Psihologia dragostei

[SoUl EaTeR]

Hei:D M-am intors cu nextu. Mersi de comuri si sper sa nu va dezamagesc cu capitolul asta. Da stiu ca toti ati spus ca Mihaela nu e nume japonez si etc. , dar in urmatorul capitol o sa aflati de ce am ales numele asta.:P

Ea e... O iluzie

Peste cateva ore am ajuns la mare. Nu stiam locatia exacta pentru ca niciodata nu m-a interesat, dar cert e ca eram la mare, locul unde m-am dus de obicei cand trebuia sa-mi golesc mintea si unde am crecut. Am oprit masina undeva in apropierea plajei si am coborat, indreptandu-ma spre dunele de nisip ce asteptau cu nereabdare rasaritul soarelui, desi era abia inceputul noptii.In seara asta cerul era plin de stele si intr-un fel melancholic. M-am asezat pe nisipul incalzit de razele soarelui pe timpul zilei. Apoi am stat putin si m-am gandit la Mihaela... ei ii placea marea, dar nu cred ca faptul ca am venit aici fost o greseala. Ca nu traiesc in trecut trebuie sa-l infrunt si asta era locul potrivit. Mi-am scos telefonul din buzunar si am tastat repede un numar vechi, care n-a mai fost folosit demult. De la celalalt capat se aude o voce de femeie aspra careia timpul si-a pus amprenta.
-Nana... m-am intors..., Am spus incet, in minte venindu-mi amintirile din copilarie.
- Vai, domnule Uchiha, cat ma bucur sa aud asta. Le spun servitoarelor sa va pregateasca imediat camera. A spus femia emotionata de temporara mea intorcere.
Cand eram mic am fost crescut de o doica, fiindca mama mea murise la nastere. Din cauza tristetii tatal meu nu m-a putut creste si si-a inecat amarul in afaceri murind cand eu aveam paisprezece ani. Fratele meu mai mare a preluat afacerile tatei. Desi abea terminase liceul, se descurca minunat terminand proiectele tatei si incepand altele. Cand am terminat scoala generala, am plecat de aici ca sa-mi fac liceul in New York. M- am ridicat incet de pe patul cald de nisip si am inceput sa merg catre masina. In timp ce mergeam, m-am uitat in jur sa vad daca mai e cineva. Cand ochii mi-au ajuns pe faleza, langa un magazine era.. ea. Femeie degizata in demon care mi-a trezit trecutul. Ce cauta aici? M-am frecat repede la ochi, dupa care m-am mai uitat odata, dar locul in care fusese rozalia era gol. ”Mi-am imaginat?” Am lasat-obalta si mi-am continuat drumul catre masina. Eu venisem aici sa scap de ea si cand colo, surpriza era si ea aici. M-am mai frecat odata la ochi, dupa care am pornit inapoi spre masina. “Cred ca sunt oboist” am gandit, in timp ce paseam pe nisipul argintiu. Linistea noptii era atat de placuta, cand nu e implicat zgomotul orasului sau vocea tipatoare lui Naruto. O zi s-a dus, mai am doar patru zile in care sunt singur cu gandurile mele si trecutul meu. Drumul catre casa care mi-a gazduit copilaria a fost scurt. La usa ma astepta Nana ca si atunci cand eram mic si veaneam de la joaca. De gand am plecat la liceu, chipul ei blajin nu s-a schimbat prea mult, doar au aparut cateva riduri. Ochii ei albastri ma priveau cu dragoste, asa cum ar fi trebuit sa se uite mama... daca ar fi fost in viata. M-am apropiat de ea si am imbratisat-o.
-Domnule Sasuke, ma bucur ca v- ati intors la adevarata dumneavoastra casa. A spus ea fericita.
-Scuze Nana, dar am sa stau doar cateva zile. Am nevioe de liniste si asta e un lucru care nu mi-l pot permite acasa. Am zis intristand-o.
-Camera dumneavoastra va asteapta.
M-am descaltat si am intrat inauntru, o multime de amintiri placute venindu-mi in minte odata cu traversarea casei. Eu si Naruto copilarisem impreuna si tot impreuna am plecat la New York pentru a face liceul.
Cand am patruns in fosta mea camera, parfumul orhideelor mi-a inundat narile profocandu-mi o stare de relexare. Orhideele au fost florile preferate ale mamei, sau cel putin asa mi s-a spus. In fiecare camera era cateo vaza cu aceste flori mirifice. M- am dus la dulap, si am scos un tricou negru si niste de pantaloni scurti de aceeasi culoare, dupa care m-am schimbat si am iesit pe balcon. Simfonia noptii era compusa din cantecele greierilor si notele triste ale valurilor ce se sparg pe diguri.. Luna stralucea puternic pe cer, producand destula lumina cat sa pot vedea cateceva de jur imprejur. Pe trotuar nu era nimeni. Ochii incepeau sa se inchida din cauza oboselii. M-am uitat in camera, patul chemandu-na spre el si facandu-ma sa uit de toate. Deoarece am crezut-o o iluzie, nu aveam nici cea mai mica idee ca un suflet pur se gandeste la mine...
Restul noptii a trecut repede, lasand in urma doar amintirea celor petrecute ziua trecuta. Razele aurii ale soarelui s-au strecurat printer perdelele albastre, ajungand in camera. M-am ridicat lenes din pat si am mers catre baie. Nimic nu s-a schimbat de cand am plecat, lucrul asta profocandu-mi o stare de nostalgie ca si ieri. Ani petrecuti aici au fost fericiti, dar intr-un fel umbriti de lipsa parintilor. Cel mai mult le-am simtit lipsa cand eram la gradinita. In timp ce mamele sau tati venue dupa ceilalti copii, eu eram singurul dupa care venea o doica.Nana s-a comportat frumos cu mine, dar ar fi fost frumos sa vina parintii mei dupa mine. Am lasat la o parte trecutul si am intrat sub jetul de apa calda. Picaturile se zdrobeau de corpul meu, scurgandu-se apoi pan ape gresia rece. Dupa ce am iesit din inchisoarea de apa, m-am dus la chiuveta si m-am spalat pe ochi si dinti. Mi-am ridicat privirea spre oglinda aburit si am sters-o, in ea reflectandu-se un chipobosit cu mici linii violete pe sub ochi. Am iesit din baie si m-am imbracat cu un tricou albastru si cu niste pantaloni trei sferturi, dupa care am coborat scarile si am mers in bucatarie. Pe masa ma asteptau doua felii de paine prajita cu unt si o cana de cafea. Pe frgider era un billet de la Nana in care scria ca a plecat la rude deoarece sora sa s-a imbolnavit sin u poate avea nimeni grija de ea, asa ca a trebuit sa plece. Am mancat feliile de paine, dupa care am luat ceasca de cafea si m-am indreptat spre bucatarie. Deodata s-a auzit soneri. Am lasat cafeaua pe o masa si am mers sa deschid. Cand am vazut cine era in pragul usii tot ce am putut sa spun a fost:
-Tu.... ce cauti tu aici?

[Summer]

dragut-imi place
sin u-si nu
soneri-soneria
astea au fost greselile pe care le-am observat eu
capitolul imi place si abia astept sa vad cine era la usa.
astept capitolul urmator

[uchiha_blood_angel]

Un nou capitol!
So .. greseli au fost cateva, dar nu le-am luat in seama pentru ca a fost un capitol superb.
Actiunea nu a fost deloc grabita.
Dialogul si naratiunea au fost folosite foarte bine.
Descrierea a fost superba. Ador partea cu:

Simfonia noptii era compusa din cantecele greierilor si notele triste ale valurilor ce se sparg pe diguri.

Astept cu nerabdare sa vad cine e acea persoana din prag! :x

[Eve.]

Hy!

ai avut ceva greseli de tastare,dar nu le mai enumar acum
eu cred ca acel ''tu'' este Naruto.sau tot ce este posibil sa fie rozalia...
in rest le ai bine cu descrierea,naratiunea si dialogul.
si eu sunt curioasa sa vad cine este,dar banuiesc cam cine ar fi.

Nextu!:)

Zbye Zbye.:bye:

[SoUl EaTeR]

Hey, stiu ca nu am mai postat de mult, asa ca m-am intors. Iertati-ma ca acest capitol e asa mic, dar trebuia sa trec de punctul mort al povestii. Astept CRITICI. Ah.. si scuze, dar n-am nicio idee de titlu.

-Tu...ce cauti aici?
-Stiam eu ca o sa te gasesc aici. Nu eram sigur, dar totusi am incercat. A spus vocea iritanta a unui vechi prieten cu ochii albastri.
Naruto si eu am mersi in sufragerie si ne-am asezat pe canapea. Ma uitam atent la el si tot nu-mi venea sa cred ca tacanitul a venit pana aici dupa mine. Desi suntem ca fratii nu credeam ca va veni. El este de obicei neatent si cand fac ceva nu se baga. In incapere s-a asternut o liniste mortuara.Doar valurile de pe plaja mai adaugau un fel de muzica de fundal. Am luat telecomanda de pe masa de cafea si am aprins televizorul, schimband canalele in cautarea unei emisiun interesante, dar fara success. Blondul, vazand ca incep sa ma enervez, a spart tacerea:
-De aia ai venit aici, nu? Pentru ca ti-ai amintit de ea?
Intrebarea brunetului m-a lasat masca. Era oare atat de evident acest lucru insignificant? M-am uitatatent la blond sa vad daca s-a schimbat cu ceva, darn u vad nimic. De cand devenise Naruto atat de atent la detalii? Un sentiment de tristete mi-a invadat corpul. Atunci.... cand ea a murit, Naruto a stat tot timpul cu mine, ca din cauza depresiei sa nu ma sinucid. L-a ranit foarte mult perioada cat am fost distrus...
-Naruto, ce te face sa crezi asta? Il intreb incercand sa raman calm, fara sa ma dau de gol. Acesta imi ridica mana la care m-am ars ieri.
- Hinata mi-a povestit despre asta. Nu poti nega Sasuke. Asa ai facut si cand a murit ea. Ai vent aici, deci puteam sa jur ca o sa te gasesc in locul tau de refugiu.
Am ramas socat dupa spusele blondului. Nu credeam ca Hinata ii va spune lui Naruto. N-o pot invinui ca i-a spus ce am patit, dar totusi ar fi preferat sa tina petru ea incidentul din acea dimineata dureroasa.
-Sasuke, am si eu o intrebare. Voiam sa ti-o pun mai demult , dar mi-era frica ca te superi. Mihaela... nu era de origine japoneza. Se vedea dupa trasaturile fizice, dar si dupa accent si nume.
-Buna observatie. Ai dreptate. Nu era de origine nipona, ci romaneasca.
-Romaneasca? Intreaba blondul putin dezorientat.
-Mda.... Mi-a spus ca au venit in Japonia cu doi ani inainte de a incepe liceul. Naruto, nu vreau sa te jignesc, dar doresc sa raman singur. Stai calm ca nu ma sinucid.
-N-am sa plec de aici. Cand o sa ai nevoie de mine sa ma suni.
-Hinata?
-Am lasat-o in fostul meu apartament. A spus Naruto dupa care a iesit pe usa.
Ramas singur, m-am asezat comod pe canapea, dupa care am inchis ochii. Faptul ca sunt psiholog incepe sa mi se para o tampenie. Pretind ca-i ajut pe altii, darn u ma pot ajuta singur. Mereu il faceam pe Naruto ratat si spuneam ca visele lui sunt doar prostii, dar cel putin...el spre deosebire de mine avea un scop, iar eu... eu traiam fara niciun rost in viata. Atunci cand a aparut ea in viata mea, mi s-a parut ca vad lumea cu alti ochi. Simteam o nevoie nebuna de a o proteja de oricine si orice putea sa-i faca rau. Ei ii placeau lucrurile dragute, rozul si ciresii infloriti...
~~Flashback~~
-Sasuke, stii de ce imi place primavara asa mult? Spune o tanara cu parul lung si roz, ochii ei ca smoala privind chipul brunetului care o tinea in brate.
-Nu, nu stiu. Imi poate spune mica mea iubire de ce? Ii raspunde acesta dandu-i un sarut scurt.
-Pentru ca-mi plac ciresii infloriti. Ador sa stau sub un cires inflorit in timp ce acesta isi scutura petalele. Vi la primavara cu mine sa vad ciresii infloriti?
~~End flashback~~
Am inchis ochii, lasandu-ma cuprins de somn, astfel incercand sa uit...

[uchiha_blood_angel]

Heya!
Un nou capitol ... in sfarsit!
Ai zis ca vrei critica, nu :devil: ?
Sa vedem ce pot face :-? :))
Pentru inceput, nu am inteles de ce capitolul asta nu are titlu. Puteai macar sa pui in loc, ceva gen al catelea cap. e. (asta ca tot nu prea am ce critica :)))
Descriere - nu prea ai avut,
Dialogul - mi-a placut. Nu-l credeam pe Naruto chiar atat de matur.
Naratiunea - este ok. Nu am ce comenta la ea.
Actiunea nu mi s-a parut grabita, dar cred ca a fost cam scurt capitolul.
Astept next-ul! :*

[Shadow.]

Hey sys. Am ajuns pe aici. :))
Se pare ca lunea aia in care o va vedea pe Sakura intarzie cam mult. :zuppy05:
Descrierea, naratiunea si dialogul mi-au placut.
Ma intreb cum a ajuns Naruto exact unde era Sasuke.
Vreau nextu repede. Bye

[!i! K o K o !i!]

hey:X scz k nu am mai veni de mii de ani p aici>.<"

vad k ai pus next-urile:X:X:X

ador cum descri:X:X:X ai cateva greseli de tastare>.> dak ai pune putzin mai mult dialog mi-ai face shy mie p plak:o3 in rest totu e PERFECT:X

shy sper k se vor intalni curand:D dabia astept sa vad ce se intampla in continuare:X


Ja Ne:*