lasandu-l pe Kyle fara suflare. Cand se indeparta a doua oara, observa ca buzele baiatului erau aproape vinete si umflate din cauza atentiei care le-o acordase. Kyle nu parea deranjat, Ci, din contra, parea a cere mai mult. Isi intinse bratele spre Rayland si il trase inapoi peste el.
-Iar vrei sa fugi? Abia am inceput...
-Nimfoman...
-Si cine e vinovat pentru asta?!
Ray se prefacu ca nu-l aude.
Kyle incepu sa rada. Si-ar fi dorit ca acea dimineata sa nu se mai termine niciodata. Ii placeau momentele astea, cand nimeni si nimic nu conta mai mult decat ei doi si timpul pe care il petreceau impreuna.
Insa cum nimic bun nu tinea o vesnicie, sunetul ascutit al unui telefon se auzi de undeva din directia opusa patului. Rayland nu-i acorda atentie, continuand sa-l mangaie pe Kyle pana cand acesta simti ca-si pierde si putinul bun simt pe care il mai aveam.
Dar telefonul continua sa sune, si, cu trecerea secundelor, sunetul devenea din ce in ce mai strident si mai enervant.
Rayland isi ridica capul si se incrunta.
-Urasc chestia aia.
Kyle isi deschise ochii. Respira o dat adanc, incercand sa-si calmeze pulsul ce-i bubuia in urechi.
-Nu ai de gand sa raspunzi? Poate e ceva importat.
-Nu e mai important decat ce fac acum.
Ray se apleca din nou spre el, insa Kyle il impinse.
-Raspunde. Suna de ceva vreme. Daca nu ar fi fost important, nu ar fi insistat atat de mult.
Rayland mormai ceva neinteligibil, insa se ridica din pat si se indrepta spre masuta ce era lipida de perete. Sprancenele aproape i se impreunara cand vazu cine e apelantul. Raspunse.
-Ce s-a intamplat, Jesse?
Chiar daca incercase sa-si mascheze frustrarea din voce, esua lamentabil.
-Am intrerupt ceva?
Jesse parea amuzat.
-E o intrebare capcana?
-Scuze, nu vroiam sa te deranjez in concediu, dar...
-Sunt probleme la companie?
Ray il auzi pe Jesse oftand, iar acest mic gest, de obicei nevinovat, ii facu pielea sa se infioare. Presimtea ceva rau.
-Nu mai multe decat de obicei. Ma confrunt cu ceva mai...Jesse ezita un moment, delicat, as putea spune.
-Si asta ce mama naibii vrea sa insemne?
-Olivia e aici.
Lui Ray ii trebui un minut ca sa proceseze vestea.
-Olivia, a noastra Olivia?
-Cine altcineva?
-Kat e cu ea?
-Nu, a venit singura.
-Din Franta? Intreba Ray incredul. Isi trecu greutatea pe celalalt picior, incercand sa ignore o anumita parte din el, ce incepuse sa-i pulseze incomfortabil.
-E o poveste lunga.
-Atunci, scurteaz-o. Sunt in concediu si am alte lucruri mai bune de facut decat sa ascult povesti nemuritoare.
Ray il auzi pe Jesse tragand aer adanc in piept. Pentru un moment nu se mai auzi nimic , apoi, Jesse incepu sa vorbeasca din nou.
-Batranul e bolnav. Olivia venit aici sa ma convinga sa plec la Londra si sa-l vad. E speriata. Nu crede ca mai are mult...
Ray tacu. Nu stia ce sa zica. Vestea nu venise ca un soc. Nu simtea nimic. Nici durere, nici bucurie, nici ura. Nimic. Doar indiferenta.
-Mai esti acolo?
-Da, sunt. Si...a reusit sa te convinga? Vei merge?
-Da. Cred ca am destul de multe regrete pe lista mea. Nu mai vreau inca unul.
Ray tacu din nou. Cu coada ochiului il observa pe Kyle. Baiatul se ridicase din pat si venea spre el. Parea…ingrijorat Ochii sai il priveau intrebator.
Vazand ca nu primeste niciun raspuns, Jesse continua :
-Poate, ar trebui sa vi si tu. Daca Olivia are dreptate, atunci nu cred ca vom mai avea o alta ocazie sa vorbim cu el.
-Jesse...
-Nu-mi trebui sa-mi spui nimic. Stiu ce gandesti, dar eu ma duc. Am rezervat doua bilete pentru mine si Olivia. Acum plecam spre aeroport. In cazul in care te razgandesti, o sa ne gasesti acolo pentru urmatoarele trei zile. Eu doar te-am anuntat ca sa sti.
-O sa ma gandesc.
-Bine. Jesse parea mai usurat. Imi cer scuze ca ti-am stricat concediu, dar trebuia sa sti. Ray percepu celelalte voci ce se auzeau peste a lui Jesse. Trebuie sa inchid. Vorbim alta data. Si convorbirea se intrerupse.
Ray puse telefonul inapoi pe masuta si ramase cu privirea in gol pana cand simti atingerea usoara a lui Kyle.
-Ce s-a intamplat? Pari ingrijorat. Kyle isi ridica mana si ii mangaie obrazul, facandu-l pe Ray sa-si intoarca privirea spre el.
-Tatal meu e bolnav. Se pare ca e ceva grav.
Mana lui Kyle ramase suspendata in aer pentru o secunda. Insa nu mai mult, caci Kyle se apropie de el si-i inconjura talia cu bratele, lipindu-si capul de pieptul sau.
-Imi pare rau.
-Nu eram apropiati.
-Nu conteaza. E tatal tau. Kyle isi ridica ochii spre el. Ar trebui sa mergi sa-l vezi.
-Nu e atat de simplu, zise Ray oftat.
-Familile niciodata nu sunt simple. Kyle ridica din umeri. Dar sunt ale noastre.
-Nu pot sa merg, zise Ray cu incapatanare. Am venit aici cu tine. Nu pot pur si simplu sa...
-Sunt in stare sa ajung singur in L.A. Nu mai sunt un copil.
-Dar...
-Niciun dar, il intrerupse Kyle. Du-te. E tatal tau.
-Doar cu numele, mormai Rayland pentru sine, insa Kyle il auzi si se desprinse de el.
-Nu fi incapatant. Doar cu numele sau nu, vei merge sa-l vezi !
-Kyle…tonul lui Rayland deveni in pic amenintator, insa Kyle nu-l baga in seama.
-...nu vei mai vedea sex pana cand nu te duci.
Ray tacu. Clipi o data, de doua ori, de mult mai multe ori, pana cand intelesese exact ceea ce-i spusese Kyle.
-Poftim?!
-Asa cum ai auzit. Nu mergi, nu sex. Dar daca mergi, Kyle isi flutura genele, s-ar putea sa gasesti o mica surpriza cand te intorci acasa.
Ray il privi amuzat.
-Incerci sa ma santajezi?
-Nu incerc. Reusesc. Kyle incepu sa chicoteasca. Il locul tau as incepe sa-mi fac bagajele, Ray. Surpizele nu au rabdare sa astepte. Zicand asta se intoarse pe calcaie si intra in baie.
*

