31-08-2008, 08:27 PM
hello m-am gandit sa fac si eu un fic:P e primul meu fic so don't be harsh, okay?;) It's called "Pure Love" restu' aflati voi cand cititi, ok?:P maine pun continuarea, s.a.m.d cel mult la doua zile aveti un capitol nou!:P
Capitolul I - Angel
"Why are we even born? For what purpose? If we have to live, then why is life like that? I hate life. Till now, I... I don't feel like I've lived a life as it should be. I wish I was never born."
Un baiat cu parul albastru statea intr-un leagan urcat cu picioarele ca intr-un fotoliu. Era in parcul cel mic de dupa blocuri. Spre intrarea in parc se indreptau cinci baieti, din care unul din gasca, de vreo 18-19 ani, zareste un baiat de 17 ani stand ingandurat in leagan.
-Asteptati putin, baieti. Vin imediat, spune tanarul. Avea parul blond-saten, era imbracat cu un hanorac bej si o pereche de blugi ce se asortau foarte bine. Baiatul din fata lui avea parul albastru, ochii verzi si stralucitori si purta niste blugi albastri si un hanorac kaki.
-Hello, ce faci? il intreaba tanarul pe baiat cu un zambet prietenos pe buze. E o zi cam frumoasa ca sa dau vina pe vreme pentru atitudinea ta, deci care-i problema?
-Why do you care? ii raspunde baiatul nervos. A- scuze, gandeam cu voce tare, dar totusi de ce ti-ar pasa, spune baiatul incercand sa schiteze un zambet, in fond nici macar nu ma cunosti.
In ochii tanarului, baiatul cu parul albastru parea atat de inocent, firav si dragalas... Era ca o bomboana! Dar era convins ca ar fi si mai dragut cu un zambet pe buze.
-Nu e nimic, doar ca e ciudat sa vezi pe cineva de varsta ta atat de - dar fu intrerupt de o voce:
-Hei, Lover, iti faci alti prieteni? Si cu noi cum ramane? il striga pe baiatul cu parul albastru doi baieti de pe partea cealalta de strada.
-Of, mai lasati-ma in pace! Chiar nu aveti altceva mai bun de facut? M-am saturat de voi, asa ca plecati o data, vreti? ii raspunde baiatul pe un ton nervos. Cei doi plecara mai departe, afisand un zambet plin de rautate.
-Prieteni de-ai tai? il intreaba tanarul.
-Nici pe departe! Aia doi ma scot din sarite tot timpul, spune baiatul aruncand o injuratura printre dinti.
-Deci, te cheama Lover?
-Nu... e, un fel de porecla. Numele meu e Ayumu.
-Ma bucur sa te cunosc, spune tanarul cu parul blond. Eu sunt Kisuke, dar cei mai buni prieteni imi spun Angel, spune el zambind.
-Vad ca toti avem un astfel de nume, nu?
-Mda, pai, eu trebuie sa plec. Ne mai vedem, okay, albastruiule? A- am vrut sa spun "Lover", zice Kisuke facandu-i cu ochiul.
Capitolul II - Lover
-Hei, baieti, sa mergem la mine! striga Kisuke si gasca se aduna, intrand in scara unui bloc.
Deja se inserase. Cei patru baieti plecasera de ceva vreme de la Kisuke, deci tanarul era probabil singur. Peste cateva minute, cineva suna la usa. Kisuke crede ca e unul dintre prietenii lui care probabil uitase ceva la el. In loc - la usa apare baiatul cu parul albastru din parc - era Ayumu.
-Buna... Scuze ca te deranjez, ahm... pot sa-ti spun Kisuke?
-Sigur. Te rog, intra. Nu e nici o problema, prietenii mei au plecat deja.
-Da, pai, te-am vazut urcand cu ei aici si mi-am dat seama ca aici locuiesti. De fapt, sa fiu sincer, nici nu stiu de ce am venit... Probabil ar trebui sa plec-
-Nu, e in regula! Chiar te rog sa mai ramai. Mi-ar prinde bine putina companie, asta daca nu te superi, spune Kisuke zambind. Vrei o cafea... Lover? Te superi daca iti spun asa?
Ayumu era cam timid si tot timpul evita sa fie direct, dar tot ce reusea era sa se ascunda dupa deget. Kisuke il privea ciudat... In ochii tanarului, baiatul era foarte important pentru el, desi abia il intalnise.
-Sigur... "Lover"... Stii, asta e o porecla veche, tipii aia mai mult isi bateau joc de mine.
-Dar imi place sa-ti spun asa!
-Bine, cum vrei tu, spuse Ayumu, imbujorandu-se putin. Si nu, nu vreau cafea, nu-mi place. Dar nu trebuie sa ma servesti cu nimic, oricum sunt un oaspete neinvitat...
-Ah, nu e nici o problema! Spune-mi, de ce erai suparat azi in parc? il intreaba blondul, abia asteptand sa auda cate ceva despre "micul Lover".
-Huh... de fapt, nimic, ma gandeam la viata, dar...
-Hm?! De cand e viata "mai nimic:?! zice kisuke incepand sa rada cu pofta. E noebisnuit ce spui. E cam greu de imaginat un baiat de saptesprezece ani gandindu-se si vorbind asa despre viata... dar blondul deja simtea cum inima ii sopteste ceva, si sentimentul acela atat de placut isi face loc in sufletul lui...
-M-am saturat de viata asta! O viata in care depinzi de altul si desigur ca atunci trebuie sa respecti regulile acelei persoane. Urasc asta! Nu-mi place sa mi se spuna ce sa fac, si nu ma descurc sa respect regulile, cu atat mai putin cu cat le urasc, incepe sa povesteasca baiatul, aproape tipand.
-Stii, folosesti cam des cuvantul "urasc"... Asta nu e bine. Vino aici! il striga Kisuke, luandu-l in brate.
In ochii baiatului apar lacrimi dulci ce se prelingeau pe obrajii sai catifelati. Kisuke nu se mai putu abtine si ii prinse buzele catifelate intr-un sarut dulce, plin de pasiune si iubire, un sarut care tinuse cateva minute, caci blondul nu mai vroia sa-i dea drumul. Intr-un final, buzele lor se desprind si din ochii verzi de smarald ai lui Ayumu se preling doua lacrimi pe obrajii imbujorati, arzand...
-Kisuke,de ce... de ce ai facut asta? intreaba baiatul cu ochii in pamant.
-Pentru ca asta simt! Inca din prima clipa cand te-am vazut, acolo,in parc... Mi-ai placut! Ai trezit in sufletul meu cel mai frumos sentiment cu putinta, spune Kisuke, in timp ce ochii sai se umezeau tot mai mult. Te rog, Lover, pot s-o mai fac o data? Pot sa te sarut din nou?
-... Fa cum vrei..., spune Ayumu, privind in jos, cu capul intr-o parte, cand Kisuke ii prinde din nou buzele intr-un sarut suav, chiar mai placut ca prima data. Si chiar daca atunci Ayumu nu facuse nimic, de data aceasta il prinde pe tanar cu mainile de dupa gat, si il saruta si el.
Kisuke privi uimit, dar era atat de fericit! Cei doi cazura pe canapea, in timp ce mainile lor se plimbau pe sub camasa celuilalt, in atingeri atat de fine si pline de trandrete! Kisuke ii desfacu bluza lui Lover si incepu sa-i sarute trupul fierbinte. Lover era atat de fericit, incat nu indraznea sa spuna nimic. Nici un sunet.
-Te rog, de-acum inainte spune-mi Angel, sopti Kisuke printre sarutari.
Capitolul I - Angel
"Why are we even born? For what purpose? If we have to live, then why is life like that? I hate life. Till now, I... I don't feel like I've lived a life as it should be. I wish I was never born."
Un baiat cu parul albastru statea intr-un leagan urcat cu picioarele ca intr-un fotoliu. Era in parcul cel mic de dupa blocuri. Spre intrarea in parc se indreptau cinci baieti, din care unul din gasca, de vreo 18-19 ani, zareste un baiat de 17 ani stand ingandurat in leagan.
-Asteptati putin, baieti. Vin imediat, spune tanarul. Avea parul blond-saten, era imbracat cu un hanorac bej si o pereche de blugi ce se asortau foarte bine. Baiatul din fata lui avea parul albastru, ochii verzi si stralucitori si purta niste blugi albastri si un hanorac kaki.
-Hello, ce faci? il intreaba tanarul pe baiat cu un zambet prietenos pe buze. E o zi cam frumoasa ca sa dau vina pe vreme pentru atitudinea ta, deci care-i problema?
-Why do you care? ii raspunde baiatul nervos. A- scuze, gandeam cu voce tare, dar totusi de ce ti-ar pasa, spune baiatul incercand sa schiteze un zambet, in fond nici macar nu ma cunosti.
In ochii tanarului, baiatul cu parul albastru parea atat de inocent, firav si dragalas... Era ca o bomboana! Dar era convins ca ar fi si mai dragut cu un zambet pe buze.
-Nu e nimic, doar ca e ciudat sa vezi pe cineva de varsta ta atat de - dar fu intrerupt de o voce:
-Hei, Lover, iti faci alti prieteni? Si cu noi cum ramane? il striga pe baiatul cu parul albastru doi baieti de pe partea cealalta de strada.
-Of, mai lasati-ma in pace! Chiar nu aveti altceva mai bun de facut? M-am saturat de voi, asa ca plecati o data, vreti? ii raspunde baiatul pe un ton nervos. Cei doi plecara mai departe, afisand un zambet plin de rautate.
-Prieteni de-ai tai? il intreaba tanarul.
-Nici pe departe! Aia doi ma scot din sarite tot timpul, spune baiatul aruncand o injuratura printre dinti.
-Deci, te cheama Lover?
-Nu... e, un fel de porecla. Numele meu e Ayumu.
-Ma bucur sa te cunosc, spune tanarul cu parul blond. Eu sunt Kisuke, dar cei mai buni prieteni imi spun Angel, spune el zambind.
-Vad ca toti avem un astfel de nume, nu?
-Mda, pai, eu trebuie sa plec. Ne mai vedem, okay, albastruiule? A- am vrut sa spun "Lover", zice Kisuke facandu-i cu ochiul.
Capitolul II - Lover
-Hei, baieti, sa mergem la mine! striga Kisuke si gasca se aduna, intrand in scara unui bloc.
Deja se inserase. Cei patru baieti plecasera de ceva vreme de la Kisuke, deci tanarul era probabil singur. Peste cateva minute, cineva suna la usa. Kisuke crede ca e unul dintre prietenii lui care probabil uitase ceva la el. In loc - la usa apare baiatul cu parul albastru din parc - era Ayumu.
-Buna... Scuze ca te deranjez, ahm... pot sa-ti spun Kisuke?
-Sigur. Te rog, intra. Nu e nici o problema, prietenii mei au plecat deja.
-Da, pai, te-am vazut urcand cu ei aici si mi-am dat seama ca aici locuiesti. De fapt, sa fiu sincer, nici nu stiu de ce am venit... Probabil ar trebui sa plec-
-Nu, e in regula! Chiar te rog sa mai ramai. Mi-ar prinde bine putina companie, asta daca nu te superi, spune Kisuke zambind. Vrei o cafea... Lover? Te superi daca iti spun asa?
Ayumu era cam timid si tot timpul evita sa fie direct, dar tot ce reusea era sa se ascunda dupa deget. Kisuke il privea ciudat... In ochii tanarului, baiatul era foarte important pentru el, desi abia il intalnise.
-Sigur... "Lover"... Stii, asta e o porecla veche, tipii aia mai mult isi bateau joc de mine.
-Dar imi place sa-ti spun asa!
-Bine, cum vrei tu, spuse Ayumu, imbujorandu-se putin. Si nu, nu vreau cafea, nu-mi place. Dar nu trebuie sa ma servesti cu nimic, oricum sunt un oaspete neinvitat...
-Ah, nu e nici o problema! Spune-mi, de ce erai suparat azi in parc? il intreaba blondul, abia asteptand sa auda cate ceva despre "micul Lover".
-Huh... de fapt, nimic, ma gandeam la viata, dar...
-Hm?! De cand e viata "mai nimic:?! zice kisuke incepand sa rada cu pofta. E noebisnuit ce spui. E cam greu de imaginat un baiat de saptesprezece ani gandindu-se si vorbind asa despre viata... dar blondul deja simtea cum inima ii sopteste ceva, si sentimentul acela atat de placut isi face loc in sufletul lui...
-M-am saturat de viata asta! O viata in care depinzi de altul si desigur ca atunci trebuie sa respecti regulile acelei persoane. Urasc asta! Nu-mi place sa mi se spuna ce sa fac, si nu ma descurc sa respect regulile, cu atat mai putin cu cat le urasc, incepe sa povesteasca baiatul, aproape tipand.
-Stii, folosesti cam des cuvantul "urasc"... Asta nu e bine. Vino aici! il striga Kisuke, luandu-l in brate.
In ochii baiatului apar lacrimi dulci ce se prelingeau pe obrajii sai catifelati. Kisuke nu se mai putu abtine si ii prinse buzele catifelate intr-un sarut dulce, plin de pasiune si iubire, un sarut care tinuse cateva minute, caci blondul nu mai vroia sa-i dea drumul. Intr-un final, buzele lor se desprind si din ochii verzi de smarald ai lui Ayumu se preling doua lacrimi pe obrajii imbujorati, arzand...
-Kisuke,de ce... de ce ai facut asta? intreaba baiatul cu ochii in pamant.
-Pentru ca asta simt! Inca din prima clipa cand te-am vazut, acolo,in parc... Mi-ai placut! Ai trezit in sufletul meu cel mai frumos sentiment cu putinta, spune Kisuke, in timp ce ochii sai se umezeau tot mai mult. Te rog, Lover, pot s-o mai fac o data? Pot sa te sarut din nou?
-... Fa cum vrei..., spune Ayumu, privind in jos, cu capul intr-o parte, cand Kisuke ii prinde din nou buzele intr-un sarut suav, chiar mai placut ca prima data. Si chiar daca atunci Ayumu nu facuse nimic, de data aceasta il prinde pe tanar cu mainile de dupa gat, si il saruta si el.
Kisuke privi uimit, dar era atat de fericit! Cei doi cazura pe canapea, in timp ce mainile lor se plimbau pe sub camasa celuilalt, in atingeri atat de fine si pline de trandrete! Kisuke ii desfacu bluza lui Lover si incepu sa-i sarute trupul fierbinte. Lover era atat de fericit, incat nu indraznea sa spuna nimic. Nici un sunet.
-Te rog, de-acum inainte spune-mi Angel, sopti Kisuke printre sarutari.
There's only one way to get rid of temptation, and
that's to yield to it. (Lord Henry Wotton) - Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde
Blog - October Nights
that's to yield to it. (Lord Henry Wotton) - Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde
Blog - October Nights