[Terminat] Gravi Fic 16+ [yaoy]

[Lye]

Propunerea


Intunericul s-a lasat din nou peste oras.Dupa o zi obositoare,Hiro a sosit in sfarsit acasa.Crezand ca Shuichi doarme,a intrat tiptil in living si asezandu-se pe canapeaua din piele de culoare neagra,privea dulapul plin cu poze facute de el impreuna cu cei 4 colegii ai sai.Ferestrele mari,permiteau ca lumina difuza a lunii sa intre in camera,creeand o atmosfera misterioasa.Mare i-a fost uimirea lui Hiro cand si-a zarit prietenul asezat in fata televizorului,cu o perna de culoare mov in brate.Acesta era prezent doar cu trupul,dar cu gandul era in alta parte.Hiroshi,temandu-se ca solistul se gandeste din nou la Yuki,s-a apropiat usor de el si cu jumatate de voce l-a intrebat:
-La ce te gandesti?
-Hiro,ma gandeam ca noi doi,impreuna cu Fujisaki,Sakani si K sa facem o excursie la munte.Ce zici?Intreaba Shu zambind.
-Ce idee minunata!Cand vrei?Spune chitaristul respirand usurat.
-Eu ma gandeam sa vorbim cu baietii si sa plecam poimaine.Vine raspunsul plin de bucurie al cantaretului.
-Imi place cum suna!Dar acum trebuie sa te culci.Este foarte tarziu.Spune Hiroshi in timp ce isi scotea tricoul.
-Bine.Noapte buna si vise placute!
-Somn usor Shuichi.

*

* *



Soarele isi facu aparitia pe cerul senin asa cum facea in fiecare dimineata.Cei doi baieti erau gata de plecare,sau asa se parea.
-Hai Shuichi!Te astept de douazeci de minute.Striga Hiro destul de nervos.
-Nu imi gasesc o soseta!Aia alb cu roz.E perechea mea norocoasa.spune cantaretul impacientat.
-Daca in zece secunde nu iei,ramanem acasa!Spune chitaristul ajuns in culmea disperari.
-Am gasit-o!Sa mergem.Vine replica solistului care era destul de fericit.
-Asta era fraza care o asteptam.spune Hiroshi zambind.
La companie,Fujisaki,K si Sakano discutau despre diferite lucruri.Dintr-o data,usa mare a studioului se deschide la perete si intra Shuichi tipand:
-Mergem la munte!Hai sa ne facem bagajele!Striga Shu fara sa mai respire.
Fujisaki si Sakano se uitau uimit unul la altul,numai K s-a ridicat si dandu-i un pumn in cap cantaretului euforic il face sa cada in canapea.
-Doare!Nu trebuia sa dai!Spune solistul putin suparat.
-Pune frana!Hiro,spune tu ce a vrut sa zica Schumacher.Spune K destul de calm.
-Shu a vrut sa spuna daca vreti sa mergem maine intr-o mica vacanta la munte.
-Hmm...distractie da,munca nu.Imi place cum suna.Tu si Shuichi mergeti sa faceti cumparaturi,in timp ce noi trei mergem sa vorbim cu Tohma.A,si Shu,vezi ce porcari cumperi.Spune K razand.
-Da domnule!am inteles.Vine raspunsul energic al cantaretului.
Cei trei colegi au intrat discret in biroul proprietarului companiei N-G,pentru a putea discuta despre excursia planificata.Alaturi de Thouma se afla si Yuki.Dupa un dialog destul de lung dar foarte calm,cei trei s-au retras,lasandu-i pe cei doi sa vorbeasca.
-Deci pleaca in excursie.Interesant.Spune novelistul cu un zambet sadic.
-Eiri,sper ca nu ai de gand sa faci ceva.Spune Thouma destul de ingrijorat.
-Bineinteles ca nu.Trebuie sa plec.Ma asteapta Caroline.La revedere Seguchi.
Mersul lui Yuki era lin si usor,ca cel al unei feline,gata sa isi infiga coltii in prada nevinovata.In mintea lui,inflorea un nou gand,care avea legatura cu solistul trupei Bad Luck.
La magazin,Hiro isi urmarea prietenul cum achizitiona numai tampenii.
-Shu,mai ai de gand sa cumperi multe prosti?Intreaba acesta oftand.
-Amice,drumul e lung si noi suntem cinci!Spune acesta continuand sa incarce cosul.
-Si cine crezi tu ca mananca guma cu aroma de alune,zece pungi de chipsuri,cincisprezece pachete de biscuiti si sase batoane de ciocolata?Intreaba chitaristul ciufulindu-si usor parul.
-Bineinteles ca eu!Raspunde vocalistul zambind.
-Mai Shuichi,ti-am spus ca esti o pacoste?Intreaba Hiro razand.
-De...douazeci de ori!
Dupa ce cumparaturile au fost facute,cei doi prieteni se indreptau spre companie.Acolo erau asteptati de ceilalti trei colegi.In timp ce patru dintre ei faceau planuri pentru excursie,managerul trupei se uita sa vada ce au achizitionat.
-What?Adica Ce?Shuichi,ai idee ce ai cumparat?Imi vine sa iti trag un glont in cap cu nou meu pistol!Spune K nervos.
-Domnule,calmati-va!Mai fac eu si fujisaki niste sandwichiuri pentru drum.Spune Hiro incercand sa isi salveze prietenenul de taifunul numit K.
-In regula.Maine la ora cinci dimineata toata lumea sa fie aici.Cine intarzie ramane acasa!Spune managerul pe o voce autoritara.
-Da,sa traiti.Spun ceilalti in grup.
in apartamentul unde locuia frumosul romancier,se auzea vocea lui strigand-o pe actuala lui prietena care nu raspundea.
-Caroline!Unde e femeia asta?Caroline!Striga novelistul incercand sa nu isi piarda rabdarea.
-Da iubitule.Eram la baie.Spune aceasta destul de degajata.
-Fa-ti bagajele.Maine mergem la munte.Spune Eiri cam nervos.
-Iubitule,ma duci in excursie?Nu stii ce fericita sunt!
Caroline a vrut sa il ia in brate dar a fost brusc indepartata de catre romancier.
-Nu prea vroiam sa te iau,dar daca te-as lasa acasa as parea un insensibil.Spune Yuki taindu-i elanul iubitei sale.
Aceasta nu a fost prea multumita de raspunsul primit,dar s-a conformat si a tacut.Ea habar nu avea ca locul unde avea sa plece cu novelist era acelasi cu cel ales de Shuichi.
In apartamentul lui hiro,era o agitatie de nedescris.In timp ce acesta pergatea mancarea de drum,Shu pregatea bagajele.
-Prietene,ti-am adus un...Au!Ce cauta valiza asta in mijlocul camerei?Striga chitaristul putin nervos.
-Asta e!Stiam eu ca lipseste una.
-Si pentru asta este nevoie sa cad cu tot cu mancare?spune chitaristul incercand sa isi traga la raspundere colegul zapacit.
-Iarta-ma.Spune vocalistul cu jumatate de voce.
-Nu este nici o problema.Hai sa ne culcam.Este destul de tarziu si trebuie sa ne trezim la ora trei jumatate.
-Bine.Noapte buna Hiro.
-Somn usor zapacitule.
Shuichi era foarte fericit din cauza exursiei pentru ca stia cat de mult se va distra.Dar habar nu avea ca acolo se va intalni cu fostul lui iubit.

[Ma'eth]

Interesant ficul si mai ales pentru ca aici avem de-a face cu al meu cuplu preferat...Yuki-sama si Shu-chan.
Dar revenind, normal ca mai trebuie lucrat si inchegat stilul. Ar merge mai multa descriere si naratiune si as avea un mic sfat, incearca sa treci de la perfect compus la perfect simplu, pentru suna mai bine citit.

[Lye]

Calatoria


O noua dimineata se ivea.Soarele cald isi facea aparitia pe cerul usor luminat,trezind natura adormita.Era ora patru jumatate si totul era linistit.Numai ca in apartamentul unde locuiau Hiro si Shuichi,linistea era doar o iluzie.Ceasurile sunau peste tot.Datorita neatentiei vocalistului,carea uitat ora intalniri,a programat desteptatoarele cu o ora mai tarziu decat cea stabilita.In casa se instalase agitatia:Shu fugea dintr-o camera in alta dupa un tricou care nu era de gasit iar chitaristul nu isi gasea pantalonii negri din fas care erau bineinteles,preferatii lui.dupa aproximativ cincisprezece minute,cei doi erau gata.
-Hiro,ai luat mancarea?Spune cantaretul putin ingrijorat.
-Shu,ai luat bagajele?Intreaba Hiro fiind constient de aiureala ce se afla in capul prietenului sau,acesta fiind in stare sa uite valizele acasa.
-Le-am luat.
-Si eu.Spune Hiroshi zambind.
In acelasi timp,se pregateau de plecare Yuki si Caroline.Novelistul era foarte linistit,lucru care nu se putea spune despre iubita acestuia.In timp ce acesta baga valizele in masina lui,un Porsche negru,Caroline il stresa cu fel si fel de intrebari:
-Iubitule,ai inchis apa,ai oprit gazele,ai inchis lumina,ai incuiat usa?Spune aceasta agitata.
-Ai tacut?Urca-te in masina si nu ma mai enerva.Ii raspunde romancierul oarecum scos din sarite de intrebarile ei.
Dupa o ora,ajung si cei doi rataciti in fata companiei unde,erau asteptati de ceilalti.
-Ne scuzati ca am intarziat.Dar zapacitu de Shuichi a uitat ora intalniri si a programat ceasurile la ora patru.Spune chitaristul gafaind.
-Nu este nici o suparare.Asa ceva i se poate intampla oricui.Sa vedem daca am luat tot:Fujisaki ai luat bagajele?Hiro ai luat mancarea?Shuichi ai luat...Unde e Shu?Intreaba K destul de confuz.
-Bantuie prin companie,isi cauza bluza orange cu mov.Raspunde Hiro razand.
-Am venit!Acum putem pleca!Spune solistul fericit.
Timpul trecea foarte repede,iar ceasul arata deja ora sapte.In masina lui K era o atmosfera vesela.Toata lumea canta si radea,numai Shuichi avea ceva.
-Ce mai e de data asta?Intreaba Hiro interesandu-se de soarta prietenului sau.
-Unde este ciocolata?imi e foame.Spune Shu impacientat.
-Ma tanpitule,ca nu iti pot spune alcumva.Este abea ora sapte si tu mananci ciocolata?Spune K nervos.
-Pai imi e cam foame.
-Daca vrei sa te hranesti,mananca un sandwichi.Ca poate ti se face rau pe acolo si vrei acasa,ca iti jur pe armele mele ca iti trag un glont in cap!Spune K punandu-i pistolul la tampla.
-Unde ai zis ca sunt sandwichiurile?Raspunde Shu tremurand de frica.
Fujisaki si Hiro nu se puteau abtine sa nu rada cand il vedeau pe bietul lor prieten incoltit de maniacul armelor.Era atat de amuzant in timp ce manca de frica.
In masina lui Yuki,lucrurile nu erau tocmai roz.Era o atmosfera destul de incarcata,niciunul dintre ei nu scotea un cuvant.Eiri conducea linistit,in timp ce Caroline citea o revista.Totul era atat de sumbru...
*

**

Dupa o calatorie ce a durat aproape sase ore,cei cinci prieteni au ajuns in statiunea de munte unde aveau sa isi petreaca sejurul.Muntii inalti si albi,pe fondul cerului albastru,formau o panorama greu de descris in cuvinte.Totul era parca rupt din Rai.Zapada moale stralucea ca niste mii de cristale sub razele caldute si blande ale soarelui.
-In sfarsit am ajuns.Spune Fujisaki dezmortindu-si corpul.
-Voi vedeti ca Shu doarme?Fuji,ia-l de picioare.Am de gand sa ii fac o trezire foarte energica rasfatatului asta.Spune Hiro razand.
Cantaretul a fost aruncat de catre cei doi colegi in zapada rece,si din cauza socului,s-a trezit brusc si a inceput sa fuga cat il tin picioarele.Dupa ce s-a intors din mica lui escapada,acesta a inceput sa isi traga prietenii la raspundere.
-Voi nu sunteti normali?Daca racesc?Intreaba acesta curatandu-si zapada de pe pantaloni.
-Putina zapada nu strica.Si in plus,face bine la ten.Raspunde Hiro amuzat.
-Baieti,lasa-ti glumele si haide-ti sa mergem la hotel.Trebuie sa ne ocupam camerele.
Cand Shu si ceilalti au intrat in hotel,toti cinci au fost coplesiti de frumusetea acestuia.Totul era alb:de la ghivecele florilor pana la mochetele ce acopereau treptele.Semana mai mult cu un palat de gheata decat cu un hotel.
-Gata.Am luat cheile.Shuichi,ai camera 100,Hiro 101,Fujisaki 102,Sakano 103 si eu 104.Mergeti,descafecti-va valizele si ne intalnim in fata receptiei in zece minute.Spune K calm.
-Am inteles!Raspund cei patru amici in cor.
Cand Shu a intrat in camera,a ramas vrajit de aspectul acesteia:patul mare era asezat pe mijlocul peretelui,de o parte si de alta se aflau doua dulapioare,televizorul era suspendat in coltul drept,iar pe masa era asezata o vaza cu crini.Totul era atat de alb si curat.
Dupa zece minute,toti erau la locul intalniri.
-Sa mergem pe partie.Spune K iesind afara
-Da!Striga Shu sarind de fericire.
In timp ce baietii se indreptau spre partie,la hotel au sosit si Yuki impreuna cu Caroline.
-Am ajuns.Spune Yuki coborand usor din masina.
-Era si timpul.Amortisem pe scaunul asta.Spune usurpatoarea intizandu-si trupul.
-Sa mergem.
-Iubitule,ai de gand sa ma lasi sa car toate bagajele?Striga Caroline putin nervoasa.
-Te-am pus eu sa iti iei si hainele de vara?Acum suporti consecintele.Spune Yuki cu o voce rece si nepasatoare.
Pe partie era veselie mare.K isi intreba prietenii cine stie sa schieze.
-Noi!Striga cei patru amici.
-Si tu Shuichi?Intreaba K suspicios.
-Bineinteles.Vine raspunsul plin de siguranta al acestuia.
-Minune!Spune Fujisaki razand.
Patru dintre ei si-au facut vant,coborand pe partia aglomerata.Numai vocalistul ramasese in varf.
-Shu,nu ai de gand sa cobori de acolo?tipa hiro sperand ca acesta il va auzii
-Ba da...dar imi fixez traiectoria!Cum naiba sa cobor eu de aici daca habar nu am sa schiez.Spune cantaretul ingrijorat.
Nevrand sa se faca de ras in fata celorlalti,si-a luat inima in dinti si a pornit.Numai ca s-a dezechilibrat si a cazut.Prietenii lui radeau de mama focului in timp ce Shu incerca sa isi scoata zapada achizitionata in timpul caderii.
Dupa o zi plina de aventuri,celor cinci prieteni li s-a facut foame.Restaurantul hotelului era la fel de alb si stralucitor precum zapada care incepuse sa cada.supa ce s-au asezat la masa,K i-a intrebat ce vor sa manance,nestiind a va crea o adevarata revolta.
-Ce comandam?Intreaba acesta citind meniul.
-Eu vreau pizza!spune Shu foarte vesel.
-Suichi tontule,azi mancam friptura!
-Fujisaki,te-ai tampit?Intreaba Hiro foarte serios.
-Incetati!Daca mai continuati cu cearta asta,va comnand chiftele de soia.Spune K cu un ton autoritar.
-Yuck!Soia.Spun cei trei baieti in cor,exprimandu-si dezgustul.
Dar discutia lor a fost brusc intrerupta de aparitia romancierului si a iubitei sale la masa alaturata.
-Yuki?Ce cauta el aici?Spune Shu foarte uimit.
-Si din cate observ,nu este singur.Vine replica lui K care era la fel de uimit.
-Shu,sper sa nu te apuce din nou starea aia de tristete.Spune Hiro ingrijorat.
-Nu!Sigur ca nu.
Dupa ce au servit cina,K le-a dat un ultim ordin:
-Maine la ora sapte sa fiti toti in fata restaurantului.Clar?
-Da domnule.Spun cei patru in cor.
In timp ce shuichi se indrepta spre camera lui,se gandea la faptul ca va fi foarte aproape de Yuki.Iar acest lucru ii dadea niste emotii greu de stapanit.Nu ii venea sa creada ca va sta in acelasi hotel cu persoana pe care o iubeste.Erau atat de aproape,dar totusi atat de departe.

[Enma Ai]

Ce bine! Ai mai scris 2 capitole! Iar atunci cand leam citit am uitat de Reply!
Pai este cam mult dialog si descrierea cam putina. Expresiile sunt foarte frumoase si ultima este foarte reusita! In rest....nu prea mai ma nimic de spus. Fic-ul este foawrte reusit!
Iar in continuare astept continuarea.
Sayonara!

[Lye]

