Still unwritten.

[Lust.]

Helăăău :]
Well, după cum vedeţi, m-a lovit o altă idee, din plin, aş putea spune. I know, titlul poate părea banal or smth, dar sper să vă placă, sau măcar ca primul capitol să vă lase o impresie plăcută, încât să continuaţi să citiţi. Genul este poliţist, bazându-se pe crime, dar în acelaşi timp şi romance; cred că toate poveştile mele trebuie să aibă aşa ceva. *laughs* Accept orice tip de critică, şi sfat / părere, dar să nu fie nici una în batjocură.
Lectură plăcută !

Personajele:
Luke McKee
Rasmus Ledin
Eva Hope.
Tonia Petrovici.

Still unwritten

1

My life began when you died for me.

Luke P.O.V .



Îl privea în ochii tăcută, fascinată de culoarea albăstruie a irisului şi genele dese, negre, ce-i înţesau ploapa. Avea tenul măsliniu, pefect, fără vreo urmă de punct negru sau orice altă imperfecţiune a pielii.
Din când în când, lent, îşi cobora privirea spre buzele lui. Apetisante, roşii, uşor subţiri, dar te îndemnau ca un pahar de apă rece într-o zi toridă.
Niciunul dintre ei nu scotea o vorbă. Probabil doreau doar să se privească, doar să se admire unul pe altul în tăcere. Poate că pentru ei asta era iubirea, poate. Doar presupunem, nu suntem siguri.

Cu mişcări încete, întinse mâna şi îi înlătură o şuviţă de păr brunetă de pe frunte. El schiţă un surâs şi ea la fel, doar că mai delicat, făcându-l pe acesta să-şi îmbete privirea cu imaginea lor.
Ea încă îl 'studia' cu atenţie, îi privea linia uşor arcuită a sprâncenelor, nasul drept, frumos construit şi bărbia uşor ascuţită.
El făcea la fel, doar că i se părea că auzea bătăile inimilor. De parcă s-ar fi contopit una cu alta, bătând la unison şi transformând totul într-o melodie fină, plăcută auzului.
Soarele strălucea puternic pe cer, iar razele acestuia coborau spre amândoi, în timp ce câteva păsărele cântau, luându-şi zborul în aer.
Ea îşi pictă pe chipul frumos, pe buzele roşii, cărnoase, un zâmbet gingaş, un zâmbet unic, ce pe el îl fascina.
Tânărul zâmbi şi el, nu putea să nu facă asta când o vedea pe ea.

- Luke ! Mă auzi sau le vorbesc pereţilor , din nou ?
Glasul plăcut, blând îmi inundă urechile. Clipesc des, ca şi cum m-aş fi trezit dintr-un vis şi mă uit confuz în jurul meu. Living-ul cu canapeaua din piele, cu ferestrele din podea până în tavan, luminat puternic de soarele dogoritor de-afară. O femeie în vârstă, cu ochii ciocolatii şi pielea măslinie mă privea atentă, având buzele subţiate într-un mod nervos. Părul lung, întunecat, îi cădea pe umerii drepţi. Ah, era mama. Scumpa, iubita, şi draga mea mamă. Care, în momentul de faţă, emana nu mai energie negativă.
- Da, te aud. Doar că - i-au o pauză, pentru a-mi căuta cuvintele potrivite, dregându-mi glasul după - mă gândeam la ceva. Nu-i important, oricum. Dar poţi continua !
Pe chipul femeii se iveşte un zâmbet, brusc mulţumită. Bea puţin din paharul cu apă şi îşi ridica privirea spre a mea. Bun, acum era calmă.
- Îţi spuneam despre ce i s-a întâmplat Toniei, scumpule. Ştii tu, fata aceea drăguţă, a familiei Petrovici. Mama ei a fost ucisă ! Acum o săptămână, tu erai plecat la munte din câte ştiu eu.
Aprob, dând din cap şi-o ascult atent pe mama. Obişnuiam să merg cu Tonia la liceu, într-un timp, dar cum ea refuzase într-un fel sau altul să mă mai bage în seamă şi să meargă cu mine, nu mai ştiam nimic de ea. Decât că era premianta clasei, pe lângă colega cea nouă. Dar să-i fie ucisă mama ? Sincer să fiu, nici nu-mi venea să cred aşa ceva.
- Cum ? întreb pe-un ton uşor răguşit, neluându-mi privirea de la femeie.
- Mutilată. A fost găsită în grădină. răspunse mama scurt, la obiect şi se ridică, aranjându-şi bluza.
Răspunsul ei mă cutremură, simţind cum pe şira spinării îmi treceau fiorii reci. În grădină, mutilată...deci fusese ucisă seara. Iar mama, fiind criminalistă, insepcta cazul. Dacă era aşa, atunci nu era deloc frumos ce se întâmpla, ţinând cont de faptul că ea punea suflet, iar doamna Petrovici fusese o femeie plăcută.
- Oricum, Luke, ce te rog este să-ncerci să te împrieteneşti cu Tonia. E foarte greu să-şi piardă mama în felul ăsta, şi-are nevoie de sprijin. îmi spuse femeia, întorcându-se spre mine, cu mâinile încrucişate la piept.
Nu ştiam ce să-i spun. Îmi părea rău, e adevărat, dar să-i fiu prieten Toniei nu prea doream. Îmi era indiferentă, deloc priteneoasă, şi să ajung la ea însemna muncă socială, într-un fel. Dar doar ca să-i fac pe plac mamei mele, am aprobat, murmurând un „da” scurt, în timp ce mă ridicam de pe fotoliu.
Mi-am aranjat tricoul albastru şi cum niciunul n-a mai scos un cuvânt, am urcat la etaj, unde-mi era dormitorul.

Îmi închid ochii şi mă arunc în pat, oftând lung. Toată discuţia cu mama mă obosise, nevrând măcar să-mi aduc aminte ce se întâmplase în acea aminitire, sau vis, căci nici eu nu eram sigur de ceea ce văzusem cu ochii deschişi. Cât de penibil părea totul ! Visasem cu ochii deschişi, eu, cel care le deschideam ochii la mulţi. . . Dar oare . . . care fusese nenorocitul de motiv pentru care făcusem asta ?
Renunţ la a-mi mai pune întrebări prosteşti, la a mă mai gândi la toate tâmpeniile ce-mi treceau prin minte şi întind mâna spre telefon. Îl deschid şi surâd involuntar, observând că Eva mă sunase. Cine era ea ? Cred că cea mai bună prietenă. O fată prea inocentă, cu un zâmbet ce atrăgea mii de priviri şi-o strălucire rară în ochi ciocolatii când râdea. Eva era unică, simplă, şi-n acelaşi timp, specială.
Îi formez numărul repede, punându-mi mobilul la ureche, încă cu gândul la tânăra şatenă.
- Aici e Eva . Da ? spuse ea , tonul ei fiind melodios şi dulce, parcă răsfăţându-mi urechile cu tot ceea ce zicea ea.
- Am văzut că m-ai sunat. Am fost puţin ocupat, scuze că nu ţi-am răspuns. Oricum, ce voiai ? o întreb pe fată, ciufulindu-mi părul brunet şi-mi dres glasul, ridicându-mă în şezut.
- Să dorm la tine în seara asta. Mama şi tata au plecat, nu - ştiu - unde, şi-mi e frică să stau singură la vilă. Pot ? îmi spuse pe-un ton rugător, auzind-o cum închidea uşa.
- Eh, da, da. Sigur că poţi, Eva. Vin eu să te i-au sau iei un taxi ? o mai întreb, în timp ce mă ridicam de pe pat şi mă îndrept cu paşi grăbiţi spre uşă, dar mă opresc brusc când îi aud ţipătul.
- Eva ?! Eşti ? spun alarmat, mâna rămânându-mi suspendată în aer, căci mai înainte dorisem să deschid uşa.
- Luke, eu . . . mă doare.
Am auzit un murmur şi-apoi sunetul ce rămânea după conversaţia încheiată. N-am mai scos un cuvânt, telefonul îmi rămăsese în mână, iar ochii aţintiţi asupra clanţei. Eva, un ucigaş , iar eu la trei străzi depărtare de ea. Ce-aveam să facă ? Toate simţurile îmi paralizaseră, îmi simţeam inima bătând cu putere, mai-mai să-mi sară din piept doar din simplul fapt că fata iubită putea păţi ceva, iar eu nu mai ştiam cum să mă mişc. Nu putea să moară ! Nu acum, nu mutilată, sau în cine ştie ce fel.
Nu ea. Nu Eva.

____
Well, sper să vă placă. Titlul, din nou spun, poate n-o să fie în concordanţă cu conţinutul prin primele capitole, dar veţi afla mai încolo la ce mă refer cu ' încă nescris ' .
Cum nu mai am ce spune, vă urez sărbători fericite şi again, lectură plăcută !:]

[Camelie.]

Heya there ^^ Ti'am citit fic'ul si trebuie sa recunosc ca am ramas placut surprinsa.Da, ai dreptate, titlul nu este in concordanta cu continutul, insa m'a atras.Why?Nici eu nu stiu.Imi place cum descrii, parca as fi vazut acele lucruri in timp ce citeam.Nu am vazut greseli de niciun fel, si sa fiu sincera, nici nu am cautat.Personajele sunt kawaii, toate patru xD Asa, pai trebuie sa recunosc ca sunt curioasa ce se va intampla in continuare.Sper ca Eva sa fie bine.Anyway, astept cu nerabdare urmatorul capitol si sper sa ma anunti si pe mine cand il postezi.
Zbye~

[Me�al.]

Helău. Am ajuns cam târziu, dar măcar am ajuns.
Titlul nu pot spune că nu este în concordanţă cu conţinutul. Adică, niciodată nu-ţi dai seama din primele capitole şi asta e, de fapt, magia lui. Însă, nu îmi prea convine că este în engleză. E o operă în română şi consider că şi titlul trebuie să fie tot în română. Totuşi, sună bine în engleză :]] .
Mi-a plăcut propoziţia aia de la începutul capitolului. De fapt, o ador. E genială.
Cât despre capitol, e cam scurtuţ - sau l-am citit aşa de rapid încât mi s-a părut scurt. Nu, e mediu, dar, totuşi, le poţi face mai lunguţe ? * puppy eyes *
Now, greşeluţe.

Vin eu să te i-au sau iei un taxi ?

- Fără cratimă. Are valoarea de ' a lua '. Totuşi, sunt sigur că e o greşală de tastare soooo... fii mai atentă. :]

- Oricum, Luke, ce te rog este să-ncerci să te împrieteneşti cu Tonia. E foarte greu să-şi piardă mama în felul ăsta, şi-are nevoie de sprijin. îmi spuse femeia, întorcându-se spre mine, cu mâinile încrucişate la piept.

- După ce X spune ceva, pune virgulă după aceea ca să explici cine a spus ce. În exemplul pe care l-am luat - mi-e mai uşor cu exemple - ar fi :
- Oricum, Luke, ce te rog este să-ncerci să te împrieteneşti cu Tonia. E foarte greu să-şi piardă mama în felul ăsta, şi-are nevoie de sprijin, îmi spuse femeia, întorcându-se spre mine, cu mâinile încrucişate la piept.

Cam atât despre greşeli căci altele n-am văzut, really.
Pozele sunt drăguţe, iar cei doi tipi zici că sunt fraţi * laughs * . Eva e foarte [ cu majuscule ] drăguţă şi ador ochii Toniei.
Despre personaje n-am ce spune încă fiindcă nu le-am prea ' cunoscut ' .
Ideea îmi place, e originală şi sunt un fan al poveştilor poliţiste. Chiar mă întreb dacă o să fie ceva gen Agatha Christie sau nu. De fapt, abia aştept continuarea.

So, succes şi sper să vii repede cu continuarea şi, also, poate mă anunţi şi pe mine !

[Vero]

Hey ^^. Sunt in cautare de ficuri politiste si uite ca asa am ajuns la tine. Sincersa sa fiu, chiar imi place ce vad. xD. Adica, ce am citit =P. Titlul nici mie nu mi se pare ca e in concordanta cu continutul dar sper ca pe viitor o sa fie. E doar primul capitol nu? Cum spuneam mi-a placut foarte mult. Din primul capitol ai reusit sa imi captezi atentia deci... O sa il citesc pe tot ^^. Imi place felul in care descrii. Nu este foarte compliicat deci e ft bine. Putem citi usor, asta e tot ceea ce conteaza. Naratiunea este ok, actiunea nu mi s-a parut grabita, dialogul nu a fost sec. Greselile de tastare au fost zise mai sus. Tema mi se parte foarte interesanta si sunt chiar nerabdatoare sa vad ce se va intampla in continuare. So, atat am avut de spus. Astept nextu si te rog sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*

[Hakusor.]

Hola! Am citit fic- ul acum vreo doua zile dar lenea asta >.<'' Ii presimt un viitor maret, vad ca trag la 'public' asa zisele povesti criminale :)).

Characters:

Sincera sa fiu nu- mi placa fata lui Luke. Adica pare cam matura, enuei, atata timp cat se potriveste cu descrierea pe care i- ai facut- o este ok ^ ^

Ofc Rasmus e mult mai dragut decat Luke, chiar daca numele asta e cam ciudat : )) Imi aduce aminte de prima mea trupa rock 8-> The Rasmus <3

Eva e cute, iar la Tonia, tinand cont ca- i vad doar fata, pot zice ca imi place ^ ^

Title:

' Still unwritten. ' Nu stiu de ce dar imi place. Poate pentru ca pastreaza un mister asa :-? asa interesant. Sunt sigura ca are legatura cu cazul Tonie si al Evei, sau poate nu.

Asa, continutul:

Si mie imi place foarte mult fropozitia de inceput, e superba. Ar fi trebuit sa fie ca un fel de prolog?
Greseli de tastare sincera sa fiu nu am vazut, iar descrierea este perfecta. ^ ^Imi place asezarea ta in pagina, straniu dar seamana mult cu a mea : )).

Asa deci,tinand cont ca la ora asta mi- e somn, ca deabia m-am trezi, pot sa iti zic atat, esti geniala si punct. Spor la scris! Pa Pa ^^

[Lust.]

Helăău ^^ Mulţumesc mult pentru comentarii şi părerile lăsate+ sfaturile date. Ştiu că am venit cam repede cu continuarea, dar cum am inspiraţie, n-o pot lăsa liberă. :]] Cred că am să schimb titlul în română, dar nu pe zup. :]] Ci decât în word, ca să mă mulţumesc pe mine. =p Aşa.
Fără alte introduceri...
Lectură plăcută !

2

When it rains with blood, i found you.

Tonia P.O.V .

„ Uneori îmi doresc să mă transform în praf. Să mă i-a vântul şi să mă conducă departe, în văzduh. Să rămân singură, lumea să mă uite. De când nu mai e mama, mă simt tare prost. De parcă sunt invizibilă, nimeni nu mă mai observă, tata se îneacă în bautură, dar îmi lasă bani. Mda, ce să spun. Dar totuşi, îmi e greu. Cei de la liceu mă ocolesc, ca şi cum eu aş fi de vină că mama mea a fost ucisă ! Dar ce-am făcut eu, până la urmă ? Am înmărmurit de frică când ucigaşul a luat bisturiul ăla ascuţit şi i-a scos un ochi. Şi m-a pus să privesc ! M-a lăsat în propria-mi durere, m-a lăsat să-mi sfâşii singură sufletul ! Iar acum, toţi cred că eu sunt de vină ! Eu ?
Scuze, dar nu mai pot scrie. Vine servitoarea şi nu-mi place când mă găseşte aşa.

Cu drag, T. ”

Închid jurnalul şi-l leg cu panglica albastră, ridicându-mă în şezut. Scot un oftat scurt printre buzele subţiri şi privesc printre gene oglinda din faţa mea. Mă reflectam perfect în ea, pe chipul meu măsliniu observându-se oboseala, poate şi nervi. Tot ce se întâmplase acum trei-patru zile mă ucidea pe dinăuntru. Îmi savura sufletul cu o poftă perversă şi nemiloasă. Începeam să cred că nu voi mai rezista mult, ştiind că acel criminal nenorocit încă mai bântuia străzile oraşului.

Mai era puţin şi trebuia să mă duc la liceu. Doar când mă gândeam că aveam să dau ochii cu acei monştri - căci altfel nu-i puteam numi -pielea mi se făcea de găină. Mă cutremuram, iar inima mi se strângea pur şi simplu. Doar pentru simplul fapt că mă judecau, mă învinovăţeau pentru moartea mamei mele, când eu doar privisem ! Şi ce era să fac ? Ţipasem ca o disperată, plânsesem de teamă, adormisem, poate mai mult drogată decât de voie, dar adormisem cu gândul că atunci când mă voi trezi mama mea va fi în viaţă ! Şi nu fusese. . . Ci o găsisem întinsă pe jos, cu ambii ochi scoşi, două găuri negre observându-se în locul lor, cu zgârieturi crunte pe gâtul palid, fără două degete de la mâna dreaptă, picăturile de sânge murdărind iarba verzuie din grădina. Căci da, acolo fusese dusă. Înainte de a o ucide, ucigaşul mă obligase să privesc întrega scenă în care îşi pregătea uneletele, şi partea în care-i fusese scos ochiul drept.
Amintiri care acum pe mine mă bântuiau. . . Sinceră să fiu, nici nu ştiam de ce îmi aduceam aminte de aşa ceva, de fiecare dată când făceam asta, inima bătându-mi cu putere şi lacrimi amare umezindu-mi involuntar obrajii.

- Tonia ! Hai, vin-o la masă ! Tatăl tău are să-ţi zică ceva important.
Mi-am ridicat privirea de la oglindă spre servitoare. Emma. Blondă, cu ochii ciocolatii şi pielea palidă. O combinaţie ciudată, dar tipa asta era superbă. Lumea o adora din prima, probabil din cauza zâmbetului blând pe care-l avea mereu. Ochii îi străluceau într-un mod stins, la fel şi ca ai mei, amândouă ducând dorul mamei mele. Pentru ea, fusese exact ca o mamă, nu ca şefa ei.
- Vin acum, am murmurat eu şi m-am ridicat din pat, punându-mi jurnalul sub pat. Mi-am aranjat părul, dându-mi în treacăt o şuviţă şatenă de păr după ureche şi mi-am luat rucsacul, coborând scările în grabă, urmată îndeaproape de Emma.
Când am ajuns jos, mi-am putut observă părintele. Trăgea vicios dintr-o ţigare proaspăt aprinsă şi privea undeva în văzduh, probabil nedăndu-şi seama că ajunsesem. Dregându-mi glasul încetişor, am tras scaunul de la masă şi m-am aşezat, urmărindu-l cu privirea pe tata.

- Eva a dispărut, ştii ? îmi spuse bătrânul când îşi întoarse brusc privirea spre mine. Am arcuit o sprânceană întrebătoare, bând puţin din sucul de portocale. Tata avea ochii verzi, strălucitori, iar bărbia îi era uşor ascuţită. Părul îi era întunecat, buzele fiind uşor subţiri, dar frumoase.
- Nu, nu ştiam. Eva Hope, nu ? l-am întrebat, gândindu-mă la tipa aia prea plăcută de toţi, prea zâmbitoare şi logic, cea mai bună prietenă a lui Luke. Nevrând să mă enervez, mi-am alungat toate gândurile despre acel nenorocit şi scumpa lui prietenă.
- Da, fiica afaceristului. Oricum, voiam să-ţi zic să ai grijă. M-a sunat mama lui Luke şi m-a rugat să-ţi transmit că azi vei merge cu fiul ei la liceu ! a spus tata pe-un ton calm, ferm şi a luat o înghiţiură din cafeaua fără zahăr, presupun.

În acel moment am rămas stană de piatră. Cum, Luke mergea cu mine ? Nu că aveam ceva împotriva sa, dar până acum şase luni, sau ceva de genul, fusesem amici, nimic mai mult. Într-un fel sau altul, când Eva a apărut în peisaj, acel ceva ce ne ţinea pe mine şi pe Luke împreună s-a rupt brusc. Ca şi cum ar fi fost tăiat cu un bisturiu bine ascuţit.
Exact şi acesta era motivul pentru care n-o prea suportam pe inocenta aia de Eva. Părea mult prea cuminte, prea cu bun-simţ. Într-un fel tâmpit rău, o invidiam că reuşise să-l i-a pe brunet, dar şi pentru felul în care se comporta.
Când am vrut să mai spun ceva, am auzit soneria sunând. M-am ridicat uşor de la masa, inima începând să-mi bată puternic. Am oftat, dându-mi seama că aveam emoţii în legătură cu Luke.

Am întins mâna încet , aceasta tremurându-mi uşor şi-am apăsat pe clanţă. Uşa s-a deschis, iar după ea l-am putut vedea pe Luke. Cu cearcăne, palid şi părul ciufulit. Mi-am muşcat involunar buza pentru a nu comenta ceva despre felul în care arăta, fiind totuşi absorbită de albastrul ochilor săi.
- Mergem ? a întrebat el sec, rece şi m-a privit mai mult absent, decât interesat.
Simţindu-mă jignită, şi-n acelaşi timp parcă umilită, i-am strigat tatălui meu că plec. Mi-am pus rucsacul pe umăr şi-am ieşit afară din casă, trântind parcă nervoasă uşa după mine.
- De ce-mi vorbeşti aşa ? l-am întrebat, încrucişându-mi braţele la piept şi-am luat-o la pas.
- Aşa cum ? Eva a dispărut, Tonia ! Poţi să nu te mai gândeşti măcar un minut la tine ?! a izbucnit el brusc şi-am mărit ochii, săgetându-l din priviri. Eu nu eram egoistă , doar că tipa aia-mi provoca greaţă şi punct !
- Nu vrei să taci ? Ce, e vina mea că ţi-a dispărut fiţoasa ? Lasă, Luke, c-o să apară ea ! îi spun rece şi-mi strâmb slab nasul, blestemând ziua de azi, şi cel mai mult, blestemând-o pe dobitoaca de Eva, căci îmi strica ziua fără să fie în preajmă.
- De unde ştii, hăh ? De unde ştii că n-o să fie găsită moartă, exact ca mama ta ?! Spune-mi ! a strigat el vizibil nervos la mine şi s-a oprit din mers, fiind sigură că privirea lui ardea de nervi. Ei, doar ca să ştie, nu mă intimidam aşa, cu una - cu - două. Era nevoie de mai mult decât un strigăt ca să mă facă pe mine să tremur în faţă lui.
- Ştiu, pur şi simplu ! Şi nu-mi aduce aminte de mama, Luke ! am strigat la rându-mi pe-un ton dur, întorcându-i brusc spatele.

Imediat după, am simţit picături reci atingându-mi pielea. Începuse să ploauă. . .
Mi-am umezit buzele crăpate şi-am grăbit pasul înspre instituţie, dând drumul lacrimilor , căci şi-aşa nimeni nu avea să le observe.
Mă simţeam ca ultimul om de pe pământ. Inima îmi pulsa nebuneşte, simţeam cum îmi pierdeam respiraţia din când în când şi uneori aveam senzaţia că pământul îmi fugea de sub picioare.
Aveam să mă răzbun pe Eva, pe Luke, pe tata. Aveam să mă răzbun pe toţi căci mă învinovăţeau, căci mă înlocuiau, căci erau mai presus ca mine ! Aveau să vadă ei. . .

[Camelie.]

Heya dear si mersi ca m'ai anuntat ^^
Well, am observat o micuta greseala, insa probabil a fost din neatentie.Anyway, mi'a placut cum ai descris si cum decurge actiunea.Wow, Eva a disparut? :O No way.Nu a murit, nu'i asa?E doar disparuta, sper.Anyway, revenind, mi se pare mie sau Toniei ii place de Luke? :-? Adica nu poate fi geloasa doar fiindca el s'a imprietenit cu Eva.
Btw, imi place partea cu ochii scosi, este faza mea preferata :>
Per total, imi place enorm de mult fic'ul tau, e asa plin de suspans si mister :X Sper sa postezi cat mai curand next'ul si daca nu e un deranj prea mare, sa ma anunti si pe mine cand se intampla acest lucru.
Zbye~

[Vero]

O doamne O_O Doar un comm? Hey! Unde e toata lumea? M... a postat nextu! Unde ati disparut? :)). Scuzati'mi introducerea dar sunt uimita ca ai primit doar un comentariu. In cele din urma te salut si iti multumesc ca m-ai anuntat de next. ^^ A fost frumos numai ca m-ai cam speriat la partea cu ochii scosi. Sincer, mereu m-au speriat fazele astea asa ca nu te ingrijora. Chiar mi-a placut nextul. De abia astept sa il vad pe urmatorul si te rog sa ma anunti cand il pui. Cu descrierea stai bine, nu are rost sa mai comentez. Nici naratiunea nu e mai prejos, actiunea nu e grabita si dialogul nu e sec, bla bla bla. Greseli de tastare mi-a sarit in ochi doar una: ,,o invidiam că reuşise să-l i-a pe brunet". Corect este: ,,o invidiam ca reusise sa-l ia pe brunet", ptr ca vine de la verbul ,,a lua". Este corect ,,i-a" in contextul cand zici: i-a dat lui, pronume + verb auxiliar. Ahh >.> Parca as fi proful meu de romana O_O Se vede ca s-a terminat vacanta. Vreau doar sa iti mai zic ceva si am incheiat ^^. Nu mai pune space inainte de ,,?", ,,!" ptr ca se vede urat ^^". Gata, am terminat. Ai scapat de mine :)). Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*

[Katniss]

Hello dear.
Cum nu am mai intrat de mult pe zup, am hotărât să citesc câteva ficuri şi să las câte un reply se pare că am ajuns la ficul tău. Ce pot să spun este că îmi place felul tău de a scrie şi cum este şi poliţist fi sigură că o să îl citesc până la sfârşit şi o să comentez de câte ori pot.
Descrierea mi se pare reuşită şi în cantităţi destul de mari iar asta mi se pare foarte bine. Dialogul nu este sec, iar acţiunea nu mi s-a părut deloc grăbită.
Greşeli în afară de cele care ţi-au fost spuse nu am văzut.
Ideea aş îndrăzni să spun că este originală, cât despre personaje nu mi-am format o opinie clară, dar sunt sigură că o să îţi pot spune câte ceva despre ele în următoarele comentarii.Titlul pot spune că este destul de drăguţ.Well cam atât aştept nextu şi sper că o să mă anunţi când îl pui. Bye, bye.