17-01-2010, 06:19 PM
hei buna! sunt noua...si m-am decis sa pun si eu un fic...
nu stiu cat de bun este...deoarece sunt incepatoare...
ficul este al meu, chiar daca il mia gasiti si pe alte forumuri...
sper sa ma criticati....sa fie dure, pot suporta...
Lectura placuta!
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto, decat cele creeate de mine, si nu fac profit pe urma acestor personaje, intamplari.
Capitolul 1: Fiecare poveste trebuie sa inceapa cu un inceput...
Capitolul 2: "Ce se intampla cu mine?"
Poze:
setsuna: http://photos4.hi5.com/0119/091/363/t3Jir5091363-02.jpg
gaara: http://cdnec.livevideo.com/image/10/136010/83177_pm.jpg [ignorati imbracamintea aia....]
brunetul: http://media.photobucket.com/image/sasuk...asuke6.jpg
sakura: http://www.narutopictures.biz/pics/sakura-01.jpg
Inelul lui Gaara: http://www.jadealliance.ro/images/upload.../A0240.jpg
nu stiu cat de bun este...deoarece sunt incepatoare...
ficul este al meu, chiar daca il mia gasiti si pe alte forumuri...
sper sa ma criticati....sa fie dure, pot suporta...
Lectura placuta!
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto, decat cele creeate de mine, si nu fac profit pe urma acestor personaje, intamplari.
Capitolul 1: Fiecare poveste trebuie sa inceapa cu un inceput...
O zi ca oricare alta isi face prezenta, ince, incet. Soarele nu intarzie sa apara si se ridica in inaltul cerului, imprastiind raze de lumina. In acel moment, toate vietatile, adormite, se trezesc la viata si isi incep rutina de zi cu zi. Cel mai ciudat era anotimpul. Calendaristic, primavara trebuia sa apara pana in mometul de fata, dar se pare ca intarzie cateva zile, timp in care iarna va domina, imprastiind in jurul sau fulgi albiciosi, mari, mici, de toate marimile si formele. Pamantul era imbracat in totalitate in alb, iar crengile copacilor erau inghetate, pe scoarta acestora fiind turturi reci si umezi. Toti adolescentii asteptau primavara, nu pentru ca se duceau la scoala, ci pentru ca s-au saturat de atata zapada si de atata frig, de nu puteai iesi din casa. Tot vorbind de adolescenti, asa eram si eu, o eleva a liceului din Konoha. Numele meu este Setsuna Noelle. Imi tin mana in falca si priveam plictisita pe fereastra, ochii mei abisali uitandu-se fix la un cuib, ce a fost parasit de pasari, ele zburand in "tarile calde". Parul meu brunet ca abanosul era lasat desprins, stand lejer pe umeri. In acest moment, profesorul enervant de matematica scrie o asa-zisa tema pentru maine, lasand urme albe pe tabla neagra. Desigur, si de data aceasta nu o voi face. O sa gasesc o scuza, ca a trebuit sa am grija de o verisoara sau ca am avut antrenamente si tot asa, el crezandu-ma de fiecare data, ca fraierul. Nu stiu cum de un profesor poate fi atat de batut in cap. Mereu ma intrebam acest lucru, dar niciodata nu primeam raspunsul. Barbatul cu parul argintiu imi striga numele, facandu-ma sa las cuibul din ochi si sa-mi intorc privirea spre el. Oare ce dracu' mai vroia de data asta? Era cel mai enervant profesor din tot liceul, sau daca ma gandesc mai bine, ii uram pe toti, ei la randul lor detestandu-ma pe mine. Ei bine, nu ma interesa ce spuneau sau ce credeau despre mine. Profesorul, imi mai pronunta odata numele, insistand sa ma ridic de pe scaunul nu prea comod pe care statea. Eu fac contrar ceea ce cerea acesta si stai bine-merci la locul meu fara macar sa il bag in seama. Iesindu-si din fire, se enerva si patu cu pumnul in catedra, dandu-mi de inteles ca si-a pierdut cumpatul, ca in fiecare zi, cei drept, si asta ma bucura nespus. Imi placea sa vad cum cei din jurul meu sufera, dar nu oricine. Exceptie faceau prietenele mele, ce era mereu cu capu' in nori, gandindu-se intr-una numai la baieti, of, de nu mi-ar placea, le-as bate de ar termina cu molipseala lor, si familia. Poate ca nu aveam eu cine-stie-ce parinti minunati, mega bogati, dar ii iubeam. Caruntul prof a incetat bataia in lemn cand a auzit sunetul clopotelului, mult dorit de colegii mei, detestat de mine. Dar, ca sa recunosc, imi era de mare