School Days (+18)

[Wolves]

Vă mulţumesc mult, iată şi continuarea.

Capitolul 5
Cea mai stresantă prima zi de şcoală (partea 4)

- Bella, aşteaptă-mă! exclamă Candy, în timp ce alerga pe coridorul pustiu, urmărindu-şi prietena.
- Mai uşor... ah, iar am dar de tine, domnişoară, zise noul profesor de engleză, iar Candy îl privi puţin mirată şi chiar sfiată.
Îl privea cu gura căscată şi chiar nu avea cuvinte, iar asta se întâmpla destul de rar cu această fată rebelă.
- Unde te grăbeai aşa? întrebă el şi îi dădu drumul din braţele sale, căci mai devreme s-au ciocnit.
- Nu trebuia, ah, ce vorbesc, adică o caut pe prietena mea, zise fata cu o expresie prostească pe chip.
Profesorul zâmbi cu subânţeles şi zise, înainte să plece de acolo:
- Fii mai atentă pe viitor.
Candy încă stătea pe loc şi privea fermecată în urma lui. Era atât de grijuliu şi calm, o adevărată comoară, nu alta. De ce e profesor? Dar şi mai rău, de ce are prietenă? Aceste gânduri o întristară un pic, iar când îşi aduse aminte pentru ce a ieşit de la oră, îşi dădu seama că Anabella dispăru.
- Nu o mai găsesc acum, îşi zise fata posomorâtă şi se întoarse, dar înainte să intre în cabinet, auzi şoapte de după cel mai apropiat colţ şi nu putea rămâne indiferentă.
***
- Vom vorbi despre asta la party la soră-ta, zise Ramon pe un ton nervos.
- Eu vreau acum! scânci Serena nerăbătoare.
- Ştii foarte bine că nu pot să o părăsesc pe Ashley, aşa pur şi simplu, din senin! Fii şi tu mai înţelegătoare, zise el şi încercă să o înduioşească printr-o îmbrăţişare călduroasă şi un zâmbet galeş.
- Să ştii că nici eu nu pot fi amanta ta, aşa pur şi simplu, cum te-ai exprimat! exclamă ea enervată.
***
Înainte să audă paşii surorii sale, Candy intră val-vârtej în cabinet. Încă nu-şi putea reveni din şoc. Ştia că Ashley şi Serena nu se prea au la inimă, dar nici chiar aşa! Nu se putea decide cine e mai vinovat, surioara lui iubită sau Ramon.
"A înebunit total lumea vara asta. Se pare că doar eu am rămas aceeaşi, dacă nu ţin cont că m-am îndrăgostit de... ce naiba vorbesc în dodii?!"
- Hey, Candy, vin-o aici! o strigă Jasper, bătând cu palma pe suprafaţa scaunului liber de lângă el.
- Fug şi mă împiedic, căzând direct în braţele tale, iubituleeeeeee! exclamă fata şi făcu întocmai, speriindu-şi colegul la nebunie.
- Şi dacă nu te prindeam, nebuno? o întrebă el speriat.
- Hai las-o mai moale, Jas, doar ştii că am încredere în tine, spuse ea ironic şi începu să râdă.
Toţi râdeau, mai puţin Alex, care stătea supărat în banca sa şi nu dădea atenţie nimănui. Se pare că era în totalitate absorbit de gânduri, iar Candy îl privi suspect. Sări din braţele lui Jasper pe neaşteptate şi se duse la el.
- De ce eşti supărat? întrebă ea, scoţând la iveală un zâmbet mieros.
- Sunt? întrebă la rândul lui, indiferent.
- Nu, nu eşti, doar stai ca un curcan împeliţat aici şi nu faci nimic, zise ea sarcastic.
Alex nu mai reuşi să răspundă, căci atunci intră diriginta iritată şi aruncă o privire urâtă spre Candy, care stătea într-o poziţie destul de indecentă, rezemată de banca colegului ei.
- Bună ziua tuturor. Înainte să începem ora, aş vrea să o invit pe domnişoara Rathbonne în faţa clasei.
Iarăşi toţi au început să râdă cu gust, în timp ce Candy păşea graţios spre dirigintă. Atunci a intrat şi Serena. Îşi ceru scuze şi se aşeză lângă prietena sa cea mai bună, Tessa. Candy o privi cu dezgust, dar şatena nu observă.
"Lasă, de azi înainte îmi vei juca pe degete, draga mea surioară albă şi pufoasă" gândi ea şi începu să asculte morala doamnei profesoare.
Se prefăcu cât putu de serioasă.
- Miranda, vreau să te previn de pe acum: sper că anul acesta să fii mai cuminte şi să nu fie nevoie să apelăm la pedepse, clar? Ar trebui să te maturizezi!
- Aha, ca în fiecare an, bolmoji Candy pe sub nas.
- Ai spus ceva? întrebă diriga nervoasă.
- Da, am zis că voi fi cuminte, răspunse repede fata şi zâmbi inocent.
- Atunci mă bucur că ne-am înţeles şi sper să te ţii de cuvânt. Poţi să treci la loc, zise profesoara uşurată, dar încă suspectă.
Candy se duse la locul ei, afişându-şi pe faţă o expresie cât se putea de serioasă. Se auziră câteva bătăi în uşă şi intră Ramon, urmat de Anabella.
"Bine că nu s-a dus acasă" îşi zise Candy mulţumită.
Nu ştia exact ce s-a întâmplat între Alex şi Bella, dar dorea să afle şi va face orice pentru asta.
- Scuzaţi-ne, putem să trecem la loc? întrebă Ramon plictisit.
Diriga le dădu din cap şi fraţii au acţionat. Ramon se aşeză lângă Alex, iar Anabella luă loc lângă Candy.
- Avem un profesor nou de engleză, începu să zică profesoara.
- Am observat, zise Candy ironic.
Profesoara o ignoră demonstrativ şi continuă:
- Sper să vă purtaţi omeneşte la orele sale şi să nu ţineţi cont că e aşa tânăr. Vă avertizez că e foarte sever!
- Sigur, dădu Candy iar replica.
- Nu vreau să văd agendele pline cu note rele şi nu vreau puncte scăzute la purtare, sunteţi o clasă absolventă, e important! continuă diriginta, dar Candy iar o întrerupse.
- Şi anul trecut nu aţi dorit toate astea.
- Miss Rathbonne, mai tăceţi din gură! îşi ieşi diriga din fire.
Candy tăcu, iar pe Anabella o umfla râsul.
- Ce te-a apucat să fugi atunci din clasă? întrebă Candy în şoaptă, mai ales că murea de curiozitate.
- Îmi era greaţă de mutra minciunoasă a lui Honey, zise ea cu răutate.
- Sau poate erai geloasă, aa? întrebă Candy nesigură.
- Vorbeşti prostii, se revoltă Anabella.
- Suntem prietene, Bella? întrebă Candy din nou, fără ocolişuri.
- Ce întrebare stupidă, sigur că suntem!
- Atunci sper să aflu chiar azi ce se petrece cu tine, zise Candy şi se prefăcu că ascultă profesoara.
Anabella nu găsi ce să răspundă de data asta, de aceea tăcu. În altă parte a clasei, Ramon îşi privea prietenul cu o sprânceană ridicată şi zise:
- Am impresia că vrei să-mi mănânci sora din priviri.
Alex tresări şi îl privi nedumerit.
- De ce crezi aÅŸa?
- Dar tu de ce o priveşti aşa? întrebă Ramon dur.
- Mă gândeam şi eu...
Dar nu reuşi Alex să zică nimic, căci se auzi un bubuit în urma lor.
Toţi din clasă şi-au mutat privirile curioase într-acolo, inclusiv profesoara disperată.
- Ce dracu? întrebă Ramon şi se ridică de pe scaunul său.
Toţi priveau cum Jasper era întins pe jos şi râdea de nu mai putea, iar Ashley era peste el.
- Idiotule! exclamă fata nervoasă.
Candy şi Anabella râdeau de nu mai puteau, neştiind pricina incidentului. Ramon o ajută pe Ash să se ridice de jos, râzând şi el.
- Ce s-a întâmplat aici, sunteţi nebuni cu totul? întrebă Copeica, apropiindu-se cu viteză de ei.
- Doar puţin, zise Candy chiar dacă nu a fost întrebată.
- Jasper aiureşte! interveni Ashley, scuturându-se de praf.
- Dar cum ai ajuns la el în bancă? întrebă Ramon curios.
Ştia că cei doi nu se înţelegeau prea bine şi i se părea suspect deja.
- Întreabă-l pe el, zise fata şi se duse enervată în prima bancă, aşezându-se lângă Sarah.
- Asta a fost funny! exclamă Serena fericită de ruşinea pe care a tras-o rivala ei.
- O, da! aprobă Tessa şi doar zâmbi sarcastic.
Ashley le arătă limba şi după asta le ignoră demonstrativ.
Diriginta îi linişti repede pe toţi şi lecţia continuă în linişte, dar era clar că nimeni nu va uita prima oră din acest an.
***

[Daria v2]

Imi place chiar daca acest capitol nu pre ami-a oferit asa multe iinformatii, adica mi-a oferit despre Candy ca este indragostita la prima vedere de frumosul profesor de engleza, ceea ce ma bucura enorm, si mai ales ca Bella este geloasa pe Tessa, si mai ales ca ma fac sa zambesc si sa rad capitolele tale, sunt chiar tari, chiar daca au nuami dialog, dar asta ma face sa citesc mai usor capitolul. Nu stiu ce sa mai zic inafara ca este chair tare si ca mai vreau mai mult, si aporpo, cate parti mai sunt din Cea mai stresanta zi de scoala o.O ? Inm fine, multa bafta in continuare :)).

[Addeh]

Off Doamne, câte încurcături şi cu fetele astea. *laughs*
Ştii, deşi ficul tău poate fi considerat unul normal, să zic aşa - obişnuit, cu personajele comune, nu-i aşa; Tocmai atitudinea personajelor tale face ficul mai intersant. Bineînţeles, fiecare diferă unul faţă de celălalt. ^^ But I like it. :X
Faza cea mai interesantă [ după părerea mea ] în acest capitol, a fost discuţia dintre Serena şi Ramon. Eu cred că Ramon e un mincinos ipocrit. Again, my opinion. :]] Dar prea se joacă cu sentimentele. Asta nu-mi place. [-(
Ehh, în fond, însă, ce-ar face ficul mai interesant dacă nu aceste conflicte între adolescenţi... :>
Succes anw ! <33

[Camelie.]

Hmm trec si pe aici cu un comentariu, probabil te.ai obisnuit cu mine de la celelalte ficuri si aici aceasi faza, citesc, dar nu las comentariu in acel moment, gome x.x
Revenind, sunt curioasa de ce cazuse peste Jasper, prevad ca.i spusese ceva baiatul. Mi.a placut intrarea lui Candy in clasa cand a spus "Fug şi mă împiedic, căzând direct în braţele tale, iubituleeeeeee!" Mi.o si imaginez : )) Da, nu spusesem si despre celalalte capitole inca x.x Asa, titlul este interesant si te tine in ceata, adica da School Days, insa ce fel de zile? Imi place la tine, parca.ti mai spusesem, cum combini genurile: amuzament, mister, inselatorie, etc. And a lil question: Selena si Candy sunt surori gemene? Dar Ramon si Anabella? Intreb deoarece sunt in aceasi clasa w.w Revenind, imi place ca acest fic se bazeaza mai mult pe dialog caci face totul mai usor de citit, desi recunosc ca sti sa descrii cand trebuie, ai demonstrat asta.
Huh nu mai stiu ce sa spun x.x Doar astept nextul cat mai curand, iar prognoza zice ca va ploua cu inspiratie peste tot pe unde vei merge :>

Zbye and see ya later ^^

[Wolves]

Omg, ﯝ Đizzyﯝ , chiar m-ai şocat puţin. Eu niciodată nu m-am gândit la faptul că ar trebui să fie gemeni, deoarece sunt într-o clasă. Nici nu am dat atenţie la asta şi nici unul dintre cititorii mei. Aşa, a devenit mai complicat, pentru mine. Am scris ficul cu mult timp în urmă, nici majoră măcăr nu eram şi nu mă gândeam la aşa chestii. Mi-e ruşine că nu m-am gândit la asta, căci a devenit absurd din punctul meu de vedere. Va trebui să modific capitolele următoare, unele, unde să precizez că Bella şi Ramon sunt gemeni, iar Candy şi Serena... nu vrea să fie gemene. Voi găsi eu ceva... deja am găsit o soluţie. Serena e cu un an mai mică decât Candy, dar a fost dată la şcoală de 6 ani, pe cand Candy de şapte.
Mersi pentru atenţionare şi vă mulţumesc la toate pentru comentarii.
ps:Tu chiar ai apărut la multe ficuri de ale mele, Đizzy, thank you.

[Mad Hatter]

Helău. *hug*
Well, vin şi eu pe aici. Pam-pam. First, ce-mi place cel mai mult e că acest capitol a fost luuuung şi interesant/amuzant/plăcut şi alte complimente ce s-au potrivi. :] Mi-au plăcut foarte multe replici, mai ales partea de la început în care Candy s-a lovit de prof. :> De-abea aştept să văd ce se va întâmpla în continuare cu cei doi. Şi totuşi, Ramon e bou or what ? ;;) De ce o înşeală pe Ashley cu fufa aia ? :-" Ok, ok, mă calmez şi aştept continuarea cuminte, căci tare-aş vrea să văd ce se întâmplă între cei doi. Văd că în acest capitol n-ai scris aşa multe de Bella. Eh, poate c-o vei face în next-ul. :]
Oricum, aştept capitolul următor. *hug*


XoXo, Mad Hatter,

[Wolves]

Mersi şi ţie, Mad Hatter. Iată continuarea.

Capitolul 6
Un psiholog bun pentru Candy

Prima zi de şcoală a fost extrem de ciudată din mai multe puncte de vedere. Candy avea impresia că totul e un vis sau mai bine zis, un coşmar. S-a îndrăgostit de profesorul nou, pe care la agăţat neştiind adevărul şi acum murea de frică când se gândea la prima oră de engleză. La urma urmei nu era ea vinovată că proful e tânăr şi frumos, nu-i aşa? Trebuia să se calmeze.
"Atunci care e problema? De ce sunt atât de nesigură? " gândi fata nervoasă, mergând pe coridorul şcolar.
"Asta doar tu trebuie să ştii! Să îţi sugerez? " se auzi o voce stranie în mintea sa.
"Pleacă nabii înapoi la Bella, crezi că nu ştiu ce fel de tâmpenie eşti? Mi-a povestit ea despre tine!" se răsti Candy la voce, care dispăru îndată de parcă nici nu a fost acolo, în capul ei.
Altă fază care tot aducea a coşmar era relaţia dintre Ramon şi sora ei. Nu îi venea să creadă că Serena e în stare de aşa ceva. Credea că o cunoaşte foarte bine, dar nu era nici pe departe aşa.
"Amanţi, Doamne! Sărmănica Ashley" îşi zise Candy şi răsuflă din greu.
Şi nu în ultimul rând se gândea la Bella şi Alex. Nu putea să-şi dea seama ce se petrece între ei. Bella se purta ca o ciudată prin preajma lui, pe când Alex era mereu supărat şi trist.
"Oare au avut ceva înainte de plecare lui? " gândi fata şi se opri ca electrocutată.
Cu Bella nu vorbise încă, dar sigur asta era problema. Cum de nu şi-a dat seama imediat?
- Deci ei doi au avut o relaţie sau ceva de genul şi el a plecat fără nicio explicaţie, ruinând tot! Asta era! exclamă Candy în mijlocul coridorului, dar apoi surâse, când văzu mutrele colegilor de şcoală.
Toţi ca unul o privea ca pe o nebună de legat.
- Domnişoară, de mult timp doream să vă sugerez să vizitaţi un psiholog, dar acum simt nevoia să o fac, îi spuse profesoara de geografie, privind-o îngrijorată.
Candy o privea la rândul ei cu gura căscată, dar chiar şi atunci avea drăcuşori în ochi. Şi-a dat seama despre ce merge vorba şi zise pe un ton fericit:
- Eh, credeţi că nu am încercat? Nu mă ajută nimic, doamnă!
Îi arătă limba şi fugi de acolo. Cei care au văzut scena mureau de râs, iar profesoara doar dădu din cap nemulţumită. Se mai asigură încă o dată că Miranda e nebună şi are nevoie de un specialist bun.
***
Anabella stătea plictisită în banca sa. Era în cabinetul de geografie şi aştepta să înceapă ora. Era doar a doua zi de şcoală, dar deja elevii întârziau. Bruneta nu a putut să închidă măcăr un ochi toată noaptea, iar acum era obosită. A venit mai devreme cu gândul că ziua va trece mai repede, dar se întâmpla invers. Alex a şocat-o ieri. În sine era gata să îl ierte, dar când văzu scena cu Tessa, nu mai ştia ce să creadă. Piţipoanca aceea ştia despre plecarea lui, dar ea şi Ramon - nici pomeneală, de parcă ar fi fost nimeni pentru Alex. Culmea!
În cabinet a intrat Candy, s-a salutat cu cei prezenţi şi s-a apropiat cu un zâmbet şiret pe buze.
"Să o mint sau să îi spun adevărul? " gândi Bella disperată.
Nu îi plăcea să se împartă cu secrete de genul, nu se simţea în siguranţă aşa, dar Candy...
- Cât mă bucur să te văd, Bella, mai ales că ieri ai fugit de mine ca de ciumă, iar la telefon nu ai răspuns, zise Candy ironic şi o privi întrebător.
- Nu am fugit, mă simţeam rău şi m-am dus acasă, iar telefonului i-a căzut bateria, explică Bella plictisită.
- Sunt gata să ascult motivul pentru care te simţeai rău, sunt sigură că ai ce să-mi spui, doar suntem prietene sau nu? întrebă Candy pe un ton serios.
"Şantaj emoţional" gândi Bella, iar Candy ridică o sprânceană, de parcă i-a citit gândurile.
- Păi asta a fost din cauza lui Alex.
- De asta mi-am dat seama, dar voiam să ştiu motivul.
- Ce deşteaptă mai eşti! Ştiam că eşti, dar nici chiar aşa! zise Bella sarcastic.
- Mulţumesc, iar acum continuă, îi răspunse Candy pe acelaşi ton.
- De ce să nu îţi spun, dacă tot trebuie să mă descarc cumva, doar nu voi vorbi cu pomii de afară. Eşti prietena mea cea mai bună, zise Anabella dintr-o dată.
Se dădu bătută. Îşi aşeză capul pe genunchii blondei şi începu să-i povestească:
- Ce îţi spun acum, rămâne între noi, ok?
- Mai aud o singură dată ceva de genul şi te împuşc!
- Bine, bine. În luna mai am făcut dr... sex cu el şi am fost împreună câteva zile. Mi-a spus că mă iubeşte, eu lui la fel... îţi dai seama că au fost nişte declaraţii spontane, fără rost? În fine, el a plecat fără nicio explicaţie şi acum s-a întors. Asta e cauza.
Să spunem că fata se aştepta la aşa ceva, nu e bine spus. Chiar la un ca asta nu s-a gândit, nu credea că cei doi au ajuns la aşa un nivel.
- Nici mie nu-mi vine să cred, zise Candy uimită.
- Dar mie? Am fost proastă, dar nu voi mai repeta greşelile din trecut. Ştii, azi chiar eram gata să-l iert, chiar dacă explicaţiile sale au fost jalnice, dar ai văzut scena cu Tessa? Ei i-a spus şi mie nu... nici lui Ramon, nimic! Dar cine e piţipoanca aia de a avut aşa onoare? zise Bella cu ură.
- Vorbeşte mai încet. Nu te-ai gândit că Alex vă iubea prea mult, ca să vă spună că pleacă, ceea ce nu se referea şi la Tessa? întrebă Candy, analizând situaţia.
- Fii serioasă, Candy, răspunse Anabella tristă şi dori să mai spună ceva, dar atunci şi-au făcut apariţia în cabinet cei trei crai de la răsărit: Ramon, Alex şi Jasper.
- Bună, fetelor, au rostit toţi trei.
- Salutare! exclamă Candy şi le făcu cu mâna.
Alex o privi intens pe Bella, dar fata îl ignora demonstrativ.
- Sormea, am impresia că anul întreg vei fi cu fundul în sus, în fiecare zi, zise Ramon vizibil iritat de starea fetei.
- Mai taci! zise ea cu răutate.
Candy îşi apropie buzele de urechea fetei şi îi şopti, aşa încât să audă doar ea:
- Are dreptate, dacă vrei s-o faci pe indiferenta, atunci fă-o cum trebuie.
Bruneta zâmbi automat, ascultând sfatul prietenei sale. Ashley a întârziat la ore şi a primit câteva comentarii ironice din partea Serenei. Blonda o ignoră pe Şatenă şi îl sărută pe Ramon cu pasiune. Dar nu avea de unde să ştie că Serenei îi venea să moară în acel moment. Candy, fiind mai atentă a observat cum sora ei s-a schimbat la faţă.
"Nu ne împăcăm noi chiar bine, dar e sora mea totuşi. Ramon e un idiot şi voi vorbi cu el neapărat. Îl învăţ eu cum să-şi bată joc de fete şi nu ţin cont că e fratele Anabellei. Va vedea cu cine s-a legat" gândi ea enervată.
După ore, Candy îşi aduse aminte de spusele profesoarei de geografie.
"Ce-ar fi dacă totuşi mă voi duce la un psiholog? Doar nu e nimic rău în asta? Bella a fost anul trecut, după ce a terminat cu drogurile şi a ajutat-o parcă. Trebuie să încerc şi eu, să mă descarc, mai ales că s-au adunat o mulţime de griji" gândi ea şi se horărî.
Se duse la director, care rămase plăcut surprins de dorinţa fetei. A promis că păstrează confidenţialitatea, sperând că psihologul o va ajuta pe fata asta măcăr puţin şi îşi va schimba comportamentul oribil. Candy luă cererea pe care a scris-o acolo şi se duse spre cabinetul psihologului, urmând instrucţiunile domnului Thompson. Se asigură că nu o vede nimeni şi intră acolo.
- Bună ziua, m-am înscris la câteva cursuri cu dumneavoastră, zise ea.
Se simţea puţin incomod şi avea privirea la pământ.
- Bună ziua, luaţi loc, zise o voce care o făcu să tresară şi să privească suspectă într-acolo.
- Dumneavoastră?! întrebă fata foarte mirată.
Nu îi venea să creadă, iar a dat-o în bară. Acum dorea să plece de acolo şi să nu se mai întoarcă niciodată, dar trebuia să reziste şi să nu se facă de ruşine.
***

[Camelie.]

Heya there ^^ Ai adus nextul in cele din urma, ma bucur.
Huh, psihologul nu e cumva si profu de engleza? Adica asa cred, nu stiu sigur. In fine, o intrebare, nu era ceva si intre Ashley si Jasper? Sau cel putin asa am inteles eu cand erau la acel careu x.x Nu de alta, dar unii spun ca Ramon e un ticalos and stuff, insa mi se pare ca si Ashley s.ar incadra atunci aici. Well, daca am inteles eu gresit imi cer scuze =.= Dar sa revenim, cand am citit titlul capitolului credeam ca se intampla ceva grav de merge, dar m.am linistit pe parcurs. Imi place cum evolueaza actiunea si sunt curioasa ce se va intampla in acel cabinet :>
Hmm imi place vocea fetelor din cap, si eu o am uneori : - "
Well, astept nextul si trebuie sa.ti spun ca faci o treaba buna, iar in jurul tau ninge cu idei pline de umor ^^

Zbye and see ya later