[Terminat] Gravi Fic 16+ [yaoy]

[Lye]

Concertul.



Cerul albastru si senin din timpul zilei era acum intunecat si posomorat.Nori negri si furiosi invadau vazduhul.Soarele stralucitor era acoperit,iar vantul incepea sa sufle din ce in ce mai tare.Inca de la intoarcerea lui Shuichi din mica lui plimbare,cei patru colegi aflati in sala au observat o schimbare la cantaret.Era mai vesel ca niciodata.
-Ce ai patit?Spune Hiro curios.
-Cine?Eu?Nimic.Absolut nimic.Spune Shu visand cu ochii deschisi.
-Stii ca nu imi place sa fiu mintit.Spune K punandu-i pistolul la tampla lui Shuichi,care inghitea in sec.
-Bine,va spun.M-am intalnit cu Yuki pe hol si ne-am sarutat!Spune cantaretul fericit.
-Ce ai facut?Spuneti-mi ca am inceput sa aud prost din cauza oboselii.Parca spune-ai ca te-ai saturat sa fii o marioneta in mainile lui.Nu veti mai fii niciodata impreuna!Spune Hiro nervos.
-Ce vrei sa fac daca il iubesc?Eu daca iti spun tie sa renunti la trupa,stiind ca este cel mai important lucru pentru tine,o faci?Spune Shu cu lacrimi in ochii.
-Iarta-ma ca am tipat la tine.Mi-am iesit din fire.Intelege ca iti vreau doar binele.Spune Hiro imbratisandu-si prietenul.
-Nu este nici o problema.Ai dreptate.Singurul vinovat sunt eu.Acum,sa continuam repetitia.Este deja ora sapte.Spune cantaretul stergandu-si lacrimile.
In timp ce trupa Bad Luck repeta ultimul cantec,un tunet a zguduit compania,facandu-l pe Shuichi sa tipe de frica.
-Hiro!Striga solistul tremurand.
-Ce ai?Nu imi spune ca iti este teama de un simplu tunet.Intreaba chitaristul razand.
-Raspuns afirmativ.Raspunde Shu zambind.
Intamplarea a facut ca prin fata salii sa treaca Thoma impreuna cu Yuki care,auzind galagie au intrat sa vada ce se intampla.
-Ce este cu galagia asta?Maine aveti concert,in caz ca ati uitat.Spune seful serios.
-Ne scuzati,dar Shuichi se teme de tunete.Spune Hiroshi care inca radea.
-Te-ai speriat?Pisicuta fricoasa.Spune Eiri privindu-l pe cantaret intr-un mod aparte.
-Nu sunt pisica fricoasa!Pur si simplu ma sperie acel zgomot asurzitor numit tunet.Raspunde cantaretul privindu-l sfidator pe scriitor.
-Da?Atunci de ce tremuri cand ma apropii de tine?Spune scriitorul luandu-l pe solist de talie si unindu-si buzele cu cele ale lui Shuichi intr-un sarut lung si pasional sub privirile mirate ale celor aflati in sala.
-Yuki!Sa mergem.Mai avem de pus la punct niste detalii.Spune Thoma verificand niste documente.
-Sa mergem.Ne mai vedem,fricosule.Vine raspunsul romancierului inainte sa iasa din sala.
Shuichi parca plutea.Stia cat este Yuki de imprevizibil,dar sa il sarute de fata cu ceilalti,era ceva nou!
-Baieti,cred ca ar trebui sa repetati ultimul cantec si pe urma sunteti liberi.spune K incercand sa ii distraga pe membri trupei de la evenimentul petrecut cu cateva minute in urma.
-Da domnule.Spune Shu fericit.
Dupa ce repetitiile s-au incheiat,cei trei colegi erau gata de plecare.
-Maine,la ora noua sa fiti in studioul de inregistrari.Nu uitati ca la ora trei avem concert,asa ca incercati sa nu intarziati.Spune K cu o voce autoritara.
-Da sa traiti.Spune trio-ul in cor.
Pe drumul spre casa,Hiro vorbea cu Shuichi despre diferite lucruri.
-Shu,vreau sa iti spun cat de mult m-a uimit Yuki.Nu crede-am ca va face asa ceva.
-Nu esti singurul.Si eu am fost mirat.Daca ai stii ce sarut dulce a fost...Spune solistul oftand fericit.
Din cauza starii lui de euforie,cantaretul nu a vazut stalpul de beton ce ilumina strada,intrand fix cu capul in el.
-Au!Doare!Tipa Shuichi din cauza durerii cauzate de izbitura.
-Ce fraier esti.Lasa-ma sa vad ce ai patit.Spune Hiroshi verificand lovitura.
-Spune-mi te rog ca nu am patit nimic.Cine o fi pus si stalpul asta in fata mea?Intreaba Shuichi confuz.
-Nu ai nimic.Nu te mai speria.
-Ce bine!Maine la concert sper sa vina si Yuki.Spune solistul bucuros.
-Iar incepi?Nu vreau sa ne certam din nou.Hai mai bine sa intram in casa.
Primul lucru care l-a facut Shuichi a fost sa se tranteasca in patul moale si mare.
-Noapte buna Hiro!Spune acesta inchizand ochii obositi.
-La revedere Shu.



