[SUGIZO] Days of Repetition

[CHOCO]

Buuun, n-am mai făcut chestia asta de ceva vreme.
Un fic cu şi despre SUGIZO, chitarist (X JAPAN, LUNA SEA, artist solo, sometimes Juno Reactor), solist, actor, producător, director... varianta scurtă e că e multi-funcţional şi idolul meu în viaţă. Şi m-am gândit să-i scriu jurnalul XDD
Şi pentru prima parte a ficului, uitaţi aici o poză cu el.

DISCLAIMER: Nu am niciun drept asupra lui SUGIZO sau asupra oricărui alt personaj din această poveste, şi niciun fel de control asupra acţiunilor lor (aş vrea eu). Evenimentele sunt inspirate din realitate şi încerc să mă-mi bazez ficul pe realitate oriunde este posibil acest lucru, dar avertizez cititorii că are şi destulă ficţiune. Şi ca o paranteză, mă îndoiesc adânc că stimabilul domn are timp să ţină un jurnal.

Days of Repetition
Unu

Joi, 25 aprilie 1996

Încă nu pricep de ce mă apuc să scriu un jurnal abia la vârsta asta. Probabil că în ultima perioadă am fost mult prea ocupat cu trupa, şi pe deasupra cu Alexandra, aşa că am vrut să iau o pauză, timp în care să-mi pun ordine în gânduri.
Inoran mi-a dat ideea cu un jurnul; mi-a zis că în liceu (şi spunând asta, mă gândesc cum au trecut ultimii zece ani) el se calma scriind. Aşa că mi-am zis şi eu „Hei, ştii, n-ar fi rău să încerc să scriu într-un jurnal.”
Asta e varianta scurtă a ce s-a întâmplat în ultimele două zile.
Dar nu asta e ideea. Dacă voiam doar atât, mă duceam să vorbesc cu Alexandra.
Că tot veni vorba de Alex... În ultima vreme (de fapt, de câteva ore) mi-a zis că îi e rău. În primele cinci secunde am calculat cât timp a trecut din iulie şi până acum. Apoi i-am zis să nu-şi facă probleme, deşi sfatul ăsta venind de la mine e complet aiurea. Adică eu sunt extrem de stresat; mi-e... ei bine, frică de ce urmează. Adică mă cam sperie gândul unui copil, dacă stau şi mă gândesc la faptul că nici eu nu sunt deloc matur.
Dar m-a sunat hide acum două zile, să-mi spună că a cumpărat albumul şi că îi place ce ne-a ieşit, şi mi-a zis că el ar da orice să fie în locul meu acum. Ei bine, cred că şi eu aş fi mai liniştit dacă hide ar fi fost căsătorit cu Alexandra şi nu eu. El e mult, dar MULT mai responsabil decât mine. Cu toate problemele lui, hide e mai matur şi, implicit, mai responsabil. Vreau să fiu şi eu ca el.
Singurul lucru bun care s-a întâmplat în ultimele zile e faptul că albumul se vinde foarte bine. Ah, vreau să mergem în turneu. De fapt, nu ştiu dacă vreau asta.
Ce vreau?
Cred că vreau să mănânc ciocolată.

[CHOCO]

Doi

~ Mai târziu (26 aprilie, 02:17 A.M.)

Durerile Alexandrei s-au accentuat enorm pe parcurusul ultimelor ore, aşa că am adus-o la Urgenţe. Iniţial nu a vrut, dar până la urmă am convins-o.
Doctorul de gardă a primit-o şi mi-a pus mie câteva întrebări, dar nu-mi amintesc ce. Mai mult m-am gândit la ea şi la bebe decât la ce mă întreba tipul ăla în alb şi cu ochelari cu rame groase. Era genul ăla de persoană pe care o uiţi în secunda doi după ce o vezi.
O asistentă i-a dat lui Alex calmante, şi mi-a zis că, dacă vreau, pot să stau cu ea până se trezeşte. Aşa intenţionam, dar după douăzeci de minute de stat în spital, simţeam că leşin. Nu suport mirosul spitalelor.
Aşa că am ieşit afară, şi acum vreau să fac ceva, orice. Dar nu pot.
Efectiv, mă simt gol pe dinăuntru.
Nu ştiu ce ar trebui să simt acum. Ar fi trebuit să fiu fericit? Îngrijorat, poate?
Adevărul era că-mi e frică. Nu mă simt în stare, din niciun punct de vedere, să cresc un copil. Îmi e eamă de o resposabilitate aşa de mare. Ca şi cum ai pune o furnică să care un munte – exact aşa mă simt eu acum. Dar deja nu mai pot să dau înapoi, dar totuşi... Ce NAIBA a fost în capul meu când i-am spus lui Alex că ar trebui să păstreze copilul?
Mi-am aprins o ţigară, dar nu pot să fumez.
Vreau să cânt, dar mi-am lăsat chitara acasă. Şi oricum aş fi arătat ca un nebun dacă mă apucam să cânt la chitară în curtea unui spital, la două şi ceva noaptea.
Mi-e frig şi vreau să merg să mănânc ceva, dar am prea puţini bani la mine.
Şi vreau să mă trezesc mâine dimineaţă şi să-mi dau seama că de fapt am douăzeci de ani şi că peste câteva zile nu o să fiu tată.
Acum vreo zece minute m-a sunat hide şi m-a întrebat dacă vreau să mă duc să beau ceva cu el. Era beat. Dar la cum mă simt acum, aş fi fost tentat să accept, dar nu am putut să-i spun ‘da’. Cred că până la urmă e mai bine aşa.

