Buna din nou! Ma bucur ca macar voua va place ficul meu.
Ei bine, capitolele le voi posta la diferenta de doua-trei zile, dar nu vor fi prea mari. In acest capitol, nu am prea multa descriere deoarece, nu am considerat ca e nevoie.
Ei bine, acest capitol e din perspectiva lui sasuke, iar urmatorul din cel al Sakurei si tot asa.
Lectura placuta si sper sa primesc mai multe comentarii, insa fara sa faceti spam. Multumesc!
Capitolul 1
O noua zi plictisitoare era pe punctul de a-si face aparitia. Soarele se arata incet, incet incercand sa trezeasca pamantul cu razele sale palide, specifice pentru luna Martie. Eu inca eram afundat in lumea viselor, doar ca asta nu dureaza mult, deoarece soneria enervanta a ceasului ma anunta ca e timpul sa ma trezesc. Oftez resemnat si cu miscari usoare ma ridic din pat oprind ceasul. Ma indrept cu pasi domoli spre fereastra dand perdelele la o parte lasand soarele sa-mi lumineze camera. Meditez putin, privind pierdut peisajul de afara, dar ma dezmeticesc brusc dandu-mi seama ca daca voi mai continua asa voi intarzia.
Imi fac un dus rapid dupa care ma imbrac cu o pereche de blugi inchisi la culoare, o camasa si o cravata rosie cu dungi negre. Asta era politica liceului: mereu sa purtam cravata si camasa. Nu as putea sa spun ca ma deranjeaza lucrul asta pentru ca pot sa spun ca arat destul de bine in ea. Imi aranjez parul de o culoare abisala dupa care imi iau jacheta si ghiozdanul si pornesc spre liceu. Pana acolo fac, aproximativ, zece minute asa ca nu sunt in intarziere mai avand jumatate de ora la dispozitie. Imi introduc mainile in buzunare luand o pozitie degajata continuand sa merg incet, aveam destul timp la dispozitie asa ca ma puteam bucura de natura ce tocmai revenise la viata. Ciripitul pasarilor era mai frumos ca orice melodie, iar razele destul de calde ale soarelui imi mangaiau fata transpunandu-ma intr-o lume paralela. Imi deschid incet ochii, ce pana acum ii avusesem inchisi, si observ ca am ajuns in fata liceului. O cladire mare, cu trei etaje se inalta in fata ochilor mei. Era o cladire impunatoare, foarte frumoasa, ce-i drept, dar nici curtea ce o imprejmuia nu se lasa mai prejos. La cate cinci metri distanta era asezata cate o banca unde te puteai relaxa in pauze, iar gazonul ce abea prinsese viata facea totul mai colorat.
Inca nu se sunase asa ca majoritatea elevilor erau afara bucurandu-se de aceasta zi insorita. Plimbandu-mi privirea prin multimea de copii, inevitabil, ochii mi-au cazut pe o fata inalta, supla, cu parul de un roz minunat ce-i ajungea pana la solduri si ochii de un verde crund, exact ca iarba in aceasta perioada. Era pur si simplu superba, mai frumoasa ca niciodata. Nu stiu de ce, dar in acesta dimineata radia pur si simplu. Da, ea era Sakura Haruno, superba fata de care eram indragostit in ascuns si, implicit, prietena mea cea mai buna. Ea nici macar nu banuia cat de mult o iubeam si, sincer nici nu vroiam sa afle. Stiu ca ea nu simte acelasi lucru pentru mine, asa ca prefer sa o iubesc in tacere decat sa pierd si prietenia ei. Asta nu as putea suporta, probabil as innebuni daca s-ar intampla ca ea sa nu-mi mai vorbeasca.
Zambesc atunci cand observ ca si ea m-a vazut si pasesc in curtea scolii, deoarece pana atunci statusem pironit in fata portii. Aceasta incepe sa fuga spre mine sarindu-mi in brate.
-Sasuke ! Cat ma bucur sa te vad ! Astazi... astazi mi s-a intamplat ceva incredibil, absolut minunat ! imi spune cu vocea radiindu-i de fericire. Nu stiu de ce, dar sunt sigur, insa as spera sa ma insel, ca e vorba despre Gaara, tipul pe care il placea inca din clasa a cincea, insa care pana acum nu i-a dat nici cea mai mica atentie.
Ne-am asezat pe o banca mai departe de vazul lumii si am intrebat-o curios despre ce e vorba. Orice mi-ar spune, atata timp cat ea e fericita, asa sunt si eu oricare ar fi pretul.
-Bine, deci... Azi-dimineata, chiar nu stiu de ce, cred ca a fost destinul, am venit la scoala pe la ora sapte, cu o ora mai devreme decat trebuia. M-am dus in clasa sa-mi las ghiozdanul si, ghici ce, nu eram singura, acolo mai fiind si Gaara si...
Da, ei bine, se pare ca am avut dreptate, se pare ca e vorba de el. Ei bine, nici nu a fost greu de dedus asta. Datorita cui ar mai fi ea atat de vesela decat dintr-a lui.
- ...Si asa am ajuns sa fiu iubita lui.
Tresar, auzind doar ultimele cuvinte. Fusesem atat de cufundat in ganduri incat nici nu i-am auzit mica povestioara. Nu am mai intrebat-o din nou - si sincer, atat timp cat era fericita nu ma mai interesau detaliile - deoarece se sunase si trebuia sa mergem in clasa.
In timp ce eu mergeam linistit, fata zburda in jurul meu neputandu-si stapani fericirea. Imi imaginez ce simte. Adica, mi-a vorbit de atatea ori de cat de mult il iubeste pe roscat si cat si-ar dori ca el sa o bage in seama, incat am crezut ca m-am indragostit si eu de el.
Acest gand m-a face sa zambesc nemaiputandu-ma stapani.
Ajunsi in clasa, ne asezam in a treia banca de la fereastra continuand sa vorbim. Bine, mai mult ea despre, evident, Gaara ce statea pe randul paralel cu al nostru, cu o banca mai in fata. Un zambet amar mi-a aparut pe chip atunci cand am vazut cum se privesc. Ah, ce n-as da sa ma poata privi si pe mine asa, ińsa stiu ca asta nu avea sa se intample si m-am resemnat, sau cel putin, incerc sa o fac. Complicata e viata, nu-i asa?
Ei bine, capitolele le voi posta la diferenta de doua-trei zile, dar nu vor fi prea mari. In acest capitol, nu am prea multa descriere deoarece, nu am considerat ca e nevoie.
Ei bine, acest capitol e din perspectiva lui sasuke, iar urmatorul din cel al Sakurei si tot asa.
Lectura placuta si sper sa primesc mai multe comentarii, insa fara sa faceti spam. Multumesc!
Capitolul 1
O noua zi plictisitoare era pe punctul de a-si face aparitia. Soarele se arata incet, incet incercand sa trezeasca pamantul cu razele sale palide, specifice pentru luna Martie. Eu inca eram afundat in lumea viselor, doar ca asta nu dureaza mult, deoarece soneria enervanta a ceasului ma anunta ca e timpul sa ma trezesc. Oftez resemnat si cu miscari usoare ma ridic din pat oprind ceasul. Ma indrept cu pasi domoli spre fereastra dand perdelele la o parte lasand soarele sa-mi lumineze camera. Meditez putin, privind pierdut peisajul de afara, dar ma dezmeticesc brusc dandu-mi seama ca daca voi mai continua asa voi intarzia.
Imi fac un dus rapid dupa care ma imbrac cu o pereche de blugi inchisi la culoare, o camasa si o cravata rosie cu dungi negre. Asta era politica liceului: mereu sa purtam cravata si camasa. Nu as putea sa spun ca ma deranjeaza lucrul asta pentru ca pot sa spun ca arat destul de bine in ea. Imi aranjez parul de o culoare abisala dupa care imi iau jacheta si ghiozdanul si pornesc spre liceu. Pana acolo fac, aproximativ, zece minute asa ca nu sunt in intarziere mai avand jumatate de ora la dispozitie. Imi introduc mainile in buzunare luand o pozitie degajata continuand sa merg incet, aveam destul timp la dispozitie asa ca ma puteam bucura de natura ce tocmai revenise la viata. Ciripitul pasarilor era mai frumos ca orice melodie, iar razele destul de calde ale soarelui imi mangaiau fata transpunandu-ma intr-o lume paralela. Imi deschid incet ochii, ce pana acum ii avusesem inchisi, si observ ca am ajuns in fata liceului. O cladire mare, cu trei etaje se inalta in fata ochilor mei. Era o cladire impunatoare, foarte frumoasa, ce-i drept, dar nici curtea ce o imprejmuia nu se lasa mai prejos. La cate cinci metri distanta era asezata cate o banca unde te puteai relaxa in pauze, iar gazonul ce abea prinsese viata facea totul mai colorat.
Inca nu se sunase asa ca majoritatea elevilor erau afara bucurandu-se de aceasta zi insorita. Plimbandu-mi privirea prin multimea de copii, inevitabil, ochii mi-au cazut pe o fata inalta, supla, cu parul de un roz minunat ce-i ajungea pana la solduri si ochii de un verde crund, exact ca iarba in aceasta perioada. Era pur si simplu superba, mai frumoasa ca niciodata. Nu stiu de ce, dar in acesta dimineata radia pur si simplu. Da, ea era Sakura Haruno, superba fata de care eram indragostit in ascuns si, implicit, prietena mea cea mai buna. Ea nici macar nu banuia cat de mult o iubeam si, sincer nici nu vroiam sa afle. Stiu ca ea nu simte acelasi lucru pentru mine, asa ca prefer sa o iubesc in tacere decat sa pierd si prietenia ei. Asta nu as putea suporta, probabil as innebuni daca s-ar intampla ca ea sa nu-mi mai vorbeasca.
Zambesc atunci cand observ ca si ea m-a vazut si pasesc in curtea scolii, deoarece pana atunci statusem pironit in fata portii. Aceasta incepe sa fuga spre mine sarindu-mi in brate.
-Sasuke ! Cat ma bucur sa te vad ! Astazi... astazi mi s-a intamplat ceva incredibil, absolut minunat ! imi spune cu vocea radiindu-i de fericire. Nu stiu de ce, dar sunt sigur, insa as spera sa ma insel, ca e vorba despre Gaara, tipul pe care il placea inca din clasa a cincea, insa care pana acum nu i-a dat nici cea mai mica atentie.
Ne-am asezat pe o banca mai departe de vazul lumii si am intrebat-o curios despre ce e vorba. Orice mi-ar spune, atata timp cat ea e fericita, asa sunt si eu oricare ar fi pretul.
-Bine, deci... Azi-dimineata, chiar nu stiu de ce, cred ca a fost destinul, am venit la scoala pe la ora sapte, cu o ora mai devreme decat trebuia. M-am dus in clasa sa-mi las ghiozdanul si, ghici ce, nu eram singura, acolo mai fiind si Gaara si...
Da, ei bine, se pare ca am avut dreptate, se pare ca e vorba de el. Ei bine, nici nu a fost greu de dedus asta. Datorita cui ar mai fi ea atat de vesela decat dintr-a lui.
- ...Si asa am ajuns sa fiu iubita lui.
Tresar, auzind doar ultimele cuvinte. Fusesem atat de cufundat in ganduri incat nici nu i-am auzit mica povestioara. Nu am mai intrebat-o din nou - si sincer, atat timp cat era fericita nu ma mai interesau detaliile - deoarece se sunase si trebuia sa mergem in clasa.
In timp ce eu mergeam linistit, fata zburda in jurul meu neputandu-si stapani fericirea. Imi imaginez ce simte. Adica, mi-a vorbit de atatea ori de cat de mult il iubeste pe roscat si cat si-ar dori ca el sa o bage in seama, incat am crezut ca m-am indragostit si eu de el.
Acest gand m-a face sa zambesc nemaiputandu-ma stapani.
Ajunsi in clasa, ne asezam in a treia banca de la fereastra continuand sa vorbim. Bine, mai mult ea despre, evident, Gaara ce statea pe randul paralel cu al nostru, cu o banca mai in fata. Un zambet amar mi-a aparut pe chip atunci cand am vazut cum se privesc. Ah, ce n-as da sa ma poata privi si pe mine asa, ińsa stiu ca asta nu avea sa se intample si m-am resemnat, sau cel putin, incerc sa o fac. Complicata e viata, nu-i asa?