*


* *



Dimineata a sosit pe nesimtite in orasul Tokio.Cerul era la fel de senin si albastru ca in celelalte dimineti.La compania N-G totul era gata.Sau asa se parea.
-Shuichi!Unde a plecat iar ciufulitul asta?Daca il prind,jur pe armele mele ca ii trag un glont in capu ala gol!Striga K nervos.
-S-a dus sa isi cumpere ciocolata.Spune ca asta il face sa numai aiba emotii.Spune Hiroshi incercand sa isi salveze prietenul de taifunul numit K.
-Are zece minute sa apara.Daca nu,ma duc dupa el!
-Vine!Brabeste-te Shu!Striga chitaristul cu toate puterile.
-Am venit.Scuzati intarzierea dar am fost alergat de nieste caini si a trebuit sa ocolesc aproape toata compania.Spune solistul gafaind.
-Sa nu se mai repete.Sa mergem la arena un de vom face repetitia finala.Spune managerul indreptandu-se spre masina.
Cand au ajuns in locul unde vor sustine concertul,Shuichi,Fujisaki si Hiro au fugit pe scena.Erau curiosi sa afle cum arata locul unde vor canta.In momentul in care au pasit pe scena,cei trei colegi au uimiti de marimea arenei unde vor concerta.
-Shu,iti dai seama ca in mai putin de trei ore,aceasta sala va fii plina?Intreaba Hiro incercand sa isi potoleasca uimirea.
-Da si nu imi vine sa cred.Este atat de mare.Raspunde cantaretul inca mirat.
-Gata baieti.Ati vazut arena.Acum sa ne punem pe treaba.Spune managerul grabit.
Repetitiile mergeau ca pe roate si dupa ore de nerabdare,sosii sin momentul mult asteptat.Mai erau cateva minute pana ce trupa Bad Luck isi va face aparitia pe scena.
-Shu,ai emotii?Intreaba Hiroshi fericit.
-Deloc!Vreau sa aud acele aplauze care ma fac sa tremur.Cum pot avea emotii intr-un moment ca asta?Spune cantaretul zambind.
-Baieti,a sosit clipa.E simpul sa iesiti pe scena si sa aratati ce puteti.Spune K mai fericit ca niciodata.
La aparitia trupei Bad Luck,multimea a explodat.Ropotele de aplauze nu se mai opreau.Totul era magic.
-Uite Shu,acestia sunt oamenii care ne iubesc.Spune chitaristul extrem de emotionat dar si bucuros.
Shuichi era mult prea uimit pentru a mai putea spune ceva.Doar asculta aplauzele mult dorite.Melodia care a deschis concertul a fost "Blind Gam Again".Inca de la primele acorduri,publicul era in extaz.Membrii trupei erau imbracati in diferite culori:Hiro purta o pereche de pantaloni de culoare neagra si o camsa albastra,Fujisaki era imbracat in alb,iar Shuichi purta un costum funky de culoare neagra,si pe deasupra o geaca lunga de culoare galbena.Pe toata durata concerului,Shu a cutreierat cu privirea toata arena,dar in zadar.Yuki nu era de gasit.Ultima melodie a fost "In the Moonlight".Tot publicul era acum linistit si asculta una dintre cele mai frumoase si emotionante melodii.In timp ce canta,Shuichi isi amintea de toate momentele frumoase petrecute alaturi de Yuki.O lacrima a izvorat din ochii lui,iar in lumina reflectoarelor,aceasta parea un diamant nepretuit.Concertul se incheiase.Multimea numai contenea cu aplauzele.Shuichi era fericit,dar lipsea ceva.
-Ce ai Shu?Intreaba Hiro curios.
-Yuki...nu a venit.Spune acesta suspinand.
-Te-ai uitat in partea de sus a arenei?Ii spune chitaristul zambind usor.
Cand solistul si-a indreptat privirea deasupra arenei,la locurile unde stateau persoanele importante,il zarii pe Eiri care,il privea intens.atata i-a trebuit ca zambetul si buna-dispozitie sa se instaleze din nou pe chipul lui,invadat de lacrimi.

[Mikomi_Aikou]

Superb! Nu am cuvinte. Tu chiar vrei sa ma zapacesti.
Tiii! Yuki il saruta de fata cu ceilalti. Incredibil.
Banuiesc ca toti au facut o gura cat o sura.
Yuki vine la concert. Mda! Acum e acum ...
Oare ce se mai intampla?

PS: Este capitolul meu favorit.