[CHOCO]

Trei

Miercuri, 1 mai 1996

Sâmbătă, 27 aprilie, Alexandra mi-a născut o fetiţă.
Mă simt cea mai fericită persoană de pe Pământ. Dacă până acum câteva zile eram confuz şi nu ştiam ce ar trebui să fac, în secunda când am văzut-o prima oară am simţit cum totul se calmează în jurul meu. Cred că am vrut să fug de responsabilitate, dar o dată pus în faţa faptului împlinit, nu mai poţi face nimic. Trebuie doar să accepţi ceea ce ţi-a fost dat şi să faci tot ce-ţi stă în putere pentru a continua să mergi mai departe.
Până când s-a născut, nu am ştiut dacă va fi fată sau băiat. Alex a vrut să fie o surpriză, pentru că, a spus ea, ‘orice-ar fi, copilul este un dar şi eu o să-l iubesc la fel de mult’. Am fost de acord cu ea.
Ne-am hotărât să o numim Luna Artemis Sugihara. Luna înseamnă lună în latină, iar Artemis este numele zeiţei greceşti a naturii şi a pădurilor.
Amuzant e că hide m-a întrebat, când auzit ce nume vrem să-i punem:
- Sugi-chan, v-aţi inspirat cumva din Sailor Moon? (râde)
Iniţial am crezut că glumeşte, dar când l-am întrebat, am înţeles la ce se referea.
- Păi Luna şi Artemis sunt numele pisicilor din Sailor Moon. Nu te aştepta să nu ştiu dacă mă uit la astea cam cât e ziua de lungă.
Cert este că numele ei o să rămână Luna Artemis, chit că sunt nume de pisici dintr-un anime. Oricum lui Alex i s-a părut mai interesant aşa.
Prima oară când am văzut-o, îmi amintesc că se uita la mine cu nişte ochi mari şi căprui. O privire sinceră, cum doar copiii pot avea. Am simţit că vede tot ce aveam în suflet în secunda aceea. Niciodată nu a reuşit cineva să mă facă să simt atâtea trăiri distincte cum a reuşit ea. Absolut tot, de la extaz până la disperare. Nu aş şti să numesc acea senzaţie. Am simţit, pentru prima dată de când mă ştiu, cât sunt de mic, de nesemnificativ.
Mâine au zis hide şi Takuro că vin pe la mine, să o vadă pe Luna. hide a promis că vine cu Keiko – ea a fost extrem de încântată când a auzit că am o fetiţă, şi i-a zis lui hide să-i mai facă o surioară.
Şi în final, vreau să mă mai plâng de viaţa mlt prea încărcată de muzician. Din 13 luna asta ne apucăm iarăşi de înregistrări, şi apoi mergem în turneu. Totuşi, acum vreau să stau cât mai mult acasă.

[Wolves]

Mă bucur că am găsit fanficul dat, înainte nici nu intram pe aici, dar iată şi ceva foarte bun, în sfârşit - pe interesul meu. Sugizo mi-a plăcut mereu şi sunt încantată că citesc un fic despre el. Am mai citit câteva în rusă, yaoi, cu această minune, dar în română - niciodată.

Cunosc foarte bine activitatea lui de artist, ascult cu mare plăcere melodiile sale, piesele trupelor în care a activat şi activează, dar nu ştiu nimic despre viaţa lui, pentru că nu m-am interesat. Din poză pot să înţeleg că chiar are o fetiţă. Aş vrea să te întreb dacă acest jurnal e inspirat din realitate sau e alcătuit de tine. Indiferent de răspuns, să ştii că faci o treabă foarte bună.

Îmi place cum scrii, nu ai greşeli şi ai un mod plăcut, chiar calm de a reda tot ce ţi-ai propus. Am văzut că nu sunt comentarii, dar eu voi comenta mereu, de aceea sper să continui.

Îmi place numele fetiţei, nu am nici o treabă cu Sailormoon, dar e frumos şi nu contează de unde vine.
Aş mai vrea să ştiu despre care "hide" vorbeşti în fic şi de ce îi scrii numele cu literă mică. Sunt sigură că nu e greşeală şi o faci intenţionat. Oare e dragostea mea, chitaristul din X-Japan? Slabă nădejde. Mai ştiu un Hide din Buck-Tick... hmm, dar sigur nu e acela. Nu cred că ar fi avut vreo treabă cu Sugizo. Aşa se întâmplă când nu mă informez deajuns, nu am nici o idee şi asta mă enervează, dar sper să mă luminezi.

Sunt foarte interesată de acest fic şi într-adevăr îmi place foarte mult. Fii sigură că spun asta cu toată sinceritatea de care sunt capabilă. Aştept next cu nerăbdare!