Slayers- Misterul poporului pierdut

[Lina Inverse]

stiu ca incepe cam aiurea, dar celelalte capitole vor fi mai pe inteles.
critici si pareri dc aveti


CAP. 1-VIZITA LUI XELLOS

Era o noapte urata. Cerul era innorat, impiedicand stelele sa apara si lasand astfel capitala magiei albe intr-o bezna aproape totala. Singurele lumini proveneau de la ferestrele caselor si a tortelor de la porti. Fereastra de la ultimul etaj al unui palat imens era luminata slab. O lumanare palpaia ca vai de ea intr-un colt, aruncandu-si razele abia vizibile pe o masa de lemn inchis la culoare, frumos lacuita, pe care erau insirate mai multe scrisori. Prima era scrisa destul de neglijent, ca si cum ar fi fost compusa in mare graba, si nu avea darul s-o calmeze pe noua ei posesoare:

Draga Amelia,
Mi-am continuat calatoriile si am auzit tot felul de zvonuri. O parte din banuielile tale sunt adevarate, dar sunt multe lucruri ce au ramas ascunse.Din pacate n ustiu nimic de Lina. Acum doua zile am gasit doua sate distruse, dar nu cred ca ea a fost autoarea. Cineva sau ceva a patruns prin aceste locuri si face prapad. Nu cred ca va indrazni sa atace un oras, dar nu se stie. Daca totul merge bine, peste 3 zile sosesc in Seyruun si vom discuta atunci.
Ai grija de tine,
Zelgadis!

Sub aceasta scrisoare se mai afla una, cu un scris foarte frumos, ingrijit, ceva mai vesela:

Draga Amelia,
Magazinul de ulcioare merge mai bine ca niciodata. Ieri, Jillas a reusit sa vanta vreo 20. Pe-aici totul pare in regula, nu s-a intamplat nimic iesit din comun. Lui Valgaav ii merge foarte bine si am sperante ca n-o sa mai aiba ideile din trecut. Stii ceva de Lina si Gourry? Le-am scris, dar nu pot descifra scrisul lui Gourry. Sper ca n-au dat de necaz.
Cu drag,
Filia!

In stanga acesteia se afla o ultima scrisoare, ce parea scrisa pe un fel de hartie igienica. Avea un scris oribil, abia descifrabil, si cateva semne ce se vroiau litere:

Dag Amelie,

Eu bine. A gasit u han cu manare. Lina nu cu mine ca a peca acas. Zice ca sa intors i 2 zil.
Govy!

Usa camerei se deschise cu un scartait usor, in timp ce Amelia, printesa Seyruunului, se strecura inauntru. O inchise fara prea mare atentie si, dupa ce arunca o privire indurerata asupra scrisorilor, se apropie de fereastra. Un fulger strabatu cerul si aproape instantaneu se porni o ploaie torentiala. Tanara printesa privea absenta stropii de pe geam, simtindu-se ca si cum ar fi plouat in sufletul ei. De ceva vreme nu-si putea scoate din minte gandurile care o bantuiau fara incetare, intrebarile in legatura cu distrugerea misterioasa a satelor si soarta prietenilor ei. Filia cel putin era in siguranta, dar nu si ceilalti. Zelgadis calatorea singur...i s-ar fi putut intampla multe, Gourry putea fi prostit usor, iar Lina continua sa pastreze tacerea, ramanand imuna la scrisori. Probabil ca Luna o impiedicase sa raspunda. Da...asta trebuia sa fie motivul.
Ceva mai linistita, fata se tranti in pat, cu privirea atintita spre tavan, in timp ce o pisicuta mica, alba, se strecura timida langa ea. In timp ce animalul torcea, Amelia isi plimba mana prin blana sa, adancita in gandurile ei. Statu asa un timp cand auzi un mic pocnet si un individ se materializa din senin in fata ei. Cu un strigat de spaima, Amelia sari in picioare, insa apoi se mai calma, uitandu-se la moaca cunoscuta a monstrului.
-Buna seara, zise Xellos, afisand un zambet de parca ar fi fost cea mai nevinovata fiinta din lume.
-Ce...ce cauti aici? intreba Amelia, inca nerevenindu-si de pe urma socului.
Preotul paru sa-si aminteasca niste lucruri urate si pe fata sa aparu o mica strambaturs.
-Lina m-a trimis, zise el si fata il vazu pentru prima data putin enervat.
-Unde e? aproape ca tipa printesa. E bine?
-Da, zise Xellos pe un ton cam ciudat. Mi-a spus sa-ti dau asta.
Ii inmana o mica foaie ce arata ca un bilet rupt de undeva. Amelia il lua si il citi cu atentie. Cu rasuflarea taiata, isi ridica privirile spre Xellos, insa de-abia atunci observase ca acesta nu mai era acolo. Neavand timp sa dezbata misterul disparitiei lui, izbi usa de perete si alerga pe hol, in cautarea tatalui ei. In graba ei, nu simtise cand biletul ii aluneca din mana. Acesta ramase pe covorul visiniu, astfel incat i se vedea continutul. Avea un scris destul de frumos, insa, ca si scrisoarea lui Zelgadis, fusese compus in mare graba:

Amelia,

Nu-mi mai scrie. Sunt in Lumea Exterioara, dar sunt bine. Orice ai face, nu parasi Seyruunul.
Lina

Amelia gafaia pe coridor, in timp ce deschidea usile la nimereala. Stia in mod sigur ca tatal ei coresponda cu regele unui tinut din Lumea Exterioara, iar acel rege ar fi putut sa rezolve enigma.