ajutor in unele situati, atunci cand eram scoasa la tabla, ca sa rezolv o problema, pe care nici dracu' nu cred ca stia s-o calculeze. Clasa se golea cu fiecare secunda care trecea. Ramanand singura, acea liniste devenea din ce-in-ce mai enervanta si coplesitoare, asa ca ma hotarasc sa ma indrept si eu spre sala de sport, caci acesata ora urma. Nu prea eram incantata de aceasta materie. Trebuia sa stau pe banca, deoarece nu faceam parte din echipa de baschet sau macar din cea a majoretelor. Of, cat le detestam! Se dadeau pe langa baieti, si incercau sa flirteze cu ei, da' nu le reusea niciodata ceea ce vroiau, si dadeau vina pe mine, ca proastele, ca cica le-am intimidat. Cat ma pot enerva niste fandosite! Mai ales capitanul majoretelor, cea mai fitoasa eleva din intreg campusul. Ii placea sa se dea mare cu cine-stie-ce baiat bogat care ia picat in plasa. Aceasta "miss", cum se considera, si toata lumea zicea dupa bunul plac, deoarece nu aveau tupeul sa ii spuna adevarul, avea parul rozalui, precum petalele florilor de cires. Urasc rozul! Cred ca este singurul lucru ce il detest. Cred ca din cauza ei mie nu-mi place rozul. Imi amintesc foarte bine, inainte sa o cunosc, iubeam rozul si ma imbracam precum o bombonica. Ca sa completez imaginea hidoasa ce in fiecare zi imi aparea in fata, ochii ei sunt verzui, pali, precum firicelele de iarba proaspat incoltite. Ma asez pe banca din lemn de brad, si, decat sa urmaresc niste parasute care sar intr-una, mai bine ma uitam la baieti cum se antrenau, nu ca mar interesa vreunul. Deodata, ochii imi sunt captati de o silueta, evident fiind de baiat pentru ca nu ma interesau fetele, dupa mine sunt niste fiinte insuportabile, caodata imi doresc sa nu ma fi nascut fata, musculos, dragut, care incerca sa dea un gol, incercarea esuandu-i. Parul sau era rosu, ca focul incins, iar mai mult de atat n-am putut vedea. Ochii mi se fac mari, cat cepele cand imi dau seama ca din spate vine in viteza un alt coechipier de al sau, care baga mingea mare, maronie, in cos, inscriind un punct pentru echipa sa. Pe langa suvitele brunete ce ii stateau ravasite pe chip, ii alunecau picaturi de sudoare, ce se prelingeau pe barbie, gat, apoi bust, sfarsind tragic pe podeaua verzuie. Profesorul sufla din fluier, pentru a anunta o pauza, si imi inmana un prosop albicios, pe care ma ruga sa il dau unuia numit "Gaara". Nici nu mi-am dat seama ca aveam pe cineva in scoala cu numele Gaara, caci se parea ca era cu un an mai mare ca mine. Dar, ca sa ma amagesc si mai mult, eu abia daca imi cunosteam colegii de clasa foarte bine. Imi aplec capul, dand in sens de dezapobare si fac ceea ce mi-a cerut handicapatul ala de profesor. Ma indept spre partea baietilor, cautandu-l pe cel cu pricina. Intreb fiecare adolescent in parte, toti raspunzandu-mi la fel "Nu", un nu sec si fara vlaga. Mai observ un singur tanar care ramasese neintrebat. Micioarele lungi si zvelte, acoperire de blugi negri, ma duceau spre el. Cand ajung in fata lui, il intreb daca numele "Gaara" ii apartine, iar acesta imi raspunde afirmativ. Ii intind mana cu prosopul, dupa care el il ia repede si spucind, punandu-si-l in jurul gatului, stergand putin din sudoarea ce ii invada corpul, facandu-ma sa cred ca a fost un uragan, dar unul de durata scurta. Lasandu-ma fara cuvinte, ridic putin din spranceana, intrebandu-ma in minte "Ce a fost asta?". Pe langa mine, trece brunetul ce inscrise golul de mai devreme. Ii observ ochii abisali de sub suvite, ochii mei devenind mari si luciosi. Spune in badjocora "Ce ratat esti Gaara! Data viitoare cand incerci sa dai un gol, aminteste-ti ca iti trebuie si coordonare! Baschetul nu este un joc de tanci, asa ca poarta-te ca atare, daca vrei sa ramai in echipa." Mi se facea scarba de persoana ce e afla in fata mea. Imi venea sa-l omor pentru ceea ce a spus. Ma uit la roscat si raman uimita. Acesta nu avea nici o miscare. Statea pur si simplu si se uita la mingea, cu modele albe, din fata lui, dupa care, cu putina ezitare ma intreba:
-Am fost jalnic, nu?
