Renastere vampirica

[Monoxid]

M-am gandit si eu sa postez o parte dintr-o carte ce o incepusem acum ceva timp in urma. Sper sa va placa, mai ales daca sunteti pasionati de vampiri.


CAPITOLUL I

Bine ai venit dragule cititor. Cine stie ce forta sau curiozitate ti-a indrumat pasii si te-a indemnat sa deschizi aceasta carte. Dar pentru ca esti aici aseaza-te mai confortabil si lasa-ma sa-ti spun povestea “Damei de rosu”
Totul a inceput intr-un oras normal, in care nimic special nu se intampla niciodata. Personajul nostru este Mihai , un biet student venit in orasel manat de iubire si de dorinta de a evada. Nu avea decat hainele din rucsac si dragostea pentru o femeie. Si crede-ma dragule cititor ca o iubea mai mult decat pe sine. Ar fi facut orice pentru ea , inima din piept daca i-ar fi cerut-o cu mainile goale ar fi smuls-o si i-ar fi oferit-o.
Totul a fost bine o perioada, se intelegeau de minune si tot ce faceau faceau impreuna. Mihai era cel mai fericit om din lume, de fiecare data cand Ana il privea inima lui lua foc, caci Ana avea ochi mari caprui si o fetisoara de felina, si pentru Mihai ea era mica lui comoara. Dar se stie ca dragostea e atat binecuvantare cat si blestem iar daca dragostea nu te face un om fericit atunci sigur te face un om nebun.
Astfel intr-o zi nefasta fericirea lui avea sa se schimbe brusc, dupa toata increderea in ea si toata iubirea Ana tot nu a fost multumita si-l parasi. Motivul? Neglijenta lui Mihai, neglijarea Ane-i alt barbat timp pierdut sentimente calcate in picioare inima zdrobita un barbat in pragul nebuniei si o femeie care si-a gasit fericirea in alta parte.
Mintea lui Mihai era blocata, cum cand de ce ce fac eu acum ce naiba se intampla visez, e realitate treziti-ma asta e un cosmar nu mai stia nimic. Zile intregi a incercat sa o convinga sa-I spuna ca-i pare rau ca totusi iubirea lui pentru ea nu se stinsese niciodata dar oricat incerca de mult Ana refuza caci iubirea ei de moment pentru alt barbat o orbea.
Mihai ramase singur in lumea asta mare, pentru Ana se certase cu prietenii, pentru Ana lasase in urma o mama indurerata si un tata dezamagit. A plecat si tatal ii spuse in loc de “Mergi cu bine fiule!” nimic mai mult de “ Fiule daca pornesti pe acest drum cale de intors nu ai , sa nu vii sa bati la usa mea ca un caine flamand ca ea va ramane inchisa!”
Astfel trenul il duse spre ceea ce el spera sa fie fericirea lui dar in realitate era nebunia unui baiat tanar ce credea in iubirea sincera. Acum invata ca viata are mai multe secrete decat poti descoperi vreodata. Astfel acum pierduse si mica lui comoara, si in mintea lui nu se mai produse nimic, lacrimile incetara sa mai curga dar inima lui plangea in hohote.
Nopti intregi bantuia pe strazi intunecate, nu il interesa daca cineva l-ar fi omorat ar fi fost doar o izbavire. De multe ori se punea pe banca in parc si inchidea ochii asteptand ca mireasa in negru sa vina si sa-l sarute cu buzele sale inveninate.