[angeliqueVampire]

ok...deci....1. I love it!!!Sper sa mai continui ca af fi pacat sa lasi un asa fic grozav in soare. 2. Ai descriere muulta si imi place.acum...pareri mai personale. omg ce urat scrie goury [cred ca ai scris cu greseli pentu a se subintelege ca e un analfabet total asai? saraca Amelia...toate scrisorile o ataca.....Daca nu poi continuarea ma supar rau pe tine!! Karma de la mine si gambate cu ficu!

[Lina Inverse]

am avut timp azi si am scris umratoru cap.

CAP.2- O VIZITA NEASTEPTATA

Desi era o ora tarzie, printul Phil era perfect treaz. Studia cu mare atentie o foaie cu o stampila a familiei regale, incruntandu-se putin. Lua pana de scris de pe birou si, dupa ce o inmuie intr-o calimara, facu o semnatura larga si lasa foaia deoparte. Se apleca sa caute ceva intr-un sertar, insa o bubuitura il facu sa dea cu capul de birou, in graba sa de a se ridica.
-Tati, aici erai! striga Amelia, in timp ce unul dintre pereti purta forma clantei usii.
-Ce e, draga mea? intreba Phil frecandu-si cucuiul cat un ou. Ce s-a intamplat?
Fiica sa ii povesti totul pe nerasuflate.
-...si Xellos m-a vizitat si el mi-a dat biletul despre care ti-am spus, inchieie ea ingrijorata.
Printul se ridica si incepu sa se plimbe de la un capat la celalalt al biroului, apoi se opri in dreptul ferestrei, privind ploaia torentiala de-afara. Un fulger ii lumina chipul, facandu-l pentru o clipa chiar infricosator.
-Lumea Exterioara..., zise el intr-un final, cu o voce groasa. O sa trimit pe cineva acolo. Cred ca pe Wiser.
Amelia tresari de parca ar fi auzit de insusi Shabranigdo. Nu uitase amenintarea Linei cum ca va distruge Seyruunul, asa ca era convinsa ca, in cazul unei intalniri cu inspectorul, vrajitoarea avea sa reactioneze intr-un mod ingrijorator.
-Nu...nu cred ca-i o idee buna, zise ea repede, indulcindu-si vorbele cu un zambet, ca sa nu dea nimic de banuit. Ce spui de regele acela...Revony?
Phil se intoarse si, pentru o clipa, fata avu impresia ca va tipa la ea.
-Se vede ca dreptatea iti spune ce decizii sa iei, zise el aprobator, apoi trecu pe un ton solemn, si in numele dreptatii si al justitiei il voi ruga pe regele din Dandoras s-o caute pe Lina Inverse, chiar de va trebui sa-si trimita soldatii pentru a o gasi. De cand acea forta a nedreptatii bantuie pamantul, nimeni nu mai este in siguranta, dar lumina dreptatii va readuce pacea!
Sperand din tot sufletul ca acel Revony sa nu trimita vreun soldat, printesa isi lua la revedere de la tatal sau si iesi pe coridorul intunecat, inchizand usa in urma ei. O creatura micuta, cu doua capete si patru maini, de marimea unui caine, trecu pe langa ea, avand un mers leganat, ca si cum n-ar fi putut sa-si tina echilibrul. Fata o privi o vreme si de-abia dupa vreo cateva secunde isi dadu seama de grozavia situatiei. Ce Dumnezeu cauta o himera in Seyruun?
-Stai putin, zise ea, cu o voce inceata, cuvintele sale sunand mai mult a rugaminte decat a ordin. Ce faci aici?
Creatura se intoarse, privind-o cu ochii mari, negri. Semana foarte bine cu un purcel...cel putin cand venea vorba de capete. Deodata, trase zgomotos aer pe cele patru nari si, facand cale intoarsa, o lua la fuga (cu mici cazaturi la tot pasul) si in cateva clipe se facu nevazut. Amelia ofta si, hotarata sa rezolve enigma in zori, se indrepta spre camera ei. Cat lipsise, focul se stinse si frigul se instalase, anuntand sfarsitul toamnei. Fata il aprinse cu cateva cuvinte vrajite, apoi se aseza pe marginea patului, privind flacarile ce se inaltau din semineu, devorand lemnele. Caldura invaluia totul si, in scurt timp, cazu intr-un somn adanc, avand tot felul de vise ciudate cu umbre intunecate. Razele soarelui isi facura aparitia a doua zi, atingand mai intai patura de pe jos, apoi chipul micutei printese, ce dormea si in acelasi timp murmura ceva despre dreptate. Pe hol se tot auzeau voci, dar o bufnitura puternica, de parca ar fi fost bombardat palatul, o facu sa cada din pat.
