16-02-2011, 12:12 AM
gandire aproape constanta sii.... beng! mi-a venit ideea:)) este cea care mi-a placut cea mai mult, acum stiu ce se va intampla in mare parte in fic, sper sa va placa.
P.S. scuzati intarzierea.
Amintiri din trecut. Fapte din prezent. Lucruri viitoare.
[/font]"Razboaiele au fost aproape constante. Pamantul sugea mai mult sange si lacrimi decat apa in ultima perioada. Fabricarea armelor devenise un fel de hobby. Era exasperant sa traiesti intr-un suspans atat de mare. Trebuia sa fii cu ochii in patru, sa te uiti in toate partile inainte sa faci un pas, nu cumva sa fie vreun rus prin imprejurimi angajat sa iti imprastie creierii pe jos. Marii magnati isi marisera numarul garzilor. Pana si lor le era frica sa isi puna viata in pericol din cauza slujbelor bine platite, dar asta e viata.
Mortalitatea crescuse considerabil, nimeni nu stia cand se va incheia si al saselea Razboi Mondial. Da, al saselea, probabil v-ati dat seama ca intreaga lume a fost cotropita, si inca de cine, de cei ce ar fi trebuit sa locuiasca in pace si armonie, sa aiba grija de ea impreuna. In loc de asta, si-au infipt gloante in cap unii altora. Pentru ce? Pentru stapanire bine inteles.
Nazistii strecurasera si ei putina ura intre natiuni, astfel focul distrugerii capitale aproape parjolise intreaga lume. Rusii, cei ce erau marul discordiei, cei ce au inceput razboaiele, si tot cei ce le-au continuat, ca intr-un sfarsit, sa spuna "stop". Tot ei au castigat.
Patru razboaie au fost deajuns pentru ca oamenii sa isi dea seama ca nu era nevoie de asa ceva. Macar si-au deschis ochii, cam tarziu insa. Poate a fost si un lucru bun printre atatea rele, este mai liniste acum.
Acum, in anul 2099, totul s-a sfarsit. Consecintele razboaielor au schimbat fatada omenirii. Toti au devenit mai violenti, mai extravaganti, mai nonconformisti decat in trecut. Legile erau mai stricte, fapt care a dus la o ordine aproape perfecta. Insa unele au fost sterse. De exemplu, acum un presedinte era pus in post timp de un an, perioada de proba, avea trei ani de trait ca si presedinte, daca se descurca. Apoi, era ales altul. Lumea era inca in perioada de soc. Nu lasasem garda jos inca, dar nici nu osa mai fim retrasi mult timp.
Pentru ca ordinea sa se pastreze, rusii, cei ce erau acum natiunea care le conducea pe celelalte, se imprastiasera peste tot. Granitele tarii lor mama, fiind extrem de micite, o mica parte dintre ei mai ramasesera in Rusia, nu puteau renunta la tot teritoriul lor, a fost votata pastrarea sau disparitia tarii. Votul a fost unanim.
Majoritatea bolilor periculoase fusesera aproape vindecate. Radiatiile din timpul razboaielor le dadusera de gandit medicilor si cecetatorilor, ideile care le venisera au rezolvat mari probleme. Inca un lucru bun adus de toate acele distrugeri.
Insa viatile pierdute.. tot pierdute erau."
"Aceasta este finalul cartii scrise de un om trimis in armata, pus sa isi riste viata pentru patrie. Un scriitor innascut si un lunetist desavarsit. Cea mai ciudata alaturare de calitati."
"Inel de argint pe teava de otel"-John Wildos
Sfarsitul cartii in care erau puse pe hartie toate nenorocirile petrecute in anii trecuti. Cartea care a fost de nepretuit pentru mine, probabil si pentru alte mii de persoane. Cartea ce mi-a aratat adevarul. Il stiam. Dar nu vroiam sa recunosc ce era in fata mea. Vroiam sa fiu oarba, am pretins ca asa e, dar am uitat... adevarul, mereu ni se arata, fie ca vrem, fie ca nu...
sper sa v-a placut, sau macar sa va fi captivat cat de cat... probabil va intrebati care e legatura intre primul capitol si acesta nu? Veti afla putim mai in colo, nu va faceti griji, nu am uitat ideea cu care am inceput ;)
P.S. scuzati intarzierea.
Amintiri din trecut. Fapte din prezent. Lucruri viitoare.
[/font]"Razboaiele au fost aproape constante. Pamantul sugea mai mult sange si lacrimi decat apa in ultima perioada. Fabricarea armelor devenise un fel de hobby. Era exasperant sa traiesti intr-un suspans atat de mare. Trebuia sa fii cu ochii in patru, sa te uiti in toate partile inainte sa faci un pas, nu cumva sa fie vreun rus prin imprejurimi angajat sa iti imprastie creierii pe jos. Marii magnati isi marisera numarul garzilor. Pana si lor le era frica sa isi puna viata in pericol din cauza slujbelor bine platite, dar asta e viata.
Mortalitatea crescuse considerabil, nimeni nu stia cand se va incheia si al saselea Razboi Mondial. Da, al saselea, probabil v-ati dat seama ca intreaga lume a fost cotropita, si inca de cine, de cei ce ar fi trebuit sa locuiasca in pace si armonie, sa aiba grija de ea impreuna. In loc de asta, si-au infipt gloante in cap unii altora. Pentru ce? Pentru stapanire bine inteles.
Nazistii strecurasera si ei putina ura intre natiuni, astfel focul distrugerii capitale aproape parjolise intreaga lume. Rusii, cei ce erau marul discordiei, cei ce au inceput razboaiele, si tot cei ce le-au continuat, ca intr-un sfarsit, sa spuna "stop". Tot ei au castigat.
Patru razboaie au fost deajuns pentru ca oamenii sa isi dea seama ca nu era nevoie de asa ceva. Macar si-au deschis ochii, cam tarziu insa. Poate a fost si un lucru bun printre atatea rele, este mai liniste acum.
Acum, in anul 2099, totul s-a sfarsit. Consecintele razboaielor au schimbat fatada omenirii. Toti au devenit mai violenti, mai extravaganti, mai nonconformisti decat in trecut. Legile erau mai stricte, fapt care a dus la o ordine aproape perfecta. Insa unele au fost sterse. De exemplu, acum un presedinte era pus in post timp de un an, perioada de proba, avea trei ani de trait ca si presedinte, daca se descurca. Apoi, era ales altul. Lumea era inca in perioada de soc. Nu lasasem garda jos inca, dar nici nu osa mai fim retrasi mult timp.
Pentru ca ordinea sa se pastreze, rusii, cei ce erau acum natiunea care le conducea pe celelalte, se imprastiasera peste tot. Granitele tarii lor mama, fiind extrem de micite, o mica parte dintre ei mai ramasesera in Rusia, nu puteau renunta la tot teritoriul lor, a fost votata pastrarea sau disparitia tarii. Votul a fost unanim.
Majoritatea bolilor periculoase fusesera aproape vindecate. Radiatiile din timpul razboaielor le dadusera de gandit medicilor si cecetatorilor, ideile care le venisera au rezolvat mari probleme. Inca un lucru bun adus de toate acele distrugeri.
Insa viatile pierdute.. tot pierdute erau."
"Aceasta este finalul cartii scrise de un om trimis in armata, pus sa isi riste viata pentru patrie. Un scriitor innascut si un lunetist desavarsit. Cea mai ciudata alaturare de calitati."
"Inel de argint pe teava de otel"-John Wildos
Sfarsitul cartii in care erau puse pe hartie toate nenorocirile petrecute in anii trecuti. Cartea care a fost de nepretuit pentru mine, probabil si pentru alte mii de persoane. Cartea ce mi-a aratat adevarul. Il stiam. Dar nu vroiam sa recunosc ce era in fata mea. Vroiam sa fiu oarba, am pretins ca asa e, dar am uitat... adevarul, mereu ni se arata, fie ca vrem, fie ca nu...
sper sa v-a placut, sau macar sa va fi captivat cat de cat... probabil va intrebati care e legatura intre primul capitol si acesta nu? Veti afla putim mai in colo, nu va faceti griji, nu am uitat ideea cu care am inceput ;)
Bl@h, bl@h. Bl@h, bl@h...