Rayland era plecat de doua ore si déjà ii simtea lipsa. Kyle se aseza mai bine in leaganul mare de pe prispa casei si continua sa priveasca barbatii ce isi faceau ce lucru in tarcul din fata. Praful ridicat in aer de copitele cailor semana foarte mult cu o ceata galbene despre care citise intr-o carte SF odata, cu mult timp in urma. Kyle ofta si-si inchise ochii. II era somn. Poate ar fi fost mai bine sa se intoarca inapoi in camera si sa mai doarma putin. Cu gandul acela inca proaspat, se ridica dupa vreo 10 minute si intra in casa, inca inainte de a ajunge la capul scarilor telefonul incepu sa-i sune. Raspunse fara sa se uite la apelant.
-Da?
-Trebuie sa vorbesc cu tine, Blue, zise vocea masculina fara nicio alta introducere.
Kyle incremeni cu picioarul stang pe prima treapta si cu mana cu cealalta mana pe balustrada. Un singur om ii spune Blue.
-Seth?
-Ma bucur ca-ti mai aduci aminte de mine. Unde esti? Trebuie sa ne intalnim.
-Texas, mormai Kyle, inca nevenindu-i a crede cu cine vorbeste.
-Ce naiba cauti in Taxas?! Lasa nu conteaza. Am ceva informatii pentru tine.
-De unde sti ca am nevoie de informatii?
Vocea chicoti.
-In lumea noastra vestile circula repede. Mai ales cand te incurci cu cineva ca cei din grupul N. Barbatul facu o pauza. Deci, vrei informatiile alea sau nu?
-Le vreau.
-Atunci vorbim cand ajungi in L.A. O sa te sun.
Inchise.

Va mai amintiti de Seth?

Daca ar fi sa plasam actiunea celor doua ficuri pe o linie a timpului, momentul acesta (discutia lui Seth cu Kyle) are loc dupa terminarea actiunii ficului "Vengeful desire"
Pop si spor la citit

rali2009 · 01-06-2012, 03:25 PM

Aoleuu am ratat doua capitole....shame on me....bai nene se vede ca se apropie bac, sesiuni si toate cele. Revenim: "fara sex pana cand nu te intorci" e cea mai tare faza de pana akm, marele si durul de Ray este santajat de un baietel, am ras pe burta cand am citit ca sa nu mai zic si de faza cu Olivia, bestial ce mai.
Capitol exceptional cu multa dragoste prin aer si mult umor.
Inca nu imi vine sa cred cat de frumos decurge totul, ai creat doua cupluri senzationale atat de frumos definite, atat de indragostite esti incredibila. Despre greseli, povestire no comment nu am zarit nimic gresit. te pup si adu repede next (spor la teze, bac, licenta orice urmeaza la u). kiss kiss

Rain · 02-06-2012, 03:01 PM

Hei! Daca nu am mai trecut pe aici cu un comentariu, asta nu inseamna ca nu citesc.
Sunt foarte mandra de relatia Ray si Kyle si cred ca nu ma voi satura din a citi capitole cu ei. Cum Ray mi-a devenit un personaj preferat inca din primul sezon, nu cred ca il pot plasa prea repede la sfarsit. Nu! Nici pe el, nici pe roscat. In fine, aceste capitole, de cand nu am mai citit, au fost foarte interesante si m-au pus pe ganduri. Bine, nu m-au tinut mult in suspans pentru ca le-am citit pe toate 4 deodata. Oricum, ma bucur ca Rayland si-a aratat dragostea fata de roscat. E mult mai bine asa.
Cat despre Jesse si Blake, ma bucura faptul ca au revenit prin peisaj. Olivia? Haha, i-a facut-o lui Blake. Bine, si eu am crezut asta la inceput, dar parea prea mura in gura incat sa fie cu Jesse. Dar la 15 ani, sincera sa fiu, chiar nu ma asteptam.
Ultimul capitol postat mi-a placut mult, mai ales modul in care Kyle l-a santajat pe iubitul sau. Oh my gosh, superb... Si se pare ca a reusit. Good point, Kyle! *wink*
Cat despre Seth, imi pare rau, dar nu-mi vine nicio informatie despre el in minte, doar numele ce-mi e mai cunoscut. Stau prost cu memoria. *blush*

Eu astept capitolul urmator sa vad despre ce informatii se tot discuta acolo. ^^ Ja ne!

MiraA · 10-06-2012, 01:50 AM

***

Jesse privea absent, prin hublonul avionului luminile orasului, care, cu fiecare secunda ce trecea, se vedeau mai bine, mai clar, semn ca aeronava era pe punctul de a incepe manevrele de aterizare. Ofta si-si muta privirea spre Olivia, ce adormise cu capul pe umarul sau. Nu-si putu reprima un zambet, in momentul in care fata, simtindu-i miscare, isi apropie si mai mult capul de el si ofta multumita. Jesse ii dadu la o parte firele de par ce ii alunecasera peste obraz si aranja mai bine patura care ii fusese adusa de una dintre insotitoarele de zbor atunci cand observa ca Olivia adormise.
Jesse contempla modul lipsit de griji in care Olivia se comporta. Defapt, nu numai il contempla, il admira. Spre deosebire de el si Rayland, Olivia nu se daduse niciodata batuta. Isi infruntase tatal, practic, il obligase sa o recunoasca, sa o iubeasca si sa pastreze legatura cu ea. Ei, pe de cealalta parte, s-au indepartat imediat ce au prins ocazia. Poate nu de tot si nu pentru totdeauna, insa au facut-o. Nu isi regreta deciziile. Stia ca nu are de ce sa o faca, insa nu putea sa nu se intrebe daca lucrurile nu ar fi stat altfel daca el ar fi avut acelasi caracter cu Olivia. Cine stie? Poate, acum, totul ar fi fost mai simplu. Poate, ar fi reusit sa formeze acea familie mare, fericita si linistita, pe care si-o dorise inca din copilarie...
Isi muta din nou privirea spre hublon, incercand sa-si opreasca gandurile. Stia ca nu au niciun rost, dar...
“Suntem pe cale sa aterizam. Va rugam sa va asezati pe locurile dumneavoastra si sa va puneti centurile”, se auzi vocea capitanului prin difuzoarele din parte din fata a avionului. Jesse ignora agitatia care se crea si se apleca pentru a-i lega Oliviei centura, apoi facu acelasi lucru si cu a lui. Fata mormai ceva in somn, incerca sa se aseza mai confortabil, insa o miscare brusca a avionul reusi sa o trezeasca. Isi deschise ochii si privi dezorientata in jur.
-Unde...?
-Acum aterizam, o lamuri Jesse.
Olivia il aproba printr-o miscare usoara a capului si se lasa din nou pe spatarul scaunului, intinzandu-si bratele si picioarele pentru a-si dezamorti muschii incordati.
Jesse se lasa la randul sau pe spate si astepta. Cu coada ochiului putea sa vada pista de aterizare si o parte din luminile turnului de control. Era acasa.

A mai durat aproximativ jumatate de ora pana ce au reusit sa treca de toate controalele, sa-si ia bagajele si sa prinda un taxi. Cand usa masinii se inchise in urma lor, Jesse respira in sfarsit usurat. Probabil calatorise mai mult decat o persoana obisnuita, insa, chiar si dupa atata timp si atatea calatorii, ura aeroporturile.
Olivia il privi amuzata.
-Daca te mai incrunti mult, taximetristul o sa creada ca te gandesti la modalitatea ideala pentru a-i da in cap si a-i lua banii.
Jesse isi ridica o spranceana intrebator. Olivia chicoti.
-Exact la asta ma refer. Semeni pe Ray cand faci chesti asta. Nu stiu daca ar trebui sa ma amuz sau sa incep sa-mi plang de mila.
-De ce? O intreba Jesse intr-un final, ajungand la concluzia ca niciodata nu va intelege felul in care functioneaza mintea surorii sale.
-Ray e infricosator cand se incrunta. Nu stiu de tine, dar mie mi se face pielea de gaina.
-Stiu ca Ray e un pic dur uneori, dar nu ai niciun motiv ca sa-ti fie crica de el. Nu-ti va face niciodata rau.
-Stiu asta, dar...ma intimideaza.
Jesse chicoti.
-Da, recunosc, Ray are capacitatea de a intimida aproape pe oricine.
-Nu pe tine, banuiesc.
-Te asigur ca si pe mine ma intimida cand eram mai mic. Uneori si acum o face, insa stiu o persoana care nu e deloc impresionata de bravura scumpului nostru frate.
Olivia il indemna curioasa sa continue.
-Cine?
-Il cheama Kyle. Jesse zambi, aducandu-si amintede ziua in care il cunoscuse pe Kyle.
-Si acest Kyle, zise Olivia dupa un moment de gandire, e la fel de mare si infricosator ca Ray?
Jesse nu mai reusi sa se abtina si incepu sa rada cu pofta.
-Nu chiar. Are 17 ani, un metru saizeci, mai slab decat tine si cu un par atat de rosu incat ai impresia ca cineva i-a dat foc, zise Jesse printre rasete. Dar, continua pe acelasi ton jucaus, pana acum, a reusit cu succes sa-i tina piept lui Rayland.
-Glumesti, nu-i asa?
-Nu. Deloc. Defapt, cred ca Ray e un pic intimidat de el. Nu se astepta sa gaseasca intr-o persoana de...dimensiunile alea un adversar atat de redutabil. Mai ales in pat, adauga Jesse in gand. Nu trebuia sa fi un geniu ca sa-ti dai seama ca Ray era perfect multumit de Kyle...nu numai pentru ca reusea sa-i tina piept in confruntatile verbale, ci pentru ca reusea la fel de mine sa se mentina la fel de sus si cand era vorba de alte aspecte...mai delicate. Iar, ei bine, el chiar era un geniu, cel putin daca se lua dupa testele de IQ pe care le daduse toata adolescenta lui, asa ca era in stare sa vada unele lucruri carora altora le scapau. La naiba, fusese reporter jumatate din viata sa. Meseria lui era sa observe. Si orice, om, idiot sau geniu, ar fi reusit sa observe satisfactia din vocea lui Rayland.
-Dupa cum vorbeasti de ei, as putea sa ajung la impresia ca Ray si Kyle sunt...
-...impreuna? o completa Jesse, zambind. Relatia lor e...dificila, dar sper ca au reusit sa ajunga la un numitor comun acum, cat au fost in concediu.
-Unde au fost in concediu?
-Texas.
Olivia se incrunta.
-Ray l-a dus pe acest Kyle in Texas la ferma familiei sale si tu inca te mai intrebi ce fel de relatie au ? Nu cred ca duci pe oricine acasa, ca sa-ti cunoasca parintii.
-Asta am zis si eu, dar Ray...
-...e Ray. Si e un idiot de data asta.
-Asta i-am spus si eu.
Olivia se lasa pe spate si isi incrucisa picioarele, mormaind ceva despre lipsa confortului si a spatiului din taxiurile londoneze. Jesse se multumi sa se afunde in bancheta si sa priveasca picurii de ploaie care incepusera intre timp sa loveasca masina. Nu i se parea ca e un semn rau. Aici era normal Doar erau in Londra.
Privi strazile si trecatorii care alergau spre adapost, pub-urile cu geamuri intunecate din colturi, cladirile vechi ce se amestecau cu zgarie-norii moderni, aducandu-si aminte de zilele cand numea acest oras acasa. Stia ca nu trecusera decat cinci ani de atunci, insa atat de multe lucruri se intamplasera in cinci ani, incat se simte batran. Mult mai batran decat cei douazeci si patru de ani pe care ii avea. Jesse isi opri fluxul de ganduri cam in acelasi moment in care se opri si taxiul in fata unei cladiri impozante ce parea a fi acolo inca din timpul erei victoriene. Olivia i-o lua inainte. Se dadu repede jos din masina, azvarlindu-si pe umar micutul rucsac pe care nu vrusese sa-l puna in portbagaj. Jesse plati cursa, multumi soferului si o urma afara din masina. Insa, se opri in fata portilor mari de fier forjat si trase adanc aer in piept. Greul, acum urma.

*

Kyle se aseza in penumbra, la masa cea mai indepartate de fereastra. Ridica meniul si-l deschise, aruncandu-si privirea peste continutul sau, insa literele incepusera sa-i joace in fata, asa ca o lasa balta, iar cand veni ospatarul ceru un pahar cu apa si o cafea neagra. Incerca sa se aseze mai confortabil, insa, in ciuda, scaunului mare, comod din pielea neagra, autentica, nu avea niciun pic de stare.
Ajusese in L.A. in urma cu cateva ore, dupa ce incercase o seara intreaga sa o convinga pe Elen ca nu are nimic si ca e in stare sa ajunga singur inapoi acasa. Femeia se lasase cu greu induplecata. Trebuise sa-i promita ca o va suna imediat ce avionul sau va ateriza, apoi inca o data cand va ajunge acasa si inca o data in cazul in care se va simti rau si avea nevoie de asistenta cuiva atata timp cat Ray era plecat. Ca sa nu o supere, o aprobase si ii multumi pentru grija pe care i-o purta, asigurand-o de cel putin zece ori ca ii va urma sfaturile-ordinele- si ca va avea grija. Ceea ce si facu. Aproape in totalitate. O suna cand avionul aterizase si inca o data cand ajunsese in apartamentul lui Ray. Insa nu o sunase cand incepu sa se simta rau si, ca sa fie sincer, nici nu avea de gand sa o faca.
Singurul lucru pe care il avea in cap era scurta discutie-asta daca putea fi numita discutie- pe care o avusese cu Seth imediat ce ajunsese pe terminalul aeroportului.
-Cum ti se pare vremea din Los Angeles?
Kyle se incrunta si privi in jurul sau.
-Nu sunt acolo.
-...de unde...?
-Pentru mine esti foarte predictibil. La 7, in locul obisnuit, ultima masa. Ne vedem acolo, ii zise vocea inainte ca semnalul sa se intrerupa.
Kyle ofta. Era obisnuit cu Seth. Se cunosteau de multi ani, de pe vremea cand Seth nu era decat inca un hacker ce nu avea altceva mai bun de facut decat sa sparga sisteme de siguranta. Desigur, lucrurile se schimbasera in momentul in care Seth crease HellGate si se “anagajase” la Young.CO. Iar acum, hackerul acela se reorientase, hotarandu-se sa creeze programe si sisteme de siguranta complexe pentru a apara retelele pe care chiar le adusese la pamant.
Da, viata era ciudata, medita Kyle in timp ce ospatarul ii aducea cafeaua. Sistemele de valori dupa care persoanele isi conduc viata se pot schimba in cateva secunde sau nu se pot schimba deloc. In aceasta privita nu credea ca exista cale de mijloc. Ori te lasai inflentat de anumite lucruri, ori, indiferent ce se intampla, ramaneai ca o stana de piatra. Desigur, daca alegeai ultima varianta, atunci nu erai uman. Orice om era influentat, intr-un fel sau altul, de evenimentele din viata lui. Oricine avea macar o cicatrice, macar un regret sau o tristete.
Nu apuca insa sa-si termine tot gandul, caci scaunul din fata sa fusese tras si un barbat un pic mai inalt decat el, cu parul de culoarea castanei si imbracat in haine lejere, de strada se aseza.
-Seth... Kyle ii zambi in semn de salut.
Celalalt barbat se aseza mai comod, isi dadu ochelarii de soare jos si ii aseza pe masa, apoi, langa ei puse un plic mare de culoare neagra.
-Vad ca vrei sa treci direct la afaceri, ii zise Kyle oftand si intinse mana dupa plic.
-Vezi bine, scumpul meu prieten. Seth ofta. Ai reusit sa te bagi intr-o tampenie mai mare decat tine. Ar trebui sa-ti dau in cap cu plicul asta!
Kyle se incrunta si isi duse mana inapoi.
-Atat de grav?
-Micul tau programel pe care l-ai lasat sa functioneze cat tu ai fost plecat in vacanta a ajuns in casa mea, iar asta nu imi place, Kyle. Nu imi place deloc.
-Dar zidul tau ar trebui sa fie destul de bun, incat sa-mi opreasca copoii, ii aminti Kyle. Tacu un moment, gandindu-se la ceea ce i se spuse. Dar nu inteleg, de ce au ajuns copoii la usa ta ? Eu cautam informatii despre tranzactiile financiare ale Grupului N, iar tu…ei bine, nu stiu exact cu ce te ocupi momentan si asta imi spune defapt tot ce trebuie sa stiu. Daca intelegi ce vreau sa zic.
Seth deschise plicul si scoase din el cateva pagini albe si doua poze.
-Nu esti singurul care cauta informatii. Stiu cel putin doua grupuri neimplicate, cel putin nu in mod direct, care fac acelasi lucru ca si tine. Eu...lucrez pentru unul dintre ele.
Atat trebui ca, curiozitatea lui Kyle sa fie trezita. Doua grupuri neimplicate in mod direct, deci nu era nimeni din interiorul consortiului. Dar de ce ar fi cineva din exterior atat de interesat de toata afacerea asta? Era o problema de interior. Duncan vroiam sa-l omoare pe Jesse si oricat de grav ar fi fost, asta nu ii privea pe cei din exterior ca si Seth.
-Cine? Intreba intr-un final. Stia ca Seth ii va spune. Macar pe jumatate. Altfel nu ar fi cerut sa se intalneasca.
-IBA. Seth ii puse in fata cele doua poze. Kyle le lua in mana si le privi indeaproape. Una dintre ele era de neclara, insa isi dadu seama ca fusese facuta in desert. Praful si fumul ii dadusera batai decap fotografului. Imaginea nu era deloc focalizata, aratand ca munca unui amator ce nu fusese in stare sa tina aparatul bine in mana. Isi arunca privirea pe cea de-a doua fotografie. Fusese facuta cu un satelit, cel putin din cate isi dadea el seama. Locul parea pustiu, inafara de cateva incinte grupate cu grija. Kyle ghici ca acele incinte se aflau undeva dincolo de praful din prima poza.
-Nu am auzit de ei.
-Nici nu trebuia sa auzi. Biroul International Antitero. Independenti, profesionisti si foarte bine platiti.
-Mercenari?
-Unii dintre ei.
-Si ce legatura are asta cu grupul N? Sau cu faptul ca cineva vrea sa-l omoare pe Jesse Rosson si sa-i puna lui Ray chestia asta in carca?
-Lucrurile nu sunt niciodata asta de simple precum par la suprafata. Sti cu ce se ocupa Duncan?
-Nu am dovezi, dar pot sa banuiesc-droguri. Cel putin din cate am vazut pana acum. Kyle ridica din umeri si il privi pe Seth. Acesta nu parea deloc impresionat. Daca asta e reactia ta, zise Kyle, insemna ca imi scapa ceva destul de important.
-La inceput au fost droguri. Acum…e mai grav. Duncan, a marit miza si a intrat in contact cu cine nu trebuie. Cu cineva pe care nu-l poate controla.
-Nu inte...
-Dupa incidentul din 11 septembrie intregul sistem de securitate a fost modificat. Autoritatile sunt intr-o alerta continua. Lupta antitero inca nu si-a atins apogeul, dar va ajunge acolo cat de curand. Dar in ciuda celor mai mari eforturi, celulele teroriste nu pot fi anihilate in timp util. Multe lupte sunt pierdute. De aceea a luat nastere IBA.
-Ok, inteleg asta, dar nu vad ce legatura...
Seth il intrerupse din nou.
-Rabdare. Ajungem si acolo. Cat de multe sti despre Jesse ?
-Kyle incepu sa-si maseze tamplele. Simtea cum se apropie o durere de cap si nu intelegea de ce Seth il lua pe ocolite, insa ii facu jocul.
