Sex, Blood & Violence [+18]

[Lye]

Mă bucur că vă place:-?

Necunoscutul

Continui să mă plimb cu maşina prin oraşul ce la acea oră, încă se putea considera aglomerat. Niciodată nu am înţeles ce dracu caută să bântuie la miezul nopţii, în loc să stea în casele lor, departe de pericolele care îi pândesc la fiecare pas. Ridic ochii şi mă privesc în oglinda retrovizoare. Viteza cu care merg îmi face părul să zboare în toate direcţiile. Şi ce? Tot frumos sunt. Te deranjează faptul că mă admir aşa tare? Nu îmi pasă. Părea ta contează prea puţin pentru cineva ca mine. A fost decizia ta să îmi urmăreşti fiecare pas. Aşa că nu am nici-o urmă de regret atunci când îţi spun că nu mă interesează dacă în momentul ăsta mă înjuri sau mă blestemi. N-ai decât.
Cauciurile maşinii mele alunecă câţiva metri pe asfalt, înainte de a se oprii. Era necesar să stau la semafor. Nu că m-ar fi interesat foarte tare de amenzi sau poliţie. Ci pentru că nu eram atât de inconştient, pe cât mă consideri tu, ca să continui să merg. Îmi plăceau senzaţiile tari, dar gândul că aş putea murii din pricina lor… îl detestam.
Stau cu piciorul rezemat de portieră şi lovesc cu palmele în volan. Muzica continuă să urle în difuzoare. Întreagul automobil se cutremură. Minunată senzaţie. De departe, văd o fată care se pregăteşte să traverseze. Blondă… Dumnezeule, femeile astea sunt punctul meu slab. Trece prin faţa mea, privindu-mă cu ochii plini de dorinţă. Dacă privirea aia nu înseamna o invitaţie, atunci nu ştiu ce ar fi trebuit să semnifice. Aprob din cap, arcuindu-mi buzele în cel mai senzual rânjet pe care l-aş fi putut afişa. Ştiam că asta merge, de fiecare dată. Se topesc atunci când le zâmbesc. Ocoleşte maşina, urcând în dreapta mea. Fusta alba şi strâmtă i se ridică pe coapse, permiţându-mi să îi văd picioarele. Dracu să mă ia dacă nu am o poftă nebună să mă aflu între ele.
-Deci? Îmi spune ea cu o voce subţire, atingându-mi şliţul cu palma.
Simt cum umflătura din pantalonii mei devine din ce în ce mai proeminentă. “Demonul” se trezeşte, gata să facă o nouă victimă. Apăs pedala până la maxim, scoţând acelaşi sunet care mă face să vibrez.
-La tine sau la mine? Mă întreabă din nou, muşcându-şi cu ardoare buza de jos.
Întorc capul, privirea mea fixându-se în decolteul făcut parcă să incite. Continui să rânjesc. O văd cum îşi freacă coapsele. Arde de nerăbdare. La fel şi eu.
-Spune-mi cum ajungem la tine. ÃŽi spun eu, pe acelaÅŸi ton calm ÅŸi lipsit de vre-o inflexiune.
Îi urmăream cu atenţie indicaţiile, continuând să îi admir corpul. Întodeauna am considerat că trupul unei femei este o adevarată operă de artă. Plin de curbe şi rotunjimi, numai bune de atins, sărutat, mângâiat. Dar atât. Femeia este bună cât timp se află sub tine şi îţi îndeplineşte cele mai ascunse fantezii. Gemetele lor sunt o muzică pentru urechile oricărui bărbat. Nu mă considera misogin. Doar că… ăsta este adevărul.
Parchez în faţa unui bloc. De afară, nu este cu nimic mai special decât cel în care locuiesc eu. Să sperăm că avem un pat în care să ne… “iubim”.
Mă apucă de mână, trăgându-mă după ea. Palma îi transpiră şi respiraţia îi devine din ce in ce mai alertă. Ne oprim în faţa unei uşi, dar numai pentru câteva secunde. O deschide, împingându-mă în apartament. Pare simplu, dar aranjat cu bun gust. Nu am putut să îl analizez mai cu atenţie. Gura mea a fost asaltată într-un mod agresiv de cea a blondei. Îi simţem limba cum îmi linge buzele, sugându-le, sărutându-le. Palmele ei ajung sub tricou, mângâindu-mi trupul cu mişcări circulare. Îmi dau jos materialul închis la culoare, care în acel moment, era mai mult decât în plus. Coboară mai jos, sărutându-mi pectoralii. Îmi muşcă sfărcul, lucru care mă face să o apuc de păr. O iau în braţe şi o trântesc pe podeaua living-ului. Nu te mira… nu am mai putut ajunge până la pat. Pasiunea momentului era mult prea mare.
O întorc, sărutându-i spatele. Buzele mele parcurg întreaga coloană, făcând-o să tremure. O simt cum vibrează, îi aud gemetele. O zgârii cu închizătoarea ceasului, înroşindu-i pielea albă. Îmi trec limba peste acel loc, care pare că a luat foc.
Braţele mele ajung sub sâni. Îi masez, strâng… mă joc cu ei. Sunt atât de moi în mâinile mele. O simt cum se mişca… cum se freacă de palmele mele. Îi simt trupul cum se înfierbântă, din ce în ce mai tare. Coapsele îi sunt umede şi îi vibrează. Îmi lipesc buzele de pielea albă, sărutându-i fesele ferme.
Se ridică, întinzându-mă pe podea. Zâmbeşte. Şi ce zâmbet are… de-a dreptul mortal. Limba ei îmi parcurge abdomenul, coborând din ce în ce mai jos.
-Dumnezeule mare!
Doar atât am putut spune în momentul în care gura ei mi-a atins “necunoscutul”, dezmierdându-l cu mişcări menite să mă facă să îmi pierd minţile. Îmi pun mâinile sub cap, privind-o. Sânii i se mişcă, în timp ce buzele rozalii fac mişcări de dute-vino pe “demonul” meu, care pare să se simtă în al nouălea cer. O ridic de păr, aruncându-mă agresiv peste ea. Simt cum mă scufund între coapsele ei, în acel spaţiu umed, întunecat… atât de plăcut.
Cred că nu mai este nevoie să îţi spun cum s-a terminat. Nu… cu siguranţă nu vrei sa afli. Nici măcar eu nu sunt atât de bolnav încât să îţi droghez mintea cu astfel de imagini de un erotism incredibil. Cert este că înainte să plec, i-am lăsat o bancotă de o sută de dolari. Trebuia să fie şi ea răsplătită pentru serviciile prestate cu atâta talent.
Ajung din nou în interiorul frumoasei mele. Cât puteam să îmi venerez maşina. Îi mângâi bordul, sărutând volanul din piele. Este rece şi moale. De data asta, am pornit mult mai uşor. Nu mai voiam să o chinui, apăsând pedala până la pământ. Nu mă grabea nimeni. Puteam să merg liniştit acasă.
Nu ştiu cât am stat la puicuţa aia. Cert este că acum, oraşul e mult mai liniştit. O adevărată plăcere să te plimbi în asemenea condiţii. Te miră faptul că o persoană ca mine se bucură de linişte? Credeai cumva că sunt aprins doar după acţiune, suspans şi agitaţie? Dacă asta credeai…. dă-mi voie să râd de tine. Ai greşit atât de tare încât reuşeşti să mă laşi fără cuvinte.
Mintea mea se gândeşte doar la noua misiune ce mi s-a încredinţat. Să îmi fac loc printre Gambino, să le căştig încrederea, să aflu ce pun la cale şi să torn totul clanului din care fac parte. Cât de greu putea să fie? Dacă elimin micul amănunt cum că aş putea fi ucis în orice clipă. Dar… după cum bine ştii, nu mă deranjează. Aceste mici “delicii” fac viaţa interesantă.
Probabil că m-am gândit mult prea mult la ce aveam să fac mâine. Pentru că am ajuns acasă… şi nu mi-am dat seama decât atunci când mi-am auzit vecinii ţipând să opresc motorul. Dracu să vă ia de nenorociţi cu gura mare. O să vi le închid eu… într-o bună zi.
Am urcat treptele câte trei, grăbit să ajung în garsoniera mea. Trebuia să mă gândesc la modul în care voi acţiona mâine. Dacă misiunea mea era să omor pe cineva, cu siguranţă că acum dormeam de rupeam patul. Sau îmi făceam de cap. Ce era mai uşor decât să îi iei viaţa unui trădător? Nimic.
Mi-am dat tricoul jos şi am rămas în bustul gol. Ori de câte ori mă priveam în oglindă şi vedeam toate acele curburi şi muşchii ce îmi pulsau ori de câte ori îi încordam, un rânjet uriaş îmi apărea pe chip, descoperindu-mi dinţii perfecţi. Mă adoram… şi aveam tot dreptul.
O să te miri cum de este deja dimineaţă. Am considerat că nu mai este nevoie să îţi povestesc modul în care mă duceam la culcare, nu-i aşa? La urma urmei, nu este nimic interesant în acest lucru. Te întrebi dacă după ce mă trezesc, mai am aceiaşi părere de nestrămutat faţă de persoana mea? Dă-mi voie să te lămuresc. Da. Sunt chipeş în orice moment al zilei.
Mă îmbrac cu primul tricou care mi-a căzut în mână şi părăsesc în grabă apartamentul. Trebuia să ajung la ora zece la întâlnire şi eu eram deja în întârziere. Dar aveam tot dreptul să mă odihnesc mai mult decât trebuie, având în vedere ziua ce urma să o am. Plină de stres. Ce dracului mă plâng în halul ăsta? Ruşine să-mi fie.
Încă de cum am ieşit din scara blocului, ochii mi-au rămas aţintiţi asupra maşinii mele. Cea mai fidelă parteneră a mea. Puteam sta în ea liniştit, conştient de faptul că sunt singurul care îi calcă pedala de acceleraţie până la maxim. Simt că vibrez când îi aud motorul turând la maxim, o încântare pentru auzul meu.
Muzica urlă în difuzoare, geamurile tremură, eu fredonez melodia şi lovesc uşor în volan. Mă strecor printre celelalte automobile, luând aceleaşi viraje care îi făceau pe cei din jur să se închine sau să mă blesteme. Defapt… cred că le făceau pe amândouă.
Cu adrenalina la maxim, ajung pe pista fostului aeroport. Era unul dintre locurile în care obişnuiam să ne întâlnim şi să punem “lumea” la cale. Un nou asasinat, un transport… fetiţe noi. Nimicuri de tipul ăsta. Mă dau jos şi închid cu atenţie portiera. Îmi dau părul pe spate, îndreptându-mă spre Antonio. În spatele lui, lângă vestita limuzină, văd un bărbat. Chipul lui brăzdat de o cicatrice pe obrazul drept nu îmi este cunoscut. Ciudat pentru cineva ca mine să nu îmi cunosc “colegii”.
-Christian. Spune bătrânul meu prieten, îmbrăţişându-mă.
Îl îmbrăţişez şi eu, rânjind. Însă zâmbetul meu este smuls de întrebarea necunoscutului.
-Deci tu eşti Christian, zis şi “Fiara”?
Mă desprind de Antonio, măsurându-l din cap până în picioare. Corpul lui nu este la fel de solid ca al meu. Ochii negrii mă privesc într-un mod aparte… parcă îmi pătrund până în sufletul pe care pretind că îl am. Pentru că aşa cum ai bănuit… nu deţin asemenea “comoară”. Doar că îmi place sa mă mint.
-Da, eu sunt. Puţine persoane îmi cunosc porecla. Tu cine eşti? Îl întreb eu, bagându-mi mâinile în buzunare într-un mod cât se poate de superior.
-El este legătura noastră cu Gambino. Cu ajutorul lui vei intra în clanul lor. Îl poţi considera… paşaportul tău.
Am dat uşor din cap, continuând să îl privesc pe cel ce incă îmi era necunoscut.
-Eu sunt Samuel. Îmi poţi spune Sam. Este o onoare pentru mine să te cunosc. Am auzit atât de multe despre tine. Ţi-ai câştigat porecla atunci când…
-Nu contează. Putem să mergem? Încep să mă încălzesc şi adrenalina mea este la maxim.
Antonio aprobă discret, făcându-mi semn să ma urc în maşina “paşaportului” meu. I-am aruncat cheile de la maşina mea, fiind sigur că pe mâinile lui, este în siguranţă. Îl urmez pe Sam, urcându-mă în dreapta lui. Distracţia… abea acum începe.