Ţepuşa ta înfiptă- n inima mea

[KarinaD]

Scuzaţi de greşeli. Nu este corectat :-"

Capitolul 3 - Viaţa anterioară - Partea a doua

S-a schimbat atât de mult, nu mai este el. Nu mai este băiatul drăguţ, fermecător şi atent de care m-am îndrăgostit cu ceva timp în urmă. A devenit altă persoană. O persoană indiferentă, suspicioasă şi distantă. Am avut încredere în el prin faptul că el îmi va schimba lumea de rahat pe care o duc acum. Că mă va ajuta să scap de toate lacrimile, drogurile şi de toate clipele nefericite din viaţa mea, dar se pare că m-am înşelat. Nu pot să mi-l imaginez altfel sau aşa am vrut. Îmi lipseşte aşa de mult. Singura cale prin care îl pot vedea este să merg la el acasă, deşi mă îndoiesc că îmi va deschide uşa.
Închid fereastra şi mă îndrept spre uşă. Vreau să-i cer explicaţiile cuvenite. Oare tot acest timp petrecut cu mine a fost doar o joacă? Rămâne de văzut. Părea o poveste aşa de frumoasă. Băiatul cel nou se îndrăgosteşte de fata drogată până ce moartea îi va despărţi. Dar se pare că nu toate finalurile pot fi fericite.
Gonesc pe străzile oraşului nepăsându-mi de nimeni şi nimic. Vreau să-l văd, să-l simt şi să-i cer o explicaţie. Doar atât. Să-l întreb dacă mă mai iubeşte sau dacă m-a iubit vreodată. Ajung în faţa clădirii mari, albe în care locuieşte. Pare atât de pustiu, sper că nu are de gând să plece şi să mă lase aici. Păşesc înainte cu o mică distragere. Ce va face după ce mă va vedea?
Mâna mea loveşte încet şi ce delicateţe uşa din lemn. Când vreau să mă întorc şi să plec aud uşa scârţâind. Mi-a deschis. Stăm amăndoi amuţiţi neştiind ce să spunem. Exact ca maimuţele. Dintr-o mişcare se dă la o parte, invitându-mă să intru întâmpinându-mă cu o privire rece. Păşesc spre el încrezătoare.
- Ce se întâmplă cu tine? Mă eviţi tot timpul. Am greşit cu ceva?
Tace. Profit de moment şi intru în sufragerie. Mă sprijin de tocul uşii privind cum stă nemişcat lângă uşă.
- Damon, ce este?
- Pleacă.
- Ce?
Cu o viteză uimitoare apare în faţa mea cu o culoare roşiatică în ochi. Mă dau în spate, ajungănd să stau lipită de perete.
- Damon? spun cu o oarecare frică.
- Cristine, pleacă. Acum!
Niciodată nu s-a comporat aşa. Furia din glasul lui mă face să cred că s-a întâmplat ceva cu el, dar ce anume? Aşa că îmi i-au inima-n dinţi şi spun tare şi clar:
- Nu. Nu plec până ce nu-mi explici ce se întâmplă.
Furia lui a devenit mai aprinsă iar eu încep să simt frica. Se aproprie de mine, având tot aceeaşi duritate în ochi.
- Cristine, spune acesta ţipând la mine, nu sunt cine crezi că sunt! Nu mai sunt ... bun. Pleacă înainte să păţeşti ceva rău.
- Am încredere în tine.
Dă cu pumnul agresiv în perete privindu-mă cu dispreţ. Vaza de deasupra mea se clatină căzând jos, dar nu înainte ca eu să-l împing pe Damon şi să-mi pun mâinile deasupra capului pentru a amortiza căderea. Simt tăieturile adânci în mâini, iar sângele curge şiroaie. Privesc spre Damon, dar nu văd decât nişte colţi care se abat înaintea mea. Reuşesc să fug până la uşă, înainte ca să-mi sfâşie gâtul cu colţii lui. Încă cinci centimetri până la uşa. Încă cinci centimetri până la viaţă. Simt o mână pe piciorul meu, care mă trage înăuntru.Se pare că Damon vrea să se ``joace,, cu mine.
- Ţi-am spus să pleci, dar te-ai încăpăţânat şi n-ai făcut-o. Ei bine, acum suporţi consecinţele.
Şi nu mai văd nimic. Doar colţii lui ce-mi străpung pielea brutal.
Mă trezesc pe patul din dormitor plină de sânge. Profit de ocazie că Damon nu este aici şi încep să fug spre uşă.
- Eu nu aÅŸ face asta.
Mă întorc spre el arătându-i o privire cu mult dispreţ.
- Dacă nu ce? O să-mi sugi sângele până la ultima picătură? Damon, tu nu eşti aşa.
Ma priveÅŸte furios. Am dat de naiba.
- Pleacă, Cristine.
- Aşa mă gândeam şi eu.
Ies pe uşă alergând ca bezmetica. Vreau să ajung la uşă şi să scap de această brută. Ajung la maşină într-un timp record. Mai privesc o dată casa în care s-a petrecut coşmarul. Apăs cu putere pedala de acceleraţie şi gonesc pe stradă. Nu-mi pasă de nimic. Nu pot să cred că mi-a făcut asta. Era în stare să mă sece de sânge şi să ma arunce pe undeva prin cimitir. M-a minţit în tot acest timp, iar eu nu am putut să-mi dau seama. Am fost o oarbă. Cum puteam să am încredere în el? Poate să-şi i-a diploma de actorie. Joacă un teatru excelent.
Ochii mi se înceţoşează. Sper să ajung acasă înainte să mi se întâmple ceva. Deodată pierd controlul volanului intrând pe contra-sens şi izbindu-mă de o maşină. Nu poate fi posibil. Nu pot muri acum. Nu înainte de ai face viaţa un coşmar lui Damon. Ochii mi se închid, iar memoria-mi încetineşte. Încă puţin şi se rupe firul. Simt o mână ce mă trage afară. Nu mai am putere să deschd ochii, aşa că mă las pradă morţii.
Trupul nu mi-a fost găsit după accident. Aşa am devenit ceea ce sunt acum. Un vampir în carne şi oase.

[SnowFlake.]

Îmi place <3. [ şi ştiu eu am ajuns târziu pe aici, dar important este că am ajuns, ne? ]
Greşeli nu am văzut de nici un fel sau poate nu le-am dat importanţă.
Într-adevăr puteai să descrii umpic mai mult ^_^, dar dialogul mie mi-a plăcut mult [ modul meu de expunere preferat, se stieeee, pe sistem - aberez ] Naraţiunea e prefecta aici chiar nu am ce spune.
Cât despre poveste, Damon e aşa un tâmpit T_T [ totuşi Damon? O să te omor! ]

Să scrii next-ul fast >:D<. Spor :*.

[Kayla.]

Îmi păstrez un loc pentru mai târziu, când mă mai trezesc din somnul ăsta, acum sunt prea somnoroasă şi abia văd ce tastez...
Well, edit :
Păi în sfârşit, am terminat de citit toată povestea şi mi-a plăcut ce am găsit pe aici. Ideea e destul de originală, chiar îmi place cum ai transpus-o. Greşeli de tastare sau ortografie, am văzut câteva, dar destul de minore, deci nu e prea grav. Descrierea este la locul ei, deşi ai mai putea să o îmbunătăţeşti, naraţiunea şi ea e bună, iar dialogul e preferatul meu. So, eu nu îţi spun decât baftă şi să scrii repede next. *Huggie*

[KarinaD]

Vreau să vă spun că de acum voi pune ` în loc de - Dacă vă deranjează, spune`ţi, iar eu voi încerca să scriu normal ^^

Capitolul 4 - Vânătoarea

Simt cum gâtul vrea să`mi i`a foc. Singurul lucru la care mă gândesc şi la care mă pot gândi este sângele. Îl vreau, am nevoie de el! Proviziile nu m-au putut sătura. Mă dau jos din pat şi pornesc spre bucătărie, unde sper că`l voi găsi pe Cristian. Vreau să mergem la vânătoare. Nu`mi pasă dacă trebuie să fiu``educată`` şi să`mi sorb licoarea din pahare. De aceea suntem făcuţi. Să urmărim, să prindem, să sfâşiem şi să ne săturăm pe urma cadavrelor nepăsându`ne de consecinţe. Asta sunt. O bestie cu chip uman ce nu poate fi oprită. Ajung în cele din urmă în bucătărie unde îl zăresc pe dragul meu Cristian. Îmi amintesc şi acum acea zi în care l`am cunoscut.

~~ Flashback~~

7 Mai 1972

Alerg pe străzile întunecate ale oraşului căutând pe cineva cu care să`mi satisfac poftele. Zăresc o fată de liceu ce`şi aştepta moartea lângă un copac. Mă îndrept spre ea, dar nu înainte de a auzi acel strigăt de ajutor răguşit, parcă strigat de un băiat, dintre blocuri. Simt nevoia să`l ajut. Dacă decid să mă hrănesc cu acea fată, atunci tipul ăla va muri, iar dacă aleg să`l salvez atunci se duce naibii cina mea. Am avut nevoie de multă voinţă atunci când m`am decis să plec de lângă fată pentru al ajuta pe băiat. Când ajung la locul de unde se auzeau ţipetele de ajutor, văd o baltă de sânge proaspătă ce se prelinge pe astfalt şi nişte tipi ce lovesc cu brutaliate o persoană căzută, aproape moartă. Unul din ei se opreşte şi`mi spune:
- Păpuşă, n`ar trebui să fii aici.
- Priveşte`mă.
Mă reped la el, cu ai mei colţi răpungându`i gâtul. Îi aud strigătul disperării, iar în final strigătul morţii ca un ecou printre clădiri. Ceilalţi au fugit, măcar m`am hrănit pentru seara asta. Mă îndrept spre cadavrul ce stătea în stânga mea. Chiar dacă sângele mă tentează să`l las şi să`mi continui cina, decid să`l ajut în felul meu.
- Şi acum, ce mă fac cu tine?
Ei bine, ce va fi va fi. Mă aplec spre el, îl iau în mâini şi`mi înfing colţii în pielea gâtului său. Nu poate simţi ceva, e mort. Acum trebuie să mai aştept puţin timp până ce voi avea un nou amic. Am petrecut prea mult timp singură. Câteodată simt nevoia de a vorbi cu cineva şi pentru a`mi face treburile murdare.

~~ End of the flashback ~~

Îmi zâmbeşte, apoi scoate un simplu `` Neaţa `` printre buze încă învârtind încă în acea afurisită cească cu cafea. Îmi întinde o altă cească invitându`mă să beau împreună cu el. Mă aşez pe masă, spunându`i exact ce vreau. Acesta scapă ceaşca jos, formând mii de cioburi. El strânge.
- Ce?
- Fără alte comentarii. Vii sau nu?
- Vin. Cine ÅŸtie ce victime colaterale vei alege.
Ajung la uşă de unde i`au o pereche de adidaşi şi ies. Durerea a început să se agraveze. M`aş mulţumi şi cu o veveriţă acum. Odată ce ajunge Cristian, sper că a şi strâns cioburile de pe jos, alergăm spre pădure unde sper că va fi vre`un cuplu sau, ei bine, până ce moartea îi vor despărţi. Tot aceleaşi poveşti cu Făt`Frumos, Rapunzel, Frumoasa şi Bestia şi multe altele în care se termină cu bine. `` Şi au trăiat fericiţi până la adânci bătrăneţi ``, dar de ce toate sfârşiturile trebuie să se termine cu bine? Acel Fă`Frumos nu poate înşela, părăsi, omorî şi frânge inimi? Mă trezesc la realitate atunci când Cristian mă ghionteşte semn că ne`am găsit prada. Mă reped la acea fată de vreo şaisprezece ani fără nici o ezitare. Îmi înfing colţii in gâtul ei înainte să`şi dea seama, iar înainte de a şti ce se întâmplă cu ea, moare. Îi sorb lichidul roşiatic ce pătrunde prin fielea sfăşiată pâna la ultimul strop. Adolescenta cade la pământ. Respir fericită după cele întâmplate, după care mă întorc spre Cristian care mă priveşte ca Mikey Mouse pe Mini goală. Zâmbesc încolţul gurii, satisfăcută. Să`şi caute altă pradă, aceea a fost doar pentru mine. Ştie că nu împart nimic cu el.
Cristian se poate descurca acum. E copil mare, de aceea îl las să vâneze singur. Nu mai am răbdare. Vreau să plec acasă, odată ce ``treaba`` mea s`a încheiat. Pornesc cu viteză spre casă, unde sper că voi găsi puţină linişte. Mă întreb ce face, ce gândeşte nenorocitul de Damon acum. Nu înţeleg de ce mă preocupă ideea asta. E doar un idiot fără scrupule. Odată ce ajung acasă mă întind pe canapea cu speranţa de a mă odihni puţin înainte de a veni Cristian. E aşa linişte, mi`era dor de asta, dar se pare că asta nu va dura mult. Cristian se ceartă afară cu cineva. Aştept să intre în casă petru al pocni.
- Ce naiba ... , spun înainte de a fi întreruptă de către acesta.
- Cristine, te aşteaptă un prieten afară.
- Un prieten? Cine e?
- Nu ştiu. Spune că e o rudă îndepărtată.
Rudă îndepărtată zici. Deschid uşa şi rămân stană de piatră.
- Damon?

[SnowFlake.]

Prima ;;).
Dau edit după ce termin xD.
[ >.< mesajpreascurt :> ]

Şi în sfârşit edit :>.

Vreau să vă spun că de acum voi pune ` în loc de - Dacă vă deranjează, spune`ţi

.
Da, este inestetic, deci mă deranjează. Reprofilează-te şi scrie normal cu liniuţă.

" parcă strigăt de un băiat " - fără un
" a-l ajuta "
" Acesta scapă ceaşca jos, formând mii de cioburi. El strânge. " - ar fi sunat mai bine: formând mii de cioburi pe care tot el le strânge.
" că va fi vre`un cuplu sau, ei bine, până ce moartea îi vor despărţi." - se scrie " vreun ", nu " vor " ci " va " şi ce-i cu bold nu are sens.
" Fă`Frumos " - Făt-Frumos
" ghionteste " - inghionteste
" incoltul " - în colţul
" - Ce naiba ... " - fără puncte, mai degrabă: Ce naiba?!
" - Rudă îndepărtată zici ? [S P A C E ] Deschid uşa şi rămân stână de piatră. "
Şi cam atât la capitolul : ' greşeli '.

Naraţiunea este din plin şi asta mă bucură, mie-mi place. Dialogul nu a fost sec, iar descrierea, ei asta nu prea a fost. Ar mai fi mers pe ici pe colo puţină.
Şi mie mi se pare că faci propoziţiile prea scurte. :| În anumite locuri erau chiar banale.
Iar povestea devine din ce în ce mai ciudată, iar eu nu prea mai înţeleg nimic. Nu mi-o lua în nume de rău, dar ar trebui să mai faci ceva incitant, misterios ... Ştii tu ce vreau să spun.
Nu prea mai am ce să spun, înafară de: aştept next-ul şi inspiraţie multă >:D<.

[Addeh]

Deci puteam sa jur ca am lasat un comm la capitolul anterior. De ce naiba nu s-a postat, nu stiu! :-?
But, I'm glad! Ma bucur ca ai postat capitolul 3, draga mea. Chiar ma intrebam cand o sa ajunga pe`aici. ^^
Am vazut o mica greseala de exprimare :
" [...] printre buze încă învârtind încă în acea afurisită cească cu cafea. Îmi întinde o altă cească invitându`mă să... [...] "- Aici. Nu mi-a placut repetitia lui "ínca" si in plus cred ca lipseste un cuvant pe acolo. In al doilea rand, in propozitia urmatoare, ai repetat din nou cuvantul scris anterior, adica "ceasca". Pe mine doar asta m-a deranjat, in rest au mai fost cateva greseli de tastare, dar nu le mai enumar, sunt spuse mai sus. :]
Si revenind la firul actiunii, ma nelamureste tipul ala, Damon. E ceva in neregula cu el? My sweetie, astept sa ma lamuresti in capitolul urmator.
Te astept :*

[KarinaD]

Puteţi închide acest fic, vă rog ? ^.^" A fost o greşeală să`l încep -.-"

[Flash]

Fic închis la cererea autoarei.