Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

School Days (+18)

#1
edit: Nu îmi vine să cred că am uitat să fac o mică prezentare. Pe scurt: nu sunt româncă, nu am vocabularul bogat şi nu pot face descrieri din alea cum îmi cer toţi. Ficul e foarte vechi şi îi pun diacritice, îl mai corectez, căci era vai de el. Ideea e interesantă, am avut mulţi cititori şi le-a plăcut, să zic aşa. Am de gând să mai lucrez la el, dar nu promit marea şi sarea - scriu cum pot. =) Lectură plăcută şi fiţi mai indulgenţi ;)

Capitolul 1
De ce s-a întors?

- Bella, trezeşte-te chiar acum, nu vreau să repet de mai multe ori! exclamă doamna Gordon pe un ton destul de sever.
Fata îşi puse plapuma în cap, încercând să astupe vocea ascuţită a mamei sale, care era unicul lucru ce o deranja în fiecare dimineaţă. Deşteptătorul l-a trântit în perete demult.
- Bella, chiar acum ridică-te din pat! E prima zi de şcoală! exclamă femeia şi mai iritată.
Văzând că fiica sa nu reacţionează în nici un fel, înşfăcă plapuma şi o trase de pe ea, dezgolindu-i trupul gol.
- Mama! răcni fata enervată şi sări din pat, păşind repezită spre dulap.
Îşi scoase un tricou larg şi se îmbrăcă rapid cu el.
- De câte ori ţi-am spus să nu dormi goală, a? Dacă intră în dormitor Ramon sau cineva străin? întrebă Cecilia cu amuzament în voce.
Niciodată nu şi-a înţeles copila şi întotdeauna a încercat să fie o mamă bună. Nu conta că banii lipseau deseori în casă, i-a educat şi a avut grijă de ea şi de fratele ei Ramon aşa cum se cuvine, dar acum sunt mari şi... unul mai nebunatic decât altul. Ce-i drept, acest lucru nu o încurca să îi iubească la fel ca mai înainte, când erau mici şi dulci.
- E camera mea şi nimeni nu are dreptul să intre aici fără voia mea sau tăbliţa de pe uşă atârnă degeaba? întrebă fata plictisită.
Mama ei îşi aduse aminte de tăbliţa stranie de pe uşă, pe care scrie măşcat, cu roşu aprins: „Nu intraţi, acces interzis! Stânga împrejur şi valea de lângă dormitorul meu!”
- Mai scoţi un cuvânt şi tăbliţa ta zboară pe fereastră, crede-mă. Îmbracă-te şi coboară să luăm micul dejun, doar nu te vei duce cu stomacul gol! A venit şi un prieten la fratele tău şi vă veţi duce la liceu cu maşina lui...
- Ramon cumva e dădaca mea sau crezi că nu ştiu drumul spre şcoală? Cine ne-a onorat cu prezenţa de data asta, încă vreun ciudat din echipa şcolii de fotbal? întrebă Bella pe un ton după care se vedea clar că nici măcăr nu o interesează răspunsul.
- Nu ştiu din ce echipă face parte, dar Alexander e un băiat foarte inteligent. Să te porţi frumos, ai deja şaptesprezece ani şi trebuie să fii matură, dar tu faci totul invers! zise Cecilia şi o privi nemulţumită.
Ea ignoră spusele doamnei. Auzi numele „Alexander” şi ştia doar o persoană cu acest nume şi care să fie prieten cu fratele ei. Era imposibil!
- Alexander? Alex Honey? Mama, îţi dai seama pe cine ai primit în casa noastră?! Nu îmi vine să cred că Ramon încă prieteneşte cu înfumuratul acesta, e prea de tot!
- Îţi ajunge! Tatăl tău e de vină pentru că ai aşa comportament... ţi-a permis prea multe şi deja nu mai ştii ce înseamnă politeţe...
- Da, mama, mă bucur şi îţi mulţumesc că mi-ai adus aminte de tata şi da, mi-a permis în trecut, acum nu o mai face – e mort! strigă ea şi intră în camera de baie, trântind uşa cu putere.
Cecillia îşi muşcă buza inferioară şi chiar părea a fi un gest disperat. Nu trebuia să vorbească despre soţul ei mort, căci era o temă prea dureroasă pentru ei, dar mai ales pentru fată. Au trecut trei ani de la accidentul acela blestemat, trebuia să uite şi să-şi continuie viaţa, trebuia, cât de greu nu ar fi!
- Să cobori la micul dejun, să nu laşi băieţii să aştepte prea mult, zise doamna Gordon pe un ton calm.
- Prefer autobuzul! Exclamă fata convinsă şi intră sub duş.
„Încă o ceartă inutilă” şopti mama ei în gol şi părăsi camera fetei.
***
"Nu îmi vine să cred că s-a întors, de ce nu a stat în Londra aia împuţită?! Mă îndoiesc că i s-a făcut dor de mămica! Şi cum a putut Ramon să-l ierte, cum?! A plecat atunci fără nici o explicaţie, fără să-i spună nimic, chiar dacă se considerau cei mai buni prieteni! Iar eu... cum a putut să se întoarcă după tot ce mi-a făcut? Mi-a dat speranţe deşarte în noaptea aceea, m-am dăruit cu trup şi suflet, iar a doua zi el a plecat fără nici o explicaţie, fără nici un rămas bun, nimic! Acum s-a întors, dar nu vreau să-l mai văd în viaţă! Soarta nu ţine cu mine."
Făcând duş, Anabella încerca să-şi alunge gândurile sumbre şi răutăcioase din cap, dar nu putea. Alex merita toată ura ei şi fata nu avea de gând să-l ierte niciodată. În plus, îi mai era frică că el a uitat, că e indiferent şi va râde de dânsa, îşi va bate joc. Poate mai bine ar fi să apuce iniţiativa cu ambele mâini, cu toată puterea şi să-i dea de înţeles că totul a fost pentru ea o distracţie şi acum e indiferentă? Nu era nici pe departe aşa, dar va trebui să mintă... pe el şi pe sine însuşi.
Fata păşea alene spre bucătărie, pregătindu-se moral. Era îmbrăcată într-o pereche de blugi negri, bluză albă cu dantelă şi un sacou elegant. Pantofii din picioare se asortau perfect cu geanta de pe umărul stâng. Dar dispoziţia lăsa de dorit, ce-i drept. Când s-a privit în oglindă, modestia care nu se observa în bagajul acestei fete, i-a dat de înţeles că e foarte sexy.
"Nu îmi vine să cred că m-am îmbrăcat aşa pentru imbecilul ăsta!" îi sări imediat în ochi acest adevăr dureros.
"Calmează-te, Bella, teatru, Bella, nu uita să joci excelent!" gândi ea în final şi puse mâna pe clanţă.
Deschise uşa şi intră, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Zâmbi fals şi rosti pe un ton mieros:
- Bună dimineaţa.
Privi la persoanele ce se aflau în faţa ei şi când privirea i se opri la acei ochi senini, începu să tremure uşor şi nu putea să se calmeze. Nu s-a schimbat aproape deloc, era la fel de frumos şi relaxat ca întotdeauna.
Băiatul îşi trecu mâna prin părul său negru ca pana corbului şi zise:
- Bună, Bella.
La auzul propriului prenume, rostit de acele buze mult dorite, fata nu mai rezistă şi îşi feri privirea. Se aşeză la masă, fără să zică nimic, aproape absentă. Ramon îi privea ciudat, dar nu avea idee de ce sora lui se comporta astfel. Alex o sorbea din priviri, iar ea la rândul său se simţea incomod.
"E prea complicat pentru mine, dar trebuie să mă iau în mâini şi să rezist" gândi ea şi îl privi iarăşi, de data asta încrezută în forţele proprii.
- Şi ce te-a făcut să te întorci? întrebă bruneta destul de rece.
- Multe. Văd că nu te bucuri, zise el şi surâse ironic.
- Ba nu, pur şi simplu mi-e frică să nu mor de curiozitate, răspunse şi surâse la rândul ei.
- Se răceşte ceaiul, întârziem, nu aveţi când să discutaţi? întrebă Ramon stresat.
- Ho, amice, de când te avânţi aşa la învăţătură? întrebă Alex în glumă.
- Mă avânt la fetiţele care mă aşteaptă cu nerăbdare în curtea şcolii, zise el mândru şi începură ambii să râdă cu gust.
- O, da! Oare ce va zice Ashley despre asta? întrebă sora lui şi îşi dădu ochii peste cap.
- Ashley nu are de unde să afle, pronunţă Ramon privind-o ameninţător.
Ea zâmbi, mai luă o sorbitură de ceai şi se ridică de la masă.
- Ne vedem la şcoală, zise fata şi dori să plece.
- Nu mergi cu noi? întrebă Alex confuz.
- Întârzii la autobuz, băieţi, zise ea ignorându-l şi plecă de acolo cu viteza luminii, numai să scape de acea tensiune insuportabilă.
Alex simţi un nod în gât. Ştia că va fi greu, dar nici chiar aşa. Va trebui să depună efort ca să o facă din nou a lui şi trebuie să fie atent. Nu face să mai greşească iar, numai nu acum.
- S-a trezit cu fundul în sus de dimineaţă, zise Ramon enervat.
- Probabil, îl susţinu Alex, dar băiatul ştia prea bine care e adevăratul motiv, ştia de ce ea se comportă aşa.
"De-ai şti, Anabella, că nu am avut de ales" gândi el cu părere de rău şi îl urmă pe Ramon.
***

