Raining in Paradise [shonen-ai]

[Kaoru Fuji]

thanks Dark Shadow :P glad you like it :D am cam uitat si eu sa trec pe la acest fic ;)) deki pun acuma continuarea :D


3.Marturisirea



A trecut un an de atunci, iar Shici in tot acest timp nu a mai visat deloc. Nici pe cel care l-a salvat nu l-a mai vazut, sau poata ca da, dar nu si-a dat seama... Baiatul responsabil de salvarea sa este de fapt un inger cu parul alb, lung pana la umeri, ochii mov, cu o privire pe cat de rece, pe atat de patrunzatoare. Numele lui este Asao.
„Daca ai putea veni din nou la mine micutule...vreau sa te vad, sa te simt, sa-ti simt buzele, dar...trebuie doar sa-ti dai seama cum poti ajunge aici... Pana atunci, ai grija de tine...”



*
* *


„De ce nu mi te pot scoate din minte?? Pana la urma a fost doar un sarut...si nici macar nu te-am vazut! Ar fi trebuit sa uit acel incident fericit acum mult timp, pana la urma urmei nu insemni nimic pentru mine!! Dar...chiar daca ma doare s-o spun...cred ca te iubesc!”
Vantul rece si aspru l-a facut pe Shici sa-si uite gandurile, mai ales ca are pe el doar doar un tricou alb si multa care ii scoate in evidenta musculatura si o pereche de pantaloni trei sferturi, negrii. Se plimba singur pe strada in toiul noptii, iar luna este singura care ii vegheaza drumul plin de pericole. Atacurile lui Kai au incetat de o jumatate de an, deci se poate plimba linistit pe stradutele inguste si pustii. Avand in vedere ideile nebunesti pe care le are, este singurul care se plimba la 4 dimineata. Gandurile sale sunt intrerupte de o floare de cires ce cade inaintea sa.
„Stiu ca ma auzi si stiu ca ma privesti!! Te iubesc, ai auzit? Asta e, mi-ai intrat in minte si nu te mai pot scoate! Ai fost un las ca m-ai sarutat fara sa te pot vedea, dar poate ai acum curaj si vii sa ma infrunti, sa-ti pot spune in fata ce simt!!”
La auzul acestor cuvinte Asao a tresarit. Nu se astepta niciodata ca baiatul pe care l-a privit timp de un an cu ajutorul norisorului sa sa spuna asa ceva. Se astepta la orice, dar la asta nu; credea ca l-a uitat, dar se inselase. In timpul vorbelor pe care le rosteste Shici cu atata iubire si manie, norii se elibereaza de toate lacrimile pe care le-au tinut atata timp in ei. Ploaia care altadata ii mangaia ranile si ii alina suferinta, acum nu face altceva decat sa-i spulbere toate sperantele pe care le avea in legatura cu viitorul sau. Trecutul trebuie sa-l uite, in viiorul sau nu se vede nici o idee salvatoare, deci poate doar sa traiasca prezentul, dar fara sa se bucure de el.
„Stiam ca esti doar un las! Te ascunzi intr-o lume in care nu poate ajunge nimeni!! Foarte bine, daca asa vrei, ascunde-te in continuare! Nu-mi mai pasa!”



*
* *


Cu picioarele la piept, hainele ude, singur, sta abatut Shici pe o banca in parc. Intregul loc este luminat doar de un bec care nu mai are mult de trait. Este spatiul perfect, in care ai cea mai multa intimitate si liniste. Desi la prima vedere pare cel mai convenabil loc in care poti sa meditezi la secretele vietii, totusi este evitat din cauza gastilor din oras care isi fac mereu veacul pe acolo. Uneori chiar au loc si altercatii intre conducatorii lor pentru a se decide cui apartine locul defapt.
Totusi lui Shici nu-i mai pasa de nimic. Dezamagirea a fost prea mare, tacerea prea puternica, iar lovitura dureroasa asemeni unei rani de la cutit. Se aud doar picaturile de ploaie ce parca se sparg asemenea unor cristale la contactul cu pamantul. Ultimul bec ce lumineaza intunericul se stinge, luand cu el si ultima speranta a baiatului. Lumina nu mai exista, el este singur, fara fericire sau iubire in jur... Mai are oare motive pentru a trai? „Macar daca as muri poate as putea ajunge in acel loc din nou...” Linistea dispare cand se aud pasii grabiti si apasati ai unei persoane. Curios din fire se intoarce si-l vede pe cel care l-a necajit timp de atatia ani. Pare speriat, mai degraba terorizat. Urmeaza poteca intunecata care il poate salva, dar se uita mereu in spate. „Este mult prea agitat...ceva s-a intamplat! Nu l-am mai vazut niciodata asa...”
„Daca vrei sa-ti fie bine, pleaca acum cat mai poti!”
Kai este foarte tulburat, nu mai gandeste limpede. Un fir de sange isi face loc pe fruntea sa, se contopeste cu picaturile de ploaie si se prelinge pe fata, apoi isi urmeaza calea catre gat. Desi s-au urat timp de atatia ani, acum totusi isi face griji pentru baiatul din fata sa.
„Pleaca! N-auzi? Fugi acum, salveaza-te!!”
„Kai, despre ce vorbesti? Cine te-a speriat asa de tare? Si...de unde ai rana aceasta la cap?”
„Nu mai pune atatea intrebari! Doar du-te odata! Daca nu pleci acum, s-ar putea sa patesti ca anul trecut...”
„Tu nu vezi cum arati? N-ai fi in stare sa omori nici macar un paianjen! Haide, sa mergem!”
„Sa mergem unde? Vei pleca tu, eu voi ramane aici!”
„Se pare ca tu chiar nu mai auzi bine. Am zis ca plecam amandoi, asa ca nu mai fi asa de incapatanat!”
Drumul pana la casa roscatului este destul de lung, iar acesta a pierdut si mult sange, ceea ce l-a slabit. Timp de 15 minute cat au mers, Shici a observat ca acesta are doua rani adanci de la cutit, una in piciorul drept si una in mana stanga. Desi schiopateaza si este slabit, totusi nu accepta nici un fel de ajutor. Intr-un final oboseala si slabiciunea isi spun cuvantul si se prabuseste. In urma cazaturii se aude doar un urlet de durere. Brunetul isi intoarce privirea catre cel neputincios.
„Daca nu accepti ajutor eu ce sa-ti fac? Am insistat, dar degeaba. Renunta la orgoliu si lasa-ma sa te ajut!”
„...am crezut ca ma descurc si singur...Abia acum vad cum te simteai tu in momentul in care eu te raneam si n-aveam nici o remuscare. Imi...imi pare...”
„Lasa asta, sa uitam ce s-a intamplat! Acum sa mergem!”
In cele din urma reusesc sa ajunga la casa roscatului. Il conduce pana la patul sau, apoi suna la un spital pentru a veni cineva sa se ocupe de el.
„Sperca macar ai chemat o infirmiera blonda, cu un corp bine conturat!”
„Lasa glumele, bine? Spune-mi ce s-a intamplat!”
„Nu te priveste!”
„Prietenii tai de ce nu iti sunt alaturi acum, cand ai nevoie?”
„Treaba mea...si a lor!”
„De ce erai asa de agitat?”
„Nu te intereseaza!”
„De ce ai vrut sa plec? Sau mai bine zis, de ce ai vrut sa ma ajuti?”
„Asta nu-ti spun!”
„Dar nu mi-ai zis nimic pana acum!!”
„A da? Nu mi-am dat seama.”
„Poftim? Cum adica...Foarte bine atunci! Stai singur! Eu am plecat. Pa!”


„Ah...pustiul asta! Mereu: de ce? De ce? N-ai decat sa-ti dai seama singur!”
„Prostul! Nu mi-a raspuns la nici o intrebare. Imi zice sa fug, cand il intreb de ce, imi spune ca nu-mi zice nimic. A devenit mai ciudat in ultima vreme! Sa merg si eu sa vad de ce fugea Kai atunci...”

Dupa 10 minute de injuraturi pe care nu le-a auzit nimeni, Shici ajunge in parc, pe banca pe care statea el inainte de a veni roscatul. Se urca cu picioarele pe ea si asteapta. Se uita in stanga, in dreapta, in spate, dar...nimic, parcul este pustiu. „La 2 noaptea nici nu ma mir. Bine, sa merg si eu acasa, poate dorm si eu putin.” Nici nu apuca bine sa faca doi pasi, ca o voce aspra il opreste.
„Unde crezi ca pleci papusel? Am vazut ca l-ai ajutat pe prietenul meu, mare greseala! Trebuia sa fugi cand ai avut ocazia!”
„Si tu cine mai esti?” urmeaza replica sfidatoare a lui Shici.
„A da, am uitat sa ma prezint. Numele persoanei care e va distruge azi este Yoru. Sa-l tii minte!”
Se privesc5 minute, timp in care nimeni nu face nici o miscare. Din nou linistea s-a facut stapana peste intregul parc. Nelinistea isi face simtita prezenta pe chipul tanarului, ochii se misca in toate partile vrand sa vada pe cineva care sa-l salveze. Dar cine? Parcul este pustiu, chiar si vietuitoarele se tem de infricosatorul Yoru. Este din nou singur si neputincios ca pe vremuri. Satenul isi incepe atacul si desi Shici incearca sa se apere, acesta este mult mai puternic decat el. In mai putin de o secunda il imobilizeaza sil il tranteste la pamant. Este speriat, dar isi accepta soarta fara sa se zbata, caci aceasta este ultima sansa prin care ar putea ajunge din nou in visul lui. Simte durerea provocata de cutitul care patrunde incet in abdomenul sau, dar nu scoate nici macar un sunet. Acelasi cutit se plimba si pe gatul sau si lasa in urma cateva rani superficiale.
„Ma plictisesti. Nu scoti nici macar un scancet! Asa de mult il iubesti? De data asta ai scapat, dar numai de data asta!”
„Ce-a vrut sa spuna? Ah...ma doare mai tare ca data trecuta....vreau doar sa te vad din nou....” In cele din urma nu-si mai poate controla urletele de durere si le lasa sa-i scape. O ultima briza isi face loc printre frunzele copacilor si anunta sosirea cuiva. O umbra a unui baiat imbracat in negru, cu aripi albe si stralucitoare si parul la fel de alb, lasat liber pe spate. Ochii mov il privesc cu tristete, iar in ei se vede o urma de mila. Se apropie incet de baiatul ce zace a doua oara intr-o balta de sange si vrea sa-l atinga, dar acum este facut doar din fum ce trece prin orice...si oricine. Isi apropie gura de urechea lui si-i sopteste:
„Trebuie doar sa-ti doresti cu adevarat...Asao”
Si dispare, in urma sa lasand o ceata foarte deasa ce ascunde intregul parc.
„Doar sa-mi doresc? Nu este asa de usor precum pare. Asao? Imi place...”


cam atat pt moment :D