Pretul amintirilor

[mady]

Pretul amintirilor


Capitolul I


Cate sensuri poate avea un cuvant? Cand ii spui cuiva "te iubesc" inseamna ca simti o oarecare afectiune pentru ea sau ca tii la aceea persoana intratat incat sa fii in stare sa iti sacrifici propia-ti fericire pentru ca ea sa o poata avea.Si daca e asa ,cum se numeste sentimentul pe care il ai cand simti ca lumea ta e formata doar din cel sau cea la care tii dar nu esti atat de sigur incat sa renunti la tot si toate doar pentru ea.Si in fond tot nu imi pot raspunde la intrebare.Se spune ca o iubire adevarata e aceea care dureaza o viata,dar daca e asa cand o sa stim ca am gasit iubirea adevarata cand noi nu stim nici ce inseamna iubirea in realitate,iar cand o sa ajungem la capatul
existentei noatre si vom privii in urma ce o sa vedem?O viata plina de dragoste sau o viata in care doar ne-am prefacut ca iubim.

-Iubitule,abia asteptam sa ajungi in sfarsit acasa! Am o surpriza pentru tine ,am stat toata ziua sa o pregatesc.Sigur te va incanta! se auzi o vocea cristalina si plina de bucurie ce umplea intreaga incapere.
-Imi pare rau sa te dezamagesc Allison dar azi nu va fi nici o surpriza. Am ceva sa iti spun,ceva ce cred ca te va durea.
-Prostii iubitule,orice mi-ai spune tu nu ma poate intrista si ,mult mai putin acum ,in acesta zi acum cand......
-Allison,vreau sa ne despartim!

Cuvintele lui au fost ca un pumnal ce mi-a strabatut inima.Nu credeam ca se poate asa ceva dar acum stiu sigur.Unele cuvinte dor mult mai rau decat orice lovitura.
Mi-am ridicat privirea pe care vorbele sale m-au obligat sa o cobor.Cu ochii plini de lacrimi l-am privit pierduta, iar cu glasul stins l-am intrebat :

-Spune-mi de ce,vreau doar un motiv ,doar....
-Nu te mai iubesc!

Cate farse pate juca soarta,cate cotituri poate lua viata. Exact atunci cand tot ceea ce ai visat se indeplineste si destinul iti surade soarta ti se impotriveste,iti refuza fericirea mult sperata lasandu-te sa suferi singur fara nimeni care sa te sprijine sau sa iti spuna o vorba de alinare.Si cand ma gandesc ca azi trebuia sa fie una dintre cele mai fericite zile care imi erau data sa le traiesc.Azi trebuia sa fie una dintre acele zile de care trebuia sa imi amintesc atunci cand voi imbatrani;una dintre acele zile pe care le povastesti nepotilor langa foc.
Azi implineam un an de cand eu si cel pe care il iubesc am spus "da" unei relatii urate de toti.Am luptat atat de mult,m-am certat cu familia mea ,cu persoane pe care le iubeam nespus .Si toate pentru ce?Pentru ca in ziua pe care eu o pregatisem cu atata grija si sacrificasem fara sa ezit rabdarea si timpul meu ,sa fiu parasita tocmai de cel pe care il veneram ca pe un Dumnezeu.
Nu am mai spus nimic.Ce rost mai avea sa ma mai chinui sa cer explicatii cand stiam prea bine motivul.Si era atat de dureros .Am plecat de langa el.Nu mai suportam sa il vad ,imi facea rau.M-am inchis in dormitor,lasand lacrimile sa curga necontrolat.
-El nu stie,nu stie cate nopti nu am dormit doar pentru a gasi cadoul perfect pentru acesta zi,nu stie cate ore am incins telefonul pentru a gasi reteta perfecta pentru tortul de ciocolata pe care il adora ,nu stie cate ore am stat in bucatarie incercand si tot incercand sa iasa totul perfect pentru el,nu stie nimic din toate astea,inganam printre lacrimi si suspine.
Nu stiu cate ore trecusera de cand eram inchisa acolo plangand si plangand mereu.Cert e ca reusisem sa imi fac bagajul,iar acum incercam sa gasesc putearea necesara de a pleca de acolo fara a plange de fata cu el.Mi-am luat sufletul in dinti,mi-am sters lacrimile de pe fata ,insa in zadar.Aceste se incapatanau sa apara neincetat.Am deschis usa dormitorului.El statea intins pe canapeaua din living.Fata rosie si haina pe care o purta dadea de inteles ca fusese afara,asta insemnand ca nu intrase inca in bucatarie.Cand m-a vazut iesind s-a ridicat, incercand sa imi spuna ceva,dar s-a razgandit rapid.Am privit fugativ camera pe care chiar eu o decorasem.Peretii albi se potriveau perfect cu canapeaua de aceeasi culoare ,masuta din sticla si draperiile maro.Era pentru ultima data cand priveam acesta camera.Am lasat capul in jos si am parasit incaperea iesind afara din apartament
Din nou lacrimile s-au revarsat peste obrajii mei.Am scos telefonul mobil din geanta neagra ce se afla pe umarul meu.Am aplelat nelijenta fara a mai verifica numarul.Nu am mai asteptat sa aud glasul de la capatul celalat si am raspuns cu vocea inecata in lacrimi:
-Alo!Sonia sunt Allison...am o mare problema !Pot sa...,insa lacrimile nu mai m-au lasat sa vorbesc.
-Allison?! Sunt Riley sora mea nu are numarul ast...dar ce ai patit? Stai putin plangi!
-Scuze Riley o voi suna pe Soni,a spus suspinand fara a ma putea controla
-Nu te pot lasa asa.Unde esti? Vin imediat dupa tine.
-Sunt in fata blocului unde locu...iam
-Cum adica locuiai,sti ceva nu conteaza.Vin dupa tine! Sa nu te misti de acolo!
-Nici n-aveam de gand s-o fac,soptesc printre suspine inchizand telefonul
Nu stiu cate minute trecusera de cand vorbisem cu Riley.Totusi stateam nemiscata in fata blocului asteptandu-l.Nu conta ca ploaia torentiala care incepuse ma udase pana la piele.Ploaia asta era nimic in comparatie cu ceea ce mi se intamplase cu putin timp in urma.Deodata o masina neagra s-a oprit direct in fata mea.Am putut recunoscu chipul bunului meu prieten.Acesta mi-a deschis rapid prtiera reprosandu-mi de ce stau in ploaie fara umbrela.Am plecat capul usor nevrand sa dau explicatii.A inteles mesajul si a tacut demarand in tromba.

[*ILY Yaoi Maniac*]

Salut Mady >:D<
Păi observ că sunt prima care`ţi comentează ficul xD
Un lucru care adică ... cred eu că este puţin deranjant xD Adică cred eu că ar fi arătat mai bine ca la primul capitol[post] la acest fic să scrii titlul , capitolul 1[I] xD Aşa pot spune că titlul m`a atras şi am fost tare surprinsă să observ , că nu ai primit nici un comentariu xD La primu` paragraf era chestiuţa asta `...,iar cand o sa ajungem la capatul ...` iar după continuarea frazei era cu un rând mai jos xD Presepun că din greşeală ai dat un enter :-? În orice caz nu e nimic , se mai întămplă xD Presepun că de la `Câte sensuri ...` până la sfârşit acolo unde sunt steluţele [***] era o amintire , nu ? Păi din căte ştiu eu , la amintiri ai putea scrie cu Italic sau ai putea pune *FlashBack* , iar la sfârşitul amintirii *EndOfFlashBack* sau ceva de genu` , nici eu nu ştiu foarte bine pentru că nu scriu ficuri xD [dar imi place să le citesc xD] Apare pe undeva un `nelijenta` care cred că era `neglijentă` xD Şi puţin mai jos apare un `spune` care cred că trebuia să fie `spun` xD Aşa am observat că la unele propoziţii din dialog uiţi să pui semnul de punctuaţie de la sfârşit xD Fii puţin mai atentă >:D< Păi să ştii că descrii destul de bine :X CHiar imi place cum descrii , da` mereu există loc de mai bine xD Naraţiunea mi s`a părut bunicică xD Iar dialogul nu mi s`a părut sec xD Destul de bun acest capitol xD

_________________________________________________________________________________

În caz că criticile mele , te`au supărat , îmi cer scuze , iar dacă vrei să asculţi bine , dacă nu iar e bine xD E decizia ta >:D<

Spor la scris şi imaginţie pentru fic în continuare xD

P.S:Citeşte capitolul de 2-3 ori înainte să`l postezi şi uită`te după greşeli xD

[mady]

Ok poi am revenit cu al doilea capitol.Aaa da ininte sa uit ILY ms mult pentru sfaturi (eu asa vad criticile) si nu-ti face griji pentru ca nu am de ce sa ma supar chiar iti multumesc.Ei si ca sa nu o mai lungim,iata si al doilea capitol.Va spun de pe acum ca nu-i cine stie ce dar pe parcurs o sa incerc sa ma perfectionesz. So enjoy!



Capitolul II


Wade's P.O.V

Nu stiu de cat timp stau in fata usii gandindu-ma ce sa fac,cum sa fac sa nu o ranesc.Am incercat de multe ori sa ii spun,dar doar vazandu-i chipul bland si ochii de un negru aproape nefiresc ,ce ma priveau blanzi si dragastosi,cuvintele pe care eram gata sa la spun,pur si simplu nu doreau sa fie rostite.Mi-am scos pentru o clipa telefonul din buzunarul blugilor pentru a privi ora.
-14 :30,am soptit aproape insesisabil.Cred ca e timpul sa intru.
M-am intors cu fata la usa.Stiam ca de partea cealalta era Allison cara ma astepta in living cu un zambet cald pe chip,ca de obicei.Am inlaturat rapid imaginea ei,am tras puternic are in piept si am intrat.
Deindata ce am pasit in apartament,nu am putut nici macar respira,caci Allison iesi de nicaieri sarindu-mi in brate si sarutandu-ma scurt pe buze.
-Iubitule,abia asteptam sa ajungi in sfarsit acasa! Am o surpriza pentru tine ,am stat toata ziua sa o pregatesc.Sigur te va incanta! se auzi vocea ei cristalina si plina de bucurie ce umplea intreaga incapere.
Am privit-o trist.Ii evitam privirea care stiam ca ma va face si mai neputincios.Am raspuns incet,cu o urma de regret tiparita pe fata :
-Imi pare rau sa te dezamagesc Allison dar azi nu va fi nicio surpriza. Am ceva sa iti spun,ceva ce cred ca te va durea.
Fata insa nu parea sa imi observe starea.Era mult prea preocupata de surpriza pe care mi-o pregatise. Eram dezamagit de mine,pentru lipsa mea de curaj,eram dezamagit de ea caci nu era capabila sa imi observe starea de spirit,eram cu totul dezamagit.Cuvintele ei mi-au rasunat ca o explozie in urechi :
-Prostii iubitule,orice mi-ai spune tu nu ma poate intrista si ,mult mai putin acum ,in acesta zi, acum cand...
Nu am mai putut suporta si am rabufnit fara nici macar sa ma gandesc la ceea ce voi zice :
-Allison,vreau sa ne despartim!

Am amutit.Doar sa vad zambetul care ii disparea incet, m-a facut sa ma simt cel mai mizerabil om.Nu vroiam sa sufere.Stiam cat de mult ma iubeste,dar trebuia sa ii spun.Am vazut cum lacrimile ii invadeaza rapid chipul.M-a privit in ochii intrebandu-ma doar :
-Spune-mi de ce,vreau doar un motiv ,doar....
-Nu te mai iubesc !

Aveam o multime de cuvinte in minte.O multime de explicatii pe care sa ii le dau.Ma gandisem mereu la ce ii voi spune cand va sosi acest moment,dar pierdut in negura gandurilor doar aceste crude cuvinte i-au stapuns inima .
Nu a mai asteptat nici o secunsa.A plecat imediat,inchizandu-se in dormitor.Ma simteam cea mai jalnica fiinta de pe intreg pamantul.Nu am vrut sa o ranesc atat de rau.Nu am vrut decat sa ii explic ca nu mai pot continua asa,pentru ca exista altcineva.O alta fata la fel de extraordinara ca si ea de care pur si simplu ma indragostisem.Credeam ca va intelege si ne vom desparti ca doi buni prieteni.Dar cat ma inselasem.Am fost atat de prost spunandu-i ca nu o mai iubesc.Atat de prost !
Mi-am luat la repezeala haina si am iesit din apartament. Trebuia sa o las singura. Sa isi puna ordine in gandurile. Am plecat fara sa stiu unde.Trebuia ca si eu sa imi ordonez gandurile.
M-am intors dupa o ora. Vantul care colinda strazile m-a obligat sa o fac.Am intrat usor in casa fara sa fac zgomot si m-am intins usurat pe canapeaua din living. Am privit pentru o secunda in jur. Linistea mormantala ce domnea in incapere imi dadea fiori. Nu am mai avut timp sa privesc nimic pentru ca usa dormitorul se deschisese brusc facandu-si aparitia Allison. I-am vazut chipul trist si udat de lacrimi. Am incercat sa ii spun ceva dar nu am avut curaj. I-am observat trolerul pe care il ducea cu ea si am intors capul pentru a nu-i intalni privirea. A privit pret de cateva secunde camera si... a plecat. Fara o privire,o vorba sau un gest.
Am ramas acolo ,nemiscat. Priveam fara incetare usa pe care cu cateva clipe in urma Allison please. In minte imi reveneau naincetat imagini cu noi doi. Primul sarut prima mangaiere primul te iubesc.
Asa a trecat timpul pentru mine,cufundat in amintiri dulci ,de neuitat.Brusc mi-am simtit gatul uscat.M-am ridicat usor de pe canapea si am intrat in bucatarie. Un miros placut de lamaie si vanilie m-a intampinat in momentul cand am deschis usa. Nu i-am dat imortanta si m-am indreptat spre frigider de unde am luat in graba un pahar cu suc de portocale . Abia cand m-am intors si am vazut tortul care se afla pe masa am inteles ce era cum mirosul de lamaie si vanilie. Am scapat paharul din mana fara sa sesisez macar si m-am apropiat de masa.
-Ce naiba mai e si asta ?!
A observat imediat ca langa tort de afla si un cadou impachetat frumos.L-am deschis rapid si imediat am realizat ca era un album.Album in care Allison pusese cu atata grija zeci de fotografii cu noi doi.
-Dar ce inseam...,insa nu am mai continuat .Biletul ce se afla langa cadou mi-a captat toata atentia.L-am luat rapid si l-am deschis parcurgand fiecare rand cu vocea aproape stinsa :


« -Wade ,dragul meu Wade,azi am vrut sa fie o zi speciala, o zi de neuitat, pentru ca sunt sigura ca nu ai uitat de aniversarea noastra. Dar daca ai facut-o,nu iti reprosez nimic. Stiu ca nu ai o memorie tocmai buna asa ca nu astept nimic din partea ta. Oricum,cel mai frumos cadou mi l-ai facut deja. Mi l-ai facut atunci cand mi-ai soptit pentru prima oara « te iubesc  .Cand scriu aceste randuri vreau sa sti ca ma gandesc la tine. Mereu o fac,dar acum e mai special si chiar daca ti-am spus-o de nenumarate ori,ti-o spun si acum :

Te iubesc dragul meu ,

si niciodata nu voi inceta sa o fac

Allison»


Am ramas pur si simplu o stana de piatra. Nu miscam,nu respiram nici macar nu gandeam. Eram total dus de pe acesta lume. Nu imi venea sa cred. Asta era surpriza pe care mi-o pregatise ! Azi implineam un an de cand eram impreuna,si eu...eu...
-Doamne ce am facut !am tipat ,regretul citindu-mi-se pe chip. Doamne ce am facut! am tipat din nou ,doar ca de doua ari mai tare.
-Doamne..., Allison ! Nu am mai spus nimic,doar am iesit fulgerator din casa,parcaugand in graba scarile, un singur cuvant ramanandu-mi pe buze: Allison.
Am iesit disperat din caldire cu gandul ca poate o voi ajunge. Nu imi pasa ca ploaia care cadea din cer ma uda. Gandul meu era la Allison. Cum am putut sa fiu atat de tampit incat sa uit de aniversarea noastra,si cel mai rau, cum am putut sa o parasesc tocmai acum ? Mii de ganduri imi invadau mintea. Cautam pierdut silueta ei printre sutele de oameni. Am zarit-o insfarsit,insa era deja prea tarziu. Masina in care se urcase plecase deja.
-La dracu',am tipat in plina strada dand cu pumnul in peretele din spatele meu. La dracu',am repetat in timp ce priveam masina in care Allison se afla, disparand.

[mady]

Ok am revanit si cu al-III-lea capitol.As vrea sa va spun ca nu voi mai scrie deloc din perspectiva lui.Capitolul II a fost si va fi singurul pentru ca in viitor voi scrie numai din perspectiva ei.Acestea fiind spuse va doresc lactura placuta.
Enjoy!



Capitolul III


Allison's P.O.V


Priveam pierduta prin camara.Un sentiment de regret imi umplea sufletul.Simteam cum mii de ganduri vroiau sa isi faca loc in mintea mea confuza.Totul se petrecuse atat de repede incat abia acum incepeam sa realizez.Franturi din lucrurile care s-au petrecut azi mi se derulau mereu in minte,ca un film vechi pe care l-am vazut de nenumarate ori.Nu intelegeam ce am gresit,ce nu i-a placut,ce nu am facut bine,ca el sa imi spuna adio cu atata usurinta.
L-am vazut pe Riley apropiindu-se de mine cu o cesca de ceai.Nu puteam ,nu aveam chef si nici nu reuseam dar am facut efortul sa ii zambesc.Un zambet fortat,trist,nesincer mi-a aparut pe chip.A realizat si el asta si mi-a facut un semn din mana ce vroia sa insemne "Nu e nevoie".Mi-a asezat ceasca de ceai pe masuta ce se afla in fata mea dupa care s-a asezat si el langa mine.
-Ai o casa draguta,m-am trezit ca ii spun eu din senin,chiar daca nici nu ma uitasem.Abia acum observasem ca era chiar un apartament dragut,elegant predominand din plin culoarea maro,in combinatie cu putin negru si alb.Se vedea insa lipsa unei atentii feminine.
-Multumesc,imi raspunse sec.Soni l-a aranjat,si doar cunosti gusturile ei.Doua saptamani a trebuit sa astept pana ca ea sa isi gaseaca inspiratia,si alte doua pana sa si-o puna in practica.
Am ras usor.Riley mereu facea mici glume pe seama surori sale,insa Soni niciodata nu se supara.Isi iubea fratiorul,si mereu,nu conta cand,ea era acolo ajuntandu-l si sprijinindu-l.Am luat o gura din ceasca de ceai si l-am privit trista pe Riley.Mi-a luat usor mana intra lui si m-a intrebat pe un ton din care reiesea intelegere si compasiune:
-Ce s-a intamplat cu tine? Ce s-a intamplat cu tine si cu Wade?
-Nim... dar m-a intrerupt taios.
-Nu incerca sa ma minti Allison pentru ca te cunosc mai bine decat crezi.Spune-mi doar ce s-a intamplat?
-Doar daca promiti ca nu o sa faci nimic !
-Promit ! raspunse increzator ridicand solemn mana.Acum spune!

I-am istorisit toata povestea,pana la cel mai mic detaliu .Aveam deplina incredere in Riley.Pe el si pe Soni ii cunosteam din copilarie.Locuiam pe aceeasi strada si mereau ne intalneam pentru a face nebunii.Cu timpul am urmat aceeasi scoala, apoi liceul.Eram de nedespartit.Timpul a trecut peste noi fiecare facandu-si propia viata.Sonia s-a indragostit in ultimul an de liceu si acum e pe punctul de a se casatori,Riley s-a accsat mai mult pe studii si in curand va devani un avocat de succes,iar eu dupa ce l-am cunoscut pe Wade am crezut ca el e cel cu care imi voi petrece tot restul vietii.Imi amintesc cum eu si Soni ne imaginam in rochii de mirese sau cu copii ,ne faceam atatea planuri impreuna,cum va arata rochia ,ce muzica vom alege,cum vor fi imbracate domnisoarele de onoare si multe altele.Lacrimi amare mi-au invadat chipul .Riley m-a luat in brate strangandu-ma protector la piept.Ma simteam atat de bine acolo,cuibarita la piptul lui,in bratele sala calde si protectoare.
Asa am adormit.Un somn dulce,adanc a pus stapanire pe corpul meu obosit facandu-ma sa uit de tot si de toate.
Am fost insa trezita de niste stigate.Mi s-a parut ciudat si am deschis buimaca ochii privind dezorientata in jur.Dinspre usa de la intrare se auzeau doua voci.Doua persoane care se certau.M-am ridicat ametita si l-am stigat pe Riley dar nu mi-a raspuns.Vocile deveneu din ce in ce mai clare si am putut sa aud o mica parte din discutie.
-Trebuie sa o vad nu intelegi,trebuie sa ii cer iertare. Nu am vru...
-Nu mai ai nimic altceva sa ii spui.Nu pot sa cred ca ai renuntat la Allison pentru o tarfa ca ea.Esti patetic.
-Asculta, tu nu ai nici o legatura cu asta da?Nu e traba ta ce se intampla cu Allison!
-Nici a ta .Ceea ce se intampla cu Allison nu te mai priveste din momentul in care i-ai spus ca o parasesti si ar tre...
-Ce se intampla aici? intreb ametita si surprinsa in acelasi timp.Stateam sprijinita de perete privindu-i pe cei doi cum se certau.Apucasem sa aud o mica parte din discutie dar nu intelegeam absolut nimic.
-Allison...,il aud soptind pe Wade care ma privea uimit,vreau sa vorbesc cu tine.
Imi facea rau sa il vad.Sa ii vad chipul angelic si ochii atat de frumosi parca erau pictati cu cea mai fina pensula.Am plecat capul in jos pentru a nu-i intalni privirea.L-am azuzit vorbind din nou.
-Stiu ca nu merit sa ma asculti dar vreau sa sti ca nu am stiut.Abia dupa ce ai plecat mi-am amintit,dar era prea tarziu.Asculta,cel mai bine ar fi sa vorbim intre patru ochi,spuse in timp ce il fulgara cu privirea pe Riley.
Nu stiam ce sa fac.Il iubeam pe Wade mai mult ca viata mea,dar ce rost mai avea sa vorbim.Imi spusese deja tot ce conta.O discutie cu el ar insemna sa imi rasucesc singura cutitul in rana si nu vroiam.Poate in acele momente vroiam doar sa plang dar nu mai aveam lacrimi.Totusi eram dispusa sa il ascult.Am ridicat capul privindu-l in ochi.In acei ochi verzi,minunati.Eram gata sa dau un raspuns afirmativ,daca vocea lui Riley nu m-ar fi oprit.Imi citise in priviri ceea ce aveam de gand si nu era de acord.
-Nu te grabi Allison ! Sunt sigur ca Wade nu ti-a spus si de ce te-a parasit,continua el pe un ton acuzator.Haide Wade,sa vedem daca esti in stare sa recunosti ?
-Sa recunoasca ce ?am intrebat nedumerita uitandu-me la Wade.Era de-a dreptul uimit.Ma privea rugator.M-am apropiat de el si l-am privit fix in ochi.Sa recunosti ce ?
Nu mi-a raspuns.L-am privit atunci pe Riley.Zambea.Nu mai intelegeam absolut nimic.Ii priveam nedumerita cand pe unul cand pe celalat.Nimeni nu spunea absolut nimic.Riley a rupt la un moment dat tacerea apasatoare :
-Nu ai curaj nu ?Foarte bine,o sa-i spun eu.
-Sa imi spui ce ?il intrb ingrijorata pe bunul meu prieten.Riley lasa misterele si vorbeste odata.Daca e ceva ce are legatura cu mine cred ca am dreptul sa aflu nu ?
-Prea bine Allison,ar trebui sa sti ca dragul tau Wade ,cel pe care il iubesti atat de mult nu iti impartasea acelasi sentiment.Cel putin in ultimele trei luni,cand te-a inselat cu cineva,acel cineva pentru care te-a si parasit.
Cuvintele lui au rasunat ca o explozie in urechile mele.Asta nu se putea intapla.Sigur visam.

[*ILY Yaoi Maniac*]

Doamne , scuză`măăă :[ Scuză`mi întârzierea , urmăresc o dramă Koreană şi nu prea am mai dat pe zup :[ Totuşi , mă bucur că scrii în continuare la fic . Şi îţi muţumesc că m`ai anunţat . Eto , o să citesc capitolele şi voi da com xD Aşă pentru început ai ales nişte nume superbe ;x Chiar îmi plac ;] Nu am plâns destu` la drama aia , ai ştiu tu , aşa că mi`ai pregătit un capitol :[[ Offf , da , exact , tipule ce ai făcut ? Ruşine să`ţi fie xD Aşa capitolu` ăsta îmi place foarte mult ;x Acţiunea decurge bine , văd că mai pui şi amintiri xD mai aflăm [ mai aflu ] şi noi ceva ce nu ştiam xD Dialogul e bun , nu mi s`a părut sec . Descrierea e bunicică , da` mereu se poate şi mai bine >;D< ştiu asta xD şi sigur te vei perfecţiona şi tu , ca toţi ceilalţi de pe zup xD Aşa greşeluţe mi se pare că a fost una ... sau două în primu` capitol xD Da` cine se mai uit după ele xD Aşa acum citesc al doilea capitol xD Riley , ce băiat , există şi în ziua de azi băieţi ca el ? Dacă da aş vrea să cunosc unul =]]] Aşa să trecem la subiect xD Eheee , mă superi :[ am văzut mai multe greşeluţe în capitolu` ăsta xD Nee , nu e bine xD ;]] Aşa chiar îmi place cum cum decurg lucrurile xD Wade , cam mult tupeu pe tine AI uitat o data aşa importantă X ( Woo , nu se poate :[ Chiar îmi e milă de Allison :[ Totuşi vreau s`o văd cu Riley xD Aşa dialogul bun xD Descrierea bunicică xD Naraţiunea , am uitat s`o menţionez la capitolul anterior . La ambele , e bună xD Ce mai , îmi place xD

Îţi urez spor la scris în continuare >;D< De asemenea spor la imaginaţie xD

Mersiii că m`ai anunţat xD Bie ;-h

[kame.]

Da, bine! Ti-am spus ca nu stiu cu ce sa incep, dar cum tu te-ai supy rau ca nu ti-am lasat comm inca de ieri, citesti si plangi!
In primul capitol ti-am zis ce nu-mi place, care sunt micile greseli pe care le-ai facut, din punct de vedere gramatical si, stii tu, acel mic-micut paragraf despre care ti-am spus ca mai bine l-ai edita si l-ai scrie din nou, cum ti-am zi si in ziua precedenta.
O parere generala nu prea pot sa-mi fac, Inca! Allison e draguta, dar nu stiu de ce mie imi place foarte, ffooarte muult de Wade!! Aa, si Riley... Nu poti sa-l arunci intr-o groapa adanca si sa-si dea duhul, sau sa-i dai foc cumva, din greseala?? Hai, te rog! Fa asta pentru sisu' tau!!

Te pwp! Revin cu un alt comm, doar dupa ce postezi continuarea. :*:*

[Katniss]

My dear dupa cum ti-am spus iata-ma cam tarziu stiu, stiu dar cum sunt cam imprastiata am uitat. Asa dupa cum vad eu aici ai postat deja trei capitole destul de frumoase.
Am vazut greseli de tastare si de exprimare dar nu'i bai oricine mai face. Ideea este destul de draguta, descrierea este buna, dialogul nu este sec iar actiunea nu este grabita ceea ce imi place. Astept nextu si sper sa ma anunti bye, bye.

[mady]

Ei iata ca am revenit cu un nou capitol. Ms mult pentru comentarii si voi incerca sa tin cont de staturile voatre si ca sa nu o mai lungesc.ieta si capitolul.Enjoy!


Capitolul IV


Asta nu se putea intampla.Era clar ca e un vis.Unul nu prea placut dar totusi un vis.Am deschis ochii larg si am inceput sa imi pipai pe tot corpul. Nu e un vis ! am soptit ingrozita, cateva lacrimi facandu-si aparitia in ochii mei mari.M-am uitat pierduta la Riley.Nu schita nimic.Am intors privirea si am vrut sa plec dar o voce atat de cunoscuta m-a oprit.
-Allison asteapta ! Hai sa stam de vorba,sunt sigur ca dupa ce vom discuta vei privi altfel lucrurile.Nu l-am ascultat si mi-am continuat drumul.In clipa urmatoare am simtit cum un brat puternic ma prinde usor de talie.Era Wade.
-Nu ma atinge ! am tipat cu toate puterea.Nu intelegi ca nu vreau sa te vad,sa te privesc si mult mai putin sa te ascult.Nu meriti absolut nimic.Tot ceea ce vreau e sa pleci.
Mi-a dat drumul si s-a indreptat spre iesire.Cand era pe punctul de a iesi i-am spus pe un ton taios :
-Maine voi veni sa imi iau si restul lucrurilor asa ca ai face bina sa nu fi acolo.Nu vreau sa te mai vad niciodata in viata mea si cu putin noroc asta e ultima data cand ne vedem.
Cu aceste cuvinte ne-am despartit.Nu i-am mai dat ocazia sa spuna altceva pentru ca am plecat imediat urmata de Riley.M-am asezat pe canapeaua din living privind absenta in jur.Eram in propia mea lume,pierduta printe amintiri si vise.Simteam o durerea imensa in suflet.Cum a putut sa imi faca una ca asta ?I-am dat tot ce mi-a cerut,i-am dat toata viata mea si el le-a aruncat la gunoi.Un an ! Am pierdut pentru el un an din viata. An in care puteam face atatea lucruri. Vroiam sa plang , sa tip. Doar asta ma putea linisti dar din pacate in acest moment nu aveam forta nici sa clipesc. Am auzit in treacat vocea lui Riley iar atunci mi-am amintit brusc.
-Tradatorule,am soptit aproape insesisabil dar nu atat de incet incat Riley sa nu ma auda.
-Poftim ? a intrebat nedumerit.
-Am spus ca esti un tadator, doar un nenorocit de tradator !
-Allison stai o clipa cred ca te inseli in...
-Da m-am inselat,m-am inselat amarnic cand am crezut ca imi esti prieten.Ai stiut mereu ca Wade ma inseala si nu ai facut nimic.Puteai sa imi spui.Asa fac prietenii,stii ? Dar e clar ca tu nu mi-ai fost niciodata prieten !
Vorbeam calma pe un ton contolat privind doar podeaua.Am simtit cum ochii sunt invadati de lacrimi amare.Nu am plans.Chiar daca aveam un chef nebun sa o fac, nu mai vroiam sa plang.M-am ridicat usor.Imi simteam capul greu iar corpul parca mi-era facut din plumb.Am privit dezorientata in jur.L-am zarit pe Riley.Statea intr-un colt privindu-ma ingrijorat.M-a intrebat cu un glas cald :
-Ce vrei sa faci ?
-Ma car de-aici cat mai repede posibil.Nu mai vreau sa stau nici o secunda langa un tradator.
-Gata Allison a fost de-ajuns.Tot ce am facut a fost pentru binele tau,striga acesta nervos.
-O da sigur ! Ai tacut atata timp doar pentru binele meu !?Ma vezi cumva bine acum ?
-Si daca ti-as fi spus m-ai fi crezut ? Daca ti-as fi dezvaluit adevarul m-ai fi ascultat ?
-Puteai macar sa incerci, am raspuns pe un ton dezamagit.
-Am incercat,si nu odata .Dar nu vroiai sa ma asculti. Il venerai pe Wade ca pe un zeu,iar comentariile mele nu ar fi avut nici un efect.Tot ce as fi reusit sa obtin,daca iti spuneam, era sa ma trimiti la dracu’,asa cum faceai cu toti cei care il vorbeau rau pe Wade !
Am tacut. Stiam ca are dreptate. Wade era universul meu ,iar cine incerca sa il insulte sau sa faca o remarca ironica la adresa lui avea de a face cu mine.Deabia acum incepeam sa realizez cat de oarba am putut sa fiu.Mi-am pus in pericol familia si preietenii doar pentru ca el sa fie fericit , stiind ca de asta depinde insasi fericirea mea. M-am asezat din nou pe canapea ingropandu-mi fata in palme.Riley s-a asezat langa mine luandu-ma in brate.M-am ghemut la pieptul sau inchizand ochii.Dupa cateva secunde insa i-am redeschis din nou,imbratisandu-l la randu-mi pe Riley.
-Iarta-ma,am soptit usor sarutandu-l pe obraz.
Nu a spus nimic decat m-a strans mai tare in brate,cufundandu-si chipul in parul meu negru ca smoala.
Asa am adormit.Acolo in intunericul camerei inconjurata de bratele sale protectoare m-am cufundat din nou intr-un somn bland si odihnitor.Aveam nevoie de asta iar Riley o stia.
Am deschis ochii cateva ore mai tarziu desi mi se parusera ce trecusera doar cateva minute.Am cautat cu privirea un ceas dar nu l-am gasit.Cand am vrut sa ma ridic am fost surprinsa sa il gasesc pe Riley langa mine.L-am invelit cu o patura si m-am ridicat in picioare cautandu-mi valiza.Am gasit-o in cele din urma asezata la intamplare intr-un colt.Am deschis-o si am luat de acolo o pereche de colanti negri,o fustita de aceeasi culoare si o camasuta alba cu o fundita din matase neagra la gat, dupa care am intrat repede in baie.Am iesit dupa cateva minute,privind curioasa in jur.Riley era tot pe canapea dormind.M-am apropiat usor de el si l-am sarutat scurt pe unul dintre obraji.A motait somnoros dechizandu-si ochii si privindu-ma intrebator.
-Unde pleci ? m-a intrebat inca buimac.
-Ma duc sa imi iau restul lucrurilor pe care le-am lasat la Wade dupa care ma duc acasa. La adevarata mea casa, am continuat dupa o mica ezitare.
A ramas putin nedumerit, insa in scurt timp mi-am dat seama ca am fost inteleasa. M-am ridicat in cele din urma cu gandul de a pleca dar mana lui m-a oprit brusc.
-Stai,nu vrei sa te duc eu?
-Nu iti face griji ,am chemat deja un taxi care ma va duce pana la el.
-Dar dupa aceea ? a intrebat insistent.
-Riley,masina mea e inca acolo. Imi iau lucrurile si plec.Nu ai de ce sa iti faci griji.Sunt bine,serios.
M-a privit intrebator .I-am zambit cald dupa care m-am ridicat . Mii-am luat haina si, geanta, impreuna cu bagajul si am plecat soptindu-i un scurt La revedere.
Odata iesita afara,in strada, un vant rece de noiembrie mi-a invaluit intrega fata. Iarna nu era prea departe. Am oftat si m-am urcat in taxiul care ma astepta. Va fi o zi atat de lunga!

[Katniss]

O sa dau edit mai tarziu acum am timp doar sa citesc.

Edit:
Asa am revenit si vreau sa iti spun ca a fost un capitol frumos. Descrierea a fost buna dialogul nu a fost sec actiunea nu mi s-a parut grabita. La inceput cand am citit ca nu vei mai scrie din perspectiva lui Wade m-am intristat putin dar dupa ce am citit tot capitolul am inteles de ce nu o vei face pentru ca Allison s-ar putea sa ramana cu Riley. Anywy am sa aflu in urmatoarele capitole. Cam atat am avut de spus astept nextu. Spor la scris si multa imaginatie bye, bye.

[kame.]

Mai, sa stii ca imi place la nebunie cum scrii. Da' ce vorbesc eu aici, toti cei care te cunosc stiu ca esti o scriitoare desavarsita. Ficul devine atat de interesant, da' cu toate astea mie tot de Wade imi place mai mult, orice ar spune lumea( stii ca eu is mai ciudata)... Numele. De unde Dumnzeu' meu te-ai inspirat?! Sunt geniale!! Eu astept sa se mai complice povestea, acum suntem abia la inceput, dar sa speram ca or sa se aciduleze lucrurile, iar, la cum te cunosc eu pe tine, o sa se intample sigur asa. Poi, cam atat. Stii ca mie imi place orice scrii tu, si ca as citi orice a iesit din manutele si creativitatea ta, ca doar esti surioara mea, bre! Nu esti tu Elu a mea?
Hai, cam atat. Pupici! :*:*
Pa!