#2
Helăău. *hugs*
Well, first, păcat că titlul e în engleză. Nu ştiu de ce, dar operele scrise în română parcă sunt mai frumoase cu un titlu în aceeaşi limbă. Sau poate e doar o simplă părere a mea. Totuşi, m-a atras. E drăguţ şi-mi place că-i +18 :]] . Mda.
Capitolul: Ce să zic? Te descurci chiar bine! E ok descrierea, iar dialogul nu mi se pare sec or smth like that. Totuşi, aş fi dorit să descrii puţin mai mult sentimentele Annabellei sau mă rog, sentimentele personajelor. *smile* Naraţiunea, good. Iar acţiunea nu-i fugărită, încă nu mă pot pronunţa chiar corect. :]
Personajele:
Annabella: E narcisistă, nu? Şi puţin ciudată de doarme goală. *laughs* Oh, well, îmi place de ea. De şi nu i-ai descris fizicul prea mult, consider că-i drăguţică şi fac pariu că are o fire puternică. Eniuei, mai aştept. E d-abea primul capitol.
Alexander: Nume des întâlnit la tipi, şi totuşi atât de adorabil! :]] Deci, să înţeleg că s-a mai întâlnit cu Bella şi tipa nu-l suportă, ăh? Eh, aflu eu de ce. Eniuei, îmi place de el că-i brunet, ceea ce mă face să cred că arată biiiine, plus personalitatea tipului până acum e ok.
Ramon: Hmm. Drăguţel, deşi nu-i aşa important. :]] Pot spune decât că-mi place de el. xD

Bun. Well, aştept continuarea, ce sper să fie puţin mai bună sau la fel ca acest capitol. Spor la scris, draga mea, şi te rog să mă anunţi când o pui! *hugs*

XoXo, Mad Hatter.
[Imagine: tumblr_lvu3z0OC361qkx1cbo1_500_large.gif]
The Mad Hatter: Have I gone mad?Alice: I'm afraid so. You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are.


#3
Salut!
Am vazut k s-a postat un nou fic in sectiunea de proza...si am zis sa trec si eu sa vad despre ce e vorba. Mda...e destul de interesant primul capitol. A avut si parti mai ciudate, cum ar fi faptul ca Anabella doarme goala:-?Din ce am inteles eu, reiese faptul ca Alex s-a culcat candva cu Anabella si a fost cel mai bun prieten al lui Ramon si i-a parasit plecand nu stiu unde si acum s-a intors si intoarcerea lui a fost ca un mic soc pentru Anabella. Presupun ca ea inca mai simte ceva pentru el, desi incearca sa-si impuna faptul ca nu mai are ce discuta cu el in aceasta privinta.
In legatura cu descrierea... nu prea ai descris-o pe Anabella, inafara faptului ca e narcisista si ca are parul negru nimic. Puteai sa-i faci o descriere atunci cand s-a uitat in oglinda.
Pai cam atat am avut de spus.:D Astept urmatorul capitol! Spor la scris! si daca poti sa ma anunti si pe mine cand postezi next-ul!:*
Zbye` :bye:
[Imagine: 306730_245054908863082_100000757233598_5...6812_n.jpg]

#4
Să ști că , chiar îmi place, zău, dialogul poate a fost cam mult pentru un prim capitol dar a fost interesant, și ămi place cum narezi la persoana a atreia. Numele fetei îl ador, Anabella, am avut o păpușă cu numele ăsta. Puteai să o descrii, nu știu nimic de cum arată T_T. Sper să fie roșcată sau să aibă ochi verzi - nu lua în seamă asta =D -. Descri drăguț, dar poți să mai adaugi ceva sentimente, nu prea le-am simțit, dar nu este nimic, la nimeni primul capitol nu a ieșit perfect. În orice caz, vreau să văd cum conturezi personalitatea fiecărui personaj, mai ales pe cea a fetei și pe cea a lui Alex. Baftă în continuare.
[Imagine: Jun0xCa.png]

#5
Bunăă ! * hugs *
Deşi citesc eu mai mult yaoi, am trecut pe aici pentru că m-a atras titlul, dar şi scriitoarea. :"> Well, yep, nu prea mai citesc pe la proză, dar cum spuneam... : - "

Ei bine, ideea mi se pare excelentă. Sunt curioasă - foarte curioasă - cum o să decurgă de-aici încolo firul acţiunii. :X Bella pare că-l iubeşte pe Alex, dar nu vrea să sufere sau ceva asemănător. Hmm... Mă intrigă Alexander. Aş vrea să aflu mai multe despre el, incluzând şi faza cu plecarea lui. Pare că a fost obligat, cum spune :
Citat:"De-ai şti, Anabella, că nu am avut de ales"

:-? Chiar suspect.
* laughs *
Ce-aş putea spune în continuare ? Succes cu următorul capitol. Eu o să mai trec pe la acest topic. * blush *

#6
Am citit ieri tot ficul, l-am analizat şi acum pot zice clar - acesta e un fic în formă de DIALOG. Descriere va fi foarte puţină, totul e bazat pe acţiune şi e mult mult mult dialog. Cu toate astea sper să continuaţi să-l citiţi. Voi pune poze ca să ştiţi cum arată personajele, pentru că nu vor fi descrise amănunţit. Îi pun doar pe cei mai importanţi şi care apar cel mai des.

Ramon
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/f/upl...a965b8.jpg
Anabella
http://xmages.net/storage/10/1/0/7/d/upl...4f3baf.jpg
Candy
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/4/upl...e77a26.jpg
Sam
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/9/upl...282830.jpg
Alex
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/1/upl...6de84f.jpg
Ashley
http://xmages.net/storage/10/1/0/2/b/upl...718a94.jpg
Jasper
http://xmages.net/storage/10/1/0/8/3/upl...17c20d.jpg
Serena
http://xmages.net/storage/10/1/0/8/7/upl...554a08.gif
Tessa
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/0/upl...c6e9f8.jpg