[Lye]

O calatorie surprinzatoare


Noaptea devenea din ce in ce mai adanca.Razele lunii se rasfrangeau pe cerul negru si plin de stele.O adiere placuta se furisa pe strazile pustii.La compania N-G,era o veselie de nedescris.Cei trei membri ai trupei impreuna cu managerul si reprezentantul se felicitau reciproc pentru succesul concertului.
-Felicitari baieti!Ati facut o treaba de nota zece.Spune K bucuros.
-Multumim domnule.Dar totul a fost meritul lui shuichi.Ce spune-ti daca mergem undeva sa sarbatorim?Spune Hiro in timp ce se aseza pe canapea.
-Ce idee magnifica!Spune managerul incantat.
-Baieti,mergeti voi.Eu sunt foarte obosit si am nevoie de odihna.Spune Shu cascand.
-Sigur te simti bine?Intreaba Hiroshi oarecum ingrijorat pentru amicul lui.
-Bineinteles ca ma simt bine.Distractie placuta!Raspunde Shu iesind din studio.
Pe drumul inspre casa,oboseala incepea sa puna stapanire chiar si pe Shuichi care,era plin de energie.Strazile erau atat de linistite incat se putea auzii murmurul vantului.Dar claxonul unei masini a risipit linistea,trezindu-l pe cantaret la realitate.Chiar daca era buimac,Shuichi a recunoscut imediat masina lui Yuki.Acesta a coborat din automobil si cu pasi usori,s-a apropiat de solist.
-Mergi undeva?Intreaba romancierul in timp ce mangaia parul roz al lui Shu.
-Ma duceam acasa.Raspunde cantaretul tremurand.
-Si nu vrei sa te duc eu?Intreaba eiri indreptandu-se spre masina.
-Da!Te rog.Spune solistul fericit.
-Ce entuziasmat esti.Hai urca.
Dupa ce Shuichi a urcat in masina scriitorului,acesta a oprit muzica si a incetinit viteza nebuneasca cu care era obisnuit sa mearga.
-Yuki...ai venit la concert.Spune Shu oftand fericit.
-Am venit pentru ca a trebuit sa discut ceva cu Thoma.Raspunde novelistul asteptand linistit la semafor.
-Chiar si asa.Numai faptul ca ai fost acolo mi-a dat putere sa merg mai departe.
-Aha...cum zici tu.Stii ceva?
Dar scriitorul nu a mai putut sa-si termine propozitia,pentru ca Shuichi nu a mai putut face fata oboselii,si punand capul pe umarul romancierului a adormit imediat.Vazand acest lucru,scriitorul a incetinit si mai mult viteza,evitand strazile aglomerate si galagioase.Dar atentia lui a fost captata de faptul ca Shuichi vorbea in somn.
-Yuki...te iubesc.Spune cantaretul in timp ce se foia pe scaunul din dreapta novelistului.
-Oare de ce simt ca ceea ce tu spui in somn este defapt ceea ce simti?
In acel moment,Eiri a schimbat traiectoria normala spre vila de la munte.In timp ce se indeparta tot mai mult de oras,Yuki s-a gandit ca ar fii bine sa o anunte pe Caroline ca va lipsi o perioada de timp.Aceasta a raspund imediat la telefon si cu o nota de nervozitate in voce,incepu sa ii puna intrebari agasante scriitorului.
-Yuki,unde esti?Cu cine esti?Cand vii acasa?Intreaba aceasta devenind din ce in ce mai nervoasa.
-Vreau sa iti spun ca vin acasa saptamana viitoare.Raspunde Eiri destul de calm.
-Cum?Crezi ca poti pleca fara sa spui nimic?Spune Caroline tipand la telefon.
-Nu ridica vocea ca se aude destul de tare si se trezeste Shuichi.Spune novelistul la fel de calm.
-Poftim?Esti cu Shindo?Sunt iubita ta si am dreptul la niste explicatii.
-Alta data.Pa.Spune Eiri inchizand telefonul.
dupa un drum lung,cei doi au ajun la vila romancierului.Soarele incepea sa isi faa aparitia pe cerul senin care capata treptat o culoare rozalie.Yuki il lua pe cantaret in brate si il duse in camera,unde,il puse usor pe patul moale.Calatoria il obosise destul de tare si pe scriitor,care,adormi imediat ce se aseza langa solist.

[Lye]