Raman muta.Vocea sa era atat de melodioasa, incat simteam ca nu-mi mai am pamantul sub picioare. Pentru prima data nu vroiam sa ranesc pe nimeni, pe care abia il cunosteam, dar nu puteam spune ca ceea ce sinteam era mila, ci uimire.
-Nu pot spune ca ai fost jalnic, doar putin stangaci. Nu trebuie sa te invinovatesti pentru ceva de care nu esti vinovat. Nu este vina ta ca ai o zi proasta. ii spun, facandu-mi putin curaj cand acesta era pe punctul de a parasi incaperea. Ramase neclintit pentru cateva secunde, dupa care spune "Merci!". In coltul gurii, arat un mic zambet, lasand la vedere dintii perfecti, nu ca m-as lauda cu asa ceva. Ma asez pe banca si constat cu stupoare, ca ceva ma deranza. Ma ridic destul de nervoasa, dar observ ca obiectul de vina era un inel, destul de frumos, si scump, din aur veritabil, si ma intreb daca acela este al lui Gaara sau nu. Il iau in mana si il pun pe degetul aratator, sperand sa il revad pe roscat si sa ii dau comoara. Sigur insemna mult pentru el. Ma asez inapoi pe locul in care statu' Gaara si privesc inelul, ce mi se potrivea de minune, nu ca as purta inele la degete, dar totusi imi placea, gandindu-ma intr-una la el. Nu va ganditi ca imi place. Abia l-am vazut, cunoscut si deja "Te iubesc" si chestii dinastea. Nu. Nu-s o usuratica dinaia care se f**e cu toti bogatanii pentru bani, sau mai stiu eu pentru ce... Ma ridic repede si plec la baie, observand-o pe rozalia aia nesuferita care se indreapta spre mine, cu tupeu ei imens dupa ea. O auzeam gafaind, cred ca din cauza antrenamentului ala prost si bun de nimic. Oricum asta nu ii incuraja pe baieti, da faceau si ele ce le zicea Sakura. Acesta este numele capitanului. Of, niciodata nu-l pot uita! Firar! Incep sa grabesc pasul, sa ies mai repede din sala aia nenorocita de sport, pana ma simt eliberata.
-Am fost jalnic, nu?
Raman muta.Vocea sa era atat de melodioasa, incat simteam ca nu-mi mai am pamantul sub picioare. Pentru prima data nu vroiam sa ranesc pe nimeni, pe care abia il cunosteam, dar nu puteam spune ca ceea ce sinteam era mila, ci uimire.