Capitolul 2
Cea mai stresantă prima zi de şcoală


Anabella păşea grăbită pe trotuarul ud, încercând să-şi stăpânească emoţiile. Afară plouase, ceea ce era foarte straniu, căci oraşul în care locuia nu primea precipiitaţiile cu braţele deschise - se întâmpla foarte rar.
"Mă miram eu" gândi fata nervoasă.
"Ghici din trei ori cine te încurcă să te bucuri de ploaia pe care tu o adori" îi zise vocea din minte, care o deranja mai mereu.
"Mă bucur, doar că nu mai plouă după cum observi" gândi ea plictisită.
"Ai ignorat întrebearea mea" îi reaminti vocea.
"Dacă îţi dau un răspuns, promite-mi că mă laşi în pace" gândi fata cu speranţă.
"Doar dacă răspunsul e corect" se auzi vocea, care mai şi rânji sarcastic.
- Alex...
"Răspuns corect!"
"Dispari!" gândi fata din nou şi atunci a observat că autobuzul era la câţiva metri înaintea ei.
- Stai! Te implor! strigă bruneta disperată.
- Hei, nu fug nicăieri! se auzi un glas amuzat în urma sa.
Anabella întoarse capul şi privi maşina portocalie a prietenei sale.
- Candy, m-ai salvat! exclamă fericită şi se aşeză rapid la locul de lângă şoferiţă.
Blonda surâse mulţumită şi porni automobilul din loc. Numele ei adevărat era Miranda, dar fata prefera să i se zică "Candy". De ce? Nimeni nu ştie, dar toţi îi zic aşa. E blondă naturală şi are ochi albaştri. Părul nu şi la vopsit niciodată, dar îşi schimbă lentilele de contact în fiecare zi. În una din zile a apărut la şcoală cu lentile roşii şi cu o perucă în formă de chelie (dacă poţi să numeşti aşa lucrul acela) şi pretindea că e Voldemort din Harry Potter. Mulţi îi arătau cu degetul la tâmplă, dar nu o deranja asta. Dimpotrivă, dispoziţia era ridicată la maxim şi se amuza în fiecare clipă. Miranda e o fire complicată, foaaarte complicată. Profii o suportă doar pentru că tatăl ei e un bussinessman renumit. Are o firmă de automobile şi se mai ocupă cu ceva, dar nu are importanţă. De unde credeţi că domnişoara are acest BMW portocaliu, unic în felul său? Culoarea ei preferată, marca preferată şi salvarea Anabellei în dimineaţa aceasta.
- De ce nu m-ai sunat? Chiar aveai de gând să fugi în urma autobuzului? De ce ai căscat gura şi l-ai scăpat? întrebă Candy abţinându-se să nu râdă în hohote.
- Da, îţi sunt recunoscătoare. Întrebi cum am putut uita de tine? Ah! Poate pentru că în ultimele săptămâni de vacanţă ai uitat de mine şi te distrai cu prietenile tale piţipoance? zise Anabella pe un ton răutăcios.
- Dacă vorbeşti de Tessa, ai dreptate, dar restul nu sunt aşa! De fapt am fost cu mama în Londra, ce naiba e cu tine? Doar nu sunt eu vinovată pentru că tu ai stat toată vara închisă în casă din nu ştiu ce motive...
- Scuze, am avut o dimineaţă oribilă, zise Bella şi îşi lăsă ochii în jos.
- De ce? Aştept explicaţii.
- S-a întors tâmpitul acela de Honey şi iar prieteneşte cu Ramon. L-a iertat! Ştiai că am aşa un frate tâmpit?
- Ah, asta-i buba! Deci draga mea, gelozia asta a ta inutilă nu te va duce departe.
- Nu sunt geloasă, doar încerc să-mi protejez fratele. Idiotul acela când a plecat nu i-a spus nici un cuvânt, iar Ramon era trist mai mereu...
- La fel ca ÅŸi tine, de fapt.
- Nu mă întrerupe! se răsti Anabella şi continuă pe un ton mai moale:
- A fost trist, iar acum idolul FOXNORR (numele şcolii în care învaţă) s-a întors şi Ramon l-a iertat. Nu merita!
- Dar poate i-a explicat totul, de ce a plecat. Nu cred că Alex e în stare să facă aşa ceva, fără motive concrete. Nu te-ai gândit la asta? întrebă Candy îngândurată.
- Măcăr un sunet putea să dea, un bilet să lase, doar nu trăim în epoca de piatră! Există o mulţime de posibilităţi!
