Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Kato]

Ah ce frumos.....ce capitol plin de pasiune muream daca nu citeam XD a fost prea prea....uuuf, a fost atat de...romantic si pasional. Felul cum descrii inebuneste. Aproape ca simteam ce simtea Ty.... Prea frumos. Iar Kyan e atat de bland cu el, uuuuf... Cat pot sa ador ficurile tale. Scrii absolut genial !

[Kimera]

Bun deci eu nu mai plec in tabere de acum incolo. Din cauza ei ajung ultima :nh:. Ma rog sa ma lasam pe mine si sa trec la comentat capitolul..
Am un singur cuvant pentru acest capitol si anume extraordinar! A fost foarte mult yaoi (exact pe gustul meu) si crede-ma ca nu m-am putut opri din citit. Multa bafta si vino repede repejor cu nextul ca de nu eu mor! :dead:

[Yaoi Queen]

Capitolul asta nu e cine stie ce minunatie, honestly >.> si e scurt... si are dialog o groaza O.o dar ma revansez cu urmatorul (sper)
Multumesc pt commuri girls sunteti niste scumpe ^.^
Kisses <3


Capitolul XXXV

Ochii imi fusesera deranjati de razele puternice ale soarelui abia rasarit si imi ridicasem lenes pleoapele, cercetand buimac incaperea.
Realizasem ca eram singur in patul dublu al actorului si ma intinsesem spre noptiera, cu gandul de a-mi lua ochelarii, care de fapt nu erau acolo.
-Oh, da... acasa... mormaisem doar pentru mine, ridicandu-ma in sezut, abia observand ca eram in totalitate dezbracat.
Oftasem cand obrajii mi se incalzira puternic, apoi imi coborasem privirea, fiind inca jenat de amintirile intregului act.
Incepusem a inspecta podeaua dupa hainele mele, insa nu le puteam vedea nicaieri... nici macar sub pat.
Strambasem nemultumit din gura, apoi coborasem din pat, indreptandu-ma spre dulap si sperand in acelasi timp ca actorul sa nu se supere daca imprumutam ceva de la el pana cand aveam sa imi primesc hainele inapoi.
Dadusem peste camasa pe care o imbracasem in prima noastra noapte petrecuta impreuna, insa refuzasem categoric sa o port din nou... Kyan probabil ar fi inteles gresit intentia mea, iar eu... nu credeam ca i-as fi putut face fata. Putea fi atat de viclean...
Cautand din nou, gasisem un tricou verde indeajuns de lung, pe care il imbracasem repede si iesisem din camera, incercand sa dau de Kyan.
Ma indreptasem spre bucatarie cand auzisem niste zgomote ca niste injuraturi foarte urate care erau rostite de Kyan, iar cand intrasem in incapere, el inca nu ma observase, fiind intors cu spatele, mult prea ocupat pentru a se tine de coaste, pentru a injura marait in continuare si a respira greu. Il dureau coastele.
Se intorsese spre usa, ramanand blocat atunci cand ma observase.
-Tyler... de cand te-ai trezit? intrebase atat de surprins, insa incercand sa para natural, sprijinindu-se cu o mana de masa.
-Te dor coastele, Kyan! Stiam eu...
-Stai, Tyler...! ceru el, facand cativa pasi spre mine, vazand ca ma incruntasem.
-Ti-am spus Kyan ca nu e bine! Dar nu... nici eu parca nu m-am ascultat! ce sa zic de tine...
-Stai putin. Nu e asa rau pe cat suna, incerca el sa se scuze.
-Nu se va mai repeta! spusesem eu hotarat, ridicandu-mi degetul aratator spre pieptul sau.
-Ce?! Nu! Tyler...
-Nu pana cand coastele tale nu sunt complet vindecate! intervenisem la fel de hotarat. Nu vreau sa se intample ceva rau... nu stim ce consecinte ar fii, Kyan...
-Haide, micutule... Nu are ce sa mi se intample, spuse el, pe un ton dulceag, trecandu-si mana prin parul meu.
-Nu mai fii dragut cand sunt asa ingrijorat! Ma bosumflasem imediat, intuindu-i urmatoarea miscare.
-Dar nu poti fi suparat ca te vreau atat de mult, se planse el, pe acelasi ton, aplecandu-se spre mine.
-Nu sunt suparat, dar esti asa din cauza mea si nu vreau sa ajungi si mai rau!
-Cine a zis ca e din cauza ta? se incrunta el imediat.
-Las-o, Kyan. Daca nu te-as fi enervat atunci, n-ai fi plecat si nu ai mai fi avut accidentul ala.
-Singura vina a fost a mea, pentru ca nu stiu sa ma controlez, bine? Nu mai deschide subiectul, pentru ca nu ai fost acolo sa imi intorci volanul sau sa imi tai franele, ca sa poti spune "Da, omule, e vina mea!".
Se indepartase de mine, sprijinindu-se cu spatele de marginea bufetului.
Ii observasem muschiul obrazului care ii zvacnise, nu de nervi, ci din cauza durerii care il strapunse din nou, iar el nu vioa sa o arate.
-Gresesti... Am facut mai mult de atat, pentru simplul fapt ca din cauza mea au pornit nervii tai...
-Am spus sa nu mai deschizi subiectul. De ce insisti, cand ti-am spus clar ca nu e vina ta? Si daca ai fi plantat tu copacul ala in care am intrat, tot nu era vina ta, pentru ca nu aveai de unde sa stii sa stii ce se poate intampla!... Am incheiat discutia.
-Sigur... mormaisem eu, ridicand din umeri, apoi mergand spre cel mai apropiat scaun de la masa, pe care ma asezasem, sprijinindu-mi cotul pe suprafata rece de lemn, apoi imi lasasem capul in palma.
Nu aveam nevoie sa ma convinga cineva ca nu era vina mea, cand stiam ca ei o faceau doar pentru a nu ma lasa pe mine cu ganduri rele. Am ramas tacuti amandoi, pana cand el incepuse din nou a vorbi, pe un subiect diferit.
-Am vorbit cu Chris. Am astazi un interviu...
-Cum? Interviu? Dar daca te vor durea coastele? intrebasem usor alarmat, intorcandu-mi privirea spre el.
-Asculta-ma. Vor fi facute publice pozele cu noi. Iar tu si Sam trebuie sa fiti acolo. Ea stie pentru ca a anuntat-o agentul ei... Eu te anunt pe tine.
-Poftim?! Dar...Nu... Kyan, eu nu pot sa fac asta! Nu pot...tresarisem, ridicandu-ma brusc de pe scaun, privindu-l ingrijorat. Eu... Habar nu am ce trebuie facut cand apar intr-o emisiune. Nu stiu ce trebuie sa spun, cum sa ma port! M-as bloca automat!
-Nu trebuie decat sa fii tu insuti. Eu si Sam vom vorbi, dar vreau sa fii acolo, cu mine, spuse actorul, apropiindu-se incet, pentru a-si aseza palma dreapta pe obrazul meu. Vreau sa stie toti ca nu ma joc, ca te iubesc pentru ceea ce esti si cum esti. Sunt sigur ca multi imi vor da dreptate cand te vor vedea, si multi ma vor ura pentru ca eu iubesc asa cum ei nu pot.
Dadusem negativ din cap, intorcandu-mi chipul spre partea dreapta cand inghitisem cu greu, putin speriat.
-Nu... Nu pot. Acum cateva saptamani bune eram un baiat simplu, invizibil pentru media. E prea repede!
-Si pentru ei vei fi un baiat simplu, de aceea te vor iubi.
-Nu... Nu pot fi un simplu baiat pentru ei. Pentru ca sunt langa Kyan Lawson! Cat de normal pare asta? Stiu ce vor crede ei: bani, faima, renume... Toate acestea imi vor fi atribuite mie pentru ca voi fi acolo, langa tine. Si nu va trebui sa scot nicio vorba, pentru ca nu va fi nevoie. Oricum ma vor eticheta dupa placul lor.
-Bine, oftase el, indreptandu-si spatele, afisandu-mi apoi un zambet slab. Nu trebuie sa vii daca nu vrei si iti e teama. Poti sa ramai aici, sa ne astepti si daca ai chef, sa ne urmaresti la televizor, bine? intrebase apoi, cand se aplecase din nou pentru a-mi depune un sarut scurt pe buze.
Trecuse apoi pe langa mine, anuntand ca avea sa faca un dus, insa inainte de a iesi pe usa bucatariei, ii sunase telefonul. Cand raspunse, nu durase mai mult de cateva secunde, pana cand sa strabe din gura si sa imi intinda mie micul aparat.
Auzisem vocea surorii mele, care era curioasa daca acceptasem sa ma duc impreuna cu ei, insa cand ii dadusem raspunsul negativ, parca ceva erupse.
-Cum adica sa nu vii?! Esti nebun, Tyler? Fratioare... cei de la emisiune ne-au chemat acolo. Pe toti trei! Daca nu ai sa fii acolo, vor crede numai ce vor mintile lor de gaina! Si asta nu e de bine. Poate crezi ca daca nu vii, nu vor putea sa spuna ca vrei doar sa te faci cunoscut, dar de fapt, daca nu vei fii acolo, va fi mai rau! Nu va spune nimeni un lucru bun despre asta. Ce vrei? Sa se auda ca iti e rusine sa te afisezi cu barbatul pe care se presupune ca il iubesti?
-Nu, in niciun caz. Stiti amandoi ca nu e asa!
-Da, noi stim. Si mai stim ca nu vrei sa ii pui in pericol cariera, dar pozele alea oricum vor fi publicate astazi. Faptul ca nu vei veni, desi ati fost fotografiati impreuna de atat de multe ori, nu va fi privit cu ochi buni...
Imi coborasem chipul, fixand podeaua si simtind cum pulsul incepuse a-mi creste. Se parea ca nu puteam evita aparitia mea la televizor.
-Daca tot vrei sa fii cu el, atunci fa-o pana la capat. Nu poti fii doar pe jumatate. Media e a doua lui lume... Tu esti o prioritate pentru el. Poate nu vrea sa te preseze, totusi, ce crede? Nu e dezamagit?
-Nu stiu...
-Iti spun eu: fraierul ala ar fi mort fara tine acolo cand vor fi aruncate tot felul de supozitii despre tine si el va trebui sa le dezminta. Exista doua posibilitati: ori pocneste pe cineva, ori pleaca din emisiune.
-Nu exagera. El nu ar face asta...
Ea a ras scurt, amuzata de cuvintele mele, apoi revenise, inspirand adanc.
-Nu langa tine, poate. Tyler, stiu sigur ca la orice cearta pa care ati fi avut-o, oricat de aprinsa, niciodata nu te-a bruscat, nu te-a atins mai violent, cand inainte ar fi dezmembrat pe oricine instantaneu. Te iubeste enorm, si stii asta. Daca eu pot sa vad lucrul asta si il dispretuiesc pe animal cu toata inima mea mare, inseamna ca am realizat ceva.
Am zambit la auzul vorbelor ei, apoi oftasem neajutorat.
-Bine, am sa fiu acolo, aprobasem eu, cand ea imi primise raspunsul incantata.
-Super. Nu iti face griji, micul meu ingeras. Totul va decurge perfect! ma asigurase ea. Ma duc sa iti pregatesc niste haine, deci spune-i creaturii tale sa te aduca aici prima oara.
Aprobasem din nou, apoi o salutasem inainte de a inchide si de a-i inmana telefonul lui Kyan.
-Ai auzit conversatia... se pare ca vin, ii spusesem actorului care zambise multumit. Cred ca trebuie sa fac si eu un dus dupa ce faci tu.
-Sau am putea amandoi sa...
-Du-te sa faci dus, Kyan! ii ordonasem cu zambetul pe buze, stiind care avea sa fie continuarea propozitiei lui.

[Rain]

Yey! Se pare ca iar sunt prima pe pagina, la fel ca data trecuta ^^ Chiar... Capitolul a fost scurt, dar bun :]
Dialogul ala plin de romantism si apelativele alea dragute pe care le primeste Tyler. Oh, ma omori cu dialogul ala ( in sensul bun ). Tyler e atat de ingrijorat, insa eu nu regret nimic din ce au facut cu o zi inainte, adica in capitolul celelalte. Dar eh, lasa , se face el bine repede.

-Am spus să nu mai deschizi subiectul. De ce insişti, când ţi-am spus clar că nu e vina ta? Şi dacă ai fi plantat tu copacul ăla în care am intrat, tot nu era vina ta, pentru că nu aveai de unde să ştii să ştii ce se poate întâmpla!.

Da, da, Kyan are dreptate. Apropo, am observat acolo o repetitie
Il cred pe micut ca e asa ingrijorat si ca are atatea emotii, si eu as avea in locul lui ( umm...myamy, daca as reusi sa fiu in locul lui )
Ei bine, ca de fiecare data, astept nextul si sunt sigura ca te vei revansa, dear :3 *wink* Good Luck!


PS: Mi-a placut ultima faza, cu dusul xD

[Beatrix LaVey]

Eu, aici! Daaaa, mancare, sex! Da, da! Aici mi-e locul.
Mi amor, bine ca ai venit <3 :] Asteptam sa pui de ceva timp
genial noul capitol. Am vazut faptul ca ai precizat ca e mult dialog. Dar nu vad problema, mie mi-a placut enorm A fost superb, imi place mult cum faci tu persoanejele sa se certe sau alte lucruri. Pana si prin cuvinte devii perversa, Iza
Mi-a placut la nebunie ultima replica a lui Kyan. A fost geniala
Pur si simplu, cum ti-o spun de fiecare data, merita asteptarea! <3 Bafta la scris!

[Kd.sens]

Finally! My little queen, apologies for absence but now I'm here! :]
Cat am asteptat continuarea, in ciuda faptului ca nu am zis nimic in privinta capitolului anterior . Trebuie sa recunosc ca mi-am incalcat scopul si regret acest lucru, insa sper ca pot remedia acest lucru, treptat!

Naratiunea se desfasoara linear, prin inlantuirea secventelor - particularitate narativa romantica. Aceasta este relatata la persoana intai, lucru ce implica afectiv lector -ca martor, participant al actiunii.Actiunea este pusa pe seama unor personaje ale caror caractere se dezvaluie in evolutia gradata a intamplarilor.Ele sunt construite cu minutiozitate (biografie, mediul) sau portretizate succint.Timpul si spatiul in care situatiile se desfasoara sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii -elemente importante, descoperite pe parcurs si evidentiate prin fraze.
Personajele (diferite tipologii ale acestora)sunt realizate potrivit esteticii romantice- procedeu ce contribuie fiind antiteza, liniaritatea psihologica.De asemenea, le caracterizeaza si limbajul expresiv utilizat, fiind una dintre principalele trasaturi ale personalitatii atribuite conform perceptiei tale asupra lor- concentreaza atitudini.
Descrierea- caracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolului in ansamblul textului , de existenta dialogului ce predomina.Potrivit acestui criteriu, esti inzestrata cu o calitate semnificativa- relatatare unei situatii atat prin povestire cat si dialog.
Aceasta este si modul de expunere predominant - se imbina cu naratiunea-, fiind componenta a procedeului captatio benevolentiae.

Incipitul sintetizeaza atitudinea fundamentala a operei si surprinde prin esentializarea clasica a ideii. Acesta reda un tumul de sentimente, avand un rol descriptiv a notelor si tentelor ce domina intregul fic. Capitolele tale debuteaza prin diferite modalitati, surprinzand placut lectorul - nu are parte de monotonia de a citi aceleasi lucruri. Observ ca tie iti place modul clasic- caracterul realist-, drama si romantism. Ei bine acestea dau aspectul de autenticitate a fic-ului si nu trebuie ezitate, oricat de mult scriitoarea detesta drama (mi s-a intamplat cu o zi in urma sa aflu acest lucru).
Oralitatea stilului se realizeaza prin diferite mijloace expresii narative, tipice; exprimararea afectiva (fac trimitere la ce am spus mai sus).La nivelul lexical, se pot remarca abundenta verbelor la trecut ce sugereaza continua actiune ce isi urmeaza decursul.

Per ansamblu, tot ce am scris mai sus se rezuma la o singura idee- imi place si continui sa citesc cu aceeasi intensitate fiecare detaliu.
Inc-o data tin sa-mi cer mii de scuze draga mea Iz' pentru greseala lamentabila de a nu a trece si la capitolul anterior. (sper sa pot recupera acest lucru si sa-mi pot relua scopul existentei mele pe acest forum).
Iti doresc mult succes in continuare si initiativa de a continua in acelasi mod!
Astept next-ul!:]

[Ayame Chan]

Nu am ce spune despre fic-ul asta: e absolut superb!
Imi place mult faptul ca este un echilibru intre dialog si descriere, eu una la prea multe descrieri ma plictisesc iar cand nu vad nici un dialog ma cam las si de citit çwç

Vreau sa te felicit pentru Tyler: e un uke perfect! nu am mai intalnit un personaj asa de precis descris si cu un caracter de uke perfect.
Te admir pentru asta.

Daca as continua comentariul cred ca teas lauda in continuare caci nu se gasesc greseli de nici un fel! Deci mult noroc in continuare ;3 o sa mai vin din cand in cand sa vad daca ai mai pus ceva

[Kimera]

Waaaaaaa! Iar am ajuns ultimaa!!:nh:
Capitolul a fost excelent. A venit timpul ca Tyler sa fie vazut de media...uuuu chiar ma intreb cum o sa decurga intalnirea...Mi-a placut chiar foarte mult faza cu dusul...Kyan are o minte cam perv :perv:.
Abia astept next-ul si multa bafta la scris!

[Addeh]

-Sau am putea amândoi să...
-Du-te să faci duş, Kyan!

Ehh, şi iată cum Tyler l-a oprit din a mai spune acele cuvinte mult aşteptate. Ofc, de mine, dar şi de Kyan. * evil smile * Cine n-ar vrea.. ? *laughs*
Păăi, mie îmi place dialogul, iar acesta nu face nici măcar o excepţie. <3
Cam greu îl convingi pe Tyler din a face ceva. Ba chiar şi Sam a încercat... Off, şi sunt atâtea întrebări ! >_<' Oare cum va reacţiona la acel intreviu ? God, e o emisiune. Emoţii şi iar emoţii ! Aşa o să fie - sunt 100 % sigură ! xD

Daar, odată şi-odată, tot trebuia să se afle adevărul despre ei doi; mai întâi poze cu ei surprinşi în eu-ştiu-ce-poziţii. Ce-aş vrea să le văd...
Şi sunt sigură că o să se întâmple ceva bizar în următoarele capitole. E ciudat totuşi, că n-a apărut niciun rival până acum care să intervină între Kyan şi Tyler. Cu toate că ar deveni foooarte stresant. Îţi dai seama - noi, cititorii cu sufletul la gură. o.o

Baftă ! *hugs*

[Yaoi Queen]

Oh well sweeties acesta este ultimul capitol...

glumesc! O.o

De fapt mai sunt multe capitole (cred eu ) si normal, nu va fi totu' roz si moale, so asteptati-va! ))
Multumesc pentru comenturi, sunteti toate niste scumpe <3

Kisses ^.^

Capitolul XXXVI

Ma plimbam dintr-o parte in alta a camerei lui Kyan doar cu un halat alb pe mine, mult prea lung pentru gustul meu, cu parul inca umed dupa dusul pe care il facusem.
Auzisem usa casei trantindu-se, apoi pasi grabiti indreptandu-se spre incaparea in care eu ma aflam.
-Am ajuns! spuse Kyan intrand grabit in camera cu un troller in mana.
-De ce a durat atat de mult pentru o camasa si un pantalon?! il intrebasem la fel de grabit, deoarece el mersese acasa la Sam pentru a-mi aduce haine de schimb, insa statuse mult prea mult.
-E nebuna! Ai vreo cinci camasi, cinci tricouri, opt perechi de pataloni, trei de papuci, ai si boxeri, ai perie de par, gel, parfum, de parca mergi in excursie nu la un nenorocit de interviu! Ai pana si un balsam de buze! Ce-ti face femeia asta? intrebase cu o privire atat de traumatizata.
-M-am obisnuit cu ea, raspunsesem, luand trollerul din mana sa, pentru a-l deschide.
Imi alesesem de acolo o camasa alba si o pereche de pantaloni negri, insa, prividu-ma, Kyan se incruntase curios, apoi se apropiase.
-Nu mergi la spanzuratoare, zise amuzat, observandu-mi expresia ingrijorata. Da-mi voie, adauga apoi, indemnandu-ma sa ii las locul meu dinaintea trollerului.
Nu statuse mult pana sa aleaga tot ceea ce el voise, apoi imi facu un semn cu mana, cerandu-mi sa ma apropii.
Isi intinse degetele spre cordonul halatului meu si trasese de el, surprinzandu-ma cand trupul mi se dezvelise, apoi tresarisem usor.
-Ce faci? intrebasem cand pielea mi se infiorase odata ce aerul rece al camerei ma lovise si ma obligase sa ma acopar din nou.
-Pana acum te-am dezbracat... Acum vreau sa te si imbrac, rostise cu un zambet aparent nevinovat.
-Chiar acum...?
-Acum, venise raspunsul sau hotarat impreuna cu privirea lui atat de patrunzatoare ce imi parcurse trupul atat de incet si atent incat inghitisem cu greu.
-Dar parca ne grabeam....
-Iti e rusine? intrebase imediat, fara a-si schimba expresia nevinovat de fatarnica si asteptand un raspuns pe care nu i-l dadusem.
Imi simtisem obrajii inflacarati si inima batandu-mi cu putere, desi eram constient ca aceea nu ar fi fost prima data in care corpul meu avea sa ii fie expus. Totusi, ceva ma retinea, iar el avea dreptate... Ma simteam stanjenit.
Se apropiase incet, strecurandu-si degetele in parul meu ud cand imi coborasem chipul pentru a-mi ascunde roseata obrajilor ce ameninta sa devina mai puternica.
-Iti cunosc deja fiecare particica a corpului, spuse atat de sigur pe sine, urmarind cu buricul degetului sau aratator muchia urechii mele.
Zambisem si imi retrasesem instinctiv capul cand simtisem atingerea care ma gadila, apoi imi ridicasem privirea, insa doar pana pe pieptul sau.
-Sunt sigur de asta, rostisem ironic, continuand sa zambesc si acoperindu-mi urechea "atacata".
-Nu ma crezi? intrebase usor amuzat. Uite, incepuse apoi, prinzand de manecile halatului, tragand de ele, pana ce umerii si pieptul mi-au fiost dezgoliti. Aici ai o alunita mica.
Degetul aratator ii coborase cativa centimetrii mai jos de umarul meu, pe piept, fixand acea mica pata maronie, pe care nici macar eu nu o observasem.
-Si mai ai una... Mana i se strecurase pe dupa halat, urmand drumul pana la spate, pe pielea mea ce se infiorase instantaneu din cauza simplei sale atingeri. Exact aici, adaugase imediat, oprindu-se in partea din spate a soldului meu stang.
-Imposibil, contrazisem eu, stiind ca nu putea fii atat de exact, fara a se uita.
-Acolo e oglinda, spuse inca zambaret, facandu-mi semn cu capul.
Il privisem neincrezator cateva clipe, apoi ma indreptasem spre locul indicat de catre el, insa inainte de a-mi lasa halatul sa cada la picioare, il fixasem amenintator pe Kyan.
-Nu te uita!
-Serios? intrebase, ridicand curios o spranceana.
Nu ii raspunsesem, insa el se intoarse cu spatele, tinandu-si bratele incrucisate la piept, de parca era un copil trimis la colt de catre mama sa.
Dadusem drumul materialului moale, lasandu-l sa cada la pamant si ma intorsesem cu spatele, aruncandu-mi privirea in imaginea mea reflectata.
-Ai dreptate... soptisem, parca doar pentru mine, uimit cand observasem ca indicase locul cu exactitate. Nu se inselase... inca puteam simti locul arzand in urma atingerii sale.
-Da, am... zise vocea care venise de mult prea aproape.
Tresarisem vazandu-l langa mine, privindu-mi trupul dezgolit si imi acoperisem instinctiv zona intima cand obrajii mi se infierbantara puternic.
-Am spus sa nu te uiti...
-Dar o fac. Si nu ai patit nimic, inca.
Mainile sale imi cuprinsera mijlocul, lipindu-mi trupul de al lui, iar buzele arcuite intr-un zambet, se asezara pe pavilionul urechii mele, indemnandu-mi pieptul sa-mi salte cu putere.
-Kyan... Nu ne grabeam? intrebasem soptit, simtind ca parca totul o lua de la capat din noaptea precedenta.
-Acum nu. Ador sa savurez fiecare secunda. Incet...
Degetele ii coborara lent, indreptandu-se spre partea din spate a trupului meu, insa il impiedicasem, prinzandu-l de incheietura.
-Nu continua...
-Ma mananca degetele, intelegi? Nu ma pot abtine, zise glumet, cuprinzandu-mi spatele cu ambele maini pentru a ma strange bland in brate.
-Haide Kyan... parca tu ai varsta mea sa te joci in momente ca astea, ma plansesem, stiind ca trebuia sa ajungem la acel interviu in mai putin de treizeci de minute.
-Vrei sa spui ca sunt batran? intrebase amuzat, incruntandu-se in acelasi timp.
-Nu, zic doar ca esti o persoana matura, intelegi?
-Sigur, sigur. Saruta-l acum pe batranul asta, spuse jucaus, apropiindu-si chipul de al meu.
Ma ridicasem pe varfuri, cuprinzandu-i chipul intre palme, doar pentru a ajunge la buzele pe care le sarutasem scurt, pentru ca apoi sa ma retrag din bratele actorului inante ca el sa realizeze.
-Hei... M-ai pacalit, cumva? intrebase dupa cateva momente, incrucisandu-si bratele la piept.
-Da, exact asta am facut... raspunsesem in timp ce ma aplecam pentru a-mi lua halatul de pe podea.
De indata ce imi acoperisem trupul si legasem cordonul in jurul taliei mele, ma indreptasem spre patul unde imi erau asezate hainele alese de Kyan.
-Stii ca ai sa platesti pentru asta... amenintase cand eu ma trantisem pe suprafata moale, icnind scurt si tresarind usor cand simtisem o usoara durere in partea de jos a trupului.
-Se pare ca platesc chiar acum... rostisem aproape marait, incercand sa par amuzat.
Imi intorsesem privirea spre actorul ce ridicase curios o spranceana dupa ce luasem o pereche de boxeri negri in graba pe mine
-Am spus ca te imbrac eu.
-Mmm... Nu, nu se va intampla, replicasem la fel de amuzat cand ma ridicasem in picioare pentru a-mi lua blugii deschisi la culoare, si pentru a scapa de halatul moale.
-Serios? De ce? intrebase cu o ironie ascunsa sub acel zambet discret, apropiindu-se lent.
-Pentru ca daca te las, nu vom mai ajunge la interviul acela, iar eu sunt foarte punctual!... Iata ce spun...
Mainile sale prinsera de marginile pantalonilor mei, ridicandu-i pentru mine si incheiandu-i, tragandu-ma destul de aproape incat trupul sa imi fie lipit de al sau.
-Vom ajunge la timp, ma asigurase el, aplecandu-se pentru a-mi cuprinde buzele intr-un sarut lung in timp ce ma imbraca in camasa alba.
Incepusem sa rad in acel moment, cand paca totul imi parea ciudat si in acelasi timp nostim iar Kyan isi indepartase chipul, cand observase ca nu ma puteam abtine.
-Scuze, dar e amuzant cum totul se intampla asa... Adica ma imbraci ca si cum m-ai dezbraca, rostisem cand si el zambise in acel mod care imi facea stomacul sa para atat de gol, iar pieptul sa mi-l simt strans intr-o durere dulce.
-Te-as dezbraca, dar nu-mi mai dai voie.
Imi incheiase nasturii camasi, apoi imi aranjase gulerul, avand grija ca ochii albastri sa ii ramana fixati in ai mei.
Facea totul atat de incet, insa nu ma puteam plange... Adoram asta.
-... Zece minute, Kyan, spusesem calm, zambindu-i larg.
-Fi-as al dracu'! injura de indata ce auzise, fugind in baie de unde aduse o perie si un feohn, cu care imi uscase si imi aranjase parul in mai putin de doua minute.
Nu ma putusem abtine in a zambi pe tot parcursul agitatiei sale, insa intr-un final, amandoi ne aflam inaintea masinii lui, Kyan intrand pe locul soferului, iar eu langa el.
Ma asezasem grabit pe bancheta, uitand de durerea care ma strapunse din nou, obligandu-ma sa scap un scancet si sa tresar din nou, muscandu-mi buza superioara, fiind putin iritat de acea senzatie incomoda.
-Esti bine? intrebase actorul, inainte de a porni masina.
-Normal ca sunt... raspusesem jenat, asezandu-mi palmele pe genunchi si coborandu-mi privirea spre podea cand obrajii mi se incalzira puternic. Cred ca va trebui sa am putina grija cand ajungem la emisiune, hm?
Zambisem, insa expresia mea imi trada ingrijorarea care ma cuprinse in urmatoarea secunda la gandul ca ceva ar fi putut merge prost acolo.
-Va decurge bine, micutule, incarcase el a ma linisti, intinzandu-se spre mine pentru a-mi saruta obrazul. Oh, aproape am, uitat! adaugase imediat, deschizand torpedoul si scotand de acolo tocul negru in care se aflau ochelarii mei.
Oftasem usurat, ca si cum revazusem un vechi prieten, apoi mi-i asezasem la ochi, fiind multumit cand totul devenise mult mai clar inaintea mea.
Masina pornise in viteza, iar pe masura ce inaintam, ma simteam din ce in ce mai agitat... ma gandeam doar la cum aveam sa actionez acolo, cand nici macar nu ajunsesem si deja imi era teama.
Sora mea ne astepta in fata unei cadiri de sticla inalte, si de indata ce coborasem din automobil, ma imbratisase puternic, bucuroasa, insa ii aruncase o privire plina cu acid actorului, ca de obicei.
Intraseram toti trei in cladire, insa eu ramasesem agatat de maneca lui Kyan, urmarind doar podeaua lucioasa, de parca eram dus la inchisoare, insa de indata ce ajunseseram intr-o incapere in care erau mai multe scaune de birou in fata unor oglinzi mari, Samantha tresarise fericita, indemnandu-ma sa imi ridic chipul.
-Ce bine! Christine trebuie sa ajunga!
-Christine...? intrebase Kyan derutat.
-Make-up artistul meu. Nu am de gand sa las pe cei de aici sa imi atinga pielea...
-Fite de vedeta, replicase blondul, dandu-si ochii peste cap.
-Buna ziua! se facuse auzita vocea subtire a unei femei inainte de a-i permite surorii mele o sansa la atac.
Era o domnisoara blonda de varsta surorii mele, a carei nume intelesesem ca era Linda de indata ce Samantha ii sarise in brate.
-Ah, nu! incepuse Kyan, incruntat. Nu te las sa ma umpli de praful tau magic! Fata asa ar face orice sa ma machieze!
-Ce ziceai de fitele de vedeta? intervenise Samantha. Stii ca Linda nu te machiaza daca nu vrei.
-Fireste ca nu am sa o fac daca nu accepti, Kyan dragule, il asigurase blonda, apropiindu-se de noi. Avea aceeasi inaltime ca mine. El trebuie sa fie Tyler... Sam mi-a spus multe despre fratiorul ei.
Imi intinse mana pentru a face cunostinta si imi asezasem ochelarii inainte de a-i raspunde politicos.
-Imi pare bine...
-Ce dioptrii ai? Ti-as putea face rost de niste lentile de contact. Esti sensibil? Ce zici de putina pudra? Esti cam rosu...
-Nu! rasunara in cor, ca un ecou vocile celorlalte doua persoane.
Linda tresarise si se incruntase privindu-i pe rand, cand pe Kyan, cand pe Samantha, neintelegandu-le reactia. Pana si pe mine ma speriara... Toti trei!
-E total perfect asa cum e. Fata, o picatura de machiaj pe fratele meu si sunt in stare sa turbez, venise explicatia surorii mele, punandu-si mainile in solduri.
-Nu are nevoie de machiaj. Este Tyler cel autentic. Nu incercam sa il transformam in altcineva, urmase apoi Kyan, care imi inconjurase umerii, tragandu-ma aproape de el.
-Inteleg... Atunci nu imi ramane decat sa iti urez bafta inainte sa intri pe platou, spuse blonda, batandu-ma prietenos pe umar.
Ii multumisem, insa cu tot cu incurajarea domnisoarei, inca ma simteam atat de nelinistit, incat imi puteam simti picioarele tremurand si intregul trup incordat. Dar inca nici nu ne aflam in fata camerelor...