-La multi ani, Amelia! se auzi o voce foarte familiara.
Inca ametita de somn si de cazatura, aceasta se ridica, frecandu-se la ochi. In momentul acela privirea sa o intalni pe cea a Linei, care o privea incantata, si alaturi il vazu si pe Gourry, ce era cam pe dinafara dupa expresia uimita de pe fata lui.
-Ne cerem scuze, majestate, scanci un soldat, aflat in patru labe pe hol, dar n-am putut s-o oprim.
Amelia, insa, se repezi spre tovarasii ei, aproape sugrumand-o pe Lina. Cuvintele erau de prisos, dar o intrebare dainuia in mintea ei.
-De unde-ati stiut ca e ziua mea?
-Scrie pe asta, raspunse vrajitoarea aratandu-i o foaie cu o stampila.
In ochii printesei aparu imediat ingrijorarea.
-Cum ai facut rost de aia?
-Era pe banca din parcul de la intrarea in Atlas City, zise tovarasa sa, apoi adauga pe un ton mustrator: si mai spui de altii ca-si lasa lucrurile peste tot.
-Da, am completat niste foi afara ca sa ma bucur de ultimele zile insorite, discutand cu un mesager, si le-am uitat acolo, recunoscu Amelia zambind vinovata, cand isi aminti ceva. Asta a fost acum 2 luni! Nu era si o insigna acolo?
-Ba da, zise Gourry, straduindu-se din rasputeri sa-si aminteasca. A luat-o un caine.
Vestea asta ii facu cel putin 20 de necazuri. Cu acea insigna se putea cumpara orice si platile erau suportate de casa regala Seyruun.
-Daca o sa cada in maini nepotrivite, o sa ma omoare tata, murmura ea, asezandu-se pe pat.
-Momentan n-a aflat nimic, o consola Lina. E ziua ta, asa ca...ti-am adus un cadou!
Ii inmana un pachet patrat, invelit intr-o hartie alba, ce continea o carte. Avea o coperta rosiatica, ca din matase, cu patru flacari aurii, si era destul de groasa, insa titlul...
-"Codul sacru al dragonilor antici. Justitie si legi", citi Amelia entuziasmata. Lina, e minunat! Credeam ca nu se mai gasesc. De unde-ai luat cartea?
-Eh...Gourry a spus ca ti-a luat si el ceva, zise ea repede, evitand raspunsul.
Acesta ii dadu un pachet rotund, insa cand pe pat cazu un capac de WC nu comenta nimeni.
-Nu inteleg ceva, zise printesa intr-un tarziu, dupa ce-i multumi totusi si lui Gourry. Din Lumea Exterioara si pana in Seyruun e cale lunga. Cum ati ajuns asa repede? Si ce cautai acolo?
-E o poveste lunga, dar ti-o spun pe scurt, zise Lina sprijinindu-se de un perete. Ne-am dus acolo cu un scop bine definit: sa descoperim toate felurile de mancare existente si intr-o dimineata am hotarat sa-i facem o vizita si lui Filia. Mi-a fost imposibil sa-l trezesc pe Gourry, asa ca i-am lasat un bilet si m-am dus singura. Prost cum e, a crezut ca m-am dus acasa. Totusi, n-am ajuns pana la Filia. M-am intalnit cu Shutaindolf.
Amelia ramasese cu gura cascata.
-S...Shutaindolf? murmura ea privind-o prostita. Vampirul Shutaindolf? Nu era mort?
-Nu, zise vrajitoarea ingrijorata. Era de-a dreptul terorizat. Spunea ca cineva, dupace l-a jefuit si a incercat sa-l omoare, a plecat spre Seyruun, asa ca am venit si noi aici, cu ajutorul lui.
Tovarasa ei simti ca i se face rau.
-Ati adus un vampir in Seyruun?

[Topaz]

Mey ce imi place ficu asta..la primul capitol mi-a placut la nebunie scrisoarea acea scris de Gourry pentru Amelia.Greseli nu prea am observat,mai ales in capitolul doi nu ai nici o greseala de tastare.E foarte interesant ficu si .. vai cat am ras si la capitolul 2..=)) Mi-o si imeginez pe Amelia urland la Lina : " Ai adus un vampir in Seyruun?" .Astept urmatorul capitol..succes in continuare la scris si sper sa faci capitolele tot amuzante nu dramatice :))

[Lina Inverse]

si eu tot 4 am, caci sunt a 10-a...de la un timp nu stiu ce-au profii, ca am teste zilnic. azi am avut 2, dar era cat pe-aci sa am 3...
de scris mai scriu ca am idei, iar in ora de engleza mereu e timp

CAP.3- POVESTEA VAMPIRULUI

In Seyruun era agitatie mare, doar era ziua printesei. Toti cei din palat alergau fara incetare, ciocnindu-se si intrecandu-se care sa decoreze mai frumos sau sa gateasca mai bine. Amelia, cu toate ca era innebunita de griji, avea o vaga banuiala ca Lina si Gourry venisera pentru petrecere, adica pentru mancare, si nu ca s-o vada pe ea. In acea dupa-amiaza in care statusera de vorba cu Phil, si pe care Lina in mod sigur n-avea s-o uite, pornira pe strazile orasului catre portile de un alb stralucitor, dincolo de care incepeau padurile.
-Amelia, s-a intamplat ceva? o intreba Gourry dupa un timp, vazand-o atat de tacuta.
-Nu, murmura printesa cu privirea in pamant, doar ca...nu e bine sa calatoriti cu un vampir, mai ales noaptea. Se spune ca ataca pe neasteptate si...
-Mai degraba prefer sa ma atace ala decat sa ma mai apropii de Phil, bombani Lina. Si-acum ma mai doare spatele de la imbratisarile lui.
In scurt timp soldatii deschisera portile imense si iesira din oras. Soarele era la amiaza si lumina padurea, unele raze traversand desisul coroanei copacilor, mult mai subtire. Peste tot drumul era acoperit cu un covor de frunze de toate culorile, ce scrasneau la cea mai mica atingere, faramitandu-se. Vazand ca se indepartau de Seyruun, Amelia rasufla usurata.
-Deci n-ati adus vampirul in Seyruun....
-Ba da, zise Lina nepasatoare, doar ca nu sufera soarele si pe timpul zilei sta intr-o pestera. Noaptea vine in orase. Sigur esti bine, Amelia?
-Vezi tu..., se fastaci aceasta si incepu sa se joace neatenta cu inchizatoarea unei gentute pe care o luase cu ea.
De cand plecasera de la palat era foarte agitata si tresarea la cel mai mic zgomot. In plus, cauta sa stea la o anumita distanta de ceilalti doi. Intrand la banuieli, tanara vrajitoare ramase putin in urma, apoi se strecura in spatele ei si ii lua geanta.
-Usturoi?! se mira ea cand o deschise si scoase vreo 10 catei de usturoi.
-A...pai...pentru nimic, zise Amelia repede, zambind complet nevinovata. Asa...sa poarte noroc. Avand in vedere ca tu si Gourry ati stat pe langa vampirul ala..e buna o masura de precautie.
-Ne crezi vampiri? tuna Lina.
-Am ajuns, le atrase atentia Gourry, punand capat a ceea ce parea a fi un scandal ce urma sa aiba un sfarsit urat.
Erau in fata unei pesteri sapate intr-o stanca. Intunecimea fu in scurt timp strapunsa de o sfera luminoasa, ale carui raze cadeau pe diferite vietati, care fugeau din calea lor. Tavanul era plin de lilieci, insa dormeau dusi. Din cand in cand cate un ochi ii cerceta pe cei trei nepoftiti, dar nimic mai mult. Pe langa intuneric, lipsa zgomotelor facea ca linistea sa devina oarecum apasatoare, cel putin pana cand Gourry calca pe un sobolan. Dupa vreo 30 de metri de mers, o silueta intunecata ateriza in fata lor, strangandu-si o mantie lunga in jurul corpului. Lumina cazu in ochii galbeni, sticlosi, ai vampirului. Era un barbat inalt, cu un par verde deschis ce-i ajungea pana la umeri, pielea ii era albicioasa, unghiile foarte ingrijite, numai coltii albi si ascutiti dandu-l de gol. Dupa ce le arunca o privire plina de superioritate, se repezi brusc spre ei, ascunzandu-se dupa Lina.
-Nu...s-a intors, nu-i asa? scanci el, tremurand din toate incheieturile.
-E printesa Seyruunului, nu cine crezi tu, zise vrajitoarea plictisita si uitandu-se spre Amelia, care arata la fel de terorizata.
Inca uitandu-se banuitor si nesigur la toti, Shutaindolf se aseza pe o piatra si ceilalti trei ii urmara exemplul, sfera de lumina ramanand in mijlocul lor.
-Cred ca ar fi bine sa repeti povestea pe care mi-ai spus-o si mie, zise Lina fixandu-l cu privirea.
-Bine, zise vampirul, studiind sfera si ghemuindu-se, ca si cum ar fi incercat sa se faca mai mic. S-a intamplat acum o saptamana. Stateam in pestera mea, ce se afla la nord de portul Sanboa, bucurandu-ma de prada obtinuta de la un negustor ratacit prin padure.
-Ai atacat un om nevinovat? il intrerupse Amelia, socata. L-ai...l-ai transformat in...?
-Nu, era prea batran si de obicei astia au un gust oribil, zise el dezgustat, replica la care nu comenta nimeni. Pe langa mancare, facusem rost si de o mica comoara. Tocmai cercetam o cheie cand un strain imbracat intr-o haina lunga si neagra apare la intrarea in pestera. Mi-a cerut cheia si, vazand ca-l refuz, m-a atacat. Daca nu m-as fi transformat in liliac, m-ar fi omorat. Apoi a luat comoara si a plecat, dar parea foarte suparat din cauza cheii.
-Ai ascuns-o ca sa nu deschida vreo usa catre ceva ce nu-i apartine? intreba printesa cu admiratie. Ce suflet nobil...
Shutaindolf o privi nedumerit.
-N-am ascuns-o. A luat-o o veverita.
-Probabil era vreun bandit, zise Lina ridicandu-se. Eh, s-a facut tarziu si nu e frumos sa intarziem la masa, nu, Gourry?
Acesta sforaia de zor, insa cand auzi de masa se trezi imediat. Vrajitoarea ofta si se indrepta spre iesire, care nu prea se deosebea de intunecimea pesterii, caci soarele disparuse demult, cand ii vazu pe Amelia si Shutaindolf ingramaditi in spatele ei. Dupa o alta plimbare prin bezna si prin racoarea serii, ajunsera la palat. Cu toate ca nu-i convenea deloc sa bantuie un vampir prin Seyruun, Amelia ceda in fata groazei vampirului de a ramane singur in pestera si nu-i spuse tatalui ei adevarul. Dupa o masa care aproape ca aduse in pragul falimentului bucataria, se dusera cu totii in camerele lor, obositi si satui. Ce asul se apropia de miezul noptii si micuta printesa se visa intr-o lume unde toti se declarau supusi dreptatii. Zambi in somn, cand o bubuitura zgudui pamantul. Imediat se aprinsera luminile pe toate coridoarele si soldatii dadura buzna in palat. Luandu-si repede un halat peste pijama, iesi afara din camera, cautand sursa taraboiului.