Se pare că bruneta îşi ieşi din fire. Candy opri maşina, căci au ajuns în curtea şcolii. Toate privirile elevilor erau îndreptate spre acea minune orange de BMW.
- Mă sperii, Bella. Vorbeşti în aşa fel de parcă te-ai referi la tine, nu la fratele tău, rosti Candy suspicioasă.
- Ei, pe dracu, răspunse fata şi afişă un zâmbet fals, apoi ieşi rapid din maşină.
Candy nu era să fie Candy dacă nu observa acel zâmbet.
"Minte, sunt sigură. Deci când vorbea de trădarea lui Alex, se referia la propria persoană? Ascunde ceva şi eu trebuie să aflu cu orice preţ" gândi ea şi ieşi în urma Anabellei.
În spatele ei se auzi un zgomot puternic provocat de un motor. Un Porsche 911 GT1, de culoare roşie, s-a oprit la câţiva centimentri de automobilul ei. Se pare că a mers cu o viteză nebună, căci urmele roţilor au rămas pe şoseaua deja uscată.
- Dacă află tata - rămâi fără maşină o săptămână! exlamă Candy nervoasă şi îşi netezi propriul automobil ce abia scăpase de o tamponare urâtă.
O fată veselă, îmbrăcată într-o rochiţă mov, cu un sacou galben pe umeri, ieşi galant din maşină. Avea părul şaten şi era foarte drăgălaşă la înfăţişare.
- Hi, Bella! E prima zi de şcoală, sister, fii şi tu mai înţelegătoare.
Îşi bătu sora pe umăr şi se porni spre colegii ei. Candy scrâşni din dinţi, pe când Anabella începu să râdă în hohote.
- Iar voi două nu vă înţelegeţi. Să fi avut eu o soră în locul tâmpitului ăla, era să fie perfect, mai ales că Serena e foarte dulcică.
Candy nu mai dădu nici o replică, căci atenţia îi fu captată de altceva.
- Vorbeşti de lupi şi iată că apar de după colţ.
Chiar dorea să îl revadă pe Alexander Honey, care chiar atunci a parcat maşina şi zâmbea ascultându-l atent pe Ramon.
- Wow, s-a făcut şi mai frumuşel decât era. Şi Ramon, nu am ce comenta.. hmm, au după cine alerga fetele în pauze! zise Candy şi surâse.
Se întoarse în urmă şi îşi dădu seama că a vorbit singură, Anabella dispăru!
- Fata asta e ciudată, zău.
Ramon îi făcu cu mâna şi strigă vesel:
- Hey, Candy!
- Cu prima zi de şcoală, băieţi! zise ea fericită şi îi strânse pe ambii în braţe, atunci când s-au apropiat.
- Ai crescut cu.. hmm.. un centimentru ÅŸi ai ochii verzi de data asta, de mirare! zise Alex ÅŸi o ciufuli prieteneÅŸte pe cap.
- Mi s-au terminat lentilele portocalii, zise fata serioasă, dar băieţii începură să râdă.
- Dacă serios, mă bucur nespus de mult să te văd aici cu noi, Alex. De ce te-ai întors?
- Mult de povestit...
- Îmi vei povesti sâmbătă la party! zise ea veselă.
- Abia aştept, o ador pe sora ta pentru petrecerile din fiecare an! exclamă Ramon cu entuziasm.
- Prietene, de data asta e Party-ul meu! pronunţă Candy şi surâse sarcastic.
- Deja mi-e frică să vin, dar sunt sigur că face să rişti, zise Alex şi surâse.
- Ramon! se auzi o voce melodioasă şi la fel de voioasă.
Toţi s-au întors în urmă. Încă o fată blondă le făcea cu mâna. Era Ashley, îmbrăcată în blugi de jeans şi un tricou cu inscripţia cool "Rock is my life".
- Se pare că suntem toţi, lipseşte doar Bella şi Jasper, zise Candy şi îl privi atenă pe Alex.
Băiatul îşi muşcă buza de jos, ceea ce însemna că şi-a adus aminte de ceva.
- Bella e cu fundul în sus de dimineaţă! Să o lăsăm, am ceva important de zis. Ne bucurăm toţi că s-a început ultimul an de învăţătură, pentru că Candy se bucură, iar dacă ea e fericită, ce înseamnă? Exact, FUN AT SCHOOL! zise Ramon îmbrăţişând-o pe iubita lui, Ashley, şi toţi începură să râdă.
Candy făcu o plecăciune teatrală şi zâmbi şmecher. Nu îi va dezămăgi.
***

#7
Uhh, ce repede ai postat. :>
Citat:"Rock is my life".

Exact ! Uite ceva într-adevăr spectaculos, dar şi foarte, dar foarte real. :X Cuz really now, rock is my life ! \m/
* back to chapteeer *
Cum spuneam, chiar ai postat repede şi asta mă bucură mult. <3 Hmm, ai zis dialog acolo. ;> Dar cum să nu-mi placă dialogul ? Goddammit, mai ales dacă este între Anabella şi Alex. Cum am mai spus la comentariul anterior, sunt curioasă, dar şi nerăbdătoare. Yep, este prima zi de şcoală. Prieteni, duşmani, colegi şi desigur, puţină dragoste. :)) Chiar nu strică ceva suspans. ^^

Weeell, iubita, îmi face plăcere să-ţi citesc lucrările şi toate ficurile . :X Baftă în continuare ~!~

xoxo Musiiic xD.

#8
Helăăăău. *hugs*
Um, puteai să nu scrii chestia aia cu roşu. Mă intimidează. *laughs* Ăh, pe Alex nu ştiu de ce, dar eu una-l vedeam altfel. Mai rău, mai bad boy, tipul din imagine mi se pare cam...cuminte. :]]
Eniuei.
Well, capitolul a fost luuuung şi interesant. N-am observat vreo greşeală de tastare or smth, nu cred că au fost. Descrierea a fost ok, cum ai spus că te bazezi pe dialog, e ok. ^^ Plus, îmi plac câteva replici şi ador partea de la început. Genială. Totuşi, unde-a plecat Bella? Btw, mi se pare cam fricoasă. Adică, nu ştiu, ar trebui să-l înfrunte pe Alex. :-?
Well, aÅŸtept next-ul. Spor la scris!

XoXo, Mad Hatter.
[Imagine: tumblr_lvu3z0OC361qkx1cbo1_500_large.gif]
The Mad Hatter: Have I gone mad?Alice: I'm afraid so. You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are.


#9
Am scris cu roşu pentru că am vrut să fiu sigură că vede lumea că ficul va fi plin de dialog, lol. Dar am corectat, nu-i mare treabă. Vă mulţumesc pentru comentarii!
Şi ce ţine de Alex, dimpotrivă, el e băiatul cuminte şi dulce şi mai ales serios. Ramon e rebelul, veţi vedea în capitolele următoare. Chiar şi Jasper e mai bad boy decât Alex.
Aş vrea să îmi spuneţi dacă vă convine să postez mai des sau mai rar. Eu am capitolele, toate, şi nu mi-e greu să postez repede, dar mă gândesc să nu vă deranjeze pe voi. Aştept răspuns.

Mad Hatter, am uitat să îţi lămuresc o chestie, din primul comentariu am văzut că nu ai înţeles de ce Bella nu îl suportă pe Alex. După cum a zis şi Imp. - Bella îl iubeşte, dar deja a suferit din cauza lui şi acum i-e frică.

Citat:Iar eu... cum a putut să se întoarcă după tot ce mi-a făcut? Mi-a dat speranţe deşarte în noaptea aceea, m-am dăruit cu trup şi suflet, iar a doua zi el a plecat fără nici o explicaţie, fără nici un rămas bun, nimic!

:zuppy07:

#10
Măi, îmi place,chiar dacă este mai mult dialog, la un moment dat îmi plăcea să citesc doar dialog, este ușor de citit, în orice caz, nu va fi nicio problemă, rămân cititoare fidelă și ai adus repede nextul o.o. Alex mă gândeam că va fi mai răutăcios, nu așa mielușel, adică așa speram, în schimb Anabella chiar se comportă ca o adolescentă dezorientată în spațiu o.O. Îmi place Candy, mai ales că ai spus că mereu își schimbă lentilele de contact și portocaliu ? Tare o.o. Nu prea am ce să zic, doar că a fost toul ok, încă nu a fost vreo bombă, de aceea abea aștept să văd ce fac colegii o.o. Încă ceva, este inestetic Caps Lockul, nu-i mare chestie, dar așa pe viitor. Baftă în continuare.

Edit: dupa mine poti posta si din cinci in cinci ore ca mie imi convine :))
[Imagine: Jun0xCa.png]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] 35 Days of Happiness [SasuSaku] MarilynDelRey 3 3.144 28-06-2013, 05:49 PM
Ultimul răspuns: *Kidutza*
  School Days (+18) Wolves 27 9.737 17-07-2011, 09:16 PM
Ultimul răspuns: Camelie.
  [SUGIZO] Days of Repetition CHOCO 3 3.238 09-07-2011, 06:34 PM
Ultimul răspuns: Wolves


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)