In seara schimbarii lui statea pe o banca undeva la marginea orasului si privea luna ca un disc mare argintiu. Simtea vanticelul slab si aroma de regina noptii. Pe deasupra lui din cand in cand mai trecea cate un liliac iesit in cautare de hrana, batand aerul cu arilipe sale. Pentru o clipa inchise ochii si incerca sa asculte zgomotele orasului, dar in acela-si moment fu luat pe sus si izbit cu fata in jos pe iarba moale. In mintea lui aparu gandul, “A venit momentul izbavirii de durere!” si astepta lama sa se infiga in spatele lui, dar in loc simti o intepatura in zona gatului si paraliza. Totul; se intampla atat de repede, dar pentru Mihai paru ca trecura cateva minute, persoana care il imobiliza sari repede intr-o parte. Nu incerca sa fuga sau sa se ascunda doar sari mai incolo si astepta ca Mihai sa se intoarca, cu fata in sus. Umbra unui copac, cadea peste silueta care il atacase si acesta statea acum in fund pe iarba si incerca sa vada cine era acea persoana.
- Cine esti? Sopti incet Mihai.
Silueta iesi din umbra copacului si Mihai ramase uimit, era o tanara. O tanara superba chiar si firava. Cu toate astea, il imobiliza si ii facu o rana la gat. Cum sa intamplat asta?
- Stiu ce ti-a facut Mihai, stiu durerea pe care o simti. Vino cu mine, da-mi mana si iti voi da eternitatea.
Mihai nu putu spune nimic, privea la buzele rosii, la parul cret abanos la fetisoara atat de gingasa si scumpa. Privea uimit panatalonii negri bine stransi pe corp si bluza rosie usor transparenta si decoltata. Incerca sa-si aminteasca daca o cunoaste de undeva dar nimic nu ii venea in minte.
- De unde ma cunosti………si cum de stii numele meu?
Tanara zambi incetisor, parca intelegand de ce Mihai e atat de derutat.
- Ei bine dragul meu Mihai, stiu pentru ca istoria este scrisa in sange.
- Cum? Nu inteleg….si ce mi-ai facut la gat?
- Stai linistit vei intelege, si nu-ti fa griji in privinta gatului, doar vino cu mine si-ti voi explica totul
Tanara ii intinse mana iar Mihai o accepta. Se ridica greoi, si-si simtea membrele amortite dar se putea tine pe picioare.
- Ei bine Mihai – spuse tanara pasind alaturi de el- acum vei afla un secret vechi de mii de ani.
- Ce secret? Si de ce-mi spui mie toate astea?
- Ai rabdare scumpul meu, piramidele au fost ridicate incepand cu un singur bloc de piatra.
- Bine am sa am rabdare – si mihai ofta- macar spune-mi numele tau.
Tanara zambi si il privi pe Mihai drept in ochi.
- Numele meu e Adnana, dar poti sa-mi spui Ada.
- Incantat de cunostinta, numele meu e……oh iarta-ma sunt bulversat momentan si am uitat ca-mi stii deja numele.
- Scumpul de tine, avem mai multe lucruri in comun decat poti crede.
- Desigur, dar totusi vorbeai de un secret.
Mihai se simtea oarecum ciudat in compania Adnanei, ca un camp magnetic ce il atragea mereu.
- Ah da, nerabdatorule, spuneam ca e un secret vechi de mii de ani. Cunosti legenda lui Dracula nu?
- Cum? Adica marele secret e doar o legenda veche, care de fapt nu e atat de veche?
- Usurel dragul meu, am ales legenda asta pentru ca iti este cea mai familiara dar uita-te in trecut in fiecare cultura exista cate o legenda a unui bautor de sange.
- Daca stau sa ma gandesc mai bine e adevarat dar asta ar insemna……..stai putin nu se poate, deci e imposibil.
- Stiu la ce te gandesti si e adevarat. Da Mihai sunt vampir.
Tanara isi dezgoli dintii ca sa intareasca cele spuse. Luat prin surprindere Mihai se retrase un pic tulburat. Nu se asteptase si acum dupa primul soc Adnana era chiar draguta cu dintisorii aceia.
- Usurel Mihai nu vreau sa mori de inima inainte chiar de a incepe sa-ti zic totul.
- Iarta-ma Ada, doar ca a fost un pic pe neasteptate. Oricum esti draguta cu dintii aceia! Spuse Mihai repede si rosi.