Surpriza


Soarele rotund si auriu se ridica usor pe cerul senin.Razele lui pareau niste sageti de foc ce atingeau pamantul cu o viteza uimitoare.Lumina astrului zilei se rasfrangea pe chipul adormit al lui Shuichi,trezindu-l.Acesta privea nedumerit in jurul lui,neintelegand unde se afla.Camera era spatioasa,nuanta peretiilor era un orange pal,iar de o parte si de alta a patului se aflau doua noptiere ce aveau aceiasi culoare ca si restul mobilei:albe.Cand Shu isi intoarse privirea in partea stanga a patului si il zari pe Yuki,incepu sa tipe,reusind sa il sperie pe novelist.
-Yuki!Striga din rasputeri cantaretul.
-Ce!Spune speriat Eiri.
-Ce cauti aici?Intreaba solistul nedumerit.
-Cum adica ce caut aici?Este casa mea!Vine raspunsul scriitorului care isi aranja degajat parul blond.
-Atunci ce caut eu aici?
Yuki se apropie usor de el,unindu-si buzele cu cele ale cantaretului intr-un sarut pasional,dupa care cu o voce seducatoare ii raspunse la intrebarea adresata.
-Saptamana aceasta esti al meu.
Solistul nu stia ce sa faca:sa se bucure ca va petrece o perioada de timp alaturi de persoana iubita sau sa se intrebe de ce scriitorul era cu el,si nu cu Caroline.
-Hiro stie?Cred ca este ingrijorat.Spune Shu agitat.
-Da.L-am sunat in timp ce veneam aici si i-am spus ca vei lipsi o saptamana.Vine raspunsul novelistului in timp ce isi aprindea o tigare.
-Yuki...De ce faci asta?Intreaba cantaretul ridicandu-se usor din pat.
-Ce intrebare stupida.Nu este logic?Pentru ca vreau sa fie cu tine.Vine raspunsul cald al romancierului.
Replica data de novelist il lasa fara grai pe Shu care,in loc de cuvinte,dadu voie unei lacrimi sa ii cada din ochii de culoare mov.
-De ce plangi?Intreaba Eiri luandu-i obrajii in palme.
-Pentru ca sunt fericit.Apropo...imi este foame.
-Vrei sa mergem sa mancam?Intreaba romancierul trecandu-si mana prin par.
-Mi se pare o idee minunata.Si dupa mergem sa ne plimbam?Spune Shu vesel.
-Sau doresti dupa masa sa venim in camera si sa...
-Yuki!Avem sapte nopti la dispozitie.Spune solistul rosind.
-Asa este.M-a cam luat valu.Eu ma duc sa fac un dus si dupa mergem la masa.Spune romancierul indreptandu-se spre baie.
-Bine.Te astept.Vine replica lui Shu care se imbraca.
-Alceva nu ai ce sa faci.Sau vrei sa mananci singur?Intreaba Eiri zambind usor.
-Nu fi rau si grabeste-te!Spune Shuichi razand.
-Bine,bine.Ma grabesc.
Solistul a asteptat aproximativ o jumatate de ora.Cand usa de la baie s-a deschis,cantaretul a sarit ca ars de pe scaun.
-Yuki...
Dar a ramas uimit.Scriitorul era atat de frumos.Picaturile de apa ramase pe trupul lui se scurgeau usor pe pielea catifelata.Prosopul alb,infasurat in jurul talie scotea in evidenta muschii bine lucrati.
-Ce este?Inchide gura si i-a un servetel.Spune novelistul zambind.
-A?A da,scuza-ma.Vine raspunsul tremurand al solistului.
-De ce ai ramas cu privirea atintita la mine?
Fara sa ii dea voie sa replica,Eiri il saruta pe Shuichi care era incremenit.Ii era teama sa faca vre-o miscare.Romancierul era atat de mare si puternic.Fara alte gesturi,scriitorul isi lua iubitul in brate si il tranti pe pat.
-Yuki...murmura Shu care tremura sub corpul novelistului.
-Ce?Spune-mi ca nu vrei.Intreaba scriitorul sarutandu-l pe gat.
-Nu este ca nu vreau.Aum am chef de o plimbare.Diseara este perfect.Spune solistul inghitind in sec.
-Bine.Dar te avertizez ca diseara nu voi mai fii asa bland.
Cand s-a ridicat din pat,novelistul a constatat cu stupoare ca hainele lui Shuichi erau ude datorita prosopului cu care era invelit.
-Vrei sa te ajut sa te schimbi?Intreaba Eiri in timp ce ii deschidea nasturii de la pantaloni.
-Daca vrei tu...Raspunde cantaretul emotionat.
Dupa ce Shu a scapat de hainele ude,au plecat spre restaurantul statiunii de munte.Pe drum,Shuichi ii spunea diferite lucruri romancierului,care,incepea sa se enerveze.
-Yuki,tine-ma de mana!
-Dar acum ce fac,cretinule?
-Whaa,esti rau cu mine!Spune cantaretul prefacandu-se ca plange.
-Nu te mai prostii sau voi fi nevoit sa iau masuri.
-Bine.Raspunde Shu facand pe suparatul.
Dupa un mic-dejun linistit,cei doi se aflau in fata restaurantului,incercand sa ajunga la un acord in legatura cu plimbarea lor.
-Hai sa mergem la rau.Te rog Yuki.Spune solistul agitandu-se precum o pisica careia i se facea baie.
-Bine,de data asta facem ca tine.Sa mergem.Raspunde novelistul convins de rugamintile lui Shu.
Cand au ajuns la locul mult ravnit de solist,au ramas muti de uimire din cauza frumusetii locului care semana cu un paradis:raul limpede curgea lin,muntele era acoperit cu o patura moale si verde,iar fluturasii zburau deasupra florilor multicolore.
-Nu-i asa ca este minunat?Intreaba Shindo placut impresionat de maretia acelui loc atat de simplu,dar totusi atat de frumos.
-Ba da.Este un peisaj de vis.Raspunde scriitorul privind in jurul lui.
-Hai sa facem baie!Striga Shu vesel.
-Ai inebunit?Daca ne vede cineva?
-De cand esti tu timid?Intreaba cantaretul curios.
-Bine...in rau cu tine!Raspunde romancierul impingandu-l pe Shuichi in apa rece.
-De ce ai facut asta?Tu nu intri?
-Acum ce fac?Spune Yuki zambind.
Romancierul se dezbraca usor sub privirea plina de dorinta a cantaretului caruia,in acel moment,nimic nu i se parea mai perfect.

