Heii! Ma bucur foarte mult ca va place ficul meu. Pai, sincer, nu cred ca o sa fac capitole mai mari. Eu le fac mai mici si le poste din trei in trei zile asa ca eu cred ca e bine marimea lor avand in vedere la cat de des postez. Adica... asta daca nu vreti sa asteptati saptamani pentru un capitol mai mare:))
Dupa cum am precizat atunci cand am postat capitolul 1, acest capitol e scris din perspectiva Sakurei.
Ah, si... [ioanayoanna Te-as ruga sa-ti editezi postul sa scrii macar trei randuri intregi. Multumesc.
Sper sa va placa. Lectura placuta!
Capitolul 2
Nu imi vine sa cred. Pur si simplu mi se pare ca visez. Adica, cum as crede altfel ca cel mai mare vis al meu mi s-a implinit? Acela de a fi observata de Gaara, dar nu numai asta, insa mi-a marturisit ca ma si iubeste. Parca as trai intr-un vis din care nu as vrea sa ma trezesc niciodata. Ma simt de parca as fi purtata pe aripile dragostei pana intr-a-l noualea cer. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt acum. L-am iubit pe baiatul asta din clasa a cincea, insa pana astazi nu mi-a acordat nici cea mai mica atentie, sau... asta credeam pana acum. Se pare ca el doar se prefacea ca nu ma observa. Din ce motiv? Nu stiu, insa, sincer, nici nu as avea curajul necesar sa il intreb. Mereu am fost o fata ce spune lucrurilor pe nume si nu ii e teama de nimic, insa in prezenta lui lucrurile se schimba radical. Nici macar eu nu ma mai recunosc atunci cand se apropie de mine.
M-as mai fi gandit un timp nemasurat la el daca nu as fi fost intrerupta de Sasuke. Sasuke Uchiha. Cel mai bun prieten al meu ce imi e ca un frate. Are ochii de un negru abisal, parul de acceasi culoare ce ii era mai mereu ciufulit dandu-i o aura rebela. Pielea ii e alba, aproape inuman de alba, iar corpul perfect. Ce sa mai, tipul perfect de care orice fata s-ar putea indragosti, ceea ce se si intampla. Majoritatea fetelor din liceu sunt indragostite de el. Una mai frumoasa ca alta, insa el nu da niciuneia atentie. Nu am putut intelege niciodata de ce, iar atunci cand il intreb, imi raspunde ca nu il atrage niciuna in mod special, insa stiu ca nu e doar asta, dar nu-mi pot da seama. Ei bine, recunosc faptul ca intr-un timp l-am placut si eu, insa el se comporta cu mine doar ca un prieten, nimic mai mult, asa ca mi-am zis sa nu distrug asta si incet, incet l-am uitat.
-Haide Sakura, sau vrei sa ramai inchisa in scoala? spune Sasuke razand.
Abea acum ma dezmeticesc observand ca doar noi doi mai suntem in clasa. Oftez si ma ridic din banca cu zambetul pe buze. Ce poate face dragostea asta din om.
Imi pun cartiile in geanta si ies din liceu impreuna cu Sasuke. Il invit pe la mine, insa acesta refuza spunandu-mi ca are treaba. Il privesc suspicioasa ridicand din spranceana.
-Imi pare rau Saku, insa chiar nu pot, dar cred ca tu... ai lucruri mai importante de facut acum. imi spune aratandu-mi din priviri poarta scolii. Il privesc ridicand suspicioasa o spranceana dupa care ma intorc spre locul indicat de el unde il vad pe nimeni altul decat pe Gaara facandu-mi cu mana. Inevitabil, un zambet imens imi apare pe fata. Nu cred ca as putea fi mai fericita de atat. Ma intorc spre brunet sarutandu-l pe obraz dupa care plec spre roscat. Cu fiecare pas ce ma ducea mai aproape de el, inima incepea sa imi bata din ce in ce mai repede, incat atunci cand am ajuns langa el aveam impresia ca o sa-mi iasa din piept. Atunci cand acesta m-a luat de mana dandu-mi un sarut scurt pe buze am crezut ca am luat foc. Nu pot descrie ceea ce simt in aceste momente. Oricat as incerca, nu cred ca o sa pot sa ma comport ca de obicei in preajma lui.
-Vino, vreau sa-ti arat ceva.
Sunt trezita din vise de catre vocea lui blanda ce imi dadea fiori. Il urmez cu pasi mici pana in parcare unde intram in masina, acesta incepand sa goneasca pe strazile aglomerate ale Japoniei. Nefiind capabila sa spun ceva, stateam cu capul lipit de geam privind cum aglomeratia incepea sa se estompeze.
Abea atunci cand masina s-a oprit am constintizat ca defapt iesisem din oras, acum fiind la marginea unei paduri dese. Imi indrept privirea confuza spre Gaara ce ma privea cu ochii plini de dorinta.
Vreau sa-l intreb ce cautam aici, insa roscatul se aseaza peste mine incepand sa ma sarute salbatic. Raman inmarmurita, inima inghetandu-mi de frica.
Nu, asta nu se putea intampla, nu mie. Cand constientizez mai bine ceea ce avea sa se intample, incep sa ma agit in incercarea disperata de a scapa din mainile acelui dement ce nu semana deloc cu acel baiat de care eu ma indragostisem. In zadar, in zadar incercam sa scap din mainile sale, era prea puternic.
Inchid ochii, iar cand credeam ca nu mai am nicio cale de scapare, acesta slabeste stransoarea, iar eu profit de ocazie si il imping cu putere si desfac portiera masinii incepand sa alerg. Simt cum lacrimi fierbinti imi invadeaza ochii scurgandu-mi-se pe obrajii ce capatasera o nuanta palida.
Nu puteam sa cred ceea ce tocmai mi se intampla. Speram sa fie un cosmar din care sa ma trezesc cat de curand, insa din pacate nu e asa.
Inima imi ingheata in timp ce incerc sa alerg din ce in ce mai repede. In spatele meu auzeam urme grabite de pasi. Mi-am intors o clipa capul pentru a vedea ce distanta e intre noi. Greseala fatala. In urmatoarea secunda m-am prabusit pe pamantul rece din cauza unei crengi cazute de care m-am impiedicat.
Il simteam pe Gaara din ce in ce mai aproape. Am inceput sa tremur incontrolabil incercand sa ma ridic. Aproape reusisem cand am fost prinsa de par si trantita inapoi.
Imi deschid ochii, iar privirea baiatului ma ingrozeste. O privire nebuna, obsesiva.
-Gaara, ce s-a intamplat? De ce te porti asa? il intreb disperata, iar acesta incepe sa rada ironic pregatindu-se sa-mi raspunda...
Dupa cum am precizat atunci cand am postat capitolul 1, acest capitol e scris din perspectiva Sakurei.
Ah, si... [ioanayoanna Te-as ruga sa-ti editezi postul sa scrii macar trei randuri intregi. Multumesc.
Sper sa va placa. Lectura placuta!
Capitolul 2
Nu imi vine sa cred. Pur si simplu mi se pare ca visez. Adica, cum as crede altfel ca cel mai mare vis al meu mi s-a implinit? Acela de a fi observata de Gaara, dar nu numai asta, insa mi-a marturisit ca ma si iubeste. Parca as trai intr-un vis din care nu as vrea sa ma trezesc niciodata. Ma simt de parca as fi purtata pe aripile dragostei pana intr-a-l noualea cer. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt acum. L-am iubit pe baiatul asta din clasa a cincea, insa pana astazi nu mi-a acordat nici cea mai mica atentie, sau... asta credeam pana acum. Se pare ca el doar se prefacea ca nu ma observa. Din ce motiv? Nu stiu, insa, sincer, nici nu as avea curajul necesar sa il intreb. Mereu am fost o fata ce spune lucrurilor pe nume si nu ii e teama de nimic, insa in prezenta lui lucrurile se schimba radical. Nici macar eu nu ma mai recunosc atunci cand se apropie de mine.
M-as mai fi gandit un timp nemasurat la el daca nu as fi fost intrerupta de Sasuke. Sasuke Uchiha. Cel mai bun prieten al meu ce imi e ca un frate. Are ochii de un negru abisal, parul de acceasi culoare ce ii era mai mereu ciufulit dandu-i o aura rebela. Pielea ii e alba, aproape inuman de alba, iar corpul perfect. Ce sa mai, tipul perfect de care orice fata s-ar putea indragosti, ceea ce se si intampla. Majoritatea fetelor din liceu sunt indragostite de el. Una mai frumoasa ca alta, insa el nu da niciuneia atentie. Nu am putut intelege niciodata de ce, iar atunci cand il intreb, imi raspunde ca nu il atrage niciuna in mod special, insa stiu ca nu e doar asta, dar nu-mi pot da seama. Ei bine, recunosc faptul ca intr-un timp l-am placut si eu, insa el se comporta cu mine doar ca un prieten, nimic mai mult, asa ca mi-am zis sa nu distrug asta si incet, incet l-am uitat.
-Haide Sakura, sau vrei sa ramai inchisa in scoala? spune Sasuke razand.
Abea acum ma dezmeticesc observand ca doar noi doi mai suntem in clasa. Oftez si ma ridic din banca cu zambetul pe buze. Ce poate face dragostea asta din om.
Imi pun cartiile in geanta si ies din liceu impreuna cu Sasuke. Il invit pe la mine, insa acesta refuza spunandu-mi ca are treaba. Il privesc suspicioasa ridicand din spranceana.
-Imi pare rau Saku, insa chiar nu pot, dar cred ca tu... ai lucruri mai importante de facut acum. imi spune aratandu-mi din priviri poarta scolii. Il privesc ridicand suspicioasa o spranceana dupa care ma intorc spre locul indicat de el unde il vad pe nimeni altul decat pe Gaara facandu-mi cu mana. Inevitabil, un zambet imens imi apare pe fata. Nu cred ca as putea fi mai fericita de atat. Ma intorc spre brunet sarutandu-l pe obraz dupa care plec spre roscat. Cu fiecare pas ce ma ducea mai aproape de el, inima incepea sa imi bata din ce in ce mai repede, incat atunci cand am ajuns langa el aveam impresia ca o sa-mi iasa din piept. Atunci cand acesta m-a luat de mana dandu-mi un sarut scurt pe buze am crezut ca am luat foc. Nu pot descrie ceea ce simt in aceste momente. Oricat as incerca, nu cred ca o sa pot sa ma comport ca de obicei in preajma lui.
-Vino, vreau sa-ti arat ceva.
Sunt trezita din vise de catre vocea lui blanda ce imi dadea fiori. Il urmez cu pasi mici pana in parcare unde intram in masina, acesta incepand sa goneasca pe strazile aglomerate ale Japoniei. Nefiind capabila sa spun ceva, stateam cu capul lipit de geam privind cum aglomeratia incepea sa se estompeze.
Abea atunci cand masina s-a oprit am constintizat ca defapt iesisem din oras, acum fiind la marginea unei paduri dese. Imi indrept privirea confuza spre Gaara ce ma privea cu ochii plini de dorinta.
Vreau sa-l intreb ce cautam aici, insa roscatul se aseaza peste mine incepand sa ma sarute salbatic. Raman inmarmurita, inima inghetandu-mi de frica.
Nu, asta nu se putea intampla, nu mie. Cand constientizez mai bine ceea ce avea sa se intample, incep sa ma agit in incercarea disperata de a scapa din mainile acelui dement ce nu semana deloc cu acel baiat de care eu ma indragostisem. In zadar, in zadar incercam sa scap din mainile sale, era prea puternic.
Inchid ochii, iar cand credeam ca nu mai am nicio cale de scapare, acesta slabeste stransoarea, iar eu profit de ocazie si il imping cu putere si desfac portiera masinii incepand sa alerg. Simt cum lacrimi fierbinti imi invadeaza ochii scurgandu-mi-se pe obrajii ce capatasera o nuanta palida.
Nu puteam sa cred ceea ce tocmai mi se intampla. Speram sa fie un cosmar din care sa ma trezesc cat de curand, insa din pacate nu e asa.
Inima imi ingheata in timp ce incerc sa alerg din ce in ce mai repede. In spatele meu auzeam urme grabite de pasi. Mi-am intors o clipa capul pentru a vedea ce distanta e intre noi. Greseala fatala. In urmatoarea secunda m-am prabusit pe pamantul rece din cauza unei crengi cazute de care m-am impiedicat.
Il simteam pe Gaara din ce in ce mai aproape. Am inceput sa tremur incontrolabil incercand sa ma ridic. Aproape reusisem cand am fost prinsa de par si trantita inapoi.
Imi deschid ochii, iar privirea baiatului ma ingrozeste. O privire nebuna, obsesiva.
-Gaara, ce s-a intamplat? De ce te porti asa? il intreb disperata, iar acesta incepe sa rada ironic pregatindu-se sa-mi raspunda...