Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

Awww, atat de cute.
Ador capitolul, e genial ! Mi-a placut faptul ca ai povestit din perspectiva lui Kyan. A fost ceva nou, dar extrem de placut. Nu ma asteptam la acest lucru, dar nu inseamna ca nu mi-a placut. L-am adorat ! E genial tipul, din toate punctele de vedere : )) Si Tyler, oh, bietul Tyler. E atat de inocent. Cum se gandea el la primul baiat din viata lui Kyan. Un fan? Oh, as fi vrut sa aflu mai multe. Sa stiu cum au decurs lucrurile intre cei doi : ))
Aw, saracul Kyan. Are de asteptat o luna : )) Si chiar ma intreb...oare rezista o luna? o.o Eu tot cred ca a doua zi deja sare pe micutul Tyler 33. Cu siguranta !
Well...n-am nimic de comentat/criticat. A fost un capitol superb, asa cum am mai zis. Astept urmatorul si succes in continuare. Spor la scris. Hugs.
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !


Buna! hug
Chiar nu ma asteptam ca Tyler sa se descurce asa bine la acel interviu... Si nici la Kyan sa cedeze asa repede la ce isi doreste, desi eu sunt total de partea lui Tyler si pentru el e mai bine asa, sau ma rog, asta isi dorea el pentru binele, sanatatea lui Kyan, si in plus acesta nici nu-i multumeste ca se gandeste mai intai la sanatatea lui si apoi la placerea sa personala. 33
Kyan, Kyan, Kyan ce needucat mai esti si tu. 21
Multa bafta la urmatorul capitol!

hugzz!

Hey Hey hey ^^"
Nu ma transati. Sunt vie si am venit cu un capitol de reconciliere 21 sper ca mai tineti minte ce s-a intamplat in capitolul anterior (ca sa stiti de unde continua nesimtita care a fost rapita de extraterestrii 2 luni9) Ah, si pe deasupra dansa mai vine si cu un capitol de prost gust si scurt, dar asta ca sa stiti ca inca traiesc 21 Ma 'imbunatatesc" eu pe parcurs... sper :"3

Si va multumesc mult pentru comentarii scumpilor pupic

Capitolul XXXIX

Stateam amandoi intinsi pe patul meu, unul langa celalalt, iar spre surprinderea mea, Kyan renuntase la ideea sa, ceea ce imi usura incredibil de mult sarcina aceea grea de a-l refuza. Expresia lui de catel ranit putea sa ma convina in orice clipa, insa dupa cum stia si el, puteam fi destul de incapatanat, iar aici era vorba de sanatatea lui. Era deja dimineata iar noi ne trezisem de cateva minute bune, dar eram tacuti, cel putin pana am spart eu gheata, dupa ce statusem sa cuget cat el inca incerca sa nu adoarma la loc.
-Kyan... Rostisem incet, rotindu-mi trupul spre a ajunge pe-o parte, stand sprijinit in cot si privindu-i ochii albastri. Crezi ca totul va fi bine?
-Normal ca va fi bine, spuse el, cu cea mai mare certitudine, incruntandu-se usor la mine. Ce ar putea merge prost? a spus dupa un cascat sanatos. Cand am iesit din emisiunea aia, toti aveau deja o idee formata, care, sincer, ma lasa rece. Nu ma intereseaza ce cred ei, continua apoi.
-Nu ma refer neaparat la asta... Stiu ca esti actor si ai anumite responsabilitati, calatorii, filmari, multe saptamani la departare...
Expresia ii devenise mult mai serioasa, cand se ridicase in capul oaselor, iar eu facusem la fel, stand turceste inaintea lui.
-Vei veni cu mine, incepuse el, cand deja il intrerupsesem, plecandu-mi capul, apoi vorbindu-i.
-Nu... Am pus ca nu vreau sa stau in calea carierei tale. Nu verau sa fiu eu cel care o distruge. In plus, vreau sa muncesc, sa imi castig singur banii, apoi vreau sa incep facultatea.
-Stii ca banii nu sunt o problema.
-Nu vreau sa traiesc pe spatele tau, replicasem taios, ridicandu-mi privirea spre a sa, care se incruntase si ii observasem zvacnind muschiul obrazului stang. Stiam ce avea sa urmeze.
-Si atunci preferi sa ramai aici, departe de mine? Tonul deja ii urcase cu multi decibeli si el se ridicase in picioare, stand in fata patului. Ce? Tot ce am facut pana acum a fost degeaba?! Cand va trebui voi fi plecat chiar luni, sau poate ani! Facuse pauza pret de doua secunde, dar continuase si mai nervos. Si cum naiba sa stai tocmai tu in calea carierei mele? A dracu' ea treaba, Tyler! Ti-am spus clar: fac orice! Intelegi? Orice! Renunt la actorie si ma fac vanzator de legume, dar nu ma indeparta de tine.
Facuse din nou pauza, insa nu indraznisem sa il privesc. Ii simteam agitatia si nervii, dar nu aveam o solutie a lor, din pacate. Ma simteam vinovat.
-Tyler... isi coborase vocea, revenind la cea blanda, apoi se asezase din nou pe suprafata moale a patului, cuprinzandu-mi chipul in palmele sale. Iubitule... continuase apoi, indemnandu-ma sa il privesc. Nu vreau sa ma gandesc ca dupa toate astea, nu te voi avea zilnic langa mine. Eu nu fac nimic degeaba, si ador sa vad rezultatul. Nu imi fura placerea asta...
-Nu vreau sa se intample asta... Rezultatul este ceea ce vezi acum. Adevarat, nu ai facut nimic degeaba.Totusi, eu imi voi cauta de munca, dupa cum am spus, pentru a nu trai pe spatele tau.Nu as putea veni cu tine daca vreau sa lucrez intr-un loc cat de cat stabil. Apoi e facultatea... Nu imi fac griji in privinta banilor, pentru ca toti banii trimisi de parintii mei, i-am pus deoparte pentru ziua in care voi avea nevoie pentru facultate, iar asta va fi un alt motiv pentru care nu as putea parasi orasul mai multe zile.
Observasem din nou cum ii zvacnise muschiul obrazului si voise a se ridica de pe suprafata moale, insa ii apucasem mana, indemnandu-l a ramane.
-Nu intelege gresit, spusesem, privindu-l rugator. Vreau sa fiu cu tine... Mai mult decat orice, dar nu pot pur si simplu sa dau naibii facultatea si munca, pentru a trai din banii tai. Eu nu lucrez pentru ei, tu o faci, si sunt ai tai. Si nu mai vreau sa aud prostia cu renuntarea la actorie, pentru ca pentru asta ai muncit toata viata ta. Nu as putea sa traiesc cu gandul ca din cauza mea s-a dus totul pe apa sambetei.
-Si atunci ce ai vrea sa fac? Nu inteleg de ce anume iti faci griji! Nu ai incredere in mine? Crezi ca am sa imi fac de cap unde voi fii fara tine?
-Nu Kyan, dar... Nu stiu. Pur si simplu m-am gandit ca vom fi mult timp la departare unul de celalalt...
-Atunci nu mai merg nicaieri si nu mai accept propuneri afara din oras!
Tonul lui din nou se ridicase, ca si cum m-ar invinovati de ceva, dar sigura vina pe care o aveam era ca gandeam prea mult.
-Nu am cerut asa ceva! tresarisem imediat, incruntandu-ma.
-Atunci ce vrei sa fac? Spune-mi ce si o voi face!
-Nu e nimic de facut... Gata. Am spus ceva ce am gandit, dar se pare ca nu era necesar sa deschid subiectul. Iarta-ma, nu se va mai intampla, rostisem incet, plecandu-mi capul si coborand apoi din pat pentru a ma indrepta spre usa.
Adevarul era ca numai gandul ca el avea sa fie plecat mai mult de o zi de langa mine ma inspaimanta. Ce se va intampla cu cateva saptamani...luni? Sau poate si mai mult de atat!
Ma strangea pieptul si ma durea atat de tare, dar eu nu voiam sa fiu o povara pentru el. Pentru ce? Ca apoi sa se sature de prezenta mea, si sa ma dea la o parte. In fond, el putea avea pe oricine dorea, iar un tip care sa il streseze zilnic, dupa orele de filmare si ale lucruri pe care el le-ar fi facut nu cred ca ar intra in programul lui zilnic.
Oftasem cand imi indreptasem mana spre clanta usii, insa fusesem oprit de vocea lui.
-Unde mergi? Nu am chef sa o aud pe sora-ta zbierandu-mi in ureche, ca sigur o va face.
Asa e... unde mergeam? Nici eu nu stiam unde voiam sa plec, dar pur si simplu simteam nevoia sa ies din aerul inchis al propriei camere.
Ridicasem din umeri, si am apasat pe clanta, insa usa nu se deschisese. Uitasem ca el o incuiase cu cheia dupa ce intrase.
Voisem sa o descui, dar ii auzisem din nou vocea, de acea data rotindu-mi numele intr-un oftat, indemnandu-ma sa imi intorc privirea spre el. In acel moment auzisem telefonul sunand, insa nu il bagasem in seama, pentru ca actorul imi facuse un semn sa ma indrept spre el si tinuse mana intinsa spre mine, pana cand hotarasem ca aveam sa ii ascult cerinta.
-Vino aici, poruncise pe tonul ce ii revenise la blandetea caracteristica lui atunci cand o parte din el regreta ceva. Iarta-ma, rostise apoi, cand se ridicase in sezut, tragandu-ma in bratele sale. Imi lipise spatele de pieptul sau si isi apropiase buzele de urechea mea. Iarta-ma micutule, repetase apoi, incrucisandu-si bratele in jurul mijlocului meu. Nu vreau sa te supar, dar ma aprind repede, si cand urlu la tine, incepe sa imi para rau din prima secunda in care ridic tonul, dar chiar nu vreau sa ma gandesc ca nu vei fii tot timpul langa mine. Mi-as putea rupe inca doua coaste ca sa fiu sigur ca nu trebnuie sa te las aici. Dar totul va fi bine... ti-am promis asta, si iti promit si acum.
-Asa sa fie... am mormait intr-un oftat, inchizadu-mi ochii si lasandu-mi capul pe umarul sau, ramanand astfel.Ce avem de mancare? intrebasem mai cu viata dupa cateva minute, schimband total subiectul de discutie.
-Pai, nu stiu ce ai tu in meniu, dar cred ca pranzul meu are un "T" mare pe el.
Recunosteam acea privire stralucitoare si in strafundul celui mai intunecat loc, fara sa mai mentionez si ranjetul extrem de tradator al sau. Ma lasasem usor pe spate,cascand ochii. Ma simteam incoltit.
-T...omate? intrebasem facand pe nestiutorul, din motive destul de intemeiate... cred.
-Tyler, venise raspunsul prompt.
-Telefon!
-Vrei sa mananc un telefon? se incruntase intrebator si amuzat in acelasi timp.
-Nu! Iti suna telefonul...
Intr-adevar, sunetul repetat al micului aparat devenise deja enervant, dar parca el nici nu-l auzise, sau nu voia sa o faca. Totusi isi daduse ochii peste cap si coborase din pat, mimand o injuratura inainte de a-si lua telefonul mobil pentru a raspunde.
Imi dadusem seama ca vorbea cu Chris, asa ca imi pusesem ochelarii si m-am decis sa urmez dumul spre baie, insa nu inainte de a arunca o privire spre Kyan care imi facuse cu ochiul, zambindu-mi bland in timp ce asculta vocea managerului sau. Zambisem si eu pe ascuns coborandu-mi usor capul, pe urma pasisem cu talpile goale pe gresia rece si alba, indreptandu-ma spre chiuveta, unde imi pusesem ochelarii de-o parte si dadusem drumul apei rece. Imi umplusem palmele cu lichidul racoritor pe care mi-l aruncasem pe chip, masandu-mi pielea cu ambele maini. Era atat de bine incat repetasem acest lucru de patru ori, pana cand ma trezisem de-a dreptul, dupa care luasem prosopul cu care imi stersesem fata si mainile. Ma privisem in oglinda si aproape tresarisem la vederea imaginii mele deplorabile. Parca eram un copil al strazii cu parul ciufulit a carui breton imi cadea peste ochi, acoperindu-i atat de mult incat abia se mai puteau observa, si cu buzele uscate parand deshidratat. Imi luasem din nou ochelarii si incepusem a-mi trece mainile prin par in incercarea disperata de a-l aranja, insa parca era peste puterile mele mea. Imi trecusem limba peste buze, insa pe cat de repede le udasem, pe atat de repede se si uscara.
-De ce te chinui atat? Intrebase vocea actorului care isi terminase convorbirea si isi rezervase dreptul de a intra in baie in timp ce eu eram inca acolo.
Impietrisem la simpla lui auzire. Probabil ca aratam penibil asa grabit sa ma aranjez cat de putin.
-Arat ca o mumie, replicasem repede, incercand sa par calm si sa imi reiau activitatea, de acea data mult mai lent.
-Arati foarte bine, ma contrazise el, ca si cum eu nu aveam ochi pentru a observa cat de "distrus" eram.
Se apropiase lent pentru a ma cuprinde in brate si a ma saruta protector pe frunte, oftand apoi ca si cum ar fi avut ceva de spus si nu stia cum.
Nu il intrebasem nimic, deoarece stiam ca nu era nevoie, insa asteptasem ca pe ace un fel de anunt ca "Am o filmare la Paris sau Viena sau Tokyo sau Rusia" care ar fi fost ca un mare bloc de opt etaje trantit pe capul meu. Totusi, nu se intamplase asta.
-Am o sesiune foto astazi.
Respirasem usurat, pentru ca de obicei acestea se faceau in orasul nostru, insa nu prevazusem ca urmatoarea lui cerere avea sa ma socheze.
-Si trebuie sa vii si tu... cam asta a fost intelegerea, spusese parca putin neincrezator, ca si cum aveam sa il refuz.
-Pai am sa vin daca vrei sa fiu acolo, dar cum adica "asta a fost intelegerea" ?
-Nu intelegi. Trebuie sa pozezi cu mine.
Ma blocasem pana cand mintea mea procesase corect intreaga informatie, apoi incepusem in forta cu un sir complet de "Nu"-uri la adresa invitatiei.
-Nu se va intampla asta! Eu nu sunt facut pentru asa ceva, spusesem cand ma desprinsesem din bratele sale pentru a trece pe langa el in graba.
-Dar e tot ce trebuie sa faci. Sa pozezi cu mine, ca nimeni nu iti cere sa faci un film, incercase el a ma convinge, urmarindu-mi fiecare pas.
-Asa cum nimeni nu m-a pus sa dau un interviu in direct. Kyan, asta nu e pentru mine. Tu esti starul aici, nu eu. Nu stiu nici macar cinci la suta din cate stii tu despre tot ce trebuie facut la astfel de evenimente...
-De ce te agiti atata? Nu trebuie sa faci mare lucru. Astfel de invitatii vor mai exista si le pot refuza, dar acum eu am vrut sa accept, pentru ca vreau sa fii inclus in viata mea si in munca mea.
-Da, dar... Nu ma intelegi. Ma oprisem din drum atunci cand ajunsesem in bucatarie si imi intorsesem privirea spre el. De ce nu vrei sa accepti faptul ca intre mine si munca ta vreau sa fie o linie trasa si bine stabilita?
-Doar de data asta, rostise pe un ton rugator, prinzandu-mi degetele mainilor intre ale sale. Te rog, continuase apoi, atintindu-si privirea albastra spre ochii mei.
Oftasem descurajat lasandu-mi privirea sa cada in podea, in timp ce mintea mea inca se zbatea pentru un raspuns.
-Nu... Nu stiu. Ma mai gandesc, te rog macar atat: da-mi voie sa... sa procesez totul. Nu mi se pare un lucru atat de simplu precum zici, chiar daca este vorba doar de niste poze.
-Gandeste-te... desi nu e ca si cum iti ordon, dar cam ai la dispozitie patru ore.
Am dat afirmativ din cap apoi plecasem spre directia opusa bucatariei, fara a realiza ca mana lui inca o tinea pe a mea.
-Unde pleci? venise intrebarea actorului pe un ton atat de caracteristic lui, tragandu-ma de mana pana ce privirea mea surprinsa o intalnise pe a sa. Inca nu mi-am luat micul dejun, rostise la fel de pervers precum suna, cuprinzandu-mi buzele in unul din cele mai fierbinti saruturi de dimineata, reusind a-mi fura respiratia.
Inima deja parca isi croia drumul sa-mi iasa din piept cand realizasem ca pasii mei erau indreptati spre masuta din spate, iar gura i se indepartase doar putin de a mea, ochii fixandu-ma stralucitori de indata ce, fara a depune prea mult efort, ma asezase pe supratata de lemn.
Imi dadu voie sa inspir adanc, apoi afisase un zambet multumit, vazandu-mi privirea pe jumatate pierduta.
-Ce e, micutule? intrebase ca si cum nu s-a intamplat nimic, parca asteptand sa ii dau un raspuns, pe care il stia deja pentru ca era mult prea evident.
Nu ii raspunsesem, si nici macar nu eram sigur ca isi dorea un raspuns sau doar voia sa ma tachineze, insa realizasem ca era a doua optiune din moment ce imi cuprinse din nou buzele intre ale sale, de data aceasta mult mai aprins, aventurandu-si in acelasi timp mainile pe sub tricoul meu.
Desprinzandu-ma cu greu de modalitatea sa de a pune stapanire pe mine, trasesem din nou aer adanc in piept si il privisem usor nedumerit, abia reusind a-l tine la distanta pentru a-i putea vorbi.
-Ce e cu tine...? abia reusisem sa indrug cand el ma intrerupse.
-E dimineata.
-Si pentru mine! raspunsesem ridicand o spranceana.
-Si mi-e dor de tine...
-Dar sunt aici.
-Nu genul acela de dor, soptise in dreptul urechii mele a carei margini prinse usor intre dinti, indeajuns incat sa trimita un semnal de alarma creierului meu. Fiorul ce imi strabatuse corpul ma facu sa inghit cu greu, iar simtindu-i buzele coboand lent spre gat parca imi ingradise capacitatea de a gandi.
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]


Yo! Păi uite că abia acum vin şi eu cu un mic com.
Da... cum ai spus şi tu avea să fie mic capitolul şi uite că aşa şi este. Nu te condamn scumpa mea, dacă eram în aceiaşi situaţie ca tine acum, la fel făceam. 21 Nu trebuie să faci nimic ca să ne încânţi pe noi sau să spunem - să te revanşezi.
Cu toate că poate, mai mergea ceva mai mult descris şi mai multe întâmplări, te-ai descurcat bine. Mi-a plăcut, mai ales că acum cei doi, defapt trei că şi sora lui Tyler e în aceiaşi fiertură cu ei, va trebui să-i înfrunte pe ai ei. Chiar dacă săracul Tyler e cel care trebuie mai mult să suporte.
Sunst sigură că cei doi le vor arăta părinţilor că se iubesc şi că nici dacă le-ar pune chiloţi din fier cu lacăt, nu ar renunţa unul la celălalt. 24
So... Aştept nextul, sper să nu te mai răpească extratereştri şi de data aceasta. Şi dacă da, punei mai repede la 'acţiune' ca să te deleporteze pe Terra din nou. 21

Aw, de cand nu am mai citit eu pe aici?! Anyway, my idol, m-ai uimit si de data asta cu ideile tale 105 Cand credeam ca totul merge bine, sau aproape bine, intervine faza cu parintii. Din toata lumea intreaga, de ce trebuiau tocmai ei sa afle despre asta? x.x Din cate a spus Sam si a recunoscut Tyler pe acolo, nu va decurge totul perfect... Insa stiu ca pana la urma trebuie sa vina si ceva frumos, nu? Poate Kyan ii va convinge, el mereu stie ce sa faca 4
Iti urez bafta in tot ceea ce faci si cat mai multe idei <3

Uuuuiii, părinţiiiiii 15

Mda, deci ai întârziat o.o but me too *laughs*
Şi chiar că-i un capitol scurt, plus de asta, am observat şi câteva greşeli de tastare din neatenţie -- Off, eu sper că vei aduce alte capitole care să merite aşteptare - lolness, merită întotdeauna în cazul tăău ^^
Hmmm, sunt foarte curioasă să văd cum va reacţiona familia actorului, dar şi micuţul Tyler - deşiii, începe să se maturizeze un picuţ <3
Citat:Ştiu sigur că nu va fi o vizită pentru o cină în familie...

Daa, clar nu va fii aÅŸa 21

Hello, imi cer scuze, si da, stiu ca sunt o nesimtita si din nou imi cer scuze U_U iertati-ma ca am disparut, insa acum am venit sa imi reiau activitatea si verau sa raman asa, pentru ca mi-a fost dor de forumul asta foarte mult
Acum, stiu ca acest capitol va avea multe greseli pe care probabil le-am sarit cu vederea, dar nu ma supara o mentionare a lor 71
Sorry again for this late, late chapter...
Kisses ^.^


Capitolul XL

Degetele sale imi urcara pe pielea strabatuta de fiori placuti, atingandu-mi pieptul si jucandu-se in preajma mugurelui care incepuse a se intari odata ce ii simtisem atingerea. Scapasem un geamat scurt si ma agatasem cu o mana de bratul sau, insa fara intentia de a-l opri.
-Vreau sa facem dragoste, imi soptise usor ragusit, insa atat de irezistibil, facandu-mi inima sa se opreasca din batut pentru cateva momente pentru ca apoi sa o ia din nou la goana, cu mult mai multa putere.
"Dragoste"... cuvantul acela putea sa imi fure orice gand, odata cu pulsul inimii, iar Kyan stia acest lucru. O stia chiar mai bine decat mine... Ma ametea doar gandul.
Daca ciocanitul puternic din usa nu m-ar fi readus la realitate, as fi cazut in cea mai dulce capcana, insa realizasem ca cineva probabil ne adresa cuvinte urate deja.
-Kyan... usa, mormaisem incet.
-Lasa, oricine ar fi, o sa plece cand se satura.
-Nu e frumos din partea ta sa faci asta. Numai Sam poate fi... Haide, opreste-te, ii cerusem rugator, prinzandu-l de incheietura mainii, insa fara rezultat.
-Nu... refuzaze pe un ton mai mult decat excitat, nevrand a imi da drumul din bratele sale, continuand a-mi saruta gatul si muscand pe alocuri.
-Vin la sedinta aceea foto daca ma lasi acum, spusesem stiind ca astfel il convingeam.
-Oftase nervos si stransese din dinti inainte de a-si lua mainile de pe trupul meu pentru a-mi da voie sa cobor.
Mersesem grabit spre usa cu el in urma mea, amandoi vizibil inflacarati.
Deschisesm usa, iar Kyan, din spatele meu se sprijinise de marginea de lemn.
In hol, o vazusem pe sora mea privindu-ne usor surprinsa si confuza.
-Umm... am intrerupt ceva? intrebase pe un ton nevinovat.
-Da.
-Nu! tresarisem deodata cu actorul.
Raspunsurile noastre oferite in exact acelasi timp si complet opuse o nedumerise si mai mult, insa o poftisem inauntru, lansandu-l pe Kyan sa tranteasca usa in urma Samanthei, mult prea frustrat.
-Poate am picat intr-un moment prost. Mai bine plec, zise ea putin stanjenita.
-Pleaca.
-Stai! tresarisem din nou in acelasi timp, intorcandu-mi chipul pentru a-i arunca o privire incruntata blondului din spatele meu, care isi daduse ochii peste cap, total iritat de prezenta surorii mele in propria-mi camera.
-Am vrut sa vad ce vrei sa mananci. Nu stau mai mult, asa ca poti sa te dai peste cap desteptule, ca nu iti ocup mai mult de doua minute, in casa MEA.
Kyan intelesese ca vorbea cu el, desi nici macar nu se priveau unul pe celalalt, dar era ca si cum aura negativa din jurul lor spunea totul fara alte introduceri.
Sam imi privise chipul inrosit si postura pe care o adoptasem cu capul plecat din cauza rusinii care ma cuprinse de indata ce realizasem ca ochiul ei ager probabil observase totul. Cu siguranta incepand de la modul neortodox in care ni se prezentau pantalonii, pana la expresia mea inca ametita si cea frustrata a actorului.
Dupa cum si spusese, sora mea nu a ramas prea mult timp pe langa noi pentru a-i strica buna dispozitie a lui Kyan -care oricum scazuse considerabil- si plecase cand ii spusesem ca putea sa pregateasca orice dorea. Spre deosebire de Kyan, pe mine ma binedispuse Samantha din toate punctele de vedere.
Actorul decise ca avea sa faca un dus, unul lung... si rece. Ii intelesesem dorinta de racorire, pentru ca si eu as fi avut nevoie, insa preferasem sa aleg un dus cald intr-o alta baie din camera surorii mele.

La pasirea mea pe gresia rece ma cuprinse un fior, insa nu il remarcasem indelung, deoarece auzisem un ciocanit usor in usa.
-Tyler, m-a sunat Chris. Trebuie sa plecam mai repede, spuse vocea groasa a actorului din partea cealalta a bucatii de lemn.
-Unde sa... oh. Pentru un moment uitasem ceea ce ii promisesem, insa aprobasem incet imediat ce imi reamintisem.
Imi stersesem trupul cu unul din prosoapele albe, apoi mi-l infasurasem in jurul taliei, iesind din baie pentru a-l intalni pe Kyan care se privea in oglinda incastrata in usa dulapului, fiind pe jumatate dezbracat.
-Cred ca m-am ingrasat, spuse brusc, lasandu-mi expresia mai mult decat nedumerita, insa in acelasi timp amuzandu-ma.
-Ce, ai intrat in criza adolescentina? intrebasem cu o ironie vizibila, apropiindu-ma de el zambitor.
-Nu, dar Chris ma transeaza daca pun pe mine. Trebuie sa ma reapuc de sala.
Privindu-l in nestiinta, nu realizasem cat de prins eram in imaginea lui, insa imediat ce ma trezisem mi-am dat seama ca nu avea dreptate. Era perfect. Totul era... de la primul fir de par, la ultimul deget de la picior, iar el nici macar nu realiza asta, si cat de mult as fi putut sta sa il admir.
Imi simteam inima batand mai repede iar obrajii inrosindu-mi-se brusc cand privirea sa albastra ma fixase ca pe o tinta.
-Imbraca-te. Nu vreau sa racesti, spuse imediat ce observase ca doar un prosop imi acoperea pielea inca umeda.
Dadusem afirmativ din cap si plecasem spre dormitorul meu, simtindu-ma insa putin incomfortabil stiind ca inca ma privea parasind incaperea.
De indata ce imi alesesem imbracamintea pe care o considerasem potrivita, ma proptisem inaintea oglinzii pentru a-mi verifica tinuta ce consta intr-un costum gri pe care mi-l cumparase sora mea cu un an in urma si nu reusisem sa il port. Inca imi statea bine. Ma facea sa par matur, lucru care nu imi displacea.
-Ce faci...? intrebase Kyan stand in pragul usii cu o expresie foarte nelamurita.
-Ma pregatesc... tu de ce nu te imbraci? venise apoi si intrebarea mea, privindu-i trupul acoperit doar de o pereche de pantaloni scurti.
-Ma imbrac, dar in niciun caz atat de formal. Nu mergi la nunta,spuse el,apropiindu-se usor amuzat.
-Ce e rau la asta? Nu stiu ce ar trebui sa port, recunoscusem dezamagit, plecandu-mi capul usor. Credeam ca e bine...
-E bine, adica arati minunat in costumul asta, dar sesiuna asta foto nu are nevoie de atata formalitate. Sa vedem... rostise incet, apropiindu-se de dulap, cautand printre haine si selectandu-le pe rand.
Ma simteam prost pentru faptul ca nici macar nu stiam ce ar fi trebuit sa port, insa nu eram nici pe-aproape un cunoscator al vestimentatiilor pentru diverse ocazii. Pentru mine exista doar formalul pentru evenimente, insa o sesiune foto...
-Asta vei purta astazi, zise intr-un final, inmanandu-mi o perechie de blugi inchisi la culoare, aproape negri, si o camasa alba.Pentru a-mi completa imaginea, adaugase si o cravata neagra, dreapta, dandu-mi voie apoi a ma imbraca in timp ce el isi selecta propriile haine.
De indata ce fusesem pregatit, voisem a ma privi in oglinda care insa era ocupata in acel moment de catre Kyan care isi inchdea nasturii camasii albe cu maneci scurte, lasand totusi trei desfacuti. Totul in armonie cu parul dezordonat, oferea o priveliste atat haotica precum si intens fermecatoare.
Abia cand imi vorbise imi dadusem seama ca stia cum il priveam, asa ca ma inrosisem odata cu primele sale cuvinte.
-Vino aici,ceruse el, zambind in coltul gurii si privindu-mi tinuta.
-Ce e? mormaisem, apropiindu-ma incet cand mainile sale imi cuprinsera talia, insa ma surpinse cand trase de camasa mea.
-Asta nu se poarta in pantaloni.
Expresia mea nesigura inca nu se schimbase chiar si dupa ce el ma aranjase dupa bunul lui plac, insa stiam ca ma inrosisem puternic, si zambisem vinovat.
-Nimic nu fac bine... spusesem aproape soptit, chiar daca stiam ca deceptia imi era evidenta.
In acel moment, bratele lui ma inconjurara, lipindu-mi trupul de al sau dorind sa ma consoleze.
-Nu e adevarat. Orice faci tu e bine, eu doar completez pentru ca iubesc sa imi pun amprenta in ce faci. Sa ma stiu prezent acolo.
Zambisem usor si imi ridicasem chipul spre a-i oferi un sarut scurt ca semn al aprecierii mele si al faptului ca intelesesm. El imi raspunse tot printr-un zambet si ma stransese mai tare in brate, apoi imi sarutase fruntea.
-Uite, asa arati ca un elev foarte provocator imi spuse, aruncandu-mi o cu o privire mai mult decat doritoare, cercetand fiecare detaliu al vestimentatiei mele.
-Asta e cumva un fetis? intrebasem suspect, ridicand o spranceana.
-Daca e vorba de tine, atunci da, tu esti fetisul meu, marturisise pe un ton aproape sugrumat cand ma cuprinse brusc in brate, intinzandu-ma pe suprafata moale a patului doar pentru a ma imobiliza sub trupul sau.
Mana dreapta i se strecurase deasupra urechii mele, in parul meu, prinzand usor suvitele, pentru ca buzele sa i se aproprie de marginea celeilalte urechi, facand ca numai respiratia lui sa imi trimita fiori pe sira spinarii.
-Kyan...? intrebasem cuprins de ameteala si dezorientat.
-Habar nu ai ce are sa se aleaga din tine dupa ce ne intoarcem de la sesiunea asta foto, imi soptise cu o excitare evidenta in vocea profunda ce ma indemna sa inghit cu greu numai la auzul ei. Am sa iti fac niste lucruri la care nici macar nu te gandesti, si ai sa tremuri din toate incheieturile, iar eu nu ma voi opri oricat de rusine ti se va face sau ori de cate ori ma vei ruga sa incetez.Pregateste-te, pentru ca in noaptea asta nu ai sa dormi, iti promit.
Imi tinusem respiratia pe tot parcursul discursului sau care imi incalzise obrajii odata cu trupul, si nu reusisem nici macar a mima un cuvant, deoarece ma lasase fara ele. Ce ar fi trebuit sa spun dupa o astfel de afirmatie?
El se ridicase si se indreptase spre oglinda, apoi prefacandu-se ca ar fi uitat totul intr-o secunda, ma intrebase daca nu eram inca pregatit, aruncandu-mi o privire peste umar. Ma ridicasem si eu buimac, simsind ca ceea ce tocmai se intamplase fusese doar un vis, deoarece totul a fost atat de rapid si coplesitor incat abia realizasem.
Cu pasi mici, il urmasem pe Kyan care se indrepta spre usa casei, deschizand-o pentru a-mi da mie voie sa ies, inchizand-o apoi in urma sa. Imi simteam stomacul cuprins de acei fluturasi care nu stiu daca erau din cauza emotiilor pentru sesiunea aceea foto sau din cauza a ceea ce imi fusese spus intr-un mod atat de obscen.
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]


Aaa, postul meu a disparut. Poate nu-l vad eu, sau poate la sters cineva. Anyway, vreau sa comentez.
Am asteptat mult, dar ma bucur ca ai revenit cu un capitol asa mare si frumos. Ai inceput deja cu replicile amuzante date de Kyan, cu timiditatea lui Tyler si inocenta lui, cu frumusetea actorului, cu conflictul dintre actor si Sam... Imi era dor de toate astea. Parca scrii si mai frumos ca inainte. Un capitol exceptional ai facut, asta, ori n-am mai trecut eu de mult pe aici.
Tot idolul meu ai ramas, asta sa fie clar. *big smile*

Pot spune ca astept capitolul urmator pentru sedinta foto, unde cu siguranta micutul va mai face cateva crize de timiditate, dar mai mult astept noaptea, cand cei doi o vor petrece impreuna si Kyan va face tot ce a spus acolo, in modul acela obscen, asa cum a zis si Tyler. Incepusera o scena acolo, si cat de mica a fost, mi-a trezit fiori. Frumos!
Sper ca vei ramane aici mult timp ca sa continui cu ficurile. :3

EDIT Daria: 25. Nu mai aveti voie cu quote, decat cand vreti sa evidentiati ceva cu bold. Un exemplu bun dupa cum se poate aplica, ar fi aici, post-ul lui Cyber. In rest, doar ca sa va mariti postul si sa spuneti ''oh, ce frumos, ce romantic!'', numai este acceptat.

26. De astazi numai aveti voie cu acele edit-uri de genu ''ma duc sa mananc si dau edit/ cumpar sarmale si dau edit'' sau lucruri asemenatoare.

Asta-i prima avertizare, deja m-am saturat.


Edit: Am editat postul si au disparut maretele randuri boldate. Sper ca e ok acum.

Ceau! Cred că scrii la fel de frumos ca întotdeauna, ai mai avut greşeli mici, din neatenţie cu siguranţă, dar în mare capitolul a fost impecabil, bine aşezat, pus la punct din toate unghiurile.
Kyan nu a încetat din al "tachina" pe Tylor, ceea ce este incendiar şi să fiu sinceră mereu mă lasă pe mine cu emoţii în inimă. E foarte plcut când pui condimente pe, măruntele gesturi, reacţii, chiar şi mişcări corporale, dai dinamis, eu una aşa văd şi aşa mi se pare.
Felul în care actorul şi-a "eliberat", aproape toate sentimentele şi râvnirile a fost destul de incitant şi pot spune că m-au trecut fiorii, ai scos în evidenţă toate acele emoţii puternice din el. Şi nu a ezitat nici bestia din el să facă şcene fierbinţi.
Tylor la fel de inocent a rămas, atât de ameţit de izmul emanat de actor şi la fel ca la Kyan, ai sos tot ce este mai bun din tânăr. Toate acele gesturi mărunte au înflorit spectaculos, reacţiile acestuia le-ai descris destul de bine. Pot spune că mai mergea să te înfigi în ei, dar pentru început e foarte bine. Căci ai reliefat ideile pe care le ai şi pot înţelege clar ceea ce doreşti să transmiţi.
Tu nu ai dificulate în mare să scoţi la iveală anumite şcene unde personajele sunt pune în diferite situaţii, îndiferen de intensitatea sau gravitatea stimulilor. Pe scurt a ieşit super, gata, nu mă mai complic, că mai rău de bag în ceaţă.

Chiar a fost lung, plăcut şi în această noapte am să dorm regeşte.
Abia aştept nextul, când ai timp îl aduci, dar sper că mai repede, căci ne-ai lăsat să aşteptam destul de mult. Oricum a fost o idee frumoasă - sesiune foto - are să iasă multe, iar după ce se finalizează urmează ceva fierbinte. Mârr, mârr sau poate că se lasă cu taifun, cine ştie.
Succes în continuare!

Buna! Ma bucur ca ai revenit. Capitolul asta a fost extraordinar. Mi-a placut cum a aparut Samantha exact la "tanc" cum s-ar spune enervandu-l la culme pe Kyan. Se pare ca parintii comunisti inca nu isi fac aparitia ceea ce pe mine ma incanta sa aflu. Pentru Tyler a aparut o noua provocare- sesiunea foto. Cred ca intelegerea aia a fost facuta de maniaci yaoisti asa ca noi care vor sa-i vada impreuna. [vise maica, vise] Modul in care Kyan a "prezis" ce o sa faca atunci cand revine acasa m-a lasat cu gura cascata si a fost suficient cat sa ma topesc pe scaun. Bafta la scris. Ja ne!
[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]
"You don't give people hope...You take it away..."
My yaoi blog ^.^




Utilizatori care citesc acest subiect:
32 Vizitator(i)