[Child Of Sunset]

e lemn inchis la culoare, frumos lacuita - pey stai sa ne intelegem ....de lemn inchis la culoare , frumos lacuit pentru ca vorbesti de lemn nu ? lemnul e lacuit nu masa , masa e facuta din lemn .
n ustiu - nu stiu
vanta - vanda

Wa...din ce in ce mai putine greseli...un progres uimitor , dar draga mea , ai mare grija cu greselile gramaticale ! Vad ca acum stii sa pui semnele de punctuatie unde trebuie ceea ce-mi place . Acesta este un fic ce promite multe si sper ca nu te vei lasa de el asa cum ai facut cu multe altele ! Imi place foarte mult subiectul si ideile sunt bine gandite .

Ati adus un vampir in Seyruun ? =)) Adica prea tare faza , m-a bufnit un ras cand am citit . In regula , capitolul e bun si nu am observat vreo greseala , dar acum e cam tarziu si sunt obosita . In fine , imi place ideea , ar fi frumos s-a continui si sa ne surprinzi . Imi place in general si ti-ai mai corectat greselile ceea ce este foarte bine .

La celalalt voi comenta maine ca acum sunt prea obosita !

[Lina Inverse]

thanx mult de comment si nu prea dau pe-aici ca n-am timp mai de nimic (cu 4 teze si vreo 5 teste plus 7 ascultari nu-i usor)
asa....capitolu asta l-am corectat de 2 ORI. sa vad ce mai gaseste miss sayuri (yo nu mai gasisi nimic)

CAP.4-VANATORUL DEVINE VANAT

Luminile se aprinsera in tot palatul, iar holurile sinistre devenira brusc mult mai calduroase. Cativa soldati se grabira pe unul dintre coridoare, niciunul nefiind mirat de momentul in care Amelia cazu de pe scarile de la capatul acestuia. Fara sa le adreseze un cuvant, fata se ridica si mai cobori niste scari, alergand apoi pe un alt culoar. La mijlocul lui se dezlantuise infernul...sau era pe cale sa o faca. Toti servitorii palatului erau stransi acolo, asa ca printesa fu nevoita sa-i impinga pe cativa ca sa-si faca loc. Usa unei camere era larg deschisa si abia se mai tinea intr-o balamala, culoarea maronie a lemnului din care era facuta devenise neagra, ca si peretele din fata sa. Langa acesta statea Shutaindolf, tremurand si incercand, cu o voce ca un chitait de soarece, s-o calmeze pe Lina, care urla la el, furioasa la culme.
-Mi-era frica, se planse vampirul, parca incercand sa se faca mai mic sub privirile necrutatoare ale vrajitoarei. Intunericul era asa straniu...
-Si trebuia sa dai buzna in toiul noptii peste o fata inocenta ca mine, da? striga ea, enervandu-se si mai rau, iar faptul ca Amelia iar o privea banuitoare n-o calma catusi de putin.
-Se serveste cina? intreba Gourry, venind spre ei si cascand de zor.
Hotarand ca era mai bine sa ramana cu palatul intreg decat cu bucataria plina, printesa apela la modul cel mai simplu de a evita un al treilea razboi mondial: mancarea. Camera in care luau masa era simpla, singura mobila fiind masa lunga, maro inchis, cu scaunele ce-o strajuiau din ambele parti. Imediat patru fura ocupate, in timp ce greutatea mancarii de pe masa scadea rapid. Shutaindolf insa, statea sprijinit de spatar, cu mainile incrucisate si privirea atintita asupra farfuriei din fata sa.
-Domnule, nu mancati? indrazni Amelia, sperand la un raspuns negativ.
-Cei ca mine nu mananca bucatele oamenilor, raspunse vampirul linistit, fericit ca nu mai era tinta vreunei vraji. Mai ales noaptea. Trebuie sa plec la vanatoare.
Fata il privi ingrozita si in acelasi timp scandalizata.
-Nu poti vana in Seyruun, zise ea ridicandu-se si izbind masa cu palmele.
-Cred ca vanatoarea in toiul noptii e o mare prostie, isi dadu Lina cu parerea, servindu-se cu o chiftea pe care pusese ochii si Gourry, dar n-o mai apuca. Avand in vedere cele intamplate, vei fi expus.
Auzind-o ca-i da sfaturi, Shutaindolf se gandi sa profite putin.
-Atunci poti veni cu mine?
Privirea pe care i-o arunca vrajitoarea fu suficienta. Simtindu-si oarecum atinsa mandria, caci primise sfaturi de la un om, in special de la o fata mult mai tanara decat el, dar tinand prea mult la pielea sa ca s-o spuna cu voce tare, vampirul ignora spusele ei si, ridicandu-se de la masa, parasi camera. Amelia rasufla usurata, insa nu si Lina.
-Imbecil ca de obicei, zise ea nemultumita si se ridica. Sa-l gasim inainte sa pateasca ceva.
Spre bucuria ospatarilor, plecara toti trei, lasandu-si farfuriile curate. Dupa ce se imbracara repede, iesira in toiul noptii. De indata ce lasasera in urma zidurile Seyruunului, totul deveni parca mai strain. Umbrele copacilor se asemanau cu bratele unor creaturi intunecate, in vreme ce zeci de ochi se iveau de prin tufisuri sau din coronamentul padurii. Alergara fara oprire pana la pestera, apoi incetinira pasul. De aceasta data sfera de lumina plutea inaintea lor, la cativa centimetri de podea. Gourry se intinse si casca zgomotos, trezind cel putin treizeci de lilieci, care se napustira afara, lovindu-se si de ei in goana lor. Cu multa dificultate, Lina se abtinu sa urle la el, dar ceea ce vazu o facu sa uite de furia ei. Razele sferei luminoase cazura pe blana neagra a unei creaturi. Aducea cu un varcolac din spate, insa il depasea cand venea vorba de infatisarea feroce. Botul ii era lung, cu doua siruri de dinti ascutiti, caninii fiind deosebit de lungi, gatul era mai gros decat in mod normal si bratele puternice se terminau cu degete lungi, prevazute cu gheare, ce nu lipseau nici de la picioare. Din trupul solid si incovrigat al monstrului ieseau doua aripi negre, stranse in acel moment, asemenea celor pe care le avea Valgaav. Amelia o stranse de mana pe tovarasa sa, privind cu groaza la fiinta care parea ocupata sa manance ceva de pe jos.
-Asta nu-i cainele din Atlas City? zise Gourry tare, vorbele sale ajungand cu usurinta la urechile ca de lup ale creaturii.
Aceasta se intoarse cu gura intredeschisa si marai, ochii sai stralucind ca doua faclii in intuneric, apoi, cu o miscare rapida, se facu nevazuta in bezna. Se asternu linistea, dar fu strapunsa in scurt timp de un zgomot de obicei prevestitor de nenorociri...zgomotul unor pasi. Lina stranse manerul sabiei si, intorcandu-se brusc, il infrunta pe cel care se afla in spatele lor. Forta ce izbi taisul unei alte sabii de al ei i se parea oarecum familiar. Amelia facu un semn cu mana tremurand, iar sfera se ridica. Lumina sa cazu pe chipul misteriosului atacator.
-Zelgadis, zise Lina uimita, privindu-l agitata, apoi cobori sabia, ceva mai calma.
-Nu lasa garda jos, o avertiza acesta si in voce i se citi ingrijorarea. Ne urmareste ceva. Dar voi ce faceti aici?
-Il cautam pe Shady...Shaby ala, zise Gourry, aratand ca un om ce tocmai se ratacise intr-o alta lume.
Zelgadis ofta si se apropie de locul in care se ospatase creatura.
-Vampirul, nu? Uitati-l aici.
Ceilalti se apropiara, moment in care Amelia scapa un tipat si isi duse mana la gura. Pe jos erau imprastiate cateva oase cu urme de dinti si niste haine sfasiate ce fusesera negresit ale lui Shutaindolf.
-L-am avertizat, murmura Lina si in ochi i se citi tristetea. A fost un prost.
-Si nici nu ne-a lasat si noua putin din ce-a facut la gratar, zise Gourry jignit.
Tovarasa sa ceda nervos si ii pocni una de mai avea putin si-l trecea prin peretele pesterii.
-Nu vreti sa plecam? intreba Amelia speriata. Tata o fi ingrijorat.
-Desi prefer sa dau de creatura aia decat de Phil, mai bine plecam si ne intoarcem in zori, zise Lina.
Un marait o facu sa se uite spre iesire, ce era acoperita de silueta monstrului.
-N-am vorbit serios, bombani vrajitoarea.
-Va fi floare la ureche, zise Gourry ridicandu-se si parand sigur pe el.
Isi scoase sabia si, cand o ridica, lovi din greseala sfera luminoasa, facand-o sa atinga tavanul. Niste chitaieli anuntara prezenta a zeci de lilieci abia treziti, ce se veneau spre ei.