- Multumesc, de mult nu mi sa mai facut un compliment. Dar ajunsesem sa-ti zic despre cum existam noi pe pamant si de ce.
- Chiar te rog!
- Specia noastra exista din cele mai vechi timpuri, a fost o mutatie genetica datorata cine stie carei substante. Primul din specia noastra a murit de mult si indiciile existentei sale sunt pierdute in negura timpului. Dar inainte sa moara a avut grija ca sa ramana in urma sa altii care sa continuie sa tina specia in viata.
- Uimitor, dar cum……scuze ca intreb daca te deranjeaza nu raspunde, cum va asigurati ca aveti urmasi?
- Hmmm cum sa-ti explic, toata cultura si existenta noastra e bazata pe sange, sangele da viata.
- Poti sa fii un pic mai clara?
- Ei bine cercetatorii nostri au inteles fenomenul, celulele noastre sangvine modifica structura ta ADN pana cand e identica sau cel putin in ce priveste trasaturile dominante ale unui vampir. Pastrezi infatisarea din momentul schimbarii da nu vei mai avea rani sau boli si vei trai vesnic plus ca vei fi mult mai puternic. Asta spun pentru moment, vei aprofunda subiectul mai tarziu daca ai sa pornesti pe calea noastra.
- Hmmmm, dar banui ca toate astea au un pret nu?
- Pretul nu e unul foarte mare, trebuie sa renunti la viata ta de dinainte.
- Cum adica? Sa nu mai iau contact cu prietenii cu rudele cu familia?
- Da, spus direct cam asta e.
- Ada, imi placi foarte mult si simt ca langa tine durerea mea dispare, de ce si cum de tu stii atatea despre mine?
- E simplu ti-am zis istoria zace in sange. Cand am gustat din sangele tau ti-am vazut toata viata si ti-am simtit framantarea si chinul prin care ai trecut. Asta ma facut sa vreau sa iti arat si reversul medaliei.
- Si care e acest revers?
- Poti sa te alaturi noua, alternativa este moartea.
- Nu prea am de ales nu-I asa?
- Ba da Mihai, viata inseamna alegeri, unele bune altele rele. Chiar si moartea e o alegere.
- Am sa-ti dau raspunsul meu dar mai inainte vreau sa te intreb ceva.
- Desigur Mihai!
- Ai zis ca avem multe in comun, poti sa-mi spui ce anume?
- Nu am sa-ti spun, mai mult de atat am sa-ti arat! Dar pentru asta trebuie sa faci alegerea.
Apoi Ada se lasa pe spate pe spatarul bancii si astepta. Mihai ramase cu ochii in intuneric. Cateva minute se scursera, fata lui Mihai se ridica si se uita adanc in ochii Adnanei.
- Vreau eternitatea, dar pentru asta vreau ceva in schimb.
- Spune Mihai, daca voi putea iti voi indeplini dorinta.
- Vreau sa fii profesoara mea sa zic asa sa ma inveti tot ce trebuie sa stiu si sa fac.
In realitate Mihai incepea sa se ataseze de Adnana.
- Bine Mihai, voi fi alaturi de tine si te voi invata tot ce stiu.
- Atunci sunt pregatit, ce trebuie sa fac?
- Sigur nu vrei sa ne intalnim peste 2 nopti pentru asta? Asa vei avea timp sa-ti iei ramas bun de la ea.
- Si daca va spune cuiva?
- Stai linistit cine o sa o creada? In cel mai rau caz va ajunge intr-un spital de nebuni.
- Atunci vreau sa ma schimbi aici si acum, ea pentru mine nu mai exista, nu a inteles framantarile mele, nu mi-a oferit zambete sincere ci doar amintiri vreau sa uit totul.
- Nu vei uita Mihai, dar vei privi lumea lor altfel, vei vedea ca nimic din ceea ce ei numesc dragoste nu e adevarat.
- Atunci schimba-ma.
- Nu aici scumpul meu Mihai, vino cu mine.
Il lua de mana si pornira pe o straduta spre marginea orasului.[posturi unite][posturi unite]