-Nu pot spune ca ai fost jalnic, doar putin stangaci. Nu trebuie sa te invinovatesti pentru ceva de care nu esti vinovat. Nu este vina ta ca ai o zi proasta. ii spun, facandu-mi putin curaj cand acesta era pe punctul de a parasi incaperea. Ramase neclintit pentru cateva secunde, dupa care spune "Merci!". In coltul gurii, arat un mic zambet, lasand la vedere dintii perfecti, nu ca m-as lauda cu asa ceva. Ma asez pe banca si constat cu stupoare, ca ceva ma deranza. Ma ridic destul de nervoasa, dar observ ca obiectul de vina era un inel, destul de frumos, si scump, din aur veritabil, si ma intreb daca acela este al lui Gaara sau nu. Il iau in mana si il pun pe degetul aratator, sperand sa il revad pe roscat si sa ii dau comoara. Sigur insemna mult pentru el. Ma asez inapoi pe locul in care statu' Gaara si privesc inelul, ce mi se potrivea de minune, nu ca as purta inele la degete, dar totusi imi placea, gandindu-ma intr-una la el. Nu va ganditi ca imi place. Abia l-am vazut, cunoscut si deja "Te iubesc" si chestii dinastea. Nu. Nu-s o usuratica dinaia care se f**e cu toti bogatanii pentru bani, sau mai stiu eu pentru ce... Ma ridic repede si plec la baie, observand-o pe rozalia aia nesuferita care se indreapta spre mine, cu tupeu ei imens dupa ea. O auzeam gafaind, cred ca din cauza antrenamentului ala prost si bun de nimic. Oricum asta nu ii incuraja pe baieti, da faceau si ele ce le zicea Sakura. Acesta este numele capitanului. Of, niciodata nu-l pot uita! Firar! Incep sa grabesc pasul, sa ies mai repede din sala aia nenorocita de sport, pana ma simt eliberata.
Capitolul 2: "Ce se intampla cu mine?"
Incep sa grabesc pasul, sa ies mai repede din sala aia nenorocita de sport, pana ma simt eliberata. Alerg sper intrarea in cladire. Nu stiu de ce faceam asta. Eram uimita de atitudinea mea. Doar anul trecut, cand m-am trasferat aici, mai faceam asta. Oare ce m-o fi facut sa ma comport in asa fel? Cum dau de ghiuveta veghe, putin ruginita, beau din lichidul trasparent, dupa care ma storpesc pe fata fina. Pe langa chipul meu rautacios, ce in spatele lui se ascundea unul bland, apa curgea lin, pana imi paraseste corpul, cazand pe gresia albastruie, spargandu-se in mi si mi de picaturi, mici, minuscule, unele din ele fiind atat de mici, incat nici nu le pot vedea. Imi deschid ochii, genele fiind incarcate de picaturi, picaturile ce deveneau calde, si se contopeau cu picaturile de sudoare. In acea clipa, nu stiam ce sa fac. As fi vrut sa plec de la ore si sa ma duc pe undeva unde sa ma plimb, da' parca ceva nu ma lasa. Si nu stiu ce ar putea fi. In minte mi se aprinde un beculet, care imi trasmitea o idee prin firicelele acelea inexistente. Alerg pe scari, tinandu-ma cu mana dreapta de balustrada. Cum scap de scarile, ce parca nu se mai terminau, stabat coridorul in pasi grabiti pana ajung in dreptul usii din lemn a clasei. Of, cat o desprituiesc! Pun mana pe manerul ala rece si rotund si trag cu putere. Usa era incuiata. Ca proasta trageam de ea. Ma dau cu capu' de usa lacuita, incruntand din sprancene. Ma durea ingrozitor crestetul capului la contactul cu aceasta, dar o meritam. Cum de am uitat ca proasta aia de Jasmine a incuiat usa cu chieia? Ma intrebam pentru sine, pana imi vine ideea sa ma duc la femeile de servici sa imi deschida usa. Alerg din nou pe coridor, cobor scarile din ciment, mai grabita decat cand am venit si dau nas in nas cu gardianca. F**k! Iar ma v-a luat la intrebari; ca unde m-am dus, de ce nu sunt la ore...si tot asa pana ma scoate din sarite. Ma indepartez usor, fara ca ea sa isi dea seama. Ce tembela poate fi o femeie, imi e rusine ca m-a nascut maicamea fata! Scap usor de gura ei, la fel si urechile mele scapand de vocea ei enervanta. Mergeam pe coridor, parca ceva mai incet decat prima data, dar tot fugeam, si pe la tample imi apar cateva picaturi de sudoare. Cizmele mele cu toc faceau un zgomot infernal, dar pentru mine unul placut. Caci, cu ele imi faceam dreptate calcandu-i pe boii de colegi fix pe degetele picioarele, pe care le nimeream si eu, imi faceam liniste, cand vroiam sa fiu ascultata de cei din jur si atunci cand vroiam sa atrag atentia cuiva. Chiar daca nu-mi place sa o recunosc, dar sunt fata, asa ca trebuie sa ma comport si eu cumva ca sa ma fac remarcata, nu? Acum sa revenim la povestea mea de viata. Faceam zgomot cu tocurile, ce nu erau mai mari de 7-8 centimetri. Ei bine, nu stiu cat de mari erau, caci nu am stat sa le masor. Nu ma interesa faptul ca deranjam orele! Ce ma interesa pe mine?! Daca au ore si daca sunt tocilari, sa spun drept erau aproape numai dinastia in liceul asta prost, sa stea si sa invete. Cine dracu' m-o fi pus sa vin aici?! Eram mult mai bine la scoala de corectie...acolo macar eram in largul meu. Aici trebuie sa stau aici cu niste colegi handicapati si profi tampiti, care imi fac creerii varza, sau terci; ce vor dorii neuronii din interiorul lor. Ajung in sfarsit la camera unde stateau deobicei femeile alea de srvici si deschid usa. Vad o babaciune si ii cer cheile de la clasa a 10-a B, clasa mea pe scurt. Mi le da cu incetinitoru' dupa care le i-au din mainile slinoase si le tin intre 2 degete. Plec de acolo, urcandu-ma pe scara profilor, ca mi-era sila sa mai ocolesc atata. Urc repede scarile si ma intrept spre clasa incuiata. Bag cheile in usa, dupa care intru, arunc cheia dupa care am alergat o gramada, pe catedra, si ma duc in banca mea, ce era a treia de pe randul din mijloc, pe scurt, in certrul clasei. Eram inconjurata de prosti! Bine macar ca bancile erau doar de o persoana. Ma aplec pana ajung la un nivel cu geanta micuta, niciodata nu gaseam vre-un caiet sau vreo carte in ea. Faceam drumul de acasa pana la scoala, liceu, ce-o mai fi, cam tot aia, cu masina, ca nu vroiam sa imi obosesc picioarele cu mersul pe jos ca sarantocii, doar pentru a nu face absente. Adica, nu doar pentru absente faceam tot acest drum. Il faceam pentru a pierde timpu', pentru a nu-mi supara parinti, cel putin tata, ca mama, nici macar nu-mi pasa daca murea spanzurata sau impuscata, amandoua metodele erau bune, sau pentru a nu ma plictisi acasa. La institutia asta de invatamant, sau ce dracu' o mai fi, macar pot sa ma iau de un tocilar, sa ii bag hartia igienica, folosita pe gat, ceea ce acasa nu puteam face. Scot din geanta neagra, precum abisul, un pachet de tigari. Hai ca nu va spun si cum se numeste! Nu fac reclama! Scot din pachetul ala micut o tigara super subtire, alba precum laptele, si o pun intre buzele carboase si moi. Ma asez pe banca, nu pe scaun, pe masa aia, cu fundul, insultand profund prestigiul scolii. Orice lucru as face, nu-mi pasa! Inchid ochii de culoarea cerului, intr-o noapte instelata, scotand pe gura fumul negricios. Imi readuc tutunul intre buze, venindu-mi imi minte imaginea acelui roscat. Deschid repede ochii, clipind de cateva ori si ridicandu-ma in picioare, dupa care scap drogul meu de zi cu zi, din gura, cazand pe parchet. Raman ca proasta muta si ma intreb ce m-a apucat.
sper ca v-a placutPoze:
setsuna: http://photos4.hi5.com/0119/091/363/t3Jir5091363-02.jpg
gaara: http://cdnec.livevideo.com/image/10/136010/83177_pm.jpg [ignorati imbracamintea aia....]
brunetul: http://media.photobucket.com/image/sasuk...asuke6.jpg
sakura: http://www.narutopictures.biz/pics/sakura-01.jpg
Inelul lui Gaara: http://www.jadealliance.ro/images/upload.../A0240.jpg
