Reflexia iubirii in gheata

[Turta Dulce]

Bunaaa In primul rand Sunt incepatoare , probabil ca voi avea nevoie de indrumaripe parcurs o//o ..si am citit mai multe fic-uri care mi-au placut enorm de mult si m-am gandit sa incerc si eu sa imi creez propiul fic..nu stiu cat de bun este...Spun totusi ca merita citit .sper doar sa va placa
P.S. tin sa ii multumesc Larisei (Moon Princess) Pentru ca ma indrumat si pentru ca ma ajutat fiind foarte rabdatoare cu mine...

Reflexia iubirii in gheata

Cap 1- Mirificul Erou

Simt in aer mirosul frigului proaspat, sclipirile de diamant ce cad pe scena de gheata imi infasoara trupul fragil in alb...invaluindu-mi ochii mari si parul albastru inchis asemeni culorii intunecate a cerului in mister, buzele moi, mici, delicate ca doua petale de trandatir ... Lumiere(Lumina)... un nume puternic pentru o fiinta atat de mica si plapanda ca mine ... o fiinta chinuita de soarta...tatal mi-a murit intr-un accident de masina, asa ca mama a decis la nastere soarta mea si a ei, ea renuntand la viata ei pentru o scumpa , dulce fetita ce probabil avea sa semene cu ea, insa, nu a mai reusit sa ma vada, si s-a dus inainte de a-mi vedea chipul angelic. Mi-a pus acest nume inainte de-a ma naste, fara ca nimeni si nimic sa stie de ce, invaluind lumea intr-o enigna. Am crescut pana la 10 ani cu bunicii ,dar fiind foarte saraci si grav bolnavi au decedat ,acum am 16 ani si locuiesc singura in aceeasi casa unde am fost adusa la nastere , umila, simpla, dar totusi calduroasa si plina de iubire. Intr-o zi am aflat dintr-o pura coincidenta ca mama iubea scena, gheata, patinajul... asa ca am muncit din greu pentru a-mi putea cumpara o pereche de patine, iar acum muncesc cat ma tin puterile pentru ca intr-o buna zi sa particip si eu la concursul"Lumina Ghetii". Desi este o dimineata friguroasa, eu sunt in locul cel mai drag mie, Paradisul ghetii!
Ma simt sfasiata, obosita, epuizata, dar incerc sa mai fac o ultima pirueta dubla ca apoi sa ma intorc acasa, insa am dat gres! Gandurile-mi sunt prea adunate si nu ma pot concentra, si imi dau frau liber sentimentelor plangand pe gheata rece, umeda, lucioasa, si simt cum glezna dreapta imi taie respiratia de durere. Deodata, intreaga lume se prabuseste in gol, nimic nu e clar, vad doar o silueta ...e...un baiat care vine spre mine, dar, nu inteleg de ce...simt ca ard, dar totusi tremur. Doua brate puternice simt acum in jurul corpului meu, nu pot vorbi, nu il pot vedea, si simt cum ma cuprinde teama. Adorm in bratele acestui necunoscut fara macar sa stiu ce va face cu mine, parca nici un madular nu vrea sa ma asculte, vreau sa ma ridic, in mintea mea acum sunt alte intrebari ce nu ma lasa sa respir. Ma intreb: daca ar fi sa dorm pentru o vesnicie, oare acele brate ma vor proteja mereu?...daca voi cadea pe gheata, totul se va sfarsi, dar, nu, nu vreau sa mai fiu singura! Singuratatea doare, nu vreau sa mai gresesc, nu vreau sa mai cad... sunt confuza... oare e bine ce fac... e bine sa iubesc gheata, sa visez cu ochii deschisi ca intr-o buna zi voi putea deveni cineva pe gheata, e bine ca nu sunt comunicativa, dar... daca imi fac prieteni, nu voi acea la fel de mult timp pentru raiul meu, simt ca daca as reusi in doi, raman datoare...!
Simt ceva moale si pufos in jurul corpului acum, simt o caldura uriasa venind spre mine. E atat de bine! Aveam nevoie de asta dupa o noapte zdravana de antrenament.Probabil visez! Sunt in camera unui baiat! Ce o sa imi faca de ce ma adus aici! Dar e frumos... peretii camerei de un rosu aprins ca focul, o masuta mare cu o lenjerie de culoarea unui ghiocel... un alb pur , pe care e asezat un PC, o soba uriasa si calduroasa, un pat cu asternuturi albastre ca cerul primavaratic, podeaua maro ..te face sa devii melancolica.Simt ca vine cineva! E el..
-Buna , te simti mai bine?
-Da, dar cine esti tu, de ce mai salvat ?
- Asta e o intrebare prosteasca de ce te-am salvat, te-am salvat pentru ca asta am simtit ca trebuia sa fac, spuse el razand, aaa, si, ma numesc Ryo.
-Eu sunt Lumiere!... deodata simt cum din nou ametesc, iar ma prabusesc , si lesin intr-un final.
Din nou cred ca visez, in fata imi apare chipul suav al baiatului... a lui Ryo, e foarte frumos, parul sau maroniu asemeni unei tablete de ciocolata, drept si un pic lung, ochii sai albastrii, mari pareau a fi marea, cu albastru ei intens si adanc, gatul suptire. Sprancenele ridicate de fiecare data cand ma vede ca ma prabusesc ma face sa ma gandesc ca ii pasa, buzele sale de-un rosu aprins, cea de jos mai mare, iar cea de sus mai mica, nu stiu de ce, dar cred ca deja il consider prieten, cred ca am un prieten. Nu mai sunt singura! Dar nu inteleg de ce ma mint ... nu am fost niciodata singura... am avut lucrul pe care il iubesc cel mai mult.
Razele soarelui somnoroase si luminoase ma trezesc la "viata". Zambesc afundandu-mi capul in perna moale si mare, lenjeria de pe pat miroase atat de bineee, si si din nou albul intens .. revine starea de melancolie... Insa, un chip angelic imi apare in fata.....il vad cum vine langa mine si ma intreaba daca ma simt mai bine parand ingrijorat.Ma saruta pe frunte, iar eu ma inrosesc spunand un banal"buna", imi zambeste apoi il intreb ingrijorata:
-De ce sunt aici? Trebuia sa ma antrenez de mult, nu-mi vine sa cred... scena plange , ce-am facut?! Ma simt groaznic !
-Stai linistita, e de-abea ora 9 si un sfert...Stai, doar nu insinuezi ca tu te antrenezi de dimineata pana seara, nu? imi spune uimit, nu inteleg de ce vreau sa ii ocolesc prvirea, de ce ezit sa ii spun un simplu "da" ?Simt ca ma afund intr-un ocean de sentimente, ce se intampla cu mine? Ma simt atat de departe de gheata... de ce simt mii si mii de fluturi in stomac cand ii rostesc numele? Nici nu-l cunosc! In camera mai apare o fata ...e frumoasa..oare e iubita lui? Adica, nu m-as mira deloc. De ce ar trebui sa insemn eu ceva pentru el? Nu il cunosc nu ma cunoaste, e simplu. Inca o persoana, un copilas de vreo cinci ani si un pic isi face aparitia, ma inspaimantez, ce naiba e casatorit?! Are copii?! Atunci de ce ma adus la el acasa, mi-a oferit camera sa ..si de ce sunt imbracata in pijamale?! Ganduri si alte ganduri nu-mi dau pace,ce s-a intamplat? Imi distruge linistea si imi spune ca nu e el atat de pervers incat sa ma dezbrace, are el saptispprezece ani si jumatate..dar nu e in stare sa faca asa ceva unei fete. Sora lui Satsuki mi-a dat acea pereche de pijamale si tot ea ma imbracat,stai am omis un detaliu foarte important, e sora lui, nu iubita, si... sa inteleg ca acel copilas e doar o simpla ruda. Rasuflu usurata,dar nu stiu de ce ...Ii spun aproape tacuta ca vreau sa ma duc la patinuar, iese din camera, lasandu-ma sa ma schimb, sunt gata in doua minute. Ies din camera cu capul in jos, ma conduce pana la patinuar si se aseaza pe o banca.
Sunt din nou pe gheata, sunt acasa! Zambesc si radiez de fericire, portocala giganta era pe cer. Zbor, sunt coplesita, iubesc cu adevarat aceasta scena,dar oare ce simt pentru baiatul de pe banca ce se uita la mine cu ochii mari, oarecum fermecat de dansul meu? Ma aplauda, din nou cad. Nu stiu ce se intampla cu acest corp al meu, insa trupul meu chiar nu mai rezista. Oare chiar mi-am ajuns la limita? Din nou intrebari fara raspuns...
Ryo vine, ma ia din nou in brate si simt caldura trupului sau invaluind trupul meu abatut. Ma simt protejata. Dar Ryo e ingrijorat cu adevarat, ii spun ca nu are motive, ca e ceva lipsit de importanta, dar nu ma asculta, ma ridica, vede ca nu pot merge,ma ia in carca si imi spune cu vocea indignata ca mergem la spital. Oftez adanc...
Ma tresesc in spital, intr-un pat cu asternuturi albe... un alb care pentru prima data imi da fiori. Vreau sa fug din aceasta incapere albaaa, prea mult alb, iubesc iarna, iubesc fulgii de nea ce ma alinta, iubesc aceasta minune de o secunda. Dar acum e diferit. Albul acesta ma face sa disper, imi e frica, unde este Ryo? Vreau sa ma ia in brate din nou, sa ma simt protejata, sa nu imi dea drumul. Ryo e in cabinetul doctorului meu, si se pare ca vorbeste despre mine. Doctorul i-a povestit intreaga viata framantata si nefericita, apoi trist ii spune ca sunt anemica de cand sunt mica...dar ca nu e o anemie obijnuita, ca nu am voie sa ma obosesc, sa stau in frig si in singuratate, ca si o ora pe zi e enorm de mult ca ar trebui sa renunt sa ma antrenez, pentru sanatatea mea, ii spune ca nu ma intelege, ii spune ca ma antrenez in fiecare zi din zori si pana noaptea tarziu cand luna aurie devine cenusie si toti diavolii ies din morminte pentru a bantui lumea. Atunci probabil, spune el, ma duc acasa plina de oboseala, frica. Dar uneori nu ajung acasa, si adorm pe gheata rece, sau pe bancile goale. E coplesit de povestea mea...ii pare o drama desprinsa dintr-un cine stie ce S.F. Atunci doctorul cand ii vede cum tristetea ii inunda chipul ii spuse ca eu nu am lasat niciodata pe nimeni sa se apropie de mine, ca niciodata nu am avut un prieten pe care sa ma bazez, ca niciodata nu am cunoscut iubirea. Acum probabil isi punea intrebari fara raspuns..."cum poate o fata ca ea atat de inocenta, dulce si fragila sa nu simta niciodata iubirea, prietenia? ".Zambi din nou, si pe fata sa se vede ideea lui nebuneasca de a ma invata toata acestea. Vine la mine in salon, ma vede dormind ca un prunc in patul urias. Ochii sai mari, albastii ma privesc in nestire, simt caldura privirii sale, ma simt bine. Un sentiment bizar dar totusi placut ma cuprinde. O asistenta vine si imi pune pe masa un castronel cu mancare si un pahar cu suc de portocale. Ryo o roaga pe asistenta sa stea langa mine cat coboara el jos..doar sa nu ma lase singura. Zis si facut! Intre timp ma trezesc, si iata ca apare si Ryo cu un buchet mare de trandafiri albastii avand in mijloc un singur trandafir rosu. Raman tacuta, nu stiu cum sa reactionez, e prima data cand primesc un cadou de la cineva. Din nou alte intrebari. De ce am incredere in el, abia l-am cunoscut? De ce zambesc atunci cand il vad? Ce este acest sentiment? Vreau ca mama sa fie aici sa imi explice, gheata e prietena mea, o iubesc, insa nu simt acele sentimente pentru el, oare exista altfel de prietenii, si altfel de iubiri? Din nou sunt confuza...Si din nou acea liniste care incepe sa ma ucida..imi place sa ii aud vocea, sa ii vad surasul dulce, sa ii simt parfumul inconfundabil, si caldura corpului. Ma uit in ochii lui, si observ ca se uita in ochii mei..astfel se asterne melancolia.
Incerc sa deschid un subiect, chiar daca nu ma pricep prea bine.
-Stii..eu, as vrea sa ma intorc pe gheata ... aseara nu m-am antrenat, dimineata nu m-am antrenat, scena mea se simta singura, sufera...ii simt durerea...simt cum plange in interiorul meu!
-Nu! Nu vreau sa mai suferi, nu vreau sa te mai vad cazand, nu vreau sa iti faci rau singura...eu chiar ..eu chiar cred ca...
Va Urma!

Sper ca v-a placut .. daca daa astept indrumari..critici... :pls: si tot ce se poate ...Multumesc!:bye:

[Vero]

Hey Larisa Cum ti'am promis am trecut pe la ficul tau si chiar imi place O idee foarte frumoasa Mai ales k iubesc patinjau Descrierea este din plin ceea ce imi place la nebunie Actiunea nu este grabita Naratiunea este si ea buna Dialogul nu este sec ceea ce imi place si mai mult Il folosesti cu cap Am vazut cateva greseli de tastare si de exprimare dar nu sunt grave. Hai sa iti dau un sfat Ca sa nu mai ai greseli de tastare sau de exprimare reciteste capitolul si unde nu iti place cum suna corecteaza So, cam atat. Astept nextu` si nu uita sa ma anunti >:D<

[Mdn.]

Hei, Larisa. *hugs*
Asa cum ti-am promis, iata-ma aici cu un comment. :]
Pentru inceput pot spune ca-i bun. Nu excelent, dar bun.
Actiunea imi pare [ cam ] grabita. Nu prea am inteles, dar merge. Tin cont ca-i primul capitol.
Greseli de tastare.

saptispprezece = saptesprezece

Decat p-asta mi-o amintesc. : ))
Also, ai si greseli de exprimare.
Ah, si intr-un fic cand spui ani sau ora. Scrii cu litere nu cu cifre.
De exemplu = > "Am crescut pana la 10 ani cu bunicii" Puteai spune Am crescut pana la zece ani cu bunicii
Si au mai fost cateva.
Oh, si as avea o intrebare.
De unde stia ea cati ani are Ryo, daca nu-l cunostea ?
Erm, ar mai fi ceva. Nu folosii onioni sau emoticoni in fic. Nu arata bine. Ar fi chiar naspa sa pui cate un emoticon la fiecare sentiment pe care il exprima personajul.
Also, este foarte inestetic punctele acelea de suspensie. Nu isi au rostul. Le-ai putea inlocuii prin virgula, punct, semnul intrebari s.a.m.d. Bine, depinde de cum vrei sa te exprimi.
En fin.
Astept capitolul urmator, cu ceva imbunatatiri.
Daca te-a suparat cu ceva comm-ul meu, pm si se rezolva.
Bafta.

[Katniss]

Hei Larisa.:x Am trecut si eu pe aici dupa cum ti-am zis . I like a fost un capitol bun . Sunt curioasa sa vad ce se va intampla in continuare, desi cred ca o sa fie ceva intre Ryo si Lumiere, cel putin asa sper.:chuu::chuu:, dar asta o sa aflu pe parcurs. Astept nextu. So, spor la scris si multa imaginatie:bye::bye:


P.S. Nu uita sa ma anunti.:pls::pls:

[Turta Dulce]

Multumesc Mult pentru comentarii promit ca in capitolul urmator voi incerca sa ma ridic la asteptarile voastre!

Chise:

Si sa iti raspun la intrebare Lumiere nu stia ca Ryo are saptesprezece ani,am folosit naratiunea si nu dialagul de aceea probabil nu prea ai inteles

deci uite am specificat ca" imi spune" el imi spune ca are saptesprezece ani

uite:Imi distruge linistea si imi spune ca nu e el atat de pervers incat sa ma dezbrace, are el saptispprezece ani si jumatate Vezi? sper ca ti-am clarificat nelamurirea

[Aly]

~Thread Moved To Original~

[Turta Dulce]

Multumesc mult pentru comentarii Chiar m-au ajutat sper ca nu mai am greseli de tastare:D si nici prea multe de exprimare nu am mai folosit ... asa cum ma-ti sfatuit si nici emoticoane Sper ca va placa

Reflexia iubirii in gheata
Capitolul 2-Invazie de sentimente

-Nu!Nu vreau sa mai suferi,nu vreau sa te mai vad cazand,nu vreau sa iti mai faci rau singura!Eu chiar,eu chiar cred ca esti o fata speciala,asa cum eu nu am mai intalnit!Tu ai ceva special care ma inebuneste,cu tine simt ca timpul se opeste in loc si uneori ca trece prea repede dar sunt fericit daca acel timp mi-l petrec cu tine!De asta nu mai vreau pur si simplu nu mai pot sa te vad distrugandu-te.Gandeste-te ca eu sunt aici ca nu mai esti singura.Ca eu la randul meu am nevoie de tine.Ma intreb oare si tu simti acelasi lucru ca si mine cand ma apropii de tine si simti acea caldura cand mainile noastre se unesc,oare simti si tu acea conecsiune si sentimentul bizar ca nu ti-as da drumul niciodata?
Auzindu-l pe Ryo spunandu-mi aceste cuvinte incep sa plang,vazandu-i chipul in lacrimi.Plange pentru mine,asa cum plang eu pentru scena.Si asta e ciudat.Ma ridic din pat si imi asez mana mea catifelata pe chipul sau cufundat in lacrimi.Ma apropii usor si simt ceva puternic,o dorinta arzatoare de a-mi lipi buzele mele mici si fragile cu buzele sale.Ce este acest sentiment,si de ce ar trebui sa fac asa ceva?Imi e teama,fac un pas in spate ma impiedic si cad.Ryo ma prinde de mana apoi o forta ne impinge pe amundoi in patul rece.Acesta cade peste mine cu capul pe pieptul meu.Ma inrosesc la fata si simt cum mainile acestui baiat atat de reci imi ia in brate trupul meu atat de fierbinte.Tacerea se asterne din nou si uite asa trec orele gasindu-ne imbratisati.Linistea ne este distrusa de sunetul zgomotos a telefonului.Sunetul era atat de placut,dat totodata si foarte zgomotos,doua lucruri atat de diferite se unesc si rezulta un sunet inconparabil.La telefon era sora lui,spunandu-i ca maine dimineata va trebui sa plece la Londra,sa ii duca parintilor niste documente importante,si ca inainte sa ajunga acasa sa nu uite sa cumpere paine si cateva caiete pentru ca luni avea sa inceapa din nou scoala.Vacanta de iarna tocmai se terminase .Socat acesta aude cum i se spune ca fosta sa iubita Elisa e in drum spre spital,fiindca o prietena a anuntat-o ca la vazut in prejurimi.Ryo se infurie inchide telefonul si din nou ma ia in brate.Pe usa intra Elisa vazandu-ne pe amundoi invaluiti in soapte .Plina de nervi incepe sa tipe spunand niste lucruri nu tocmai normale pentru o domnisoara.Ma jicneste spunand ca sunt o prefacuta,o sarantoaca care invata singura acasa sau oriunde am eu chef din cauza ca sunt prea inteligenta si mi se permite sa plec cand vreau de la liceu atata timp cat studiez si ma prezint la teza ,lucrari si multe altele.O ticnita care moare dupa gheata mai adauga aceasta .Ryo ii da o palma si fata i se inroseste.Raman uimita cum de a putut Ryo sa dea intr-o fata,dar la scurt timp ma intristez.Fata aceasta chiar il iubea,cand eu nici nu stiam cum este acest sentiment.Sunt cu adevarat trista,dar un alt sentiment isi face loc in inima mea.Simt ca explodez! Vreau ca aceasta fata sa dispara,cum indrazneste sa se apropie de gura lui!Ce este acest sentiment??Din nou alte intrebari fara raspuns.Ryo este foarte suparat si ii spune Elisei ca daca mai scoate un cuvant urat despre mine pana aici ii va fi.Elisa incepe sa planga iese din camera pe hol parca asteptand ca baiatul sa o urmeze.Dar nu se intampla asa.Ma vede cum il privesc uimita si imi spune ca totul va fi bine,ca e obijnuit sa o auda cum ii murdareste numele,dar ca nu va accepta sa auda cuvinte rusinoase despre mine.Ma ia de mana si imi spune zambind ca mergem "acasa".Acasa?? semne de intrebare se vad acum pe chipul meu angelic.Iesim din spital curand ajungem la magazin ,cumparam painea,caietele,dar deodata acesta dispare.Ma inspaimantez nu am fost niciodata intr-un magazin atat de mare,raman in acelasi loc in speranta ca va veni dupa mine.Il zaresc! Vine cu un ursulet gigantic in brate .Ne indreptam spre casa de marcat,dupa ce plateste,imi da ursuletul sarutandu-ma pe fruntea mea fina.Din nou sunt uimita spun un multumesc si apoi imi lipesc buzele de obrazul sau. Plecam acasa.Dupa zece minunte ajungem ,imediat imi spune ca baia imi sta la dispozitie,asa ca sa merg sa fac un dus.Aveam nevoie de caldura apei.Ryo merge si vorbeste cu sora sa. Satsuki ii pune in bratele sale puternice niste haine.Termin repede dusul si imi pun prosopul lui pe trup.Ma uit profund in uriasa incapere.In camera predomina albastrul,Iar toate corpurile sunt de un alb lucios,gresia de pe jos este tot de un albastru,dar acesta este mai deschis decat peretii .Care pe fiecare "patratica" are doi delfinasi pe un val urias.Cineva ciocane la usa baii si ma intreaba daca sunt gata.Este el! I-as recunoaste vocea din mii si mii de alte voci!Ii spun ca " da" cu un firicel de voce .Aveam pe mine doar prosopul sau .!Acesta intra si ramane impresionat de corpul meu plin de rani.Ma rusinez din nou,pentru ca nimic nu e ceea ce pare.Vad cum imi atinge fata calda.Deodata si el se rusineaza si imi spune sa ma imbrac cu hainele pe care mi le-a adus. Iese pe holul de un verde incantator asemeni unei poienite in care primavara abia s-a aratat .Un verde minunat,speldit!.La scurt timp ies si eu si ma indrept spre camera lui.Il surprind cand tocmai se imbraca cu un tricou albastru deschis.Un albastru care semana cu marea ,dar nu se putea compara cu ochii sai fermecatori.Nu exista nimic mai intens si mai frumos pe lume decat ochii sai albastrii care stralucesc in intuneric ! Ne asezam amundoi pe patul pufos.Ma ia de mana si imi spune ca maine va pleca la Londra la ora 06:30.Dar ca se va intoarce a doua zi dis de dimineata.In ochii mei se citeste teama.Nu vroiam sa plece de langa mine.Nu acum cand ma obijnuisem cu prezenta lui.Simteam cum cerul se prabuseste peste mine!De ce trebuie sa plece!O sa fiu din nou singura,si nu vreau!Schitez un zambet dar isi da seama ca e fals.Ii spun ca ar trebui sa merg acum acasa.Dar imi spune drastric ca nu! Nu voi pleca acasa,voi ramane aici iar sora lui va avea grija de mine.Intre timp nu o sa am voie sa ies din casa singura,si in nici un caz sa ma apropii de gheata.Ce se intampla cu el,abia a aparut in viata mea si usor pune stapanire pe intregul meu univers?Nu pot spune ca ma deranjeaza,dar mi-as dorii sa nu isi mai faca atatea griji.Ryo scoate dintr-un dulap un sac de dormit.Il aseaza jos langa patul in care stau eu in fund,apoi baga in dwd negru de deasupra plasmei albe un film.Se urca in pat langa mine,si isi pune capul in bratele mele uitandu-se atent la mine.Vede ca am observat jocul ochilor sai,apoi se preface ca este atent la film.Filmul era foarte interesant,plin de sentimente pe care nu le inteleg.Se intituleaza asa " Inger si Demon" ,fiind vorba despre un baiat si o fata care se iubesc,si in final fata moare de dragul baiatulul.Ea este eroina care se sacrifica pentru o iubire imposibila,sau cel putin atat am citit pe coperta acestuia.Inainte sa vedem finalul emotionant amundoi adormim.Satsuki vine si ma aseaza cu capul pe perna moale si pufoasa,iar pe fratele sau il lasa sa stea in aceeasi pozitie.Ne acopera cu o patura .Desi in camera este destul de cald,dimineata cu siguranta frigul rece ne va incolti .Ryo s-a urcat un pic mai sus cu capul ,acum este asezat pe abdomenul meu.Intram in sfarsit in lumea viselor.
Dimineata vine parca zburand,facand ceasul sa sune,mi se parea ca timpul este impotriva mea vrand sa il ia pe Ryo de langa mine.El se trezeste ,zambeste cand vede ca a dormit toata noaptea pe mine.Se imbraca si se apropie de pat.Se uita atent la mine,ceva in interiorul sau ii spune sa ma sarute,se apropie usor dar vede ca imi deschid ochii mari invaluiti in mister.Isi schimba scopul si sa saruta din nou e frunte spunandu-mi:
-Buna dimineata,frumoasa mea Lumiere.Ma bucur ca te-ai trezit si ca pot sa iti spun "Pe mai tarziu!".Acum inainte de a pleca te rog sa adormi inapoi.O sa vezi aceste douazeci si patru de ore vor trece zburand,si pana sa iti dai seama ca am fost plecat voi fi din nou langa tine.
Zambesc dulce!Afirm dand din cap la care ii spun si eu:
-Bine,dar promite-mi ca te vei intoarce cat mai repede posibil.Nu vreau sa fiu singura,te vreau langa mine.Presimt ca imi vei lipsi nespus de mult!Si deodata o lacrima fierbinte scapa din labirintul ochilor mei.Imi zambeste si el si imi promite ca totul va fi bine si pleaca.Il strig din nou,dar nu imi aude vocea.Ceva ma opreste si nu ii da voie glasului meu sa iasa.Ceva imi spune sa il opresc.Am o presimtire rea in legutura cu zborul sau.Ma gandesc ca poate e mai bine sa fac cum a sus el, si incerc sa adorm.
Orele trec in continuu dar simt ca seara nu se mai asterne,ma uit la ceas din cinci in cinci minute si pare ca e tot aceasi ora.Ma simt prinsa intr-un joc al timpului.In sfarsit adorm strangand in brate camasa lui Ryo.Nu stiu de ce fac asta,doar ca imi imaginez ca in locul camasii este el,ca este langa mine...
Dimineata ma trezeste cu lumina sa puternica,ma gandesc sa o rog pe sora lui sa ma lasa sa o ajut si eu sa pregateasca pranzul.Dar aceasta nu este acasa.Vad pe frigider un bilelel in care scrie
"Draga mea Lumiere ,

Imi pare rau ca te las singura,dar trebuie sa ma duc sa cumpar anumite ingrediete pentru pranz.Nu iti face griji ajung cat de repede pot si vreau sa ma ajuti sa ii pregatesc fratiorului meu cel mai bun pranz din viata lui.Sper sa stai cuminte.In bucatarie ai lapte cereala,cafea , biscuiti si tot ce mai vrei.Scuze ca nu te-am trezit,dar pareai ca dormi adanc.Pe curand scumpo!

Cu multa iubire
prietena ta Satsuki"

Imi place ceea ce a scris Satsuki in scrisoare.Faptul ca mai am o prietena imi aduce un zambet pe chip.Ma duc in camera din nou si ma uit la ceas.Dar mi se pare ciudat ,ma gandesc ca ar fi trebui sa ajunga pana acum.Din nou aceea presimtire nu imi da pace!Oare s-a intamplat ceva?Dar ce !Nu stiu ce sa fac.Nu stiu sa folosesc un telefon,deci nu pot sa il sun.Ceva ma framanta,ceva nu e bine !Stiu asta.Simt cum fiecare clipa trece tot mai greu.Aprind televizorul si dintr-o data simt cum raman fara aer,ca ma afund intr-un abis .Pe programul de stiri "infoworld" se difuzeaza ceva socant .La inceput nu inteleg mai nimic.Poate nu e ceea ce cred eu .Toti jurnalisti vorbesc despre numele faimosului "Ryo Iamada "fiul celui mai mare arheolog din lume.Nu se poate.Poate nu e el,nu ii stiu numele de familie.Sa fie el fiul acestui arheolog?Incet simt o lacrimi fierbinte cum se scurge pe obraji.Vad o poza cu el,si toate sperantele se naruiesc.In avionul lui Ryo se afla un criminal in serie . La ordinele sale avionul nu a mai urmat planul obijnuit de zbor,si s-a prabusit in Atlantic deoarece ordinele sale erau stricte.Vroia cu orice pret sa treaca Atlanticul,fara ca nimeni sa ii stie motivele.Simt ca ma sting usor,ca cineva ma injunghie cu un pumnal direct in inima,ce se intampla?Mii de lacrimi cad acum pe parchetul rece laminat de culoarea soarelui.Incep sa tip,simt o durere nespusa,simt cum usor usor ma doare inima.Satsuki abia sosita de la magazin aude tipetele de durere si se indreapta spre mine .Ii arat televizorul,sau mai bine spus vestea .Aceasta cade la pamant langa mine .Eu cad din nou in gol ,acum insa nu imi mai pasa daca mor sau traiesc.Sentimente ciudate isi fac loc in sufletul care acum se simte pribeag ,fara el.Nu stiu ce se va intampla cu mine,dar acum nu imi mai pasa,imi doresc sa ma sting si eu. Sa ma reintalnesc cu el!Sa fim doar noi doi mereu.Inchid ochii si il vad pe el.Nu stiu daca ar trebui sa ii mai deschid.Chipul sau!Zambetul sau!Trupul sau!Nu pot sa cred ca niciodata nu ii voi mai simti mainile calde,ochii sau privindu-ma cu atata blandete.Nu pot sa accept ca nu ii voi mai auzi niciodata glasul sau dulce,ca niciodata nu o sa ma mai tina in brate!Mi-a promis ca va fi aici,ca nu voi mai fi singura!Oare ma mintit?ncep sa imi cred increderea in mine,in el,in noi!Satsuki este ingrozita vestea ca fratele ei e mort sau ar putea fi o lasa fara cuvinte.Apoi eu care cad inconstienta si ma lovesc cu capul de masuta...O urma ciudata de roseata curge din gura mea.Oare voi muri si eu?Simt din nou ca ma sting,dar acum nu vad decat intuneric,un intuneric inspaimantator,pustiu si rece.Ma simt goala!Daca voi muri,nu voi regreta!Viata mea nu mai are sens fara el!Dar gheata!?Nu ,ceva imi spune un "nu" in mine si e ciudat.Sentimentul acesta pe care il simt pentru Ryo e mai puternic chiar si decat mine.Durerea se agata de mine si nu vrea sa imi dea drumul.Poate ca deja am murit.Dragul meu Ryo,nu iti face griji vin spre tine!Ai promis ca nu o sa ma lasi singura.Ai promis!Vin spre tine si acum o sa fiu eu cea care te va strange in brate,dar pentru o eternitate .
Deodata suna telefonul.!

Va urma!



Sper ca va placut astept din nou sfaturi critici

Si daca nu m-am ridicat la asteptarile voastre gomene

P.S.daca aveti vreon nelamurire intrebati-ma

[Katniss]

A fost un capitol foarte frumos;));)); si trist:99:. Saraca Lumiere:cry:chiar il iubeste pe Ryo si el pe ea. Nu stiu de ce presimt ca telefonu ala o sa fie despre Ryo sau pate ca o fii chiar el. Mi-a placut cum ai descris sentimentele fetei.Dialogu nu mi sa parut sec, naratiunea a fost buna.
Greseli nu am vazut, dar nici nu am stat sa le caut. So,ce sa mai zic astept nextu. Spor la scris si multa imaginatie.
A, da sunt prima.:ha::ha::

[Turta Dulce]

Aripi de plumb Multumesc foarte mult o sa fie gata si capitolul urmator..in curand l-am inceput deja sper ca o sa iti placa si acela la fel de mult , si ca o sa il citesti in continuare
Multumesc anticipat pentru ror, stiu ca sunt o povara , ca sunt noua ..dar *doua puncte D*




cat despre sentimentele Lui Ryo si Lumiere ..o sa afltii foarte multe in capitolul :O3 pana atunci mai este un pic
:bye:

[Mdn.]

Helauuu. :>
Dau un edit. diseara.
Acum tre' sa plec. >.>'

Edit.
Ah, sa spunem ca ai evlouat cat de cat. Mai ai de lucrat, dar asta se va observa in timp.
Etto, descriere ai avut, cat de cat. Naratiune din plin iar dialog nu a fost mult. Si nu a fost nici sec.
Ai avut cateva greseli de tastare.
conecsiune => conexiune
amundoi => amandoi ( ai avut ceva cu, cuvantul asta l-ai gresit de mai multe ori : )))
jicneste => jigneste
splendit => splendid
Tuu. : -w Daca nu vi cu next-ul ala mai repede, te mananc. *mwhaha*
Vreau sa stiu ce a patit Ryo.
Ah, si inca ceva. Dupa punct, virgula si alte semne dastea. Pune space. :]
Anyway. Spor la scris incontinuare.
Bafta.

P.S nu te mira daca am si eu greseli de ortografie sau de exprimare. Crede-ma habar am cum de am mai putut citii, dar sa mai dau si comment. Sunt asa obosita, cred ca voi adormi pe birou. : ))
Dar na', ti-am promis ca iti dau, iar eu intotdeaunea respect promisiunile.