CAPITOLUL II


Mana Adnanei era moale ca o atingere de catifea. Pasea calma langa Mihai si daca cineva i-ar fi vazut ar fi zis ca sunt doi indragostiti la o plimbare nocturna. Ada il conduse spre o proprietate privata de la marginea orasului. Acolo imprejmuita de o curte mare era o casa cu 2 etaje. Ada scoase o cheie si deschise usa, dupa care pasi pe un culoar lung cu usi pe stanga si pe dreapta. In capatul culoarului era o scara. Se intoarse spre mihai si spuse:
- Aceasta e casa mea. Oficial e casa de vacanta dar asta tine la distanta ochii curiosilor.
- E mare, si e frumoasa.
- Multumesc, acum ia cheia si incuie usa.
- Sigur!
Mihai lua cheia si incuie usa dupa care o urma pe Adnana la etajul 1. Acolo intr-o camera mare era un pat cum Mihai nu mai vazuse. Patru personae intrau lejer in el. Pe pat era o patura moale si cearsafurile erau albe ca zapada.
- Pare ciudat nu? Zise Ada. Dar inainte sa fiu transformata imi placea sa fac curat si sa pun totul in ordine.
- Adica tu intretii singura casa?
- Da cam asa ceva.
- Uimitor.
- Hai scumpul meu Mihai, vino simte-te ca acasa.
Ada il lua de mana si il conduse spre pat. Mihai nu se putea impotrivi, ar fi vrut dar dorea sa vada cum se sfarseste noaptea. Plus ca mica faptura din fata sa il innebunea, miscarile ei de felina atat de gingasa si cu fetisoara de copil, ii aducea aminte de cineva, atat de mult si totusi nu putea sa se gandeasca momentan nu o vedea decat pe Ada si trupul ei. Ea surase si se apropie. Ii scoase tricoul lui Mihai si il saruta pe gat.
- Hai Mihai, dezbraca-te si baga-te in pat. Vin imediat si eu.
Mihai o asculta si se baga sub patura moale. Ada trecu in cealalta camera si se intoarse dupa cateva minute. Era goala si raspandea un parfum imbietor, un parfum care te lua pe sus si te relaxa complet. Pe Mihai il lua o moleseala cumplita. Vedea corpul plapand si sanii perfecti, si in el incepu sa incolteasca dorinta.
- Ada, te doresc, vino langa mine, lasa-ma sa te cuprind in brate.
Ada se strecura langa el si ii simti corpul fin cum se freca de corpul sau. Ea se ridica spre buzele lui, si il saruta patimas. Limbile lor se unira si Mihai gusta dulceata gurii ei. O lua in brate si o ridica iar Ada se inlantui de gatul sau. Maruntica, cu corpul suplu si atragator il facea pe Mihai sa fie fericit. Uniti in mrejele dragostei gustand fiecare din vigoarea trupului celuilalt stateau inlantuiti pe pat. Cu focul si pasiunea ei Ada stergea din inima barbatului ce-l tinea in brate toate lacrimile si durerea pe care el le simtise. La un moment dat Ada-si musca incheietura mainii si o duse la buzele lui Mihai.
- Bea ii spuse ea, bea caci asta e cadoul meu pentru tine.
Si Mihai bau, cu inghitituri mici, imbatat de aroma sangelui ei iar ea bau din sangele lui ca un legamant vesnic.
Asa isi petrecura noaptea Mihai ingerul cu aripi rupte si Ada fecioara noptii. A doua zi insa avea sa fie pentru Mihai mai grea caci corpul lui trebuia sa preia schimbarea.
Dimineata ii prinse imbratisati, si desi afara soarele ardea, in camera era intuneric. Jaluzelele groase opreau orice raza de lumina ar fi putut sa-I deranjeze. Mihai tresari si se trezi. In somnul sau avu un cosmar, vazu o fata batuta tradata, vazu o fata plangand in singuratate varsand lacrimi grele si un tip cu o muscheta alungand-o. Toata durerea pe care o simtise il facu sa tresara. Ada statea langa el cu ochii deschisi si ii zambi.
- De ce tresari asa ursule, inca un pic si ma striveai, sunt asa de maruntica pe langa tine.
- Scuze ca te-am trezit, doar ca am avut un cosmar. Un vis urat plin de durere si suferinta.
Ada il privi un pic intristata si ii zise:
- Acela nu a fost un cosmar, acela a fost o realitate.
- Adica vrei sa spui ca…….stii ce am visat……atunci inseamna ca……femeia aceea erai tu?
- Da Mihai, ti-am zis ca avem multe in comun. Istoria e scrisa in sange.
- Of imi pare atat de rau, stiu ca te doare dar pana la urma de ce te-a alungat esti atat de atragatoare si orice barbat ar plati munti de aur ca sa te aiba langa el vesnic.
- Esti un scump Mihai, dar ca si in cazul tau cand apare o alta persoana e usor sa pierzi tot ce ai.
- Adica te-a parasit pentru o alta femeie. De ce? Ce avea ea mai bun decat tine?
- Ei bine Mihai acea femeie era nu numai frumoasa dar si bogata. Asa ca barbatul pe care candva l-am iubit ma alungat de la casa lui.
- Nu-mi vine sa cred, deabea acum incep sa inteleg de ce m-ai lasat in viata si nu m-ai omorat.
- Da, tu puteai intelege durerea mea, o durere pe care si tu ai simtit-o si imi mai doream si atingerea unui barbat. Da, deoarece si noi simtit placerea fizica doar ca e diferit, noi adaugam la placerea fizica si placerea sangelui.
- Noaptea trecuta a fost o experianta uimitoare, ceva ce nu am simtit niciodata in viata mea. Parfumul tau ma innebunea.
- Aceea e o combinatie de mirosuri calmante si afrodisiace. O desfatare a simturilor.
- Si acum sunt transformat? Adica sunt vampire ?
- Nu nerabdatorul meu scump, mai ai, cred ca deabea maine dimineata vei fi transformat complet pana atunci stai linistit voi sta langa tine si cand vine seara vom iesi impreuna caci trebuie sa te si hranesti.

CAPITOLUL III

Ziua decurse calm, Mihai se simtea slabit, dar suporta cu indarjire transformarile prin care trecea. Intre timp Ada ii povestea despre cum sa te feresti de oameni si e preferabil sa iasa numai noaptea, si multe chestii pe care sa le faca si sa nu le faca si diferente si asemanari. Totul era atat de nou pentru Mihai si simpla idee ca era alaturi mica faptura il calma si ii dadea siguranta. Spre seara pe Mihai il apuca o durere insuportabila de dinti. Ada ii explica ca noii canini cresteau sub vechii si trebuia sa suporte pana cei noi ii scoteau pe cei vechi. Ii spuse ca totul va dura cel mult o ora caci corpul lui era aproape transformat. Dar ziua trecu si mantia noptii invalui totul. Ada si Mihai iesira in noapte sa se hraneasca caci dupa atatea schimbari lui Mihai ii trebuia hrana.
- Cum decurge, procesul de hranire sa zic asa?
- Pentru inceput trebuie sa gasim un om, de obicei atac oameni ai strazii care au pierdut totul si acum hoinaresc aiurea. Pe ei poti sa-I faci disparuti mai usor ca nimeni nu le va simti lipsa si daca le vor simti vor presupune ca au plecat in alta parte.
- Inteleg, dar ma intrebam e nevoie neaparat de sange de oameni, sangele de animale nu e bun?
- E bun dar nu pentru o perioada mare de timp, nu-ti ofera destule celule noi care sa fie transformate. Si plus de asta ADN-ul nu este compatibil.
- Inteleg deci oricum ar fi trebuie sange de om.
- Da, acum sa mergem sa gasim un om al strazii.
- Desigur, dar nu stiu ce trebuie sa fac.
- Tu doar bucura-te de seara, voi face eu restul.
- Bina Ada, am sa fiu cuminte.
Cei doi zambira si mersera spre zona periferica a orasului acolo unde se spunea ca din cauza oamenilor strazii e periculos sa intri singur noaptea. Se miscau incet printr-e case darapanate si ruine pana cand il vazura. Un om mic de statura dormea rezemat de un zid. In mana tinea o sticla si in jurul lui erau imprastiate ambalaje hartii si ramasite de tigari. Ada merse incet pana langa om, il prinse repede de ceafa il puse cu fata in jos si il musca de gat. Apoi ii zise lui Mihai:
- Bea, hai acum pana nu vine cineva sa ne descopere.
Si Mihai bau, cu inghitituri masurate simtea cum sangele cald si un pic sarat ii uda buzele si se scurge pe langa, simtea cum corpul lui primea desfatarea si prindea puteri. Ar fi vrut sa bea intruna, sa il goleasca, dar Ada il opri.
- Nu bea prea mult caci o sa ti se faca rau. Acum asteapta-ma sa beau si eu si mergem.
Ada se apleca asupra omului si bau calma. Mihai isi sterse gura si facu cativa pasi mai incolo. Vazu luminile orasului si undeva acolo stia ca e cea pe care o lasase in urma sau mai bine zis cea care il lasase in urma. Si ce era cel mai ciudat e ca nu simtea durere sau singuratate, tot ce simtea era o ura enorma fata de cel ce ii furase mica lui comoara si in seara aceea jura sa se razbune. Dar nu atunci ci in momentul cand el va fi la pamant va veni sa-I apese cu piciorul capul in noroi. Si astfel legamantul urii facut Mihai se intoarse catre Ada. Aceasta terminase de baut si se apropia de el.
- Hai Mihai, sa mergem.
- Desigur, dar as dori sa mai stam prin oras, as vrea sa ne plimbam ce zici?
- Desigur, unde ai vrea sa mergem?
- Mereu mi-au placut parcurile, te deranjeaza daca mergem in parc?
- Sigur ca nu, si mie imi plac parcurile, sunt atat de linistite mai ales noaptea. Si plus de asta te reintorci in locul unde soarta a facut sa ne intalnim.
Si pornira spre parc, amandoi de mana ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
- Spune-mi Ada cum de am putut sa bem amandoi din acela-si om? In filme vampirul bea pana il seaca.
- Ha ha ha! Da filmele astea, dar stai linistit iti explic. Un om are cam 5 sau 6 litri de sange iar noi nu avem nevoie decat de 1 litru aproximativ asa ca putem bea amandoi linistiti dintr-un om matur.
- Acum inteleg, oricum tipu nu avusese o viata prea linistita cred ca e fericit acum oriunde ar fi.
- Ai vazut si tu nu? Sarmanul sa speram ca e fericit acum. Stiu ca nu a avut pic de fericire de la copiii lui.
- Dap asta asa e.
Mihai rupse dintr-o tufa un trandafir alb si il prinse in parul ei negru ca smoala.
- Pentru fecioara noptii cea care mi-a daruit eternitatea.
- Scumpul de tine, multumesc, intotdeauna mi-au placut florile.
- Inainte nu-mi placea sa dau flori, vedeam in ele trecerea omului ma vedeam pe mine imbatranind o data cu ele si ma intristam.
- Dar acum e altfel nu-I asa?
- Da, idea ca voi trai vesnic ma lasa sa vad frumusetea florii si gingasia ei.
- Ti-am zis ca vei vedea lucrurile altfel.
Astfel isi petrecura seara aceea si cele ce au urmat impreuna hranindu-se plimbandu-se si dormind.

[Lucifer]

am citit cea ce ai postat si pot sa spun ca in final am ramas

iti lipsesc o groaza de semne de punctuatie, iar dialogul e pur si simplu slab in unele locuri e chiar robotic replicile sunt slabe, iar personajele par a fi niste robotei fara expresie, fara sentimente.

descrierea: si aici se poate mult mai bine.

ceva ce m-a lasat de-a dreptul cu gura cascata a fost:

Specia noastra exista din cele mai vechi timpuri, a fost o mutatie genetica datorata cine stie carei substante.

sa facem un mic calcul: cele mai vechi timpuri=acum multe miide ani adica 2-3-4-5-6 mii de ani in urma......buuuun acum 2-3-4-5-6 mii de ani in urma nu exista tehnologia mutatiei genetice si in nici un caz substante care sa transforme lumea in vampiri, crede-ma ar fi fost lumea plina pana acum

puteai gasi o alta legenda ceva mai plauzibil nu asta, dar e opera ta si lumea ta...asta e parerea mea ca cititor, critic.


o alta chestie care a spart pur si simplu tot misterul, toata frumusetea acestor creaturi a fost dezvaluirea secretului atat de repede incat cititorul nu apuca sa inteleaga nimic. cum, cand, unde, de ce....nimeni nu stie:mean::yada::dizzy:

mai lucreaza ....sfatul meu este sa refaci totul sa pastrezi o anumita ordine si sa nu grabesti actiunea. descrie mai mult, pune accent pe sentimentele personajelor si da-le viata.:pfiu: asta daca chiar iti pasa de cea ce scri.




:bye: