Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Terminat] I just wanna love you!

#51
Uh, normal, normal că nu a murit... adică, nu se putea altfel. Bineînteles că Blake a venit după el. Adică... sper că nu are halucinatii... Adică, normal că nu...21
Aşa... am încetat[pentru moment] să mă contrazic cu mine însumi, iar acum să trecem la... nu ştiu, la a-ţi spune cât de superb e ficul. Cât de mult îl ador şi cât de mult te ador pe tine. Eşti un mic[bine, bine, mare21] geniu.

Deci, în sfârşit, în sfârşit a dat domnu` ca Hank să realizeze cât de mult se potrivesc cei doi. Mda... trebuia să se ajungă până aici să-şi dea seama. Norma, se putea altfel:-W
În fine... descrierea, naratiunea şi dialogul, ca întotdeauna, au fost la locul lor, iar actiunea nu a fost grabită.
M-am bucurat de un capitol minunat, splendid, briliant... etc, etc21

Pai, spor la scris în continuare[ ţi-aş spune să pui repede nextu` , dar te mai las putin, abea l-ai postat pe acesta21]
Ja nepupic

#52
Lumeee sunt prima ( habar nu aveti ce mult ma bucur). Mai aveam putin si izbucneam in lacrimi. Bietul Jesse sa stie ca moare... mi se pare infiorator, te distruge psihic. Sper totusi ca Blake il va salva....defapt nu sper...sunt sigura de asta.
Anyway ma bugur ca Hank si-a dat seama cat de prost era din cauza faptului ca le tot punea bete-n roate celor doi.
Chuu si adu nextul

edit: oaaa ce repede s-a postat ghinionul meu
[Imagine: fgdhdr.png]

Tnx Nibbles


Stay by my side . I won\' t let you down . I\' ll never betray you . Call my name and I\' ll save you from the dark . You know I\'m never far .

I\' ll say it as many time as you need : I love you . You are my superstar <3

Nothing can\' t stop me from loving you

#53
Of, of, of! O.o Cate orori.
:-O
"-Blake..." - Da, pai eu sper sa fie Blake si sa-i salveze pe amandoi, inclusiv pe Hank, [ E taica`su, totusi! ]. Deci pe bune, de la inceput, faza cu vanatoarea nu a fost deloc o alegere prea buna. Eram sigura ca se va intampla ceva, si ceva bun era imposibil. 33
Ehhh, as fi vrut sa fiu prima but, never mind. hug
Mira, draga, sper sa continui repede. Eu tot o sa dau comm, chiar daca o sa intarzii. : | Bye bye! ^^

#54
Bineinteles, eu ajung mai tarziu, ca eu sunt mai lenes si timpul ma cam strange cu usa, de aia am iesit pe usa pisicii pentru cateva momente 19
Cum ti-am mai spus, scumpa mea Mira, o sa-ti bag '' i ''-urile alea nenorocite pe care le pui in plus pe la verbe direct in partea dorsata!!! [=p~] Dezobisnuieste-te de ele, obisnuieste-te cu ele in fund altfel 19
Vreau sa-l gaseasca pe Jesse 20 te rog, te rog, te rog!!! 108 Nu-l lasa sa moara acolo 20 Sunt prea dulci si prea scumpi si... Miraaaaaaaaa 20 Nu-i lasa sa moara! Adica Hank mi se rupe, Jesse sa fie bine si sa mearga la Blake te rog Ma bucur ca babalacul a deschis ochii >.> Il iubeste, daaaaa \:d/ Si e potrivit! ^^
Sper sa nu-si imagineze, ca plang! Vreau sa fie Blake acolo, sa-l tina in brate si sa-l faca sa-si revina20 Sper VREAU sa fie totul bine, Mira !!!

Incantator capitol. Pentru cateva momente am avut lacrimi in ochi... Insa coconul mi s-a mai intarit iarasi, deci nu le-am varsat, au disparut. In orice caz, ceea ce ai spus e foarte emotionant. Stii cum sa ajungi in inima omului!
Vino cu nextu` repede ca nu stiu ce fac daca ne lasi sa asteptam! 20
Bafta la scris pupic
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#55
Sa fiu sincera cu tine? Dap,meritzi acest lucru ^_^
Cand am inceput sa citesc acest fic,ma aflam intre "Imi place!" si "Nu-mi place!" . Adica.... Ma gandeam ca totul va fi cu mult,foarte mult sange....Multe lacrimi .. >.< chestii din astea. Ma plictiseam si nu ma plictiseam....
DAR..
Apoi,totul incepea sa se lumineze. Jesse...totul! Nu pot sa spun ca nu este un inceput bun,caci as mintzi 39 ... Treaba cu tanarul jurnalist m-a dat pe spate..Cand a avut 'prima' conversatzie cu Ian [parca..9] ,am crezut ca el va fi cu partea *YAOI* 21 Ma gandeam: "CU UNU' DE 50 DE ANI?! :o " ,dar si-a facut aparitzia doctorul si m-am bucurat,in acelasi timp,luminandu-mi creierul 21 .
La inceput,citeam ficul tau de plictiseala,dar acum totul s-a schimbat! Sincer! Sunt cu adevarat indragostita de-ascest fic 105 Astept next-ul cu nu prea multa rabdare. 4
Stii? Ma gandeam..39 Poate fi Blake cel care-i nenoroceste mintea baiatului? Adica...Atatea cosmaruri! Nu stiu de ce,dar la asta ma gandeam 39 Are Blake vreo legatura?!
Timpul trece....Jeese se afla in casa parintzilor doctorului [nu chiar...vorbim mai tarziu despre asta...] Hana este o asa scumpa! Se comporta frumos,vorbeste frumos...Este o feme-...este o mama de nota 10! Imi place! Despre domnul Hank nu pot spune decat ca a inceput cu stangul! Ok,recunosc: in biroul doctorului - L.A. - se purta .. putzin mai .. diferit 39 Era mai respectuos..?! 21 Nu si cand Jesse pasi pe 'teritoriul' sau. Cum a putut sa-l jigneasca in acest fel?! :?? ZAU ASA! Intzeleg ca doreste binele copilului sau,dar tot ma calca pe coada 21
Si din nou... Timpul trece.
Un concurs,huh? Buna ide! :bv: Nu numai ca descrierea ta este una minunata,dar ai si idei minunate! Eh,zice de Jesse ca-i fricos [asa ma intzeles din cele spuse de el] si el fuge cu coada-ntre picioare! 21 Nu i se spuse sa nu fuga? Adica...sa nu faca miscari bruste... 39 Ma rog! Jesse stie mai bine! 21 Imi doresc ca acesta sa nu patzeasca nimic! Cand m citit cele intamplate in ultimul capitol [mai la sfarsit] ,aproape mi-au dat lacrimile!
Inainte sa termin ce-am inceput... Dam putzin timpul inapoi: Jesse si Hana lacumparaturi.
Frate! A zis-o! 'Ginere' ?! Am ramas cu gura cascata,ok,nu numai cu gura,ci si cu ochii cat farfuriile. Probabil as face ce-a facut si jurnalistul atunci... 21...
Revenim:
Sper ca baiatul nostru minunat sa fie bine! 20
Sunt innebuna dupa acest fic. Nu stiu daca ai intzeles multe din ceea ce-am scriu eu aici. Probabil este o harababura totala 21.
Dar,incetez. 9 Astept cu mare,mare,mare,mare,cea mai mare nerabdare posibila next-ul. Sper din suflet ca va fi unul luuuuuuuung. :pls:

Ai felicitarile mele!
Nu ne lasa asa :eto: ....
Bye! bye

Inca ceva..71 Greselile nu ma intereseaza! ^_^ Nu acord nici cea mai mica atentzie lor 3 ... Si-mi place schimbarea de gandire a lu' Hank. In sfarsit s-a potolit! A dat Dumnezeu,huh?! 21 ... Bravo! Este un foarte frumos si interesant fic yaoi! :X

Next,pls! 4
:dead: Nu voi uita sa mor cum nu uit sa traiesc :dead:
[Imagine: nn8g3s.jpg]

#56
Ms mult de comm-uri poop pupic
Si am o specificare de facut, avand in vedere ce a zis Kurama: nu Blake e vinovat pentru cosmarurile ce le are Jesse, dar veti intelege mai bine in capitolele urmatoare ce legatura au visele cu povestea...De profit de situatie ca sa va mai multumesc inca o data pentru ca cititi acest fic...sper sa nu va dezamagesc. Si acum nu va zic decat spor si lectura placuta

***

Mergeau deja de cateva ore bune si nu gasisera mai nimic. Majoritatea isi pierdura deja sperantele. Nu erau prea multe sanse sa-i gaseasca intregi. Intr-un final ajunsera langa o rapa unde gasisera atarnata de o creaga o bucata de material. Presupusera ca cei doi au cazut in rau. Au urmarit cursul acestuia pana ce pe un mal au gasit niste urme. Si mai putini dintre cei prezenti credeau ca cei doi mai sunt inca in viata. Dar el spera. Nici nu vroia sa-si imagineze ca Jesse era mort. Nu vroia sa creada asta. Trebuia sa fie bine. Pustiul acela trecuse printre atatea in viata, nu merita sa moara asa. De ce il lasase sa mearga? Isi punea intrebarea asta inca din seara precedenta. Nu inchisese un ochi toata noaptea de griji. Ce va face el daca Jesse nu mai era? CE?
Privi cerul. Se anunta o noua furtuna. Trebuiau sa se grabeasca sau vor fi nevoiti sa plece acasa. Nu isi permiteau sa caute in timpul unei furtuni, era prea periculos.
La un moment dat i se paru ca vede o silueta mergand sprijinita de copaci. Inima incepu sa-i bata mai tare si pasii il dusera numaidecat in acea directie. Cu cat se apropia mai mult cu atat isi dadea seama ca avusese dreptate. Cineva chiar era acolo. Incepu sa alerge ferindu-se de vegetatie. Era tatal sau si era singur. Un junghi ii strabatu inima. Jesse unde era?
-Tata, urla ca sa fie auzit.
Hank ridica privirea si un zambet i se afisa pe fata.
-Blake... Doamne ajuta! Batranul mai avea un pic si plangea. V-am auzit... Grabeste-te, Jesse...
-Unde-i?
-Acolo. Ii arata directia cu mana tremuranda. A cazut... Nu mai raspundea... Are ochii deschisi, dar nu reactioneaza. Batranul se ineca in explicatii. Era vina lui. Daca Blake isi va pierde persoana iubita, era doar vina lui.
Blake il lasa pe tatal sau in grija lui Matt si a celorlalti, el alergand spre locul indicat cu inima cat un purice.
Il vazu de la departare. Mari pasul, iar cand ajunse destul de aproape se lasa sa cada in genunchi langa el.
-Jesse! Jesse! Ma auzi?
Capul tanarului era cazut intr-o parte, iar ochii larg deschisi ce il priveau erau reci, lipsiti de viata. Ii atinse chipul palid buzele vineti... Era ca si cum ai atinge gheata. Ii lua pulsul: era atat de slab incat aproape nu il simtea.
-Jesse! Doamne,te rog, nu mi-l lua! Il trase pe tanar la el in brate, tinandu-l aproape de trupul sau, nedorind sa-i mai dea drumul. Fara sa-si dea seama lasa lacrimile pe care le avea in ochi inca de aseara incepura sa cada... Una cate una pe chipul celui iubit.
-Blake...
Nu fusese decat o soapta, dar o auzise. Jesse intinse mana, iar el i-o prinse intr-a sa strangand-o.
-Va fi bine. Sunt aici.
Nu mai astepta. Il lua in brate si porni spre ceilalti. Acum ii parea rau ca nu anuntasera inca autoritatile. Ar fi avut nevoie de un elicopter ca sa-l duca pe tanar la spital.
Toata lumea rasufla usurata cand il vazu venind cu baiatul in brate. Nu le adresa niciun cuvant, ci o lua inaintea lor pe un alt drum. Jesse avusese dreptate, directia aceasta ii ducea direct la drum. In cateva minute ajunsesera la masina ce-i astepta. Antony si Hank urcasera in fata, iar Blake cu Jesse in brate in spate.
-Unde? intreba Antony. La spital?
-Nu. E prea departe. Transmite prin statie sa pregateasca cada plina de apa la temperatura de 10 grade.
-Va fi bine? Hank se intoarse si-si privi fiul.
-Nu stiu, tata. Sper... Tu esti bine? zise dupa o oarecare ezitare.
-Da... In comparatie cu el. Mi-a salvat viata. Dupa tot ce i-am facut mi-a salvat viata.
-Stiu... Asta fusese singurul lucru pe care Blake il zisese. Incet si cu miscari usoare ii desfacu fermoarul la geaca, ramanand surprins sa vada ca nu mai avea nimci pe dedesubt. Apoi il privi mai bine pe tata sau si isi dadu seama ca purta puloverul lui Jesse. Scarsni din dinti. Fusese in stare sa renunte la haina sa, cu toate ca stia ce i se poate intampla, pentru un om care nu-i spusese un singur cuvant bun.
Isi deschise propria geaca si-l stranse la piept pe baiat incercand sa-l incalzeasca.Mana sa ii angaia parul si fata in timp ce ii sopte la ureche vorbe de incurajare.
Cand simti ca tanarul incepe sa tremure se bucura. Insemna ca se incalzeste.
-Jesse, inca un pic. Imediat ajungem. Vocea sa era joasa, ingrijorata. Inca nu scapase. Ce era mai rau acum urma.
Tanarul scanci, facandu-i pe toti, chiar si pe Antony, sa-l priveasca.
-Ce a patit? intreba Hank. Ce se intampla?
-Incepe sa se incalzeasca. Vocea lui Blake era dura. Pe masura ce se incalzeste, sangele o sa circule iar, provocandu-i dureri, mai ales in extremitati, caci alea au fost cele mai afectate. Sunt aici, ii soptii la ureche. Nu am de gand sa te mai las singur. Te iubesc!
Corpul firav tremura si mai tare, in timp ce in nou acces de tuse il cuprinse. Se agata cu mainile de bluza doctorului si stranse cat de tare putu.
-Blake... Avea o voce atat de ragusita si stinsa incat in ochii doctorului aparura alte lacrimi... Doare. Tanarul incerca sa-si ridice capul si sa-l priveasca, dar nu avea atata putere. Isi simtea corpul intepat de o mie de ace. Nu stia unde este, dar nici nu conta atata timp cat Blake era acolo. Nu stia nici macar daca e adevarat sau nu... Poate era doar o halucinatie... Ii simti mana lui pe spate... Si ii auzise vocea. Ii spusese ca-l iubeste. Era fericit... cufundandu-se din nou pe taramul incostientei.
Dupa aproxiativ zece minute, masina ajunse in fata casei. Blake se dadu primul jos si se indrepta cu pasi mari spre usa de la intrare unde il astepta Hana. Trecu pe langa ea si merse direct spre baia de la parter, unde fusese pregatita cada cu apa.
Il dezbraca pe tanar, dupa care se dezbraca si el si intra in cada cu Jesse in brate. Dupa zece minute dadu drumul la apa calda, crescand temperatura cu cateva grade, si tot asa pana ce apa ajunse la temperatura corpului. O data ce sangele se puse in miscare si inunda tesuturile inghetate, Jesse se smuci, incercand sa scape. Durerea era prea mare, dar isi simtii corpul pironit. Inca avea mintea in ceata, nu stia ca se intamplase, nu stia daca era sau nu real. Isi deschise ochii si-l privi pe barbatul din fata sa. Niciodata nu i se paruse ceva mai frumos decat el. Incerca sa-l atinga, dar durere il strabatu iar, facandu-l sa-si incordeze trupul, de pe buze scapand de aceasta data un tipat ascutit.
Toata procedura dura in jur de doua ore, la sfarsitul carora tanarul se lasa extenuat pe trupul lui Blake. Doctorul iesi din apa, isi sterse trupul, apoi il lua pe Jesse si-l infofoli intr-un prosop gros. Il lua in brate si iesi afara din baie, intalnind privirile ingrijorate a celorlalti. Nu le zisese nimic. Urca la etaj pana in camera sa si-l puse pe Jesse in pat. Il imbraca in niste haine oarecare, dupa care il acoperi. Cand termina, mainile ii tremurau atat de tare incat nu fu in stare sa tina cana de cafea. Iesi din camera aproape fugind, coborand din nou la parter, unde toti il asteptau.
-Cum se simte? Hank fusese primul care a intrebat. E bine?
-Da... Acum da. Vocea ii tremura mai tare ca mainile. Se aseza jos. Toata lumea il privea ingrijorata, pana ce Hana le facu semn sa plece, dupa care lua loc langa fiul sau.
-Blake... Ce s-a intamplat?
-L-am ranit, mama. Vocea sa iti sfasia sufletul.
Hana ii trecu mana prin par, cum facea si cand era mic.
-Nu l-ai ranit. L-ai salvat, scumpule, ii zise zambind.
-Mi-a zis ca-l doare, a incercat sa scape, dar nu l-am lasat. Avea o privire atat de trista. L-am ranit... Lacrimi amare incepura sa-i curga pe obraji, dar nu se chinui sa le ascunda. Nu mai plansese de cand era copil, dar acum... Acum nu se mai putea abtine. Nu-i pasa de ce vor zice altii. L-ai auzit cum tipa... Din cauza mea. Eu i-am provocat durere. Isi sprijini capul pe genunchi ,tragand adanc aer in piept. Nu ma va ierta.
-Blake, Jesse te iubeste... Si stie ca tot ce ai facut a fost pentru a-l salva. Nu te chinui asa. Hana ii depuse un sarut usor pe frunte. Mai bine du-te la el.
-Daca ma va uri? ce voi face atunci?
-Ai incredere in mine! Hana ii zambi. Du-te la el! E mai bine sa nu fie singur cand se trezeste.
Blake aproba din cap si urca inapoi la el in camera. Niciodata pana atunci nu se simtise atat de vulnerabil. Nu stia ce sa faca, nu avea stare. Pana la urma se duse si se aseza langa el in pat, cuprinzandu-i din nou corpul in brate. Nu mai vroia sa-i dea drumul. Tanarul se intoarse in somn si il cuprinse la randul sau in brate, oftand multumit.
-Te iubesc atat de mult, ii sopti Blake sarutandu-l usor pe frunte. Nu se satura sa-l priveasca. Era atat de fericit ca se afla din nou in bratele sale... Inchise intr-un final ochii si adormii si el.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#57
"-Mi-a zis ca-l doare, a incercat sa scape, dar nu l-am lasat. Avea o privire atat de trista. L-am ranit... Lacrimi amare incepura sa-i curga pe obraji, dar nu se chinui sa le ascunda. Nu mai plansese de cand era copil, dar acum... Acum nu se mai putea abtine. Nu-i pasa de ce vor zice altii. L-ai auzit cum tipa... Din cauza mea. Eu i-am provocat durere. Isi sprijini capul pe genunchi ,tragand adanc aer in piept. Nu ma va ierta."-ma cam enerveaza asa momenta ca sunt cam aiurea in dagoste...am in vedere cu ce gindest...precis nu cu capul
in rest totul e asa de romantic,imi place tare mult...din pacate nu sunt genul de fata care citeste ceva de doua ori(daca nu e finisat..pu ca stiu cu ce se termina) so anyway good luck with the next chapter cant w8 to read it too5pupic
[Imagine: altairsignatureanime2.jpg]

#58
stiu ca ti`am lasat comm da nu stiu ce s`a intamplat cu el22

oricum sa revenim dupa cum ti`am zis pe mes citesc acest fic de mult timp si sunt o fana a ta:X

ce sa zic naratiunea este bine impletita cu descrierea si dialogul, ideile se inteleg si exprimi tot ce iti propui prin cuvintele potrivite, ai descris bine sentimentele celor doi, nu am asteptam ca sa aiba , fete mai plangacioase si am ramas uimita cat de puternica este legatura dintre ei:X

saracul Jesse atata durere, pentru ca l`a ajutat pe viitorul socru sa traiasca si acum tot el sufera pentru incapatanarea lui Hank, off, ce om nesuferit. Ce bine ca si`a dat seama si el de lucrurile normale, lasand la o parte prejudecatile sale absurde

oricum spor la munca si pune nextul cat mai repede:X:X:X:
Las cadavrele trecutului in spate, imi croiesc drum spre viitor,ma arunc intr-o mare inspumegata,fac o baie insangerata. Renasc cu aripi rosi si gravate cu mii de dorinte neimplinite,care sa ma duca in iadul meu,numit viata


tot ce ramane in final sunt lacrimi, durere, cioburi de sperante si multa ura, aceasta ne defineste fiinta animalica, parsiva si atat de frivola22, suntem ceea ce vorbim si facem, nu ce aspiram sa fim

#59
Ohh, Mira, scumpo, nu stiu ce Dumnezeu s-a intamplat, dar puteam sa jur ca dadusem un comm. :[[
It doesn`t matter, now I`m here. hug
Deci ma bucur ca in sfarsit i-au gasit pe Hank si pe Jesse. Ohh, bietul meu Jesse, acum Blake e devastat si lor le mai ramane doar dragostea. How sweet! :X
Btw, sper ca Jesse sa se faca bine mai repede. ^^

#60
***

Isi deschise incet ochii, privind confuz in camera intunecata. Unde naiba era? Ce se intamplase?Clipi de cateva ori in incercarea de a-si limpezii capul, dar degeaba. Nu-si amintea ultima oara cand fusese atat de ametit. Se lasa din nou sa cada pe perne si-si acoperii ochii cu mana...statu asa cateva minute, apoi cu o viteza uluitoare amintirile il napadira: vanatoarea, noaptea petrecuta in padure, frigul si...Hank. HANK!! Unde era batranul? Dadu repede patura la o parte cu intentia de a sari din pat, dar se dezechilibra si cazu pe jos. La naiba! Se ridica cu greu, ignorand durerea si amorteala din membre si iesi afara din incapere...Se opri cand ajunse in capul scarilor si-si trase suflul. Nu-i venea sa creada ca deja obosise si nu mersese mai mult de 10 metrii. Se prinse cu mana de balustrada de lemn frumos incrustata, luptand cu ameteala si raul de la stomac si asculta vocile ce veneau din living. Pe unele le cunostea, pe altele nu, dar nu asta il interesa acum. Cobora sustinandu-se de bara pana ce ajunse la intrarea in incaperea principala. In momentul in care isi facuse simtita prezenta toate privirile se indreptara spre el. Apoi auzi o voce deosebit de revoltata si ingrijorata:
-Jesse, de ce naiba nu esti in pat? Ce cauti aici? Blake se apropie de el cu pasi mari si-si puse mainile pe dupa umerii tanarului pentru a-l sustine.
-Lasa asta...ce voce ragusita avea...Hank. Ce a patit Hank? Unde-i? Mainile lui Jesse il strangeau pe Blake de camasa.
-Sunt bine, tinere.
Jesse isi intoarse privirea in directia de unde venea vocea si ofta usurat. Chiar parea a fi bine, asta daca nu luai in considerare piciorul pe care il avea in gips.
-Ma bucur...sa te vad. Isi lasa corpul moale, sprijinit de cel a lui Blake. Acesta il inconjura cu bratele si ii depuse un sarut usor pe frunte, dupa care il ajuta sa se aseze pe canapea. M-am speriat, zise intr-un final tanarul. Nu stiam ce s-a intamplat. Isi duse mana la cap si-si freca tamplele cu miscari circulare.
-V-am gasit, ii zise Blake privindu-l in ochi, exact la timp. Stransoarea din jurul lui deveni un pic mai rigida, dar nu il deranja acest lucru. Il facea sa se simta protejat si in siguranta.
-Cat timp am fost incostiient?
-Doua zile. Hana fusese cea care ii raspunse. Ne-am speriat cand am vazut ca nu reactionezi, asa ca am adus inca un doctor de la spital sa te consulte. Si el si Blake sustineau ca ai scapat de ce era mai rau si te odihneai doar. Spuneau ca-ti vei reveni, dar Hank nici nu a vrut sa auda. A fost foarte ingrijorat pentru tine. Hana ii stranse mana.I ti multumesc ca l-ai salvat.
-Nu ai de ce sa-mi multumesti, oricine ar fi facut la fel. Ii zambii femeii si inchise din nou ochii in incercarea de a atenua durerea de cap.
-Nu oricine ar fi facut asta. Vocea lui Hank parea un pic rusinata, dar asta nu o facea mai putin autoritara.I ti multumesc.
-Pentru putin...ma bucur doar ca totul s-a terminat cu bine. Zambi, dar zambetul sau era doar o umbra a ceea ce fusese in urma cu cateva zile. Isi lasa capul sa se odihneasca pe umarul lui Blake, tinandu-si ochii in continuare inchisi. Auzea vocile celor din jur, dar se simtea mult prea obosit ca sa se implice in conversatie. La un moment dat avusese impresia ca pluteste, asa ca se agata mai bine de bluza lui Blake si-si ascunse capul la pieptul lui, inhaland acel miros care il innebunea. Cand deschise ochii observa ca se afla din nou in camera intunecoasa in pat, iar alaturi de el statea doctorul.
-Blake...ce s-a intamplat? de ce te uiti asa la mine? Intinse mana ca sa se asigure ca era acolo. Inca nu-i venea sa creada ca scapase si de aceasta data. Atunci, cand se aflase in padure, chiar credea ca va murii.
-Imi pare rau, Jesse. Vocea lui era amara si ii tremura un pic. Nu am vrut sa te ranesc, nu am vrut sa ma cert cu tine atunci. Doctorul se apropie de el si-l stranse la pieptul sau, nedorind sa-i mai dea drumul. Nu vreau sa te pierd.
Jesse ii mangaie fata cu palma sa rece,trasand linii usoare peste pielea incordata.
-Ce tot vorbesti acolo? Nu m-ai ranit. Chiar daca nu-mi amintesc multe lucruri din ultimele zile, stiu ca tu m-ai salvat. Nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Baiatul ofta. Iar in privinta certei noastre si eu sunt vinovat. Eram atat de hotarat sa-i arat lui Hank ca sunt defapt un barbat, incat nu mi-a trecut prin cap ca excursia asta ar fi cam periculoasa daca eu si el am fi in aceeasi echipa. Nu e vina ta.
-Nu am dormit deloc in noaptea aia. Ma tot intrebam de ce nu am fost in stare sa-ti spun ce simt?imi era frica ca nu voi mai avea ocazia sa-ti marturisesc ca te iubesc.
-Si eu te iubesc...isi apropie fata de cea a doctorului si il saruta scurt pe buze. Cine si-ar fi imaginat ca el si-ar putea gasi fericirea in bratele unui barbat? Mi-e somn, zise cascand.
-Atunci dormi, ii zise, acoperindu-l cu plapuma. Voi fi aici cand te vei trezi.

MUltumesc tuturor de comm-uri si imi cer scuze ca acest capitol e atat de scurt (nu imi sta in fire sa scriu asa de putin), dar promit ca ma voi revansa la celelalte pupicpupic

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Terminat] Don't wait for love, look for happiness ohaio_angel 72 31.825 07-02-2014, 11:10 PM
Ultimul răspuns: Kira's Scarlet
  [Terminat] Love isn't simple [yaoi] myuu 102 65.627 03-08-2009, 09:56 PM
Ultimul răspuns: Hetalia
  [Terminat] Boys' love Yaoi Queen 55 59.468 17-06-2009, 09:19 PM
Ultimul răspuns: Dark~Melody
  [Terminat] More than brotherly love [yaoi] Lithium-Angel 221 128.613 16-06-2009, 07:08 PM
Ultimul răspuns: Lithium-Angel
  [Terminat] Love Song [shonen-ai / yaoi] Yaoi Queen 85 56.307 19-04-2009, 07:36 PM
Ultimul răspuns: Aiumy
  [Terminat] Crazy Love [Shonen-ai / Yaoi] Lye 69 68.575 22-11-2008, 01:00 PM
Ultimul răspuns: dia_love_gackt


Utilizatori care citesc acest subiect:
7 Vizitator(i)