22-01-2012, 11:15 PM
Buna! Stiu ca a trecut foarte mult timp de cand nu am mai postat, insa nu am avut deloc timp pentru asta. Asa ca, avand in vedere ca mi-am propus sa termin acest fic, iata ca vin cu continuarea.
Nu am mai scris d mult, asa ca sper ca nu mi-am iesit din mana si per sa va placa.
Lectura placuta!
Inca nu asimilasem cu adevarat ceea ce se intamplase. Nu imi venea sa cred ca din cauza nenorocitului de Gaara Sabaku, frumoasa mea suferea atat de mult. Ea nu merita asa ceva. In fond, ea nu are nicio vina. Sunt sigur ca habar nu avea ca parintii ei erau ugigasi platiti si, sincer sa fiu, nici eu nu eram asa de sigur. Insa, poate ca asa era pentru ca, nu vedeam alt motiv pentru care Gaara sa ii faca asa ceva Sakurei.
Abea cand am iesit din cladire mi-am dat seama cat de tarziu era. Soarele se pregatea sa apuna, cerul prinzand o culoare portocalie. Am oftat intrand in masina. Pe scaunul din dreapta imi zaresc telefonul. Aveam sapte apeluri pierdute de la mama. Oare ce se mai intamplase de data asta?! Am apelat-o in timp ce bagam cheile in contact pornind motorul. Am iesit din parcare indreptandu-ma spre casa. Aveam nevoie de un dus inainte de a ma duce sa o vizitez pe Sakura. Nu o puteam lasa singura in momentele astea.
In scurt timp o voce cunoscuta raspunde, incepand o adevarata criza de isterie, reprosandu-mi ca sunt un iresponsabil si ca si-a facut griji pentru ca nu stia unde plecasem si ca aveam alte lucruri mai importante de facut. Mi-am dat ochii peste cap exasperat, dupa care i-am spus ca o sa discutam peste cateva minute, cand o sa ajung acasa. Nu am mai asteptat ca femeia sa zica ceva, deoarece am inchis telefonul si l-am aruncat pe celalalt scaun. Se purta cu mine de parca as avea zece ani. Cred ca, din cauza ca majoritatea timpului e plecata, nu constientizeaza ca am crescut, ca sunt major si ca nu trebuie sa se comporte in felul acesta pentru ca stiu si singur sa-mi port singur de grija. Si... ca si cum toate astea nu ar fi de ajuns, mi-a mai aranjat si o casatorie cu o femeie careia nu-i stiu decat numele.
Am oftat deznadajduit si mi-am lasat capul sa se sprijine de scaun. Cu tot ce s-a intamplat astazi, aproape ca am uitat de Charlotte. Oare fata asta ce are in cap? Ea chiar vrea sa se casatoreasca cu o persoana pe care nu o cunoaste absolut deloc?! Ei bine, ea poate ca vrea acest lucru, la fel ca parintii mei, insa pe mine nu ma pot convinge. Nu. Nu pot permite asa ceva. Doar gandul ca as putea fi despartit de frumoasa mea ma innebuneste. Daca mama chiar crede ca ma poate obliga sa plec cu ea la Paris, ar trebui sa se gandeasca de doua ori. Nu as parasi-o niciodata pe Sakura. Stiu ca, din pacate, ea nu o sa ma poata iubi niciodata mai mult decat ca pe cel mai bun prieten al ei, insa prefer lucrul acesta, decat sa plec si sa nu o mai vad niciodata. O voi veghea intotdeauna, indiferent de sentimentele ei pentru mine. Stiu ca, sunt extrem de constient de faptul ca ea se va indragosti la un moment dat si ca, privindu-i, voi suferi dorindu-mi sa fiu eu in locul acelui barbat, insa stiu ca ma voi simti implinit si satisfacut stiind-o pe ea fericita.
Am incercat sa ma desprind din ganduri atunci cand am ajuns in fata casei. Am scos cheile din contact, insa zabovind putin inauntru. Trebuia sa ma pregatesc pentru a face fata mamei. Stiam ca atunci cand se enerva era ca un uragan ce distrugea totul in jurul lui. Dupa aproximativ cinci minute, m-am indreptat cu pasi apasati spre vila, pregatindu-ma pentru ceea ce va urma.
Ei bine, asa cum m-am asteptat, cum am pasit in sufragerie, am zarit-o pe mama scotand fum pe urechi de nervi in timp ce se plimba dintr-o parte in alta a incaperii. Prima care m-a observat a fost Charlotte. Ochii sai albastri ma priveau destul de nervosi. Care era problema ei? Se astepta cumva sa o anunt ca plec, sau ceva de genul acesta? Am zambit ironic si am mai facut cativa pasi, pana cand parintii mei au observat ca am ajuns. Prima care a sarit cu gura pe mine a fost, evident, Angelique. Ochii sai verzi scoteau scantei, capatand o nuanta intunecata, ceea ce-mi arata cat de nervoasa era.
-Domnisorule Uchiha Sasuke! Cum indraznesti sa dispari toata ziua fara sa imi spui nimic? Ai idee cate griji mi-am facut?! A fost extrem de nepoliticos din partea ta sa o lasi pe Charlotte singura si sa dispari. Ce Dumnezeu, ar fi trebuit sa ramai cu ea pentru a va cunoaste mai bine. In fond, e viitoarea ta sotie. mi-a reprosat bruneta scandalizata.
Ei bine, in viziunea mea era mai nervoasa, insa se pare ca exagerasem. Chiar nu aveam chef de predicile ei in acest moment. Voiam doar sa fac un dus si sa plec sa o vizitez pe Sakura pentru ca stiam ca are nevoie de mine si, sincer, imi era teama sa nu faca vreo prostie.
-De ajuns! M-am saturat de predicile tale, mama. Cred ca tu inca nu constientizezi ca sunt major si ca sunt responsabil de propriile-mi fapte, am spus pe un ton ridicat ce continea o tenta de iritabilitate. Ati lipsit atat de mult timp din viata mea. Ati stat departe de mine exact atunci cand aveam mai mare nevoie de voi, iar acum, acum aveti nesimtirea sa va intoarceti si sa imi dati viata peste cap. Si, astea nefiind de ajuns, imi complicati si mai mult viata impunandu-mi sa ma casatoresc cu o fata careia ii stiu doar numele. am continuat in timp ce privirea imi aluneca cand la tata, cand la Angelique.
Nu, nu aveam de gand sa fac ceea ce-mi cereau ei. Ii iubeam, da, bineinteles ca ii iubeam, insa asta nu le dadea dreptul sa-mi controleze viata.
Mama ma privea socata, in timp ce tata inca era asezat pe canapea dand nemultumit din cap. Privirea mi-a cazut pe blonda ce ma privea socata. Ei bine, se pare ca nu eram asa cum se astepta ea.
I-am privit incruntat dupa care m-am indreptat spre scari, insa m-am opresc inainte de a urca, cuvintele mamei socandu-ma.
-Noi vom pleca, insa Charlotte va ramane aici si stim ca intr-un final te va face sa o iubesti, deoarece e o fata minunata.
Am rezistat impulsului de a ma intoarce si am urcat grabit intrand in camera mea. Oricat de mult as fi vrut sa le dau replica, mi-am amintit ca aveam un lucru mult mai important de facut. Mi-am facut un dus rapid, m-am schimbat in haine curate si am coborat, iesind rapid din casa, fara a astepta sa mai zica cineva ceva si m-am indreptat spre apartamentul Sakurei.
Ajuns acolo, am vazut usa de la intrare deschisa si m-am incruntat suspicios. Am intrat, iar ceea ce amn vazut m-a facut sa raman impietrit in prag.
Nu am mai scris d mult, asa ca sper ca nu mi-am iesit din mana si per sa va placa.
Lectura placuta!
Capitolul 7
Inca nu asimilasem cu adevarat ceea ce se intamplase. Nu imi venea sa cred ca din cauza nenorocitului de Gaara Sabaku, frumoasa mea suferea atat de mult. Ea nu merita asa ceva. In fond, ea nu are nicio vina. Sunt sigur ca habar nu avea ca parintii ei erau ugigasi platiti si, sincer sa fiu, nici eu nu eram asa de sigur. Insa, poate ca asa era pentru ca, nu vedeam alt motiv pentru care Gaara sa ii faca asa ceva Sakurei.
Abea cand am iesit din cladire mi-am dat seama cat de tarziu era. Soarele se pregatea sa apuna, cerul prinzand o culoare portocalie. Am oftat intrand in masina. Pe scaunul din dreapta imi zaresc telefonul. Aveam sapte apeluri pierdute de la mama. Oare ce se mai intamplase de data asta?! Am apelat-o in timp ce bagam cheile in contact pornind motorul. Am iesit din parcare indreptandu-ma spre casa. Aveam nevoie de un dus inainte de a ma duce sa o vizitez pe Sakura. Nu o puteam lasa singura in momentele astea.
In scurt timp o voce cunoscuta raspunde, incepand o adevarata criza de isterie, reprosandu-mi ca sunt un iresponsabil si ca si-a facut griji pentru ca nu stia unde plecasem si ca aveam alte lucruri mai importante de facut. Mi-am dat ochii peste cap exasperat, dupa care i-am spus ca o sa discutam peste cateva minute, cand o sa ajung acasa. Nu am mai asteptat ca femeia sa zica ceva, deoarece am inchis telefonul si l-am aruncat pe celalalt scaun. Se purta cu mine de parca as avea zece ani. Cred ca, din cauza ca majoritatea timpului e plecata, nu constientizeaza ca am crescut, ca sunt major si ca nu trebuie sa se comporte in felul acesta pentru ca stiu si singur sa-mi port singur de grija. Si... ca si cum toate astea nu ar fi de ajuns, mi-a mai aranjat si o casatorie cu o femeie careia nu-i stiu decat numele.