[Mikomi_Aikou]

Aoleu, maica...m-ai omorat. Credeam ca imi place capitolul cand Yuki l-a luat pe Shu cu masina, dar se pare ca m-am inselat...
Te anunt pe aceasta cale, draga mea prietena, love_yuki_eiri ...ca acest capitol m-a fascinat.
Abia astept sa vad ce va mai urma?
Te pup dulce

[Lye]

O zii agitata


Soarele fierbinte si auriu usca picaturile de apa ce stateau nestingherite pe trupurile celor doi iubiti.Linistea acelui paradis al naturii a fost perturbat de energicul Shuichi.
-Esti dragut sa numai canti?Intreaba Yuki exasperat.
-De ce sa ma opresc?Vocea mea este atat de cristalina.Raspunde Shu in timp ce alerga cativa fluturasi.
-Lasa fluturii si vino pana la mine.Spune romancierul cu un zambet pervers.
Inainte ca solistul sa se aseze pe iarba,Eiri ii trase corpul peste al lui si il imbratisa cu putere.
-In bratele mele esti ca o pisicuta.Iti pot simti inima cum bate,corpul cum iti tremura,si buzele care ard de nerabdare sa fie sarutate.Spune novelistul in timp ce mangaia corpul gol al lui Shu.
-Yuki,nu sunt pisica!Spune solistul rosind.
-Dar ce esti?Intreaba scriitorul curios.
-Sunt...
Buzele cantaretului au fost sarutate intens de novelist,Shuichi nemaiputand scoate nici o vorba.Doar savura din plin acel moment plin de pasiune si dorinta.
Intunericul se lasa usor peste crestele semete ale muntilor,ce pareau niste monstrii adormiti in negura noptii.Din vila romancierului se auzeau zgomote si strigate ce trezeau suspiciuni.
-Yuki!Opreste-te ca ma doare!Striga cantaretul aproape plangand.
-Daca te mai zbati,nu voi mai putea sa ti-o bag.Raspunde scriitorul nervos.
-Mai incet,te rog!Spune Shu nemaiputand rezista durerii.
-In sfarsit a iesit.Raspunde novelistul usurat.
-Numai vreau!Te rog Yuki.Spune Shu stergandu-si lacrimile ce izvorau din ochii lui ce implorau indurare.
-Cine te-a pus sa nu iti tai unghiile la timp?Acum taci si rabda.
-Pielea!Striga solistul cu toate puterile.
-Inceteaza sa te mai vaiti sau iti jur ca te leg.Spune scriitorul ajuns la capatul rabdarii.
Dupa aproximativ jumatate de ora de chin si nervi,proba la care a fost pus la incercare novelistul,a luat sfarsit.
-Ce unghii frumoase am.Spune cantaretul mandru.
-Este ultima oara cand incerc sa iti fac pedichiura.Spune romancierul punandu-se in patul moale acoperit cu asternut alb.
-Iarta-ma,dar chiar a durut.
-Bine,acum hai sa dormim.Sunt foarte obosit.
-In regula.Noapte buna Yuki.
Chiar daca in timpyl zilei caldura dogorea peste statiune,noaptea,temperatura ajungea la limita inghietului.Romancierul nu putea adormii din pricina unor ganduri ce nu vroiau cu nici un chip sa ii dea pace.Cand s-a intors pe partea cealalta a patului,l-a zarit pe Shuichi care tremura din cauza frigului.Neputand rezista tentatiei,scriitorul si-a imbratisatiubitul,alungand frigul ce ii strabatea corpul solistului.Atmosfera devenise atat de placuta,incat Eiri inchise usor ochii si somnul puse imediat stapanire pe el.
Dupa o noapte rece,Soarele isi lua din nou angajamentul sa incalzeasca minunata statiune de munte.Picaturile de raua paraseau cu greau aceasta lume de vis.In vila,novelistul a fost trezit brusc de Shuichi,care,se parea ca citea.
-Big and hard...ce-o mai fii si asta?Spune cantaretul confuz.
Imediat ce a auzit fraza,scriitorul s-a ridicat ca ars din pat.
-Yuki,ce bine ca te-ai trezit.Mi-amm cumparat o revista in limba engleza!Spune Shu vesel.
-Idiotule!Nu vezi ca este o revista pentru adulti?Nu pentru copii rasfatati ca tine.Raspunde romancierul smulgandu-i materialul obscen din mana.
-Dar totusi,ce inseamna acel cuvant?Intreaba cantaretul curios.
-Vei afla diseara.Raspunde Eiri cu o voce seducatoare.
Shuichi nu stia cum sa reactioneze la dulcea amenintare a novelistului.Nu isi putea oprii trupul din acel tremurat ce ii dadea fiori pe sira spinarii.Totul era atat de bine,incat cantaretul nu vroia sa se gandeasca la ce se va intampla atunci cand visul se va termina,si cei doi vor fi nevoiti sa se reintoarca in Tokyo.

[hikari marina]

Ce pot sa spun despre acest fic,este...f interesant.Dupa parerea mea meriti un 10++.Abia astept continuarea,chiar daca nu ti-am comentat pana acum,asta nu inseamna ca nu am citit.Gambate
Era sa uit, chiar ai stiut sa pacalesti cititorul, cine are imaginatie perversa avea la ce sa se gandeasca la scena cu unghiile.
Hopa...se vede ca shu inca e un copil, daca nu stie ce contine revista...