Intalnirea


Dupa o noapte geroasa dar linistita,in minunata statiune de munte a rasarit soarele care,cu razele sale stralucitoare facea ca zapada rece sa para un covor de diamante.Muntii inalti pareau niste imensitati albe pe langa brazii acoperiti cu nea asezati la baza lor.Totul era de vis.Cu toate ca era inca dimineata,pe holul hotelului era galagie.Coridorul si podeaua aveau aceiasi culoare:cea a albului zapezii.Pe jos era asezata o mocheta lunga de culoare rosie,iar tablourile cu peisaje de iarna acopereau zidurile reci ale hotelului.Linistea diminetii a fost intrerupta de cearta dintre Hiro si Shuichi.
-Shu,daca nu stateam dupa tine douazeci de minute sa faci gimnastica,nu pierdeam micul dejun.Spune chitaristul fugind pe scari.
-Daca nu fac miscarea matinala nu ma simt bine,daca nu ma simt bine nu pot sa schiez,daca nu pot schia inseaman ca nu ma pot distra.Iar daca nu ma distrez excursia asta nu are nici un rost!Zice cantaretul vesel.
-Daca nu taci iti dau un pumn in capul ala gol!
-De ce vorbesti urat cu vedeta trupei?Plang!Waaa.Spune solistul cu o voce de copil.
-Bine ciufulitule...nu mai vorbesc urat.Raspunde Hiroshi razand.
-Cum mi-ai spus?Vine si replica lui Shu oarecum iritat de adjectivul atribuit.
-Nu ti-am spus nimic.Hai ca ne asteapta ceilalti de aproape treizeci de minute.Si la cum il stiu pe K,este in stare sa trimita armata dupa noi daca nu aparem.spune hiro zambind usor.
-Hmmm...ai dreptate!ARMATA?Sa ne grabim!Vine raspunsul vocalistului incepand sa fuga.
-Schumacher!Pune frana.Stai mai usor!Striha Hiro sperand ca va fii auzit de acesta.
Ajungand la intrarea in hotel,cei doi intarziati s-au reunit cu ceilalti trei colegi.Spre uimirea lui hiro si Shu,K nu era nervos absolut deloc.
-Buna dimineata.Scuzati intarzierea.Dar Shu...
-Nu conteaza.Sa mergem.Astazi am un chef de schiat!Spune K entuziasmat.
-Pai atunci ce mai asteptam?Spune Shuichi sarind de fericire.
Partia era mai aglomerata ca niciodata.Cerul era senin iar razele soarelui reflectau sclipirea de gheata a zapezii proaspat cazute.Neaua asezata pe crengile verzi ale brazilor se mai scutura atunci cand un schior neexperimentat se lovea de arbore.Dupa accidentul din ziua precedenta,Shuichi a renuntat la schiuri si a inceput sa se dea cu saniuta.Nu era nici scump dar nici periculos.Pateru dintre ei erau imbracati cat mai adecvat sportului pe care aveau sa il practice.Numai vestimentatia lui Shu era total nepotrivita:caciula alba cu ciucuri,geaca mov,pantaloni din bumbac de culoare roz si ghete negre.O adevarata paleta de culori.
-Hei,Shu!Nu vrei sa mai incerci sa schiezi?Se zice ca a doua oara este cu noroc.Spune Hiro incercand sa-si incurajeze prietenul.
-Nu multumesc.Mi-a ajuns cata zapada am achizitionat data trecuta.Raspunde solistul zambind.
In timp ce Hiroshi,Fujisaki,K si Sakano se distrau dandu-se cu schiurile,ce-a de-a cincia veriga era pe partia copiilor unde se distra copios.dupa cateva ore de distractie,cei cinci prieteni au luat o mica pauza in care au servit cate o ciocolata calda si radeau pe seama turistilor.Dar marele lor ghinion a fost acela ca pe partie sa apara Yuki insotit de Caroline.Cei doi erau foarte indragostiti.Doar in aparenta.In realitate,situatia lor nu era buna deloc.Cu toate ca se prefacea ca este atent cu actuala lui iubita,Eiri era cu ochii pe Shuichi,urmarindu-i fiecare miscare.Ca vestimentatie,scriitorul avea un stil propriu.In situatia de fata,purta o pereche de pantaloni negri si o bluza alba care ii scotea in evidenta corpul bine lucrat.Cu toate ca buzele lui se uneau de cele ale lui Caroline,in acele saruturi nu punea pasiune,dorinta si dragoste.Aceasta a simtit acest lucru si i-a spus cu o voce destul de intriganta.
-Yuki,nu stiu ce se intampla cu tine.De cand am venit nu faci alceva decat sa il sorbi din priviri pe Shindo.Si cand ne sarutam,il privesti cu ochii plini de dorinta.Parca ti-ai dorii sa fie el in locul meu.
-De unde stii ca nu este adevarat?Raspunde acesta cu o voce seducatoare.
In tabara adversa,toti gandeau cu totul alceva decat ce era in realitate.
-Uitati-va la ei ce indragostiti sunt unul de celalalt.Caroline este doar o usurpatoare,iar Yuki nu este decat un neme...
Dar Hiro nu a reusit sa isi termine propozitia ostila la adresa celor doi,fiind intrerupt de vocea lui Shuichi:
-Taci!Nu il jigni pe Yuki.Spune cantaretul cu ochii plini de lacrimi.
Cu toate ca vroia sa para puternic,durerea cauzata de cei doi era mult prea mare.
-Shu,ce ai?Intreaba Hiro foarte uimit de reactia prietenului sau.
-Nu suport cand aud ca il jignesti!Raspunsul cantaretului a fost atat de puternic,incat a fost auzit de toti turisti aflati pe partie,inclusiv de Yuki.
-De ce naiba nu il uiti?Numai puteti fii impreuna!Este cu Caroline!Renunta la el.Spune Hiroshi destul de nervos.
-Eu daca iti cer tie sa renunti la trupa,ai renunta?Cat de greu este sa intelegi ca il iubesc mai mult decat pe propria mea viata?Yuki este forta mea vitala.Fara el,viata mea nu este decat o multitudine de ani irositi in van.Vine raspunsul plin de lacrimi si suspine al lui shuichi.
-Iarta-ma ca am tipat la tine.Dar iti vreau doar binele.Ne stim de cand eram copii.Tin la tine ca la fratele meu mai mic.Spune Hiroshi cu o voce blajina.
-Baieti,sa mergem la masa.Spune K incercand sa destinda atmosfera.
-Vreau sa ma duc sa ma plimb putin.Vin inainte de ora opt.
-Bine Shu.Sigur esti bine?Intreaba Hiro ingrijorat.
-Da...cred ca da.Spune vocalistul cu tristete in voce.
Cand Shuichi s-a indreptat spre munte,a fost sarit de Yuki care,s-a ridicat imediat de langa Caroline.
-Unde pleci?Spune aceasta uimita.
-Sa ma plimb.
-Vin si eu.Raspunde aceasta ridicandu-se de pe bancuta.
-Nu!Tu te duci la hotel.Raspunsul romancierului a fost foarte dur,iar ura i se putea simti in glas.
Caroline nu a mai putut spune nimic in fata poruncii iubitului ei,singurul lucru care ii ramasese era sa se conformeze si sa se retraga la hotel.

*

* *

Pe creasta alba a muntelui,incepuse sa ninga.Shuichi statea intins pe zapada moale si privea caderea linistita a fulgilor de nea.Dar a fost trezit din starea de visare de o voce dura dar in acelasi timp plina de pasiune.
-Stii ca nu este bine sa umbli singur pe munte?
-Yuki?Spune Shu uimit.
-Nu ma mai recunosti?Vine raspunsul plin de dorinta al novelistului.
-Ba da,dar tu trebuia sa fii cu Caroline.
Scriitorul s-a apropiat de el si i-a acoperit buzele cu degetul aratator si cu o voce suava i-a soptit la ureche:
-Uita de Caroline,de Hiro si de ceilalti.Acum si aici suntem doar noi doi.
Cu miscari usoare dar sigure,Yuki s-a asezat deasupra cantaretului care,de emotie s-a inrosit precum racul.corpul romancierului era precum cel al unui tigru.Fara sa mai spuna alte cuvinte,buzele celor doi s-au unir intr-un sarut lung si pasional.buzele fierbinti ale lui Eiri erau contopite cu cele ale vocalistului facandu-l pe acesta sa tremure.
-De ce iti tremura vocea atunci cand vorbesti?De ce iti musti buzele atunci cand ma apropii de tine?Spune Yuki cu o voce seducatoare in timp ce il saruta.
Dar inainte ca Shu sa poata spune ceva,Yuki s-a ridicat si a lecat,dar nu inainte de a-i arunca o privire plina de pasiune si mister.In timp ce novelistul se pierdea in zare,fulgi de nea cadeau din ce in ce mai des peste trupul lui Shuichi.Era foarte confuz din pricina sentimentelor ce puneau stapanire pe el:simtea ca este fericit pentru ca s-a sarutat cu persoana iubita,dar in acelasi timp se simtea vinovat pentru ca isi dadea seama de faptul ca Yuki l-a dominat din noi,iar scopul de a-l uita era din ce in ce mai departe.

[Lye]

Disputa


Intunericul se lasa peste muntii inalti ca o cortina peste scena vietii.Razele lunii se napusteau asupra zapezii reci si stralucitoare.Totul era de vis.Cand Shuichi a ajuns la hotel a fost intampinat de Hiro.
-Shu,unde ai fost?Intreaba acesta ingrijorat.
-Iarta-ma ca te-am speriat.Peisajul era atat de frumos incat am uitat de trecerea timpului.
-Prietene,spune-mi adevarul.Ai fost cu Yuki?Intreaba chitaristul suspicios.
dupa un moment de ezitare,shu si-a dat seama ca nu il poate mintii pe Nakano.
-Da.Ne-am intalnit si ne-am sarutat.Dar tu de unde ai aflat?Intreaba Shu parca regretand ce s-a intamplat.
-Avea un zambet satisfacut pe chip si ne sfida cu privirea.Dar sa numai vorbim despre Eiri.Sa mergem la masa.Suntem asteptati de ceilalti.
-Bine.chiar imi este foame.Spune Shuichi zambind.
In camera lui Yuki,era o cearta de zile mari.Caroline tipa la scriitor,iar acesta la randul lui tipa la ea.
-Cum ai putut sa ma trimiti la hotel in fata lor?Spune uzurpatoarea foarte intrigata de intamplarea de pe partie.
-Vrei sa iti desenez?Sau inteligenta ta este prea artificiala pentru a intelege acest lucru?Raspunde Yuki foarte nervos.
-Adica ce insinuiezi?Ca sunt proasta?Intreaba aceasta ridicand vocea.
-Cred ca raspunsul este mai mult decat evident.Ma duc sa ma plimb.M-am saturat sa iti vad fata frustrata.Spune romancierul iesind vijelios din camera,lasand-o pe Caroline sa vorbeasca singura.
Novelistul era imbracat intr-o camasa neagra,deschisa la primi 3 nasturi,lasand sa i se vada pectoralii si o pereche de pantaloni de aceiasi culoare cu camasa.Mersul lui usor dar sigur era ca cel al unui tigru gata sa-si atace prada lipsita de aparare.Iar in cazul lui,prada nu era alta decat Shuichi Shindo.In timp ce Yuki statea in fata hotelului si fuma,multe ganduri ii treceau prin minte.si toate aveau legatura cu fostul lui iubit.
In camera solistului,acesta nu isi putea gasii linistea.Nu putea sa adoarma dar era prea obosit pentru a face alceva.Dupa cateva minute bune in care a stat si s-a gandit,a gasit metoda perfecta pentru a se linisti.
-Cred ca voi face un dus fierbinte.Si poate dupa asta reusesc sa adorm.
Peretii bai erau acoperiti cu placi de faianta alba,de aceiasi culoare fiind si gresia.Apa fierbinte curgea peste trupul vocalistului,facandu-l pe acesta sa cada intr-o stare de relaxare totala.Dar momentul lui de placere a fost brusc intrerupt de un zgomot.
-Ce ar putea fii?Usa am inchis-o,geamurile la fel.Cred ca mi s-a parut.Ce bine mi-a facut baia asta.Imi este atat de somn.Spune Shu in timp ce casca.
Dar cand acesta a intrat in camera,a avut un soc.Yuki era pe patul lui iar in privirea lui se putea simtii pasiune si dorinta.Shuichi statea in dreptul usii si il privea uimit,in timp ce romancierul se apropia incet de el. Yuki incepu sa ii mangaie obrajii inrositi de emotie.Simtind ca Shu are emotii,Eiri incepu sa il sarute usor pe gat.Buzele lui erau atat de moi si fierbinti incat solistul tremura de placere.
-De ce tremuri?Doar nu esti emotionat.Spune novelistul afisand un zambet siret.
-Yuki...nu stiu ce sa zic.Rapsunde Shu lasand capul in jos.
-Spune-mi ca nu ma mai iubesti.Spune-mi ca nu iti este dor de atingerile si saruturile mele si iti promit ca voi pleca.Spune scriitorul luandu-i obraji in palme.
-Stii foarte bine cat te iubesc.Si de asemenea stii cat ma doare ca esti cu Caroline.Te-am iubit,te iubesc si te voi iubi cate zile voi avea.Spune Shu cu lacrimi in ochii.
Yuki ii sterse lacrimile ce ii izvorau din ochi si ii saruta buzele tremurande.Solistul isi dorea ca acel moment sa dureze la nesfarsit.Sarutul lor era atat de incet dar totusi atat de pasional.Parca nici unul nu dorea sa se opreasca.fiind luat de val,Yuki nu si-a dat seama ca apropierea de Shuichi nu l-a facut numai sa simta placere,ci sa isi ude si hainele.Cand si-a dat seama,era deja mult prea tarziu.Partea din fata a camasii era uda.Eiri,vazand acest lucru incepu sa zambeasca.
-Vezi ce mi-ai facut?sunt fleasca.
-Iarta-ma.Amm uitat ca prosopul este ud.
-Nu vrei sa te ajut sa te imbraci?Spune romancierul mangaindu-i umerii goi.
Shuichi,auzind acest lucru,s-a inrosit dein cap pana-n picioare.Yuki l-a luat in brate si l-a pus pe patul moale si mare.Corpul novelistului de afla deasupra cantaretului facandu-l pe acesta sa il priveasca fix in ochii.Nemaiputand rezista,solistul s-a lasat in voia sentimentelor care erau mai puternice decat vointa lui

*

* *


Dupa o noapte in care pasiunea a dominat clar atmosfera,soarele s-a aratat pe cerul senin.Rezele lui caldute i-au luminat chipul lui Shuichi,trezindu-l.Acesta l-a zarit pe Eiri cum isi lua camasa pe el.
-Yuki!Unde pleci?Intreaba acesta ridicandu-se brusc din pat.
-Ai uitat ca am venit cu caroline?La urma urmei,ea este iubita mea.
-Dar noi doi...aseara...
-Aseara mi-am satisfacut dorinta si atat.Spune romancierul cu o voce dura.
-Cum poti fii atat de rau?Am crezut ca te-ai schimbat.Spune Shu aproape plangand.
-Fii serios.De ce m-as fi schimbat?Credeam ca tu te-ai maturizat.Dar vad ca esti acelasi copil care face tot ce ii zic eu.Acum plec,dar fii sigur ca ne vom mai intalnii.Spune novelistul zambind satisfacut.
La iesirea din camera,Eiri s-a intalnit cu Hiro care,l-a intrebat suspicios:
-Ce ai facut in camera lui Shu?
-Oare ce pot face doua persoane o noapte intreaga?spune Yuki in timp ce isi dadea la o parte suvita cazuta pe frunte.
-Esti un nemer...
-Ai vrut sa zici ceva,Hiro?Intreaba romancierul in timp ce il privea sfidator.
-Nu Eiri.Nu am vrut sa spun nimic.Raspunde Hiro incercand sa evite privirea romancierului.
-Asta credeam si eu.Acum date din calea mea.Ma asteapta Caroline.
hiroshi il privea cum se indeparteaza si nu ii venea sa creada ca inca ii lipseste curajul pentru a-l infrunta.Dar de un lucru era sigur:nimeni,niciodata nu a avut o privire mai rece decat cea a romancierului Eiri Yuki.

[Lye]

Plecarea

Soarele se ridica din ce in ce mai sus pe cerul de un albastru nemaivazut.Vazduhul era invadat de norisori albi si pufosi care se jucau sub atingerea blanda a razelor aurii venite de la Soare.Zapada de un alb imaculat stralucea din cauza luminii stralucitoare provenita de la astrul zilei.Parea ca aceea zi nu avea sa fie umbrita de nimic.Dar lucrurile nu stateau asa cum se credea.In camera,Shuichi statea intins pe pat si plangea.Nu vroia sa creada ca Yuki si-a batut joc de el pentru a doua oara.In jurul lui totul se prabusea:idealurile,dorintele si sentimentele ii erau ruinate.Numai avea motiv ca sa isi continuie viata.Dar o ciocanitura in usa alba a camerei l-a trezit la realitate.cu pasi marunti,Shu a deschis usa.De partea cealalta se afla Hiro,care venise sa il traga pe vocalist la raspundere din cauza intamplarii cu Yuki.Dar cand i-a vazut lacrimile cristaline ce i se scurgeau uspr pe obrajii calzi,nu a mai putut spune absolut nici un cuvant.Stia ca orice propozitie legata de scriitor nu va face decat sa amplicife suferinta pe care Shuichi o simtea.hiroshi isi dorea foarte mult ca prietenul sau sa isi schimbe dispozitia si de aceea incerca sa vorbeasca cu el despre intoarcerea in Tokio.
-Hei Shu!Azi mergem acasa.Nu esti fericit?Spune chitaristul incercand sa afiseze un zambet fortat pentru a-l face pe cantaret sa mai uite de Yuki si Caroline.
-Ba da.Sunt fericit.Spune acesta printre suspine.
-Nu e asa ca abea astepti sa...Dar Hiro nu a reusit sa termine propozitia din cauza ca s-a impiedicat de valiza din mijlocul camerei,cazand pe scaun iar scaunul izbindu-se de perete reusind astfel sa il faca pe Shuichi sa rada in hohote.
-Hiroshi,impiedicatule,nu cadeai daca nu incepeai sa numeri minunatele pasari ce zboara pe cer.Apropo,sunt cateva zeci.Spune solistul in timp ce isi stergea lacrimile de pe obraji.
-Nu ma impiedicam daca pune-ai valiza intr-un loc sigur.Dar ma bucur ca te-am facut sa razi.Spune chitaristul in timp ce isi atingea cucuiul proaspat format in crestetul capului.
-Eu am reusit sa imi fac bagajul ieri.Mai mancam in dimineata asta?Sau plecam?Intreaba Shu in timp ce isi aranja parul ciufulit.
-Din cate am inteles de la K,luam micul-dejun dupa care plecam spre Tokio.Sa mergem.Cred ca ceilalti ne asteapta de cel putin cinsprezece minute.Spune Hiro grabindu-se.
-Sa merge.Raspunde Shuichi fugind pe hol.
In camera lui Yuki,atmosfera era destul de incarcata,iar cearta care devenise un lucru cotidian pentru cei doi nu a intarziat sa apara.
-Pot sa stiu unde ai dormit toata noaptea?Intreaba Caroline in timp ce se plimba de la un capat la altu al camerei.
Yuki,era imbracat intr-o camasa alba,deschisa la primi trei nasturi,cu o pereche de pantaloni negrii,iar suvitele de un blond stralucitor ii cadeau rebele pe frunte in timp ce acesta fuma o tigare.
-Eiri,cu tine vorbesc!Unde ai dormit azi-noapte?
-Nu te intereseaza.Sunt destul de mare si cred ca numai este necesar sa dau explicatii unde am fost si cu cine am dormit.Spune scriitorul dand semne de enervare.
-Sunt iubita ta si am tot dreptul sa stiu.Vine raspunsul lui Caroline ridicand vocea.
-Atunci angajeaza-ti un detectiv sa ma urmareasca.si mai slabestema cu argumentele astea.sper ca ti-ai facut bagajul pentru ca nu am de gand sa te astept.Raspunde Yuki ridicandu-se brusc de pe pat.
In fata hotelului,Shuichi,Hiro,K,Sakano si Fujisaki se pregateau de plecare.Dar bineinteles ca trebuia sa se intample ceva pentru ca plecarea lor sa fie intarziata.si ca deobicei,cauza nu era alta decat solistul trupei.
Shu,daca nu te grabesti iti jur pe armele mele ca iti bag in inghetata ultima mea grenada si te pun sa o inghiti.Spune K incepand sa isi piarda rabdarea.
-Imediat...Gata!Acum putem pleca.Spune vocalistul grabindu-se.
-Ce ti-ai luat?Numai prostii bineinteles.Spune Hiro razand.
Dar conversatia lor a fost intrerupta de tipatul puternic al lui K,care a reusit sa sperie toti turistii hotelului.
-Cat?Ai dat douasute de dolari pe o inghetata,un suc,patru batoane de ciocolata si opt pungi de chipsuri?Intreaba managerul nervos.
-Aoleu...eu am citit douazeci de dolari,in nici un caz douasute.imi cer scuze.Spune Shu in timp ce incerca sa justifice suma exorbitanta pe care a platit-o.
-Doar taci si urca in masina.Daca nu mananci tot ce ai cumparat,te las in drum.Spune K in timp ce se calma.
-O sa mananc absolut tot.Acum sa mergem acasa.Vine raspunsul vocalistului reusind din pacate sa verse sucul de portocale pe maniacul armelor care ardea de furie.
-SHUICHI!
-Am plecat la masina.Spune vocalistul fugind spre automobil.

[Lye]

Intoarcerea


Soarele se ridicase pe cerul de un albastru pal iar razele lui stralucitoare strapungeau ca niste sulite de foc norisorii albi si pufosi.Cu cat se apropiau mai mult de orasul aglomerat si poluat,cu atat mai mult crestea temperatura si celor cinci prieteni li se facea dor de panorama formata din muntii albi si inalti,de hotelul ce semana cu un palat de gheata si de brazii falnici pudrati cu nea.Dar nicaieri nu este mai bine ca acasa si cei cinci colegi stiau acest lucru foarte bine.Dar starea de melancolie nu ii impiedica pe cei aflati in Peugeotul de culoare albastru-metalizat al lui K sa se distreze.IAr conflictele nu au intarziat sa apara.Intre Shuichi si Sakano se disputa o lupta interminabila pe mancare.
-Liniste!Iar va certati pe ciocolata?Spune K incercand in zadar sa linisteasca cele doua furtuni care erau pe cale sa se ciocneasca.
-Intodeauna Sakano mananca mai multe batoane!O sa faca diabet.Spune Shu sa ii fure reprezentantului ultimul baton.
-Am putea face un film,care va avea ca titlu "Elev vs. Maestru".Spune Hiro razand.
-Sau "Tanar si nelinistit vs. batran si cu reumatism".Spune Shu razand in hohote de Sakano.
Dar o palma peste ceafa din partea acestuia l-a facut pe cantaret sa inceteze din rasul strident care incepea sa ii streseze pe toti aflati in automobil.
-Au!Doare.Mi-ai ciufulit paru.Spune solistul suparat.
-Haha,se pare ca inca ma mai tin incheieturile.Raspunde Sakano zambind cu gura pana la urechi.
-Si bineinteles ca eu voi manca ultimul baton de ciocolata.Cand doi se cearta,al treilea castiga.Spune K in timp ce savura ciocolata disputei.
-Ce nemernic...Spun Shu si Sakano in cor.
-Baieti,ati spus ceva?Sau nu va tras nimeni pana acum cate un pistol in cap?Raspunde managerul privindu-i pe cei doi care se faceau ca nu au auzit avertismentul primit de la el.
In masina lui Yuki,lucrurile mergeau din ce in ce mai rau.Caroline facea tot ce ii era in putinta ca relatia celor doi sa mearga,dar scriitorului parca nu ii pasa de ce se va alege de legatura dintre el si uzurpatoare.Aceasta era imbracata destul de provocator:rochia de culoare rosie,cu un decolteu adanc se potrivea foarte bine cu parul ei mov.Dar nici vestimentatia si nici vorbele dulci nu pareau sa il impresioneze pe Eiri care,era la fel de nepasator precum o stanca in bataia vantului.
-Iubitule,nu vreau sa ne mai certam.Nu stii ce rau mai simt cand nu vorbesti cu mine.Spune aceasta incercand sa il sarute.
Buzele ei parca sarutau un cub de gheata.Nimic nu ii putea distrage privirea fixata la drumul liber ce ducea spre orasul nipon.
-De ce nu ma saruti?Spune aceasta in timp ce ii mangaia parul moale si ravasit.
-Stii foarte bine ca nu imi plac saruturile tale.Nu stiu de ce mai insisti.Spune romancierul privind la fel de rece drumul ce il mai avea de parcurs.


*

* *


Dupa o calatorie plina de peripetii,cei cinci colegi au ajuns in safrsit la companie.
-N-G company.Am ajuns acasa.Spune Shu fericit.
-S-a terminat vacanta noastra.Spune Hiro cu parere de rau.
-Baieti,sa mergem la Thoma.Vrea sa va anunte ceva.Spune K in timp ce urca treptele prestigioasei companii.
Cand au intrat in biroul sefului NG,cei cinci au observat anumite modificari:canapeaua alba fusese inlocuita cu una de culoare crem,iar masuta neagra disparuse fiind inlocuita cu un fotoliu de aceiasi culoare cu canapeaua.
-Bine ati revenit acasa.Cum a fost?Intreaba Thoma fericit din cauza sosirii celor cinci excursionisti.
-Iti voi povestii eu mai tarziu.Acum da-le te rog vestea cea mare.
-A da.imi cer scuze.Peste trei zile aveti concert.Spune Thoma zambind.
-Trei zile?!Dar nu am repetat absolut nimic.Striga trio-ul in cor.
-Niciodata nu este prea tarziu.Sa mergem in studio.Avem multa treaba.Spune K in timp ce se indrepta spre iesirea din birou.
-La revedere si succes la repetitii.Spune seful zambind discret.
Intamplarea a faut ca pe holul companiei sa treaca si Yuki.Shu a incercat pe cat de mult posibil sa evite privirea acestuia si sa para ca este nepasator la vederea fostului iubit.Dar din ce Eiri se apropia mai mult,inima solistului batea din ce in ce mai intens.Putea simtii parfumul senzual al romancierului,si cu toate ca si-ar fi dorit sa stea la pieptul lui ca alta data,de data asta nu vroia sa il priveasca.Credea ca daca nu il va mai vedea cateva zile,il va uita.Dar isi dadea seama ca acest lucru este imposibil pentru ca imaginea romancierului il urmarea peste tot.

[Mikomi_Aikou]

Aoleu, maica iau foc de tot. Vrei sa imi spui ca Yuki devine ca o fantoma care il urmareste pe bietul Shu peste tot.
Ho!...Bine ai dreptate, Yuki nu e chiar fantoma; el e in carne si oase . Ma intreb ce mai pune la cale.
Deci, Shu se lupta cu Sakano pentru ciocolata...si o castiga K. Bravo lui K!
Ma intreb de care o fi fost ciocolata : amaruie sau dulce.
Bafta.

[Lye]

Refuzul


Dupa o zi obositoare,Soarele se ducea la culcare,dandu-i cerului o culoare de roz aprins.Galagia zi sumzetul din timpul zilei se domolea,si linistea incepea sa puna stapanire pe stradutele inguste ale orasului.Stalpii iluminati erau asezati la o distanta egala unul fata de celalalt,luminand orasul ingropat in negura noptii.Luna cea sinistra domnea peste cerul negru,iar stelele pareau ca sunt mii de lumanari ce straluceau linistite in vazduh.Dar la companie,toata lumea era agitata cu privire la concert.Trecusera deja cateva ore de cand trupa Bad Luck incepuse sa repete.Fiecare vers cantat il facea pe Shuichi sa fie din ce in ce mai energic,iar starea lui de euforie alungau stresul si oboseala din sala.
-Baieti,mai aveti de repetat patru cantece.Continuam sau amanam pentru maine?Spune K in timp ce verifica niste documente.
-Nimeni si nimic nu ne va putea impiedica sa ne ducem repetitia la bun sfarsit.Raspunde solistul aproape tipand de fericire.
-Shu,eu inteleg ca esti bine-dispus,dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma calci pe picior si lui Fujisaki sa ii bagi degetul in ochii.Spune Hiro in timp ce isi stergea urma lasata de cantaret pe adidas.
-Imi cer iertare.Dar ca vedeta a acestei trupe,nu aveti voie sa ma trageti la raspundere.Spune Shuichi incercand sa inlature o suvita din parul lui roz care se incapatana sa cada pe fruntea acestuia.
-Haha!Pe tine ori te-a tampit foamea,ori ti s-a urcat succesul la cap.Spune Fujisaki razand.
-Cred ca amandoua.Raspunde Hiro chicotind.
Dar chiar in acel moment,pe hol,au trecut Yuki si Thoma care,auzind rasete au intrat in sala de repetitii care era destul de spatioasa,peretii mari si reci erau de culoare alba,iar scena mare era luminata de mai multe reflectoare colorate.
-Ce veselie este aici.Ce sarbatoriti?Intreaba Thoma zambind usor.
-Radeam de Shuichi,domnule.Iar se crede mare vedeta.Spune chitaristul incercand sa isi potoleasca rasul.
-Nu ma cred vedeta,eu sunt un Megastar!Spune cantaretul mandru.
-Sigur ca da...Tu ce crezi,Yuki?Intreaba Thoma curios sa afle raspunsul romancierului care ii privea cu indiferenta.
-Stii foarte bine ca nu ma intereseaza subiectul pe care voi il discutati.Trebuie sa plec.Ma asteapta Caroline.Spune novelistul trecandusi mana prin parul blond.
Scriitorul stia cat rau ii provoaca lui Shuichi faptul ca acesta era impreuna cu Caroline.In urma romancierului si a sefului se lasa o liniste de mromant.Toti cei patru baieti aflati in sala,aveau privirea atintita la cantaret,care,spre uimirea lor nu varsa nici macar o lacrima.Expresia fetei ii era neschimbata.Parca nu ii mai pasa de Yuki.
-Shu,te simti bine?Intreaba Hiroshi cu o nota de ingrijorare in voce.
-Sigur ca da!De ce nu m-as simti bine?Este ora zece...destul de tarziu.Mai bine continuam repetitia maine.Am dreptate?Spune solistul cascand cu pofta.
-Pentru prima data,sunt de acord cu tine.Spune chitaristul dandu-i lui Shuichi o palma amicala pe spate.
-Maine avem foarte multe lucruri de facut,asa ca va rog sa fiti aici la ora 7.Spune K aranjandu-si armele.
-Da,sa traiti.spun cei trei membri in cor.
In drum spre casa,cei doi prieteni se amuzau pe zeama diferitelor lucrurile care le veneau in minte.Dar deodata chipul lui Hiro si-a schimbat expresia de la vesel la serios.
-Shu,tie chiar nu iti mai pasa de Yuki?
-Bineinteles ca nu imi mai pasa de el!Poate sa faca ce vrea.Imi este total indiferent.Spune acesta incercand sa isi fereasca privirea de cea a chitaristului.
-Pe cine crezi tu ca pacalesti?Eu nu sunt nici K si nici Sakano sa cred tot ce spui.Te cunosc de cand eram mici.Si stiu cat de mult suferi dupa Eiri.Doar am vrut sa aflu ce raspuns imi dai.Si nu mi-a placut absolut deloc faptul ca mai mintit.Spune Hiro privindu-si prietenul intr-un mod mai ciudat,dar totusi zambea.
-Da,ai dreptate.Dar nu mai vreau sa fiu marioneta lui Yuki,chiar daca dragostea ce o simt pentru el ma mistuie pe dinauntru.Spune Shu lasand capul in jos.
-Hai mai bine sa te culci.Maine este o zi plina si trebuie sa fii fresh.
-Buna idee!Noapte buna Hiro.Spune solistul bagandu-se in pat.
-Noapte buna si tie.Vine raspunsul chitarisului in timp ce stingea lumina.


*

* *


Noaptea a trecut pe nesimtite,iar Soarele auriu si-a facut din nou aparitia pe cerul albastru.Cu toate ca era foarte devreme,la compania N-G,era galagie.Inca de la primele ore ale diminetii,cantecele trupei Bad Luck rasunau in sala.Dupa ce jumatate din repetia programata a fost facuta,cei trei membri au luat o mica pauza.
-Eu ma duc sa imi iau un suc.Vin in cinci minute.Spune Shuichi ridicandu-se de pe scaun.
In timp ce Shu introducea moneda in automat,a simtit o respiratie calda ce ii sufla in ceafa.Fiindui foarte familiara,s-a intors brusc si banuielile lui au fost confirmate.
-Yuki...ce cauti aici?
-Nu am voie sa imi cumpar o racoritoare?Spune romancierul in timp ce savura senzual sucul rece.
Acesta isi apropia buzele din ce in ce mai mult de cele ale solistului,dar acesta a facut un gest care l-a uimit pe novelist:l-a respins!
-Opreste-te!Numai vreau sa sufar din pricina ta.Spune acesta hotarat.
-Nu intelegi ca este absolut imposibil sa ma uiti?Spune Eiri tinandu-l pe Shuichi de barbie.
In ciuda impotriviri cantaretului,Yuki l-a sarutat cu forta.Nemaiputand sa faca nimic,cantaretul s-a lasat in voia sentimentelor,iar sarutul lui cu romancierul devenea din ce in ce mai pasional.