Am oftat deznadajduit si mi-am lasat capul sa se sprijine de scaun. Cu tot ce s-a intamplat astazi, aproape ca am uitat de Charlotte. Oare fata asta ce are in cap? Ea chiar vrea sa se casatoreasca cu o persoana pe care nu o cunoaste absolut deloc?! Ei bine, ea poate ca vrea acest lucru, la fel ca parintii mei, insa pe mine nu ma pot convinge. Nu. Nu pot permite asa ceva. Doar gandul ca as putea fi despartit de frumoasa mea ma innebuneste. Daca mama chiar crede ca ma poate obliga sa plec cu ea la Paris, ar trebui sa se gandeasca de doua ori. Nu as parasi-o niciodata pe Sakura. Stiu ca, din pacate, ea nu o sa ma poata iubi niciodata mai mult decat ca pe cel mai bun prieten al ei, insa prefer lucrul acesta, decat sa plec si sa nu o mai vad niciodata. O voi veghea intotdeauna, indiferent de sentimentele ei pentru mine. Stiu ca, sunt extrem de constient de faptul ca ea se va indragosti la un moment dat si ca, privindu-i, voi suferi dorindu-mi sa fiu eu in locul acelui barbat, insa stiu ca ma voi simti implinit si satisfacut stiind-o pe ea fericita.
Am incercat sa ma desprind din ganduri atunci cand am ajuns in fata casei. Am scos cheile din contact, insa zabovind putin inauntru. Trebuia sa ma pregatesc pentru a face fata mamei. Stiam ca atunci cand se enerva era ca un uragan ce distrugea totul in jurul lui. Dupa aproximativ cinci minute, m-am indreptat cu pasi apasati spre vila, pregatindu-ma pentru ceea ce va urma.
Ei bine, asa cum m-am asteptat, cum am pasit in sufragerie, am zarit-o pe mama scotand fum pe urechi de nervi in timp ce se plimba dintr-o parte in alta a incaperii. Prima care m-a observat a fost Charlotte. Ochii sai albastri ma priveau destul de nervosi. Care era problema ei? Se astepta cumva sa o anunt ca plec, sau ceva de genul acesta? Am zambit ironic si am mai facut cativa pasi, pana cand parintii mei au observat ca am ajuns. Prima care a sarit cu gura pe mine a fost, evident, Angelique. Ochii sai verzi scoteau scantei, capatand o nuanta intunecata, ceea ce-mi arata cat de nervoasa era.
-Domnisorule Uchiha Sasuke! Cum indraznesti sa dispari toata ziua fara sa imi spui nimic? Ai idee cate griji mi-am facut?! A fost extrem de nepoliticos din partea ta sa o lasi pe Charlotte singura si sa dispari. Ce Dumnezeu, ar fi trebuit sa ramai cu ea pentru a va cunoaste mai bine. In fond, e viitoarea ta sotie. mi-a reprosat bruneta scandalizata.
Ei bine, in viziunea mea era mai nervoasa, insa se pare ca exagerasem. Chiar nu aveam chef de predicile ei in acest moment. Voiam doar sa fac un dus si sa plec sa o vizitez pe Sakura pentru ca stiam ca are nevoie de mine si, sincer, imi era teama sa nu faca vreo prostie.
-De ajuns! M-am saturat de predicile tale, mama. Cred ca tu inca nu constientizezi ca sunt major si ca sunt responsabil de propriile-mi fapte, am spus pe un ton ridicat ce continea o tenta de iritabilitate. Ati lipsit atat de mult timp din viata mea. Ati stat departe de mine exact atunci cand aveam mai mare nevoie de voi, iar acum, acum aveti nesimtirea sa va intoarceti si sa imi dati viata peste cap. Si, astea nefiind de ajuns, imi complicati si mai mult viata impunandu-mi sa ma casatoresc cu o fata careia ii stiu doar numele. am continuat in timp ce privirea imi aluneca cand la tata, cand la Angelique.
Nu, nu aveam de gand sa fac ceea ce-mi cereau ei. Ii iubeam, da, bineinteles ca ii iubeam, insa asta nu le dadea dreptul sa-mi controleze viata.
Mama ma privea socata, in timp ce tata inca era asezat pe canapea dand nemultumit din cap. Privirea mi-a cazut pe blonda ce ma privea socata. Ei bine, se pare ca nu eram asa cum se astepta ea.
I-am privit incruntat dupa care m-am indreptat spre scari, insa m-am opresc inainte de a urca, cuvintele mamei socandu-ma.
-Noi vom pleca, insa Charlotte va ramane aici si stim ca intr-un final te va face sa o iubesti, deoarece e o fata minunata.
Am rezistat impulsului de a ma intoarce si am urcat grabit intrand in camera mea. Oricat de mult as fi vrut sa le dau replica, mi-am amintit ca aveam un lucru mult mai important de facut. Mi-am facut un dus rapid, m-am schimbat in haine curate si am coborat, iesind rapid din casa, fara a astepta sa mai zica cineva ceva si m-am indreptat spre apartamentul Sakurei.
Ajuns acolo, am vazut usa de la intrare deschisa si m-am incruntat suspicios. Am intrat, iar ceea ce amn vazut m-a facut sa raman impietrit in prag.