[Mikomi_Aikou]

Tu chiar vrei sa iau foc. Nu de alta, dar vad deja stelute verzi...si tiuit prin urechii, gandindu-ma la ce va fi si ce va afla Shuichi.
Daca ar fi sa dau o nota eu ti-as da 100...si asta mi se pare mica.
Succes.

[Lye]

Furtuna


Dupa o zii absolut incendiara,intunericul ingropa muntii intr-o haina neagra.Vantul rece sufla usor printre frunzele arborilor inalti,smulgand usor frunzele acestora.Luna misterioasa vegea asupra paradisului ce parea sa fie cufundat intr-un somn adanc.In vila,cei doi iubiti se odihneau in patul moale si mare,acoperit cu lenjerie alba de matase.
-Yuki!Striga Shuichi in timp ce privea lumina din varful muntelui care parea sa clipeasca.
-Ce mai vrei?Raspunde novelistul intrigat.
-Imi este foame.Vine replica plina de blandete a cantaretului.
-Dute si mananca.Cred ca mai sunt niste pungi de chipsuri in rucsac.Raspunde Eiri schimband nostalgic canalele televizorului.
-Tu vrei?Intreaba Shu in timp ce cauta hrana.
-Eu nu mananc porcarii.Raspunde scurt romancierul.
-"Eu nu mananc porcarii"...ce sa-ti spun.Spune solistul mofturos.
-Ai comentat ceva,Shuichi?Intreaba scriitorul ridicand din spranceana.
-Cine eu?Bineinteles ca nu!Raspunde cantaretul chicotind.
In timp ce rontaia chipsuri,solistul vorbea cu Eiri,nestiind ca acesta,din cauza oboselii acumulate,dormea de ceva timp.
-Cum iti spuneam...Yuki?Ai adormit deja?Cat de nevinovat si angelic esti atunci cand dormi.Spune cantaretul privindu-l cald pe novelistul care era in tara viselor.
Dupa ce a terminat de servit "cina",Shuichi s-a grabit sa mearga la baie pentru a se spala pe maini,dar fara sa isi dea seama ca gresia era uda,a alunecat,facand un zgomot infernal si astfel trezindu-l pe romancier.
-Au!Striga solistul plangand.
-Ce ai facut?Intreaba novelistul buimac.
-Am cazut.Yuki,ma doare rau!Spune cantaretul in timp ce isi stergea lacrimile ce pareau sa nu se mai opreasca sa curga din ochii lui tristi.
-Copil neatent ce esti.Trebuia sa iti dai seama ca este apa pe gresie de cand am facut baie.Vino in pat sa te vindec.Spune Eiri luandu-si iubitul ranit in brate si asezandu-l pe pat.
-Ce faci?Nu pune spirt ca ustura!Striga Shu muscand din perna.
-Este necesar sa dezinfectez rana.Altfel se poate agrava,si cine stie ce se poate intampla.Raspunde scriitorul sufland usor peste rana.
-Cand tu esti alaturi de mine,orice rana este o alinare.Spune cantaretul privindu-l pe novelist in ochii.
-Gata.Ti-am bandajat genunchiul.Acum hai in pat sa dormim.Presimt ca va venii o furtuna ingrozitoare.
-De ce spui asta?Intreaba solistul speriat.
-Arunca-ti o privire spre cer.Raspunde novelistul tinandu-si iubitul in brate.
Intr-adevar,cerul instelat al noptii era plin de norii furiosi care pareau sa nu aduca nimic bun.Pana si astrul noptii era acoperit.
-Yuki,imi e frica!
-Stai linistit.Cat timp esti cu mine,nu ti se poate intampla nimic.Acum hai sa dormim.
-Bine,dar sa nu te intorci cu spatele la mine.Spune solistul tremurand.
Nu dupa mult timp incepu o ploaie foarte puternica.Tunetele cutremurau muntii,iar fulfgerele luminoase brazdau cerul negru.Era o panorama apocaliptica.Si ca meniul sa fie complet,un tunet puternic zgufui statiunea,facandu-l pe Shuichi sa tipe.
-Yuki!Spune acesta sarind din pat.
-Ce s-a intamplat?
-Imi este frica!Spune cantaretul tremurand ca o pisica.
-Nu imi vine sa cred cat de tare te poate speria un biet tunet.Spune scriitorul zambind usor.
-Numai rade de mine!Tie de ce iti este frica?
-Mie?Nu imi este frica decat de Dumnezeusi de nenorocitul de redactor.Raspunde Yuki razand cu pofta.
-Iti bati joc de mine.Spune Shu facand pe suparatul.
-Vino la mine in brate.Si te voi face eu sa uiti de aceasta teama nejustificata.
Romancierul il apuca pe Shuichi de barbie si il saruta cu putere.Cantaretul era atat de implicat emotional in acel sarut,incat uita de furtuna care parea fara sfarsit ce se desfasura afara.nici tunetele si nici fulgerele nu il puteau face pe cantaret sa intrerupa acel moment in care pasiunea si iubirea dominau atmosfera.

[Lye]

Dupa Furtuna


Dupa o noapte agitata,soarele a rasarit din nou in minunata statiune de munte.Picaturile de ploaie se evaporau usor de pe acele verzi ale brazilor falnici.Pasari mici zburau deasupra vilei romancierului.Totul era atat de linistit.Razele aurii si calde mangaiau chipul adormit al cantaretului.Cand ochii lui movi s-au deschis,au intampinat o panorama minunata:un Yuki Eiri imbracat doar intr-un sort alb,cu parul ciufulit,stand rezemat de geam si fumand linistit o tigare.
-Buna dimineata.Spune Shu cascand.
-Neatza somnorosule.Raspunde scurt scriitorul.
-De ce te uiti atat de atent pe geam?Intreaba solistul curios.
-Ma tem ca astazi nu vom putea iesi nicaieri.Raspunde romancierul in timp ce isi trecea mana prin parul blond.
-De ce?Este atat de frumos afara.Spune shu in timp ce privea nedumerit peisajul de dincolo de geam.
-Acum este placut,dar se pare ca furtuna de aseara a lasat urmari:noroi si cativa arbori care au rupt firele de electricitate.Raspunde Eiri oftand.
-Pai si ce facem toata ziua in casa?Intreaba Shu cu o fata de copil nevinovat.
In acel moment novelistul il privii cu niste ochii plini de dorinta si pasiune,cum numai el putea sa priveasca pe cineva in felul acesta.
-Tu ce crezi?Intreaba Eiri lingandu-si usor buzele.
-Ne uitam la televizor!
-Prostule,ai uitat ca nu avem electricitate?
-Nu se poate asa ceva.Spune Shu smulgandu-si parul roz.
-Ba da.Din pacate pentru tine,din fericire pentru mine.Spune scriitorul cu un zambet pervers pe chip.
-De ce spui asta?
-Nu conteaza.Vino pana la mine.Spune novelistul privind in continuare pe geam.
Shuichi se apropia usor de Yuki,care semana cu un tigru gata sa isi sfasaie prada lipsita de aparare.
-Urca-te pe masa.Spune Eiri cu o voce autoritara.
-De ce?Intreaba confuz solistul
-Am spus sa te urci pe masa.Repeta novelistul cu acelasi ton autoritar.
Cantaretul s-a conformat poruncii primite din partea iubitului sau,si cu tragere de inima se urca pe masa maro,construita din lemn masiv.Scriitorul se apropie de el si prinzandu-i picioarele intre ale lui,incepu sa ii deschida usor nasturi de la bluza de pijama.Cantaretul se inrosii precum racul,si incepu sa tremure in fata blondului care ii furase inima.
-Spune-mi ca nu iti doresti sa fii al meu.Spune scriitorul in timp ce il saruta pe gat pe Shu,care,tremura mai tare ca niciodata.
-Yuki...
-Ba da.De ce sa neg?Spune solistul muscandu-si buzele de placere.
Eiri il lua pe Shuichi in brate,si il aseza pe pat.Corpul lui era asezat peste cel al cantaretului,putand simtii viteza cu care bate inima acestuia.Romancierul indeparta bluza de culoare alba ce acoperea trupul lui Shu,sarutandu-i in continuare buzele tremurande.Dar cand totul devenea mai pasional,se auzii o ciocanitura in usa vilei.
-Cine este nenorocitul care ma deranjeaza in asemenea moment.Vin imediat.Spune Eiri in timp ce isi lua nervos camasa pe el.
Putin iritat ca a fost deranjat intr-un moment de maxima intensitate,scriitorul deschide usa de culoare alba a casei.
-Buna ziua domnule.
-Buna ziua.Raspunde Yuki politicos.
-Am venit sa va anunt ca pana de curent va mai dura cel putin astazi.
-In regula.Atat?Intreaba Eiri plictisit.
-Da domnule.Ma scuza-ti pentru deranj.O zii placuta.
-La revedere.
Dupa ce inchise usa,romancierul se intoarse la Shuichi,care il astepta cuminte.
-Sa continuam unde am ramas.Spune novelistul dandu-si camasa jos.
-Ce vroia domnul acela?Intreaba Shu curios.
-Sa imi spuna despre pana de curent.Acum lasa-l pe omul acela si sa continuam unde ramasesem.Spune scriitorul cu un zambet siret pe chip.
Pasiunea dintre cei doi crestea cu fiecare minut care trecea.Fiecare sarut al romancierului lasa o urma adanca pe corpul solistului,care,se simtea in al noualea cer.Atingerile lui Yuki erau pe cat de blande,pe atat de pasionale.Picaturile de transpiratie udau asternutu alb,care,pastra urma iubirii dintre cei doi.Noaptea abisala se lasa peste muntii falnici,acoperiti cu brazi verzi si inalti.Luna se ridica din nou pe tronul ei,luminand cerul negru al noptii.



*

* *



Dupa o noapte fierbinte,in care pasiunea si iubirea au dominat atmosfera dormitorului,Yuki a fost trezit brusc de un zgomot puternic.Buimac,a inceput sa intrebe:
-Ce s-a intamplat?
-Cred ca o sa ma omori.Spune Shu inghitind in sec.
-Ce ai facut?Intreaba romancierul speriat.
-Ti-am scapat laptopul.Raspunde solistul schitand un zambet.
-Ce ai spus?Cine ti-a dat tie voie sa pui mana pe el?Striga romancierul facand sa rasune vila.
-Am vrut sa citesc una dintre nuvelele tale,dar l-am daramat din greseala cu cotu.Spune solistul cu parere de rau.
-Nu poti sa stai fara sa distrugi ceva?Nu ai stare?Triga novelistul nervos.
-Iarta-ma Yuki.A fost un nefericit accident.
-Sper ca nu a patit nimic.Pentru ca daca s-a intamplat excat contrariul,iti garantez ca vei plati scump.
Shuichi era atat de speriat de amenintarea venita din partea romancierului,incat nu mai era in stare sa ii spuna acestuia care a fost urmarea cazaturii.
-Pai stii...
-Ce sa stiu?Spune scriitorul ajuns la exasperare.
-I se cam misca ecranul.Si i-a sarit un buton.Spune Shu simtitnd cum il trec valuri de caldura.
-Poftim?Cred ca in acest moment iti arde de glume.Adu-l imediat la mine.
-Bine.Eu ma duc sa iau ceva de mancare.Spune solistul incercand disperat sa gaseasca o iesire din aceasta situatie.
-Pleaca pana nu ma enervez mai mult decat trebuie.
-Am plecat.Spune cantaretul iesin din camera.
Dupa plecarea lui Shu,Eiri a constatat cu stupoare ca ecranul s emai tinea intr-un sururb,si ca ii sarise tri butoane,nu unul,cum mintise Shuichi.Cu nervii intinsi la maxim,Yuki incepu sa strige prin camera.
-Sa nu te mai intorci,ca te omor!
Intre timp,solistul se apropia usor de camera unde se afla cel mai nervos barbat din intreaga Japonie.Cu pasi marunti,Shu intra in camera.
-Am sos...
Dar nu a mai putut termina propozitia.Privirea ucigatoare a romancierului ii strapunse corpul,infigandu-se exact in inima.
-Ia loc pe fotoliu.Spune calm novelistul.
-Stii Yuki...
-Am spus sa iei loc.
-Bine.Spune cantaretul conformandu-se poruncii primite de la Eiri.
-Stii ce ai facut,nu?Pe langa faptul ca mi-ai stricat laptipul,m-ai mintit.Spune acesta trecandu-si mana prin par.
-Mi-a fost teama.Privirea care ai avut-o cand ai auzit ca l-am scapat,nu as mai vrea sa o vad niciodata.Spune Shu tremurand.
-Drept pedeapsa,nu te voi bate.
-Ce bine.Raspunde solistul usurat.
-Ceea ce iti voi face va fii mult mai rau.Urmatoarele patru zile cat mai stam aici,nu vei mai dormi langa mine.Fotoliul pe care stai este destul de confortabil.
-Nu imi poti face asta.Spune Shu suparat.
-Ba uite ca pot.Si multumeste-te ca nu te pun sa imi iei laptop nou.A,astazi nu mananci.
-Nu pot trai fara hrana.
-Incearca si ai sa vezi ca nu e asa greu.Asta e pedeapsa care o meriti pentru ca te bagi in lucrurile mele.Eu ma duc sa ma plimb.Spune romancierul in timp ce lua cheile de la masina.
-Vin si eu.Spune Shu ridicandu-se de pe scaun.
-Nu vii nicaieri.Ai uitat ca esti pedepsit?Vin mai tarziu.Pa si vezi ce faci.
Yuki plecase.Shuichi nu putea sa creada ca iubitul sau se tinu de cuvant si il lasa singur in camera.Fara hrana,fara curent,doar el si constiinta lui.Ajungand la masina,Yuki se gandea ca poate a fost prea dur cu bietul Shu,care,nu vroia decat sa ii citeasca nuvelele.Dar nu exista cale de intoarcere.
Intunericul se lasa usor peste statiunea montata.Dupa cateva ore petrecute afara,Yuki se intoarse acasa.
-Unde ai fost?M-am ingrijorat.Spune Shu trist.
-Sa ma plimb.Acum vreau sa dorm.Raspunde romancierul scurt.
-Si eu ce fac?Intreaba solistul confuz.
-Tu dormi pe fotoliu.Asa am spus,asa ramane.Raspunde novelistul cu un ton autoritar.
Nemaiputand contesta decizia romancierului,Shuichi se aseza pe fotoliul de culoare maro.Nu dupa mult timp,vocea solistului se auzea in camera linistita.
-Yuki.
-Ce mai vrei?Intreaba romancierul iritat.
-Imi este frig.Raspunde Shuichi cu vocea tremuranda.
-Ia o patura si inveleste-te!Acum taci si lasa-ma sa dorm.
Pe la ora doua noaptea,Yuki se trezii sa bea un pahar cu apa.Cand se intoarse din bucatarie,isi zarii iubitul chircit pe fotoliu,dezvelit si tremurand de frig.Fiindu-i teama ca va racii,Yuki si-a calcat pe mandrie si l-a luat pe Shu in pat.Pret de cateva minute,romancierul l-a privit pe solist cum dormea.Era atat de cuminte,de inocent.Eiri a trebuit sa isi muste buzele din cauza dorintei de necontrolat care incepea sa puna stapanire pe el.Somnul incepea sa puna stapanire pe novelist,care,isi lua iubitul in brate si adormii imediat.


Vreau sa va dau o veste:Gravi Fic se aprope de final.Am vrut sa aman pe cat de mult posibil...dar nu se mai poate.