-Geniu, familie buna, inainte de a deveni director executiv a fost reporter de exterior. A renuntat anul trecut dupa un incident peste care e aruncata o perdea neagra si s-a reintors in familie, ca sa zic asa. Banuiesc ca nu te intereseaza si viata lui persoanala, nu-i asa?
-Ceea ce nu sti, e ca Jesse a colaborat de cateva ori cu IBA in trecut. La fel si Phlippe.
La auzul numelui, Kyle tresari. Deci Seth stia toata poveste: Ray, Philippe, el...totul. Asta nu ar fi trebuit sa-l mire si nici sa-l enerveze, dar nu se putu abtine. Nu-i placea cand cineva se baga in viata lui privata.
-Jesse nu e prost, continua Seth. Banuiesc ca si el si-a dat seama de gravitatea situatiei. Poate chiar de aceea a preluat conducerea Grupului N.
-De ce nu zici o data ce vrei sa zici? Nu te mai invarti in jurul cozii. Nu ajungem nicaieri asa.
-Grupul N e unul dintre cele mai mari consortii din lumea economica. Tentaculele lui se intind in toate colturile globului, la fel si influenta pe care o detine pe piata. Si nu ma refer numai la piata legala.
-Vrei sa zici ca Grupul N lucreaza si pe piata neagra?
-Nu oficial. Da, din experienta iti spun ca niciun grup atat de mare nu este complet curat.
-Banuiesc...
-Duncan a fost director executiv cinci ani, inainte ca Jesse sa-si ia in primire postul. A avut destul de mult timp sa-si consolideze pozitia in firma si in afara ei. Desigur, multi au fost foarte dezamagiti cand a trebuit sa renunte la ceea ce avea, locul sau fiind ocupat de fiul mai mic si mult prea corect a lui Newcrest. Seth facu o pauza, lasandu-l pe Kyle sa inteleaga toate implicatiile cuvintelor sale.
-Continua...
-Din pacate, exact inainte de a f dat la o parte, Duncan se bagase in ceva prea mare pentru el.
-Ceva ce a dus la implicare IBA, banuiesc...
-Da, il aproba Seth. Totusi, chiar daca lucrurile puteau fi oprite atunci, nimeni nua facut nimic. Nimanui nu-i place o prada mica. Toti vor pestele cel mare.
-Aveau de gand sa foloseasca grupul N ca momeala? Ce naiba credeau ? Ca adaposteste o celula terorista ? Kyle ridica tonul revoltat. E absurd!
-Mai incet, il avertiza Seth serios. Stiu ca e greu de crezut, dar Duncan, folosindu-se de programele sociale puse la dispozitie de Grupul N a adus in SUA cel putin 5 persoane de cetatenie afganistana cu vize de studenti. Probleme insa nu e asta. Pe langa persoane, Duncan aranjat ca in tara sa ajunga un altfel de transport.
-Ce transport?
-Arme. Multe arme. Seth se lasa in scaun si ofta.
-Chiar sub nasul lui Jesse? E un pic...
-Greu de crezut? Stiu...Jesse e un geniu, dar e un simplu om pana la urma, iar lucrurile astea nu au fost puse la cale de Duncan. Nu e atat destept. Pun ramasag ca habar nu are in ce s-a bagat si ce face. E doar o marioneta. Insa cei din spatele lui stiu.
-Si atunci de ce nu intervine IBA-ul? Asta e meseria lor, nu?
-Au incercat sa intervina acum 6 luni. A fost un esec total. Au fost descoperiti. Ca sa nu piarda totul, au trebuit sa se dea la fund, cel putin pentru o vreme.
Kyle tacu. Daca IBA-ul fusese descoperit, asta insemna ca oricine se afla in spatele tampeniei asteia stia ce face. Durere de cap se inteti. In ce naiba se bagase?
Insa, la fel ca durerea, un alt gand isi facu loc un mintea sa. Pierdea ceva din vedere. Ceva importat. Ceva ce l-ar fi facut pe Seth sa vina si sa-i spuna toate astea. Ceva...ochii i se marira. Nu, isi zise in gand. Nu era posibil. Isi ridica privirea spre Seth, dandu-si seama ca acesta il astepta defapt pe el. Lua prima poza si o mai privi o data cu atentie, incercand sa-si dea seama ale cui erau siluentele care abia se vedeau. Mainile incepusera sa-i tremure. O presimtire neagra ii ingheta sangele in vene. In urma cu sase luni...stia prea bine ce se intamplase in urma cu sase luni. Atunci murise Philippe.
-Ray stia? Il intreba intr-un final pe Seth.
-Nu. Asta nu e un lucru care se spune. Nu stie nici de Jesse, nici de...Seth tacu. Kyle intelese.
Mai urmari inca o data poza.
-Cand a fost facuta ?
-Acum 3 luni.
-Iar persoana din ea...
Seth il privi tacut. Nu trebuia sa o spuna. Stia. Putea sa citeasca in privirea lui tot adevarul. Scapa poza din mana si ramase cu privirea in gol.
-Acum intelegi de ce a trebuit sa vorbesc cu tine. Sunt persoane care vor ca totul sa se termine. Insa nu vor ca tu sa te implici. Nu mai mult decat ai facut-o deja. Da-te la o parte si lasa-l sa faca ceea ce trebuia sa faca acum…
-Nu, il intrerupse Kyle.
-Poftim ?
-Am zis nu. Jesse trebuie sa afle totul. Ray trebuie sa afle totul. Nu pot sa-i foloseasca pe post de cobai !
-Nu se va intampla nimic. Totul se va rezolva in liniste.
-Ca acum sase luni?
Seth isi inchise gura
-Imi pare rau, Seth. Imi esti prieten si te respect, dar nu am de gand sa dau in spate. Nu cand sunt atat de aproape.
-Kyle...
Kyle se ridica de la masa.
-Dar merci ca ai vorbit cu mine. Acum stiu unde si ce sa caut.
-Kyle!
Seth se ridica la randul sau, insa Kyle i-o luase deja inainte, indreptandu-se spre usa de la iesire si disparand in noaptea agitata a L.A.-ului.
Seth ofta si se aseza inapoi la masa. Lua pozele si le puse inapoi in plic, gandindu-se daca a fost bine ce a facut sau nu.
-Vom incerca sa-l pastram in siguranta, se auzi o vocea serioasa de partea cealalta a separeului. Seth zambi si continua sa-si bea cafeaua neperturbat.
-Dar poti sa promiti nimic, nu-i asa?
-Nu. Copoii lui nu ne-au atras numai noua atentia. Pustiul si-a facut-o cu mana lui.
Seth pufnii.
-Kyle a inteles aproape totul. Un singur lucru i-a scapat. Momeala cea mai mare nu e nici Ray, nici Jesse, ci el insusi.
-Intr-adevar, ii raspunse vocea linistita.
Seth se intoarse spre separeu.
-Daca pustiul va muri, Ray nu ti-o va ierta niciodata.
Barbatul celalalt se ridica si ii zambi.
-Evident. Nu are cum sa ierte o fantoma, nu-i asa?
Zicand acestea se intoarse pe calcaie si iesi afara din local, lasandu-l din nou pe Seth singur.

Subiecte de discuție similare...
Subiect:		Autor	Răspunsuri:	Vizite:	Ultimul răspuns
	[Terminat] Don't wait for love, look for happiness	ohaio_angel	72	31.825	07-02-2014, 11:10 PM Ultimul răspuns: Kira's Scarlet
	[Terminat] Love isn't simple [yaoi]	myuu	102	65.623	03-08-2009, 09:56 PM Ultimul răspuns: Hetalia
	[Terminat] Boys' love	Yaoi Queen	55	59.455	17-06-2009, 09:19 PM Ultimul răspuns: Dark~Melody
	[Terminat] More than brotherly love [yaoi]	Lithium-Angel	221	128.606	16-06-2009, 07:08 PM Ultimul răspuns: Lithium-Angel
	[Terminat] Love Song [shonen-ai / yaoi]	Yaoi Queen	85	56.305	19-04-2009, 07:36 PM Ultimul răspuns: Aiumy
	[Terminat] Crazy Love [Shonen-ai / Yaoi]	Lye	69	68.574	22-11-2008, 01:00 PM Ultimul răspuns: dia_love_gackt

Animezup social

Navigație

Meniu Extra

Despre noi: