26-06-2011, 11:38 PM
Heyy ..scuze ca am intarziat, dar nu am avut deloc inspiratie pentru acest capitol. Mie mi se pare putin plictisitor si nereusit. Dar ma rog :-j. Astept multe cometari, daca se poate ;;) ..
Deci ..Lectura placuta ..:X:*
Capitolul 4
Soneria de la telefon parca nu se mai oprea. De ce nu l-am dat pe silentios? Iau telefoul usor de pe noptiera de langa pat si raspund somnoros.
-Unde dracu esti? Mai pus sa vin ca prostu in parc si tu nu mai vi?
-Aaa. Scuze, cred ca am adormit. Stai acolo ca vin in jumate de ora.
-Mda. Bine, al dracu ma pui pe mine sa vin pe caldura asta degeaba. Tu dormi n-ai nici un stres. Acum cred ca te omor eu. Aa stai ca inca nu ti-am dat bataia, ca iar te-ai taiat pe maini.
-Hai pa .
Inchid telefonul fara a mai asculta raspunsul blondului. Il arunc pe undeva prin camera si ma ridic din pat. Merg pana la dulapul din lemn de cires vopsit in negru, ca restul camerei mele si imi aleg o pereche pe blugi taiati si un tricou negru. Ma imbrac repede si imi iau telefoul de pe jos. Naruto deja cred ca face crize la cat am intarziat.
-Unde te duci ?
Imi intorc mecanic capul si il vad pe Itachi pe camapeaua din living si ii raspund plictisit ca ma intalnesc cu Naruto in parc si ca nu trebuie sa isi faca griji. Se uita suspicios la mine dupa care da din cap aprobator. Imi dau ochii peste cap si plec. Merg usor pe strada, si incep iar sa ma intreb de ce traiesc. Adica nu mai am nici un scop viata. Fac umbra pamantului degeaba. Incep sa ma gandesc ca prostu la oameni care traiesc fiecare clipa la maxim. Mi-as dori sa pot sa fiu fericit. Sa gasesc partea pozitiva din orice problema. Dar asta e imposibil, de cand mi sa luat tot ce iubeam nu mai pot sa mai traiesc. E prea greu, pur si simplu imi doresc sa fi fost eu in masina in momentul accidentului parintilor mei. Oftez apasat si incep sa ma grabesc, nu de alta dar nu vreau sa il aud pe Naruto tipand.
In mai putin de zece minute ajung in parcul unde trebuia sa ne intalnim, il vad pe blond pe o banca. Mai are putin si adoarme, imi dau ochii peste cap si merg spre el, poate reusesc sa il sperii la cat de aerian e, ma rog, nu ca eu as fi mai prejos.
-Ce faci ma? Tu vezi cat e ceasu`? eu stau aici de doua ore..
-Soarta. Pe mine mai trezit din somn si tot nu ma plang.
Dupa vreo jumatate de ora in care ne-am certat ca doi copii de gradinita ne-am linistit. Incepem sa ne plimbam prin parc nefiind ateti decat la discutia noastra despre fete. Din cate am inteles asistenta din spital este o verisoara de-a lui Kiba, are doua zeci de ani si face practica acolo pentru facultate . Naruto spune ca e cam perversa, ahh, prost am fost, cum dracu am putut sa stau ca idiotu sa ma uit la ea. Imi dau ochii peste cap si continui sa merg si sa il intreb pe blond ce s-a mai intamplat in saptamana respectiva. Se pare ca nu am pierdut prea multe, plictiseala peste plictiseala.
-Apropo ce vroiai sa vorbesti cu mine?
Mda, se trezeste si el intr-un final, pana acum ce am facut.
-Nimic importat, cam ce am vorbit pana acum, aa si vroiam sa te intreb ce faci in seara asta?
-Pai nimic special, ce ai in minte?
-Ma mai gandesc. In club, sau pe plaja sau in cimitiru` de langa spital.
Telefoul meu incepe sa sune, il scou din buzunar si raspund plictisit. Off, ce dracu urgenta mai are si Itachi. Ii spun blondului ca plec iar acesta imi spune sa il sun daca iesim in seara asta. Dau din cap aprobator si merg alene pe stazile orasului. Afara este o caldura de nedescris, copaci infloriti si parfumul imbietor care se simte in aer completeaza imaginea perfecta de primavera. Florile atent platate in parc sunt in culmea fericiri datorita soarelui puteric care le incalzea dupa iara grea care tocmai trecuse. Pe una din bancile parcului este un cuplu de indragostiti care se saruta fara sa le pese ce crede lumea despre ei. Sa fiu sincer asa eram si eu inainte. O iubeam pe Gabriela si nu imi pasa cine stie, sau cine vede. Eram in stare sa imi dau si viata pentru o c***a ca ea. Dar acum as face orice sa o vad suferind, dar ar fi mai bine sa fiu si eu vinovat altfel nu am prea multa satisfactie. O urasc, dupa ce o sa ajung in iad o sa ii pun pile pe acolo, sa fiu sigur ca vine si ea dupa mine. Am crezut doi ani in ea, chiar daca stiam ca nu ma iubeste lafel de mult cum o iubeam eu. Iubirea pe care i-am oferito a fost una neconditionata. Era genul de iubire pe care o oferi chiar daca sti ca nu e reciproca. Am iubito, poate prea mult. Dar dupa acea zi nu mai pot simti decat ura pentru ea.
Flashback.
Ii priveam cu ochii goi. Oare e ea, sau poate am confudat-o? Nu e Gabriela, si ..Gray? Nu pot sa cred, chiar varul meu imi face asta? O urasc, ii urasc, oameni in care am avut cea mai mare incredere m-au tradat. Eram blocat, nu stiam cum sa reactionez, dintr-o data Gabriela se intoarce spre mine. Nu stiam ce sa ii spun, si pun pariu ca nici ea nu poate sa imi explice. O priveam cu o urma de regret, dar si dezamagire.
-Deci, gata ti-ai dat in sfarsit seama despre ce e vorba. Gata s-a terminat, nu pot sa cred ca ti-a luat atat de mult.
Spunand asta incepe sa rada. Nu pot sa cred ca ea e fata pe care am crezut-o doi ani. Fata in care am avut incredere. Ochii imi erau plini de lacrimi. Ma apropi de ea si ii dau o palma. Nu vreau sa o ranesc, dar merita cu varf si indesat. Gray statea si se uita la noi, se vede cat ii pasa.
Ma intorc si plec, nu e prea curajos din partea mea, dar nu pot sa o mai privesc, si as vrea sa evit o cearta intr-un loc public.
***
Ajung acasa si intru in camera mea grabit. Inca nu pot sa cred ce a facut. A dracu viata. Intru in baie si iau o lama, o privesc ingandurat. O pun pe mana in dreptul venelor si apas usor. Sangele rosiatic incepe sa curga necontrolat din acea mica taietura. Dar nu ma opresc aici. Incep sa fac taieturi pana reusesc sa scriu “Perfect†pe una din maini. Dupa ce termin fac taieturi si pe cealalta mana, apoi pe tot corpul, vad un cutit care prea nu stiu de unde a aparut. Il iau fara ezitre si mi-l infig in abdomen. Imaginea incepe sa se intunece, sper ca asta sa fie sfarsitu`.
Endflashback
Stiu ca e putin, dar cum am spus nu am avut prea multa inspiratie, si nici timp nu am avut suficient ..:|
Deci ..Lectura placuta ..:X:*
Capitolul 4
Soneria de la telefon parca nu se mai oprea. De ce nu l-am dat pe silentios? Iau telefoul usor de pe noptiera de langa pat si raspund somnoros.
-Unde dracu esti? Mai pus sa vin ca prostu in parc si tu nu mai vi?
-Aaa. Scuze, cred ca am adormit. Stai acolo ca vin in jumate de ora.
-Mda. Bine, al dracu ma pui pe mine sa vin pe caldura asta degeaba. Tu dormi n-ai nici un stres. Acum cred ca te omor eu. Aa stai ca inca nu ti-am dat bataia, ca iar te-ai taiat pe maini.
-Hai pa .
Inchid telefonul fara a mai asculta raspunsul blondului. Il arunc pe undeva prin camera si ma ridic din pat. Merg pana la dulapul din lemn de cires vopsit in negru, ca restul camerei mele si imi aleg o pereche pe blugi taiati si un tricou negru. Ma imbrac repede si imi iau telefoul de pe jos. Naruto deja cred ca face crize la cat am intarziat.
-Unde te duci ?
Imi intorc mecanic capul si il vad pe Itachi pe camapeaua din living si ii raspund plictisit ca ma intalnesc cu Naruto in parc si ca nu trebuie sa isi faca griji. Se uita suspicios la mine dupa care da din cap aprobator. Imi dau ochii peste cap si plec. Merg usor pe strada, si incep iar sa ma intreb de ce traiesc. Adica nu mai am nici un scop viata. Fac umbra pamantului degeaba. Incep sa ma gandesc ca prostu la oameni care traiesc fiecare clipa la maxim. Mi-as dori sa pot sa fiu fericit. Sa gasesc partea pozitiva din orice problema. Dar asta e imposibil, de cand mi sa luat tot ce iubeam nu mai pot sa mai traiesc. E prea greu, pur si simplu imi doresc sa fi fost eu in masina in momentul accidentului parintilor mei. Oftez apasat si incep sa ma grabesc, nu de alta dar nu vreau sa il aud pe Naruto tipand.
In mai putin de zece minute ajung in parcul unde trebuia sa ne intalnim, il vad pe blond pe o banca. Mai are putin si adoarme, imi dau ochii peste cap si merg spre el, poate reusesc sa il sperii la cat de aerian e, ma rog, nu ca eu as fi mai prejos.
-Ce faci ma? Tu vezi cat e ceasu`? eu stau aici de doua ore..
-Soarta. Pe mine mai trezit din somn si tot nu ma plang.
Dupa vreo jumatate de ora in care ne-am certat ca doi copii de gradinita ne-am linistit. Incepem sa ne plimbam prin parc nefiind ateti decat la discutia noastra despre fete. Din cate am inteles asistenta din spital este o verisoara de-a lui Kiba, are doua zeci de ani si face practica acolo pentru facultate . Naruto spune ca e cam perversa, ahh, prost am fost, cum dracu am putut sa stau ca idiotu sa ma uit la ea. Imi dau ochii peste cap si continui sa merg si sa il intreb pe blond ce s-a mai intamplat in saptamana respectiva. Se pare ca nu am pierdut prea multe, plictiseala peste plictiseala.
-Apropo ce vroiai sa vorbesti cu mine?
Mda, se trezeste si el intr-un final, pana acum ce am facut.
-Nimic importat, cam ce am vorbit pana acum, aa si vroiam sa te intreb ce faci in seara asta?
-Pai nimic special, ce ai in minte?
-Ma mai gandesc. In club, sau pe plaja sau in cimitiru` de langa spital.
Telefoul meu incepe sa sune, il scou din buzunar si raspund plictisit. Off, ce dracu urgenta mai are si Itachi. Ii spun blondului ca plec iar acesta imi spune sa il sun daca iesim in seara asta. Dau din cap aprobator si merg alene pe stazile orasului. Afara este o caldura de nedescris, copaci infloriti si parfumul imbietor care se simte in aer completeaza imaginea perfecta de primavera. Florile atent platate in parc sunt in culmea fericiri datorita soarelui puteric care le incalzea dupa iara grea care tocmai trecuse. Pe una din bancile parcului este un cuplu de indragostiti care se saruta fara sa le pese ce crede lumea despre ei. Sa fiu sincer asa eram si eu inainte. O iubeam pe Gabriela si nu imi pasa cine stie, sau cine vede. Eram in stare sa imi dau si viata pentru o c***a ca ea. Dar acum as face orice sa o vad suferind, dar ar fi mai bine sa fiu si eu vinovat altfel nu am prea multa satisfactie. O urasc, dupa ce o sa ajung in iad o sa ii pun pile pe acolo, sa fiu sigur ca vine si ea dupa mine. Am crezut doi ani in ea, chiar daca stiam ca nu ma iubeste lafel de mult cum o iubeam eu. Iubirea pe care i-am oferito a fost una neconditionata. Era genul de iubire pe care o oferi chiar daca sti ca nu e reciproca. Am iubito, poate prea mult. Dar dupa acea zi nu mai pot simti decat ura pentru ea.
Flashback.
Ii priveam cu ochii goi. Oare e ea, sau poate am confudat-o? Nu e Gabriela, si ..Gray? Nu pot sa cred, chiar varul meu imi face asta? O urasc, ii urasc, oameni in care am avut cea mai mare incredere m-au tradat. Eram blocat, nu stiam cum sa reactionez, dintr-o data Gabriela se intoarce spre mine. Nu stiam ce sa ii spun, si pun pariu ca nici ea nu poate sa imi explice. O priveam cu o urma de regret, dar si dezamagire.
-Deci, gata ti-ai dat in sfarsit seama despre ce e vorba. Gata s-a terminat, nu pot sa cred ca ti-a luat atat de mult.
Spunand asta incepe sa rada. Nu pot sa cred ca ea e fata pe care am crezut-o doi ani. Fata in care am avut incredere. Ochii imi erau plini de lacrimi. Ma apropi de ea si ii dau o palma. Nu vreau sa o ranesc, dar merita cu varf si indesat. Gray statea si se uita la noi, se vede cat ii pasa.
Ma intorc si plec, nu e prea curajos din partea mea, dar nu pot sa o mai privesc, si as vrea sa evit o cearta intr-un loc public.
***
Ajung acasa si intru in camera mea grabit. Inca nu pot sa cred ce a facut. A dracu viata. Intru in baie si iau o lama, o privesc ingandurat. O pun pe mana in dreptul venelor si apas usor. Sangele rosiatic incepe sa curga necontrolat din acea mica taietura. Dar nu ma opresc aici. Incep sa fac taieturi pana reusesc sa scriu “Perfect†pe una din maini. Dupa ce termin fac taieturi si pe cealalta mana, apoi pe tot corpul, vad un cutit care prea nu stiu de unde a aparut. Il iau fara ezitre si mi-l infig in abdomen. Imaginea incepe sa se intunece, sper ca asta sa fie sfarsitu`.
Endflashback
Stiu ca e putin, dar cum am spus nu am avut prea multa inspiratie, si nici timp nu am avut suficient ..:|