[Ryuko]

Imi place muuult de tot, mai ales ca a aparut si Zelgadis :chuu:
"-Mi-era frica, se planse vampirul, parca incercand sa se faca mai mic sub privirile necrutatoare ale vrajitoarei. Intunericul era asa straniu...
-Si trebuia sa dai buzna in toiul noptii peste o fata inocenta ca mine, da? striga ea, enervandu-se si mai rau, iar faptul ca Amelia iar o privea banuitoare n-o calma catusi de putin."-a fost foarte tare faza, mi-o si imaginez pe Lina tipand la Shutaindolf :))
Imi pare foarte rau ca nu mai ai timp sa postezi, dar sper ca vei avea putin timp sa pui continuarea...mai ales sunt foarte curioasa cine poate fi ciudata creatura...
Gambate si Ja ne!!! :bye:

[Lina Inverse]

am mai terminat un cap. (am avut engleza azi), iar de joi o sa am mai mult timp, caci scap de teze

O NOUA AMENINTARE

Cei patru tovarasi se lasara la pamant, asteptand sa treaca avalansa de lilieci, apoi sarira in picioare. Monstrul era tot in fata lor, dar se mai apropiase cativa pasi. Ochii sclipitori ai creaturii nu se miscau, fixandu-i cu privirea. Toti stateau cu sufletul la gura, asteptand clipa atacului. Gourry si Zelgadis isi scosesera sabiile, Amelia tremura si abia se putea concentra asupra vrajii pe pe care planuia s-o foloseasca, iar Lina crease o sfera rosu spre auriu, negresit o viitoare minge de foc, cand cineva o atinse pe umar. Bubuitura care urma zgudui pestera. Amelia cree o sfera de lumina si privi cum Xellos ateriza de pe tavan, unde-l aruncase vraja, in fata lor, plin de cenusa.
-V-am speriat? intreba el, afisand un zambet nevinovat si se ridica, intalnind privirea furioasa a lui Zelgadis.
Acesta l-ar fi pocnit chiar in acel moment, dar hotari ca altcineva era mai demn sa faca asta.
-Te omor! izbucni Lina si numai teleportarea il salva pe preot de o bataie zdravana.
Se intoarse si-l vazu plutind deasupra ei, la fel de lipsit de griji, lucru ce-o scotea din sarite. Brusc, se calma, gandindu-se la un alt plan si observand ca monstrul de mai devreme se facuse nevazut.
-Ce cauti aici? intreba ea cu o voce calma, zambind rautacios. Daca nu-mi spui, cade intelegerea.
In ochii lui Xellos aparu o sclipire de furie pentru o clipa, apoi ii raspunse, deloc tulburat:
-Acelasi lucru ca si voi: sa aflu cine era pe urmele lui Shutaindolf.
-Era de asteptat ca monstrii si vampirii sa fie prieteni, zise Amelia inflacarata. Doua rase lipsite de suflet, de lumina, ingropate in intuneric, ce nu pot rezista sub puterea soarelui.
Ultima replica ii termina pe toti.
-De unde-a mai scos-o si pe-asta? bombani Zelgadis.
Pana si Xellos fu pus in dificultate, insa privirile crunte ale Linei ii dadura de inteles sa lase subiectul cu soarele pe mai tarziu.
-N-am fost prieten cu Shutaindolf, zise el alegandu-si cu grija vorbele, ca si cum ar fi avut grija sa nu spuna prea multe. Il consideram o fiinta...interesanta.
-Are legatura cu cheia? i-o tranti vrajitoarea.
Era clar c-o nimerise de data asta si preotul nu mai putu nega.
-Atenta ca de obicei, zise monstrul amuzat. Cheia aceea a apartinut unui zeu intunecat, numit Ceata Mortii, singurul care a putut patrunde in Lumea Demonilor.
-Deci cheia deschide poarta catre acea lume? se grabi ea cu concluzia.
-Asta-i secret, zise Xellos si, inainte sa mai fie victima unui atac, disparu.
O clipa mai tarziu aflara si al doilea motiv al disparitiei preotului. Un cutremur zgudui pestera, facand tavanul sa se crape.
-Sa iesim de-aici! striga Lina. Repede!
Brusc, o bucata din tavan se prabusi inaintea lor, blocand iesirea.
-Mai bine o luam inapoi, zise Gourry, tragand-o pe Amelia din calea altor pietre.
Constienti ca cea mai mica vraja i-ar ingropa acolo, fugira spre interiorul pesterii. Dupa un timp care li se paru o vesnicie, observara ca deasupra lor nu mai era tavanul, ci stelele. Fiind noapte, dadura dintr-o bezna in alta bezna fara sa-si dea seama. Acum se aflau in mijlocul unei paduri, prezenta copacilor fiind mult mai linistitoare in comparatie cu peretii muntelui. Niciunul nu era in stare sa mearga mai departe, asa ca facura un foc. Luminile flacarilor faceau sa se miste umbrele tufisurilor si crengilor, ca niste creaturi gata sa se repeada asupra prazii, creand o atmosfera perfecta pentru povesti de groaza.
-As vrea sa lamurim cateva lucruri, zise Zelgadis impingand cu piciorul un bustean in mijlocul focului, in timp ce toti patru statea de jur-imprejurul lui. Lina, mi se pare mie sau il santajezi pe Xellos?
-Da, cam asta fac, recunoscu ea, cu o urma de mandrie in glas. L-am prins facand ceva si, daca l-as da de gol, ar avea probleme.
Se uita absenta la flacarile care inghiteau lemnele, neavand de gand sa le marturiseasca misterul lui Xellos. Amelia vru sa insiste, cand isi aminti de scrisoare.
-Ce s-a intamplat in Lumea Exterioara? intreba ea agitata, privind-o fix pe tovarasa sa. Mi-ai spus sa nu parasesc Seyruunul.
Lina ramasese tacuta o vreme, apoi ofta.
-Te-am avertizat sa ramai in oras din cauza acelor fiinte. Nu stiu ce sunt si de unde vin, dar au atacat in mai multe locuri. Orice calator singuratic e sortit pieirii. Oameni, animale si chiar spiridusi...Mananca tot ce apuca. Din aceasta cauza Shutaindolf a vrut sa vina cu noi. S-ar putea ca cel care a incercat sa-l jefuiasca sa fi asmutit creaturile asupra lui.
-Si acum le-ar putea trimite si dupa noi, se lumina Gourry, ca si cum acesta ar fi fost un motiv de bucurie.
Tovarasii sai tacura, mult prea obisnuiti cu prostia lui. O vreme se auzi numai trosnetul lemnelor ce ardeau. Dupa un sfert de ora Amelia se culcase, desi adormise greu din cauza sforaiturilor lui Gourry. Zelgadis, care pana atunci avusese grija de foc, isi ridica privirea spre Lina, care statea cu capul pe genunchi si se uita absenta la foc.
-Ati intrat iar in necazuri, nu? intreba el ridicandu-si gluga.
Vrajitoarea il privi amuzata.
-Si tu odata cu noi. Inca mai cauti o cale sa devii normal?
-Stii raspunsul, zise Zelgadis pe un ton meditativ. Poate tocmai necazurile imi vor oferi raspunsuri...
Lina isi stranse mantia in jurul ei, caci era un frig de crapau pietrele,parand incantata si ceva mai treaza.
-Nu ne mai putem intoarce in Seyruun, zise ea brusc, ridicandu-se in picioare. Vom porni intr-o noua calatorie si vom gasi cheia si comoara.
-Ce comoara...., incepu Zelgadis, dar fu intrerupt imediat.
-Esti obosit si n-am chef sa te vad plecand iar fara noi sau s-o patesti in vreo lupta, asa ca treci la culcare. Raman eu de paza.
-Se pare ca n-am de ales, zise el razand.
Ii placea sa calatoreasca singur dar, intr-un fel, ii lipsise autoritatea ei. Desi nu-i suradea ideea s-o lase sa faca de paza, stia ca avea sanse mari s-o incaseze daca se punea cu ea, asa ca se intinse langa foc si se culca. Lina, insa, era perfect treaza, cuprinsa de entuziasm. Cui ii pasa de creaturile alea atata timp cat exista o cheie ce putea deschide cufarul vreunei comori?

[Ryuko]

Am onoarea sa postez prima :D...Mi-a placut capitolul...am observat greseli, insa foarte mici .
Tot ce pot sa spun este sa continui pentru ca imi place foarte mult fic-ul si anime-ul Lina Inverse :chuu:
Mi-a placut partea urmatoare:
"Amelia cree o sfera de lumina si privi cum Xellos ateriza de pe tavan, unde-l aruncase vraja, in fata lor, plin de cenusa.
-V-am speriat? intreba el, afisand un zambet nevinovat si se ridica, intalnind privirea furioasa a lui Zelgadis.
Acesta l-ar fi pocnit chiar in acel moment, dar hotari ca altcineva era mai demn sa faca asta.
-Te omor! izbucni Lina si numai teleportarea il salva pe preot de o bataie zdravana." :ha:
So...Please, pune capitolul urmator cat mai repede pentru ca sunt curioasa ce se va intampla in continuare! :pls:

Gambate...Ja ne!!! :bye: