Pretul amintirilor

[*ILY Yaoi Maniac*]

Mady-chan xD Scuză`mi întârzirea xD Cu şcoala asta abia mai am itmp la calculator xD Totuşi fi happy , că am reuşit în sfârşit să ajung pe zup şi să citesc noul capitol xD Sumimasen pentru întârziere xD So , let`s see xD Aoleu , Wade mamă cât tupeu cât tupeu , ce cuvinte mari ... spuse cu ură , mi`e milă de biata fată ... Aşa Riley ;> Ce , trădător ? A pfiu , m`am liniştit ... totuşi nu sunt sigură chiar sentimentul pe care îl deţinea ea pentru Wade , era iubire ? sau poate doar o atracţie fatală ... Aşa Riley stai cu ea , ajut`o xD Eee , e ce grijuliu e Riley ;> Ah ce`mi place sfârşitul capitolului ăsta , inafar` de `Va fi o zi atât lungă !` xD Greşeli , măi eu nu am văzut , deci e bine xD Acţiunea decurge destul de bine xD Descrierea e bunicică , totuşi ţi`am zis vreau mai multă >;) Naraţiunea bună xD Ce mai , aştept next`ul xD SPor la scris şi imaginaţie xD

[mady]

Deci iata ca a venit nextul si scuze pentru intarziere dar scoala asta imi ocupa tot timpul. Multumesc mult pentru comentariile voastre si multumesc deasemenea si celor care imi urmaresc ficul fara sa posteze ,dar ca sa nu o mai lungesc iata si capitolul. Enjoy!



Capitolul V


-Domnisoara am ajuns! Domnisoara ma auziti ?!
Am tresarit buimaca la auzul acestor vorbe.Timpul trecuse atat de repede incat nici nu observasem cand masina se oprise. Eram cu totul in alta lume. Plina de ganduri si emotii greu de stapanit, realiteatea mi se parea un contrast izbitor cu ceea ce eu visam in acest moment.
-Scuzati-ma nu eram atenta ,am soptit indiferenta deschizand portiera si intinzandu-i soferului o bacnota neteda. Am coborat fara prea mult entuziasm carand dupa mine valiza in care se aflau lucrurile mele si am privit rece cladirea din fata mea. Nu am mai vrut sa lungesc momentul gandindu-ma la clipele si momentele petrecute aici si am intrat fara prea mare graba. In mai putin de cinci minute ma aflam in fata usii apartamentului. Am atins usor clanta si am observat uimita ca usa era deschisa. Brusc in minte mi-au aparut zeci de scenarii ,dar constientizand ca nu are rost sa ma gandesc la ceva ce nu mai are legatura cu mine am intrat fara ezitare.
O priveliste dezolanta mi-a aparut in fata ochilor. Haine aruncate la intamplare, cutii de bere si pungii de macare peste tot prin camera, resturi de tigarii lasate neglijent pe masa. Am inchis rapid ochii un fior rece strabatandu-mi intreg corpul.Cum s-a putut intampla asta? Nu lipsisem decat o zi! O singura zi , si toata casa arata ca o groapa de gunoi. Cat de pustiu parea totul.Am redeschis insa rapid ochii mei ca doi carbuni si am soptit cu un glas in care se regasea dispretul:
-Nu imi pasa ! Pana la urma de ce sa ma doara. El a vrut asa ,acum sa suporte ,pentru ca orice fapta are urmari ,iar asta e doar o mica si insemnificanta demonstratie a ceea ce va urma. Un zambet ce intruchipa o noua fata a mea,total diferita de cea pe care o afisam mereu, si-a facut aparitia pe chipul meu ca de portelan.Un gol parca fusese umplut in sufletul meu. Cred ca era satisfactie ! De ce sa mint? Ma bucura tot ceea ce vedeam si asteptam mai mult.
Am lasat trolerul la intamplare pasind printre resturile de pe podeaua ce teoretic trebuia sa fie alba,indreptandu-ma spre dormitor.Am deschis neglijenta usa,dar cand am vrut sa pasesc,o voce atat de familiara mi-a rasunat in urechii.Era Wade bineinteles. Un val de furie si dezamagire m-a invaluit in acel moment.Simteam cum tot corpul imi tremura,iar aerul nu imi mai era suficient.Am respirat adanc fiind gata sa imi fac simtita prezenta dar...nu am putut.Am ramas impietrita ca o ciudata in pragul usii cu gura larg deschisa.Wade se afla exact in fata mea cu spatele la mine,fiind acoperit doar de un prosop.Nu asta a fost insa motivul care m-a impiediacat sa ma fac remarcata,ci discutia pe care o purta in acel moment cu...cineva.
-Iubito crede-ma ,nu imi place sa te stiu in acolo.Nu e sigur,in plus daca cineva incearca sa te deranjeze.Mi-ai promis ca iti vei gasi alt job mult mai decent pentru ca ,orice ai spune tu, nu e un lucru de admirat sa fi...animatoare!
O multime de ace parca mi-au trecut exact prin centrul inimii.Ochii mi s-au umezit,iar corpul a inceput sa imi tremure incontrolabil.Nu am mai auzit nimic din discutie.Eram parca fara viata.Doar lacrimile ce-mi dansau in ochii de un negru bizar tradau licarul vietii din fiinta mea.Brusc mi-am dus mainile parca inerte la ochii si mi-am sters lacrimile amare.Nu mai vroiam sa plang...nu pentru el.M-am sprijinit de peretele din dreapta mea raspirand incet si regulat,controlandu-mi fiecare miscare. In urmatoarea clipa Wade a inchis mobilul,aruncandu-l neglijent pe patul din lemn de nuc intorcandu-se spre mine.Recunoasc ca expresia tampita ce o afisase in momentul cand si-a dat seama ca eram in camera ma ajutase mai mult sa ma controlez.Zambetul odata atat de dulce si plin de sinceritate era transformat acum in nimic altceva decat un simplu gest ridicol.
-Allison ?! a rostit socat cu privirea atintita spre mine.
-Chiar ea,am raspuns ironic si rece. Esti un nenorocit ! Un nemernic nenorocit !
-Stai lasa-ma sa iti explic , stii nu e chiar asa cum....
-Oh Doamne! De cate ori am auzit aceasta fraza din gura ta in ultimele douazeci si patru de ore.Tu chiar ma crezi atat de proasta? Spune! am tipat dintr-o data surprinzandu-ma chiar si pe mine.Vorbeste,chiar crezi ca sunt atat de prosta incat sa mai inghit si asta?
-Dar lasa-ma sa iti spun doar ce...
-Ce? Stii chiar ma obisnuisem cu gandul ca ma parasisei pentru alta,am spus sacadat abia respirand.Credeam ca e o fiinta incredibila ,minunata,mult mai buna decat mine. M-am oprit pentru o clipa pentru a ma linisti. Eram mult prea agitata si asta nu ma ajuta. Am continuat intr-un tarziu pe un ton rece si distant:
-O animatoare Wade? M-ai parasit pentru o animatoare nenorocita ! Chiar atat de putin am insemnat pentru tine? Chiar crezi ca o animatoare ma poate inlocui?
A tacut. Asta imi dadea o enorma sadisfactie.M-a privit pierdut pentru o clipa dupa care a iesit rapid din camera. Atat de mult doare adevarul,mi-am soptit in gand incepand sa privesc dezinteresata incaperea.
Am iesit dupa cincisprezece minute cu cateva lucruri indesate intr-un rucsac vechi.Nu erau lucruri importante,dar nu am vrut ca Wade sa le aiba.Vroiam sa rup orice legatura cu el,chiar daca ma durea ingrozitor ,trebuia sa o fac. Am aruncat o privire fugativa prin camera dupa care am vrut sa ies. Vocea aceea care odinioara imi incalzea sufletul ma oprii brusc:
-Allison te rog,nu pleca asa.Stiu ca te-am ranit dar iti jur ca niciodata nu am avut intentia asta.
Mi-am intors capul privindu-l rece.Avea o fata atat de trista si dezamagita.Nu i-am raspuns si am deschis neglijenta usa,insa cand am vrut sa ies mana sa mi-a inconjurat talia oprindu-ma.O urma de uimire mi se putea citi in acel moment pe chipul meu alb.Un amalgam de sentimente mi-a invaluit trupul.Simteam iubire,dragoste,ura,furie,resentiment.
-Alli intelege-ma ! Stiu ca nu am procedat bine si chiar imi pare rau.Ma simt atat de vinovat de tot ce se intampla.Stii poate ca daca ai cunoaste-o ti-ai schimba parerea.
Chiar daca pare o nebunie poate...
Nu a mai putut insa continua deoarece palma mea i-a lovit violent obrazul.Aveam lacrimi in ochii dar nu mai conta.Era deja prea mult. I-am privit tulburata chipul ce exprima nedumerirea.Cat de insensibil putea fi ? Cat timp avea sa ma mai tortureze in acest fel?
-Nu am auzit in viata mea o prostie mai mare! am stigat eu intr-un final.Spui ca te simti vinovat de tot ce se intampla, dar oare tot ce se petrece nu e din vina ta?! Imi sugerezi sa o cunosc pe ...aia? Pentru ce ? Sa ma doara mai mult faptul ca m-ai inlocuit cu o animatoare ,sa ma simt inferioara uneia ca ea? Nu multumesc! Am suferit deja prea mult pentru ceva ce nici nu merita!
Lacrimi amare imi curgeau pe fata.Nu le puteam controla dar nici nu vroiam.M-am indepartat de el luandu-mi valiza ce o lasasem neglijenta intr-un colt al incaperii.Am privit usa dar din nou nu am putut iesi.Acum eram eu cea cere refuza sa plece.L-am privit pentru o ultima oara spund calma dar in acelasi timp indiferenta:
-Iti doresc toata fericirea pe care nu ai avut-o alaturi de mine si sincer sper sa-ti fi gasit jumatatea.Dar tine minte un lucru: nu exista persoana care sa te fi iubit sau sa te iubeasca mai mult decat am facut-o eu ,dar la fel de bine nu cred ca mai e o alta persoana in lume care sa te urasca asa cum eu o fac acum!
Cu aceste cuvinte ne-am despartit. De data asta nimic nu mai m-a impiedicat sa parasesc incaperea si in acelasi timp viata lui Wade.Am iesit din ea la fel de brusc cum am intrat ,doar ca acum o tristete cruda,amara imi macina inima si sufletul.
Am coborat repede scarile indreptandu-ma spre iesire.Odata ajunsa afara pasii mi s-au indreptat spre parcarea din spatele blocului.Acolo,la umbra unui copac se afla masina mea,un Audi de un negru lucios.M-am indreptat sprea ea si am urcat rapid aruncand la intamplare trolerul si restul lucrurilor pe care le aveam, pornind motorul.
Priveam un peisaj atat de trist si rece pierduta printe ganduri si sentimente.Am indepartat rapid orice gand ,mintea ramanandu-mi limpede.
-Gata Allison,gata cu lacrimile si cu suferinta ! Nu mai merita sa suferi ! Nu pentru el !
Cu aceste vorbe am parasit usor parcarea conducand incet si cu grija.Odata ajunsa pe strada principala am privit pentru o ultima oara cladirea in care pana mai ieri locuisem.Brusc mi-am amintit ceva.Am luat repede geanta cautand in ea telefonul mobil.L-am gasit in cele din urma ascuns printre farduri si hartii inutile.L-am luat rapid formand cu precizie un numar atat de cunoscut.Am dus telefonul la ureche asteptand cateva secunde,pana cand am auzit glasul celeilalte persoane.Cu sufletul plin de emotii si vocea tremaranda am spus cald un licar de bucurie aparandu-mi in ochi :
-Mama...vin acasa!


O da si iata si pozele :

Allison- http://i1136.photobucket.com/albums/n489...meGirl.jpg imaginati-va ca are parul si ochii negrii :-)
Wade- http://i1136.photobucket.com/albums/n489...therbf.jpg
Riley- http://i1136.photobucket.com/albums/n489...eGuy16.jpg


Deci cam astea sunt sper sa va placa! Je ne :-h

[perenelle]

Hei!Buna!Iti citesc pentru prima oara ficul si pot sa spun ca e minunat.Nu pot sa cred ca Wade a inlocuit-o pe Ali cu o animatoare.Chiar credeam ca ii pare rau pentru ce a facut.Pun pariu ca Riley o va consola pe buna sa prietena.Sper sa se infiripe ceva intre ei.Descrierea,dialogul si naratiunea,din punctul meu de vedere,sunt chiar foarte bune.Astept cu nerabdare nextul si sper sa ma anunti si pe mine cand il pui.

[Katniss]

My dear în primul rând mulţumesc că mai anunţat, în al doilea rând îmi pare rău că am ajuns atât de târziu pe la ficul tău am fost prinsă cu o conferinţă.

So revenind la ficul tău acest capitol mi-a plăcut foarte mult descrierea a fost bună, acţiunea nu mi s-a părut grăbită iar dialogul nu a fost sec.
Wade este un idiot se vede cât de mult ,,a suferit'' după Allison, dar mă bucur că s-a despărţit de el. Cam atât aştept nextu spor de scris şi multă imaginaţie bye, bye.

[mady]

Hello people ! Uite ca am revenit cu un nou capitol.Nu prea grozav ce-i drept,dar promit ca incepand cu urmatorul capitol ,lucrurile vor lua o intorsatura mai interesanta sa zicem.Astept multe critici. Enjoy!




Capitolul VI


Vocea mamei ma linistea atat de mult.Si acum ma mai gandeam la discutia pe care a avut-o.Cuvintele ei parca mi-au redat viata,iar glasul plin de caldura m-a facut sa ma simt atat de bine,de linistita si calma.Am privit melancolica stradutele orasului.Imi parea atat de rau sa il parasesc asa,dar nu mai puteam ramane.Aveam nevoie de liniste si de pace,iar orasul nu imi oferea aceste lucruri.Singurul loc care o putea face asta era "acasa".In casa in care am crescut.Acolo unde am petrecut cei mai frumosi ani ,anii copilariei.Am tresarit usor.Golul din sufletul meu era atat de mare.Brusc,soneria monotona a telefonului mi-a intrerupt starea de visare in care ma cufundasem.Cu miscari incete, lenese,am luat aparatul raspunzand simplu:
-Alo !
-Allison,draga mea cat ma bucur sa te aud !
Mii de furnicaturi mi-au cupris trupul in momentul cand am auzit aceea voce calda si senina.
-Sonia ! am exclamat zgomotos.Doamne nici nu stii cat de mult doream sa vorbesc cu tine !
-Stiu draga stiu .Riley mi-a povestit ce s-a intamplat. Crede-ma ca nici nu stiu ce sa iti spun.
Am tacut.Tot entuziasmul mi s-a sters instantaneu de pe chip.Doar gandindu-ma la ce s-a intamplat,la ce mi s-a intamplat,o tristete adanca ma invaluia.Nu vroiam sa ma mai gandesc la el.Nu vroiam sa imi mai amintesc de el. Dar era asa greu. Wade a fost totul,el a fost cel pentru care,practic traiam.Am incercat sa fiu cat mai buna,sa imi depasesc limitele ,sa ii indeplinesc toate dorintele.In zadar se pare.Toate au fost in zadar.Puteam face atatea lucruri .Imi puteam indeplini atatea visuri,dar se pare ca am fost prea oarba sa realizez asta.
-Alli ! Mai esti acolo?!
-Mda ,am raspuns cu glasul stins.
-Stii vreau sa ne vedem. As vrea sa vorbesc cu tine.Crezi ca se poate?
-Sigur ! Si eu am nevoie sa vorbesc cu tine ! Ne vedem la cafeneaua noastra in cincisprezece minute.
-Bine,voi fi acolo!
Am inchis instantaneu.Nu mai m-am putut abtine si am dat drumul lacrimilor ce ma chinuiau.Am plans.Pentru a nu stiu cata oara plangeam.Cu atat putere,cu atat ura ,imi varsam lacrimile pe care le tinusem atat de mult timp in mine.Un plans sfasietor,puternic ,salbatic imi invadase intreaga fiinta.
-Te voi uita ! Nu stiu cand ,nu stiu cum dar jur pe ce am mai scump ca te voi uita ! am tipat inecata in suspinele ce nu imi mai dadeau pace.
Nu stiu cat timp am stat acolo,plangand.Aveam o stare de melancolie iar asta ma facea sa ma simt si mai rau.In cele din urma,amintindu-mi de promisiunea facuta Soniei am pornit inspre cafenea.In mai putin de zece minute ma aflam deja in fata localului.Am parcat rapid masina ,deschizand mai apoi portiera si indreptandu-ma spre intrare.Cafeneaua pe care noi o numeam adeseori "a noastra" era locul unde ma vedeam cel mai des cu Soni si Riley.Descoperisem acest local impreuna cu Soni,intr-una dintre multele noastre plimbari prin oras si din prima clipa in care am vazut-o,mi-a transmis un sentiment placut.Nu stiu daca designul armonios si simplu ma atrasese sau pura si sincera amabilitate a oamenilor dar cert e ca adoram acest loc.Imi oferea o stare de liniste si impacare.Am privit pentru o clipa cladirea imbracata in culorii vii pentru a atrage privirile,dupa care am intrat grabita.Odata ajunsa inauntru,am cautat-o cu privirea pe Soni.Am observat-o stand la o masa,intr-un colt,departe de privirile oamenilor,bandu-si linistita cafeaua.Mi-am indreptat pasii spre ea stigand-o usor.O pereche de ochi verzi m-au privit cu incantare,gura transformandu-i-se intr-un zambet cald si sincer.Sa ridicat grabita imbratisandu-ma cu dragoste.
-Abia asteptam sa te vad ! imi sopti calduros.
-Si eu ! Mi-a fost atat de dor de tine !
Ne-am despartit usor asezandu-ne la masa.Cat de mult imi lipsise !
-Alli imi pare pau pentru ce ti s-a intamplat. Nu credeam ca Wade ar fi in stare de asa ceva.Chiar am ramas uimita atunci cand Riley mi-a povestit !
-Mda, a fost o lovitura grea,care m-a durut,si inca ma doare.Am spus aceste cuvinte plecand capul.Nu eram in stare sa vorbesc despre asta.Soni a observat si ea curand acest lucru.Se vedea ca ma cunoste la fel de bine ca si mine.
-Dar gata cu asta ! Viata nu a inceput si nici nu se va termina cu Wade.Stii cum se spune: zambeste,maine va fi mai rau !
Am suras la auzul acestor cuvinte.Erau cele pe care eu i le spuneam mereu Soniei in momentele sale de tristete.Nu imi venea sa cred ca acum ea mi le spunea mie.Am luat-o usor de maneca privind-o in ochii.
-Multumesc ! Esti mereu ca o gura de aer proaspat !
-Pentru asta m-am nascut ! A glumit ,facandu-ma sa surad usor.Hai cu mine ! Ti-am pregatit o surpriza! Defapt nu e chiar o surpriza ci e ceva ce pe mine ma face mereu sa ma simt bine atunci cand sunt suparata.E...shopping! a tipat ,toate privirile atintindu-se asupra noastra.
-Grozav,asa imi trebuie daca am vrut sa ma intalnesc cu tine in oras ,am spus in timp ce ma lasam condusa de Soni afara din cafenea,in cautare de magazine.

Eram extenuata ! Dupa doar doua ore de colindat prin magazine cu Soni,eram de-a dreptul terminata.Cu greau reusisem sa ma despart de ea dar in cele din urma dupa multe staruinte a cedat lasandu-ma sa plec .Acum eram in masina conducand grabita spre casa.Avusesem insa inspiratia sa o sun pe mama spunandu-i ca o sa intarzii.M-a inteles,ca de obicei.Mama mereu ma intelegea.Mai putin in acel moment.Mai putin atunci cand mi-a interzis sa ma mai vad cu Wade.Asta a fost inceputul.Dupa aceea am inceput sa ne certam din ce in ce mai des,pana ce intr-o zi am decis sa plec de acasa.Ideea nu a incantat-o deloc pe mama.A inceput sa ma roage,sa ma jigneasca,sa ma ameninte.Toate au fost in zadar.Am parasit oricum casa,lasandu-mi in urma parintii.Asta pana intr-o zi cand am primit un telefon neasteptat.Era mama care ma ruga sa dau uitarii toate neintelegerile dintre noi,spunandu-mi ca il accepta pe Wade.Asta a fost momentul,cand mama a devenit din nou ceea ce fusese si in trecut: confidenta mea ! Am inchis pentru o clipa ochii, in minte aparandu-mi chipul sau.Eram sigura ca banuia ce se intamplase,chiar daca nu ii spusesem nimic.Ea ma cunostea mai bine ca oricine si stia fiecare gand al meu.Am redeschis ochii gandindu-ma la tot ce se intamplase.
-Ai avut dreptate mama ! am soptit trista privind in gol drumul ce mi se intindea in fata ochilor.
Brusc am fost trezita din aceste ganduri triste de un zgomot neplacut. Am simtit cum masina se misca din ce in ce mai greu asa ca am tras rapid pe dreapta.Eram agitata nestiind ce se intamplase.Am realizat insa rapid ca nu mai aveam combustibil.
-Oh super ! Nu mai am benzina. Acum ce dracu' ar trebui sa fac!
M-am invartit cateva minute bune prin jurul autoturismului,dar cand am realizat ca asta nu ma ajuta cu nimic am luat rapid telefonul.Am renuntat insa la idee cand am vazut ca nu mai aveam deloc baterie.
-Asta e culmea ! am tipat nervoasa aruncand telefonul la intamplare.E numai vina Soniei.Daca nu as fi umblat atata cu ea,acum probabil eram acasa.
Nervoasa si enervata am privit cerul plumburiu.De ce mereu mi se intampla numai mie astfel de situatii ridicole!?Dupa cateva minute in care nu am facut altceva decat sa ma gandesc cum pot iesi din acesta incurcatura, am ajuns la concluzia ca am doar trei variante pentru a ajunge acasa:
1.Rog pe cineva sa ma ajute.
2.Merg singura,pe jos pana la cea mai apropiata benzinarie.
Sau 3.Iau un transport in comun.
Cum evident cea mai simpla si la indemana varianta era sa rog pe cineva sa ma ajute,am decis sa o incerc pe acesta.Se pare insa ca Dumnezeu avea alte planuri pentru mine,deoarece de fiecare data cand faceam semn unei masini sa opreasca, acesta trecea pe langa mine ca si cum as fi fi fost ca si aerul:invizibila ! Plina de furie am rabufnit in cele din urma tipand cat ma tineau plamanii:
-La dracu' cu lumea asta egoista !

[mady]

Iata ca am revenit cu un nou capitol.Sper sa va placa si va rog scuzati micile greseli.Nu prea am avut timp sa il corectez asa cum trebuie.

Capitolul VII


-La dracu' cu lumea asta egoista ! am tipat scurt si rasunator.
Era clar ca nimeni nu avea de gand sa ma ajute.Eram in mijlocul pustiului fara masina si fara telefon.Ce putea fi oare mai rau !M-am spijinit nervoasa de portiera masinii injurand in gand pe oricine imi trecea in minte.De ce toate imi mergeau exact pe dos? De ce sunt mereu atat de ghinionista ?De ce ? De ce? De ce? Intrebarea asta imi traversa in fiecare clipa mintea.Mi-am ridicat usor capul privind cerul plumburiu.
-O nu ! Doar asta mai lipseste acum ! mi-am soptit nervoasa.
Mi-am indreptat apoi privirea spre drumul din fata mea.Parea la fel de pustiu ca si desertul.Deodata am vazut in departare un punct miscator ce se apropia cu repeziciune.Sigur era o masina.Am privit-o pret de cateva secunde,dupa care mi-am reluat pozitia de mai devreme.La ce bun sa mai incerc sa cer ajutor ! Oricum nu va opri nimeni.Imi voi face doar mai multi nervi,dovedindu-mi-se inca odata cat de egoisti si needucati sunt oamenii din tara asta.Am privit in pamant gandindu-ma ce as putea face sa scap din acesta incurcatura.O varianta deja picase,si anume aceea de a cere ajutor.Imi mai ramaneau doar doua.Ideea de a merge pe jos pana la cea mai apropiata benzinarie era deja deplasata.Eram hotarata sa o folosesc doar in cazul in care imi voi pierde orice speranta.Mai ramanea doar transportul in comun.Bine,recunosc ca nu am mai circulat cu asa ceva de ceva ani buni,dar cum imprejurarile nu imi permiteau sa devin fitoasa,mi-am zis ca asta ar fi cea mai convenabila solutie.Mi-am ridicat demna capul,privind fara prea mare tragere de inima soseaua nesfarsita.Brusc,am auzit motorul unei masini apropiindu-se.Mi-am intors privirea ,cercetand atenta automobilul de un albastru metalic.Era o masina sport, extrem de frumoasa si ingrijita.Am privit uimita cum masina se apropie din ce in ce mai mult de mine,oprindu-se in cele din urma in fata mea.
-Doamne multumesc ! In sfarsit cineva care sa ma ajute ! am exclamat bucuroasa,un zambet plin de speranta aparundu-mi pe chipul neobisnuit de alb.
M-am apropiat sfioasa de automobilul din fata mea.Geamul fumuriu s-a deschis usor permitandu-mi sa ii vad chipul salvatorului meu,pentru ca eram sigura ca e un baiat,dupa culoarea tare a masinii si flacarile desenate pe portiera.De indata ce bariera dintre noi a fost indepartata,si am putut sa ii vad chipul,am ramas de-a dreptul stupefiata.
In fata mea se afisa un tanar ce nu parea sa aiba mai mult de 24 de anii.Corpul ii era solid,semn ca avea cat de cat grija de el,iar parul intunecat ii dadea un aer de bad boy.Insa ceea ce mi-au atas cu adevarat atentia,au fost ochii sai ca de safir ce ma priveau atat de superior.Am ramas nemiscata pentru o clipa,privindu-l insistent.
-Sunt frumos nu?! intreba acesta ironic pe un ton amuzat.
-Ce?! adica nu...adica...Ce legatura are asta?
Il priveam uimita.Ma simteam jenata de acesta situatie.Mi-am intors rapid privirea,pentru a nu observa ca ma inrosisem.Asta chiar ar fi fost penibil !
-Deci sa inteleg ca ai nevoie de ajutor ? intreba acesta pe acelasi ton care deja simteam ca imi displace.
-Asa se pare, am raspuns sec,privindu-l ,in ochii aparandu-mi un licar de speranta.
-Interesant.Pai atunci iti urez mult succes,spuse indiferent,demarand rapid.
Am ramas de-a dreptul stupefiata.Ce dracu' mai fusese si asta? Tipul ala ori era retardat,ori foarte plictisit de viata? Am ramas catva timp nemiscata,privind in gol.Inca nu imi venea sa cred ce mi se intamplase.Abia dupa cateva minute mai tarziu,am reusit sa realizez.
-Of Doamne ! Asta e ajutorul pe care mi l-ai trimis ?! Un retardat mintal care face misto de mine !
Si din nou vesnica intrebare: de ce mie , de ce eu? M-am rezemat nervoasa de portiera masinii. Se pare ca tot transportul in comun era solutia.

****
Stateam nemiscata .Afara deja se lasase intunericul,dar mie nu imi pasa.Priveam pierduta casa in care locuisem atatia ani.Era o vila draguta,cu etaj, nu foarte mare, deoarece mamei nu ii placeau lucrurile exagerat de grandioase,optand pentru o casuta de marime medie foarte cocheta imbracata intr-o culoare caramizie.Aceste detalii insa ma lasau rece.Imi erau cu totul indiferente,toata fiinta mea fiind cuprinsa de emotia regasirii.Simteam fluturasi in stomac,iar tot corpul imi tremura
involuntar,neputandu-mil controla.Am inspirat adanc,dupa care am intrat,pasind incet in curtea inecata in intuneric.
In scurt timp am ajuns in fata usii de la intrare.Am apasat usor butonul soneriei asteptand.Nu dura mult si usa s-a deschis zgomatos ,in fata mea afisandu-se Erika.
-Buna seara domnisoara ! exclama acesta ,pe fata aparandu-i un zambet imens. Imi pare atat de bine sa va vad !
-Buna Erika ! Mama unde e ?
-Tocmai acum serveste cina impreuna cu tatal dumneavoastra.Sa o anunt ?
-Nu e nevoie ,multumesc!
Acestea fiind spuse,am pasit usor in camera,aruncandu-mi la intamplare lucrurile si incepand sa analizez incaperea.Nu se schimbasera prea multe de la ultima mea vizita aici.Singurul lucru cara mi s-a parut cat de cat nou,era mobilierul.Se pare ca tata reusise in sfarsit sa o convinga pe mama sa renunte la acea mobila veche si demodata,inlocuind-o cu una mult mai eleganta si cocheta.Am mai privit pret de cateva minute casa,dupa care m-am indreptat grabita spre sufragerie.M-am oprit putin,inainte de a intra,aranjandu-mi fugativ parul si hainele.Am pasit usor in incapere.Mama m-a observat imediat,exclamand fericita:
-Oh draga mea! In sfarsit ai ajuns ! Abia asteptam sa te vad !
M-am apropiat de ea,imbratisand-o calduros.
-Si eu ma bucur sa te vad ! am spus zambind trist.
-Scumpa mea,cat ma bucur sa te revad ! Cand mama ta mi-a spus ca te intorci acasa nu mi-a venit sa cred,spuse tata ridicandu-se de la masa si apropiindu-se de mine.
L-am imbratisat ,sarutandu-l usor pe obraz.M-am departat apoi ,privindu-i pe amandoi cum imi zambeau.Cat de dor imi fusese de aceasta imagine ! I-am mai imbratisat inca o data pe amandoi,dupa care am vrut sa ma retrag in camera mea.Vocea mamei m-a oprit insa:
-Scumpo nu vrei sa cinezi cu noi ? Am vrea sa mai discutam cu tine!
-Scuze mama dar nu in seara asta ! Am avut o zi oribila ,am spus sec,intocandu-ma sa plec,insa m-am oprit la jumatatea drumului. Am intors galesa capul spre parintii mei privindu-i obosita.
-A da inainte sa uit ! Puteti trimite maine pe cineva sa imi ia masina ? Am ramas fara benzina pe la jumatatea drumului,si a trebuit sa merg pe jos aproape un km pana am gasit o statie de autobuz.In fine,am trecut printr-o groaza de situatii neplacute,si sincer singurul lucru pe care vreau sa il fac acum e sa dorm.
Nedumerirea isi facuse loc pe chipurile parintilor mei,dar vazandu-ma atat de obosita,au renuntat la a mai cere explicatii.M-am despartit in cele din urma de ei mergand direct spre camera mea.Ajunsa acolo,am aprins lumina cercetand atenta incaperea.Era neschimbata.Acelasi pat calduros si moale,aceleasi asternuturi albe,cu imprimeuri violet,aceleasi draperii de culoarea ometului,aceeasi atmosfera de dragoste si caldura.Am zambit bucuroasa,amintindu-mi toate momentele petrecute aici,in aceasta incapere.M-am indreptat apoi spre baie.Dupa toate agitatia asta,imi trebuia neaaparat o baie lunga .Am pornit rapid robinetul,lasand sa curga apa fierbinte,in timp ce eu scapam de hainele ce le simteam atat de incomode.Cu miscari lenese mi-am indepartat intr-un final hainele,cufundandu-main apa fierbinte.Era o senzatie atat de placuta.Simteam cum apa fierbinte imi invaluia corpul obosit,facandu-ma sa ma simt revigorata.Asa am atipit.Cufundata in ganduri am adormit acolo,invelita de apa fierbinte si un miros placut de vanilie
M-am trezit insa peste putin timp.Am iesit lenesa din baie,luandu-mi rapid pijamaua si aruncandu-ma rapid in patul cald si moale.Am privit pentru o secunda luna,ale carei raze se oglindeau in fereastra mea,dupa care am inchis ochii,trecand rapid in lumea viselor.

[kame.]

Iubire!! Viata mea, oh... stai! Tu esti moartea. :)):)) In orice caz, numai noi stim despre ce este vorba.
Eu stiu decat ca tipu' ala super bengos din masina, care n-a facut decat sa-i amarasca viata si mai mult saracei Allison, m-a bagat in boala.
Ce zici? Sa dezvalui ceva cititorilor tai, sisu' meu?! =)) Glumeam! Doar ma stii~!!
Voi, fetelor care cititi ficul, sa stiti ca va compatimesc! Mie imi place de Wade mai mult, nu de Riley. Riley e doar un <<nenorocit>> perfect!( si stiu prea bine de ce spun asta) Wade e mai... normal, ca sa zic asa.
Elu, hai, mai, grabeste-te si tu cu Nextu', bine? Vrei sa ma vezi lesinata p-aci, cu craci in sus si sa ma adune mama dupa jos, ca nu mai pui si tu continuarea aia blestemat de mirifica( ca doar stim amandoua ce urmeaza sa scrii)?

P.S. Prima, aha!! O, da, Prima!!!!!!!!!!!!!

[Katniss]

Sal'tare my dear.
Întârziata de mine şi-a făcut în sfârşit apariţia pe la ficul tau, aş fi venit mai devreme, dar am fost prinsă cu un concurs de aceea îmi cer mi de scuze că a durat atât să las un replay.
Să revenim.
În primul rând mulţumesc că mai anunţat acest capitol mi-a plăcut foarte mult mi s-a părut destul de reuşit ( părerea mea).
Totul devine din ce în ce mai interesant, iar asta îmi place. Descrierea a fost bună, dialogul nu a fost sec iar acţiunea nu mi s-a părut grăbită.
Am totuşi o nelămurire care e faza cu tipu ala? asta ma pus pe gânduri, dar o să mă lămuresc pe parcurs şi o să pot să îmi dau şi cu părerea. Cam atât ne vedem data viitoare când postezi. Bye, bye .

[mady]

Buna tuturor ! Hei uite ca am ravenit cu inca un capitol.Va rag sa imi scuzati intarzierea dar am avut cateva probleme personale .Dar acum sunt aici cun un nou capitol care sper sa va placa.Enjoy!
PS. Astept multe critici.


Capitolul VIII


Priveam nepasatoare gradina inecata in racoarea si tristetea unei dimineti de noiambrie.Ochii imi erau tristi si distanti iar chipul presarat cu lacrimi.Imi parea ca traiesc un vis urat.Ma simteam singura parasita si pustiita.Deja suspinele si lacrimile nu-si mai aveau rostul.Singurul lucru ce ma alina era amintirea clipelor fericite.Nu ma gandeam la el,chiar daca datorita lui am trait cele mai frumoase clipe si sentimente.Ma gandeam doar la bucurie,bucuriea care acum imi lipsea.
-De ce sunt atat de nefericita ?! De ce ma pedepsesti asa Doamne ? De ce?am rostit privind cerul plumburiu.
O picatura de ploaie mi-a atins atunci obrazul.In scurt timp multe alte mii au urmat-o.Mi-am mai aruncat inca odata privirea spre gradina,dupa care am parasit terasa camerei mele,indreptandu-ma spre patul moale ce trona in mijlocul camerei.M-am asezat indiferenta privind in gol.Era atat de ciudat.In mai putin de doua zile viata mi s-a schimbat complet.In urma cu cateva ore aveam totul :o viata fericita,caldura si siguranta unui viitor primitator,si cel mai important ,aveam dragostea omului pe care il iubeam,sau cel putin asa credeam.
-De ce trebuie sa platesc eu pentru greselile altora? Ce pacat am savarsit Doamne ca sa merit durerea asta care imi macina sufletul,am stigat ignorand faptul ca cineva ma putea auzi.
In scurt timp insa ,un ciocanit sfios s-a auzit usor la usa camerei mele,iar in secunda urmatoare Erika isi facu aparitia,purtand cu ea o tava micuta pe care se regasea micul meu dejun.
-Domnisoara va simtiti bine ? intreba acesta ingrijorata asezand atenta tava pe o masuta aflata langa usa.
Erica locuia cu noi de mai bine de cinci ani.Era o fata nu foarte inalta,slabuta,cu ochii ca doua smaralde.Era imbracata ca de obicei in uniforma ei sobra de culoarea pamantului.Am privit-o pret de cateva secunde,dupa care am rostit zambind fortat:
-Da Erika,nu-ti face griji. Sunt bine,am doar nevoie de timp pentru a ma obisnui cu cateva schimbari.
-Va referiti probabil la faptul ca v-ati mutat din nou aici,spuse acesta privindu-ma bland prin lentilele ochelarilor mari ce-i stateau asezati cu grija pe nas.Se intorse pentru o clipa dand semne ca vrea sa plece.Se intorse insa cateva secunde mai tarziu soptindu-mi zambind:
-Ascultati domnisoara ! Nu stiu care e motivul pentru care v-ati intors dar va asigur ca toti in special parintii dumneavostra se bucura nespus ca ati facut-o.Poate dumnesvoastra nu stiti cate lacrimi a varsat doamna Samantha pentru dumneavostra.Eu am fost martora suferintei pe care o indura,iar acum ca v-ati intors e in culmea fericirii.Stiti cat de mult va iubesc pe amandoua si tocmai de aceea vreau sa va vad impreuna, la fel ca altadata.
Am privit-o uimita.Nu ma asteptam sa aud astfel de vorbe,dar recunosc ca au avut un efect neasteptat.Brusc m-am simtit mult mai bine ca si cum toata amaracuinea si nostalgia din sufletul meu disparusera.I-am multumit politicos Erikai ,imbratisand-o usor.Ea a fost cu mine dintotdeauna.Dupa ce mama ei a murit,intr-un accident nefericit de masina,Erika a fost mereu cu noi.Nu pot spune ca eram prietene,deoarece acesta mereu a avut grija sa pastreze o anumita distanta fata de familie si implicit si de mine,insa da,ne-a fost mereu alturi in momentele cele mai dificile.Am privit-o zambind cum parasea usor camera luand cu ea toata tristetea care pusese stapanire pe mine.
Am suras dupa aceea in treacat,trecandu-mi mana prin parul ca smoala.Am mai aruncat o priveliste rapida peste gradina adormita dupa care m-am hotarat sa ma pregatesc de prima mea zi petrecuta cu parintii.Am privit plictisita usile dressing-ului meu deschizandu-le lenesa privind fara interes hainele ce salajluiau pe rafturi sau in umerase .Mi-am ales intr-un final o bluzita draguta,putin mai larga de un mov pal,o pereche de blugi albi si niste cizme fara toc negre ce se asortau perfect cu curelusa neagra pe care o adaugasem tinutei.M-am privit pret de cateva minute in oglinda ,aranjandu-mi in treacat parul intunecat si lung.Nu puneam foarte mult accent pe felul cum aratam, insa da,eram totusi preocupata si de acest aspect.
Am iesit in cele din urma din camera,indreptandu-ma spre sufragerie,acolo unde mama si tata obisnuiau sa ia micul dejun.Am coborat usor scarile pasind incet.Odata ajunsa in in fata usii am tras puternic aer in piept.Eram constienta de faptul ca va trebui sa dau o explicatie pentru sosirea mea subita.Nu avusesem timp sa ma gandesc la asta pana acum si de aceea eram atat de nelinistita.Am deschis intr-un final usa soptind cu un zambet fals pe fata:
-Buna dimineata !
-Buna draga mea,spuse mama vesela privindu-ma prin ochii sai de un verde inchis.
I-am aruncat o privire si tatei care imi zambea calduros.Abia atunci am observat uimita ca alaturi de ei se mai afla o persoana.O femeie frumoasa,trecuta de prima tinerete ce-i drept.Parul scurt,saten ii era aranjat cu gust iar trasaturile ii erau fine.Nu i-am putut distinge insa culoarea ochilor.Imi zambea calduros in timp ce ma analiza din cap pana-n picioare.
-Aveai dreptate Samantha ! Ai o fiica absolut superba,preciza acesta in timp ce o privea cu subinteles pe mama.
Ma uitam nedumerita neintelegand nimic.Cine era acesta femeie?O priveam confuza fara a schita nimic.Acesta observa in scurt timp acest lucru si avu grija sa ma lumineze
-Oh ,cat de nepoliticoasa sunt,am uitat sa ma prezint. Eu sunt Elizabeth Damon.Locuiesc alaturi.Eu si familia mea ne-am mutat acum ceva timp si de atunci eu si mama ta am devenit foarte bune prietene,ma lamuri acesta continuand sa zambeasca.
-Incantata sa va cunoasc doamna Damon ! Eu sunt Allison Greys!
-Oh stiu prea bine cine esti.Mama ta mi-a vorbit atat de mult despre tine incat am ajuns sa te cunosc fara nici macar sa te intalnesc.
Am zambit fara a parea prea convinsa.O priveam in acelasi timp pe ea dar si pe mama.De ce oare ii povestise atat de multe despre mine?In cele din urma tata fu cel care sparse tacerea apasatoare ce invadase camera.
-Ei bine eu trebuie sa plec.Azi trebuie sa asist la o sedinta foto.Se pare ca a existat o mica problema cu doua manechine,iar sedinta programata pentru ieri s-a mutat azi.Se ridica cu miscari lente ,sarutand-o scurt pe mama ,apropiindu-se mai apoi de mine.
-Sa ai o zi buna,i-am spus in timp ce l-am sarutat scurt pe obraz.
-Multumesc draga mea,si tu la fel.Apropo ,acum cincisprezece minute a sosit si masina ta,ma anunta acesta in timp ce se indrepta spre iesire.O sa sun putin mai tarziu sa vad cum merg pregatirile pentru petrecere.
-Ce petrecere? am intrebat surprinsa privindu-l insistent.
-Ah scuza-ma draga mea.Am uitat sa iti spun.Maine este aniversarea casatoriei noastre si ne-am gandit sa organizam o petrecere.Defapt din acest motiv se afla aici Elizabeth.A promis ca ma va ajuta cu pregatirile.
Nu aveam dispozitia necesara dar la insistentele mamei am acceptat intr-un final sa particip si eu la pregatiri.Pe tot parcursul zilei nu am facut altceva decat sa imi dau cu parerea despre cum ar putea arata decorul ,cum vor fi asezate mesele sau ce muzica ar fi potrivita.Stiam ca petrecerea va avea loc aici in vila,vor fi in jur de cincizeci de invitati,oamenii importanti,sau prieteni de familie iar atmosfera trebuie sa fie cat mai potrivita pentru o astfel de petrecere.Nu m-am implicat insa prea mult in asta deoarece mama si doamna Damon gaseau mereu cea mai potrivita varianta.Era incredibil cat de bine comunicau una cu alta.Parca ma vedeam pe mine impreuna cu Sonii peste vreo cincispezece ani.
Cu toate acestea a fost o zi frumoasa.Petrecand mai mult timp in compania doamnei Damon am ajuns sa realizez ca este o femeie foarte draguta si amabila.Nici nu ma puteam astepta la altceva din partea unei prietene de-a mamei.Se purtase foarte dragut cu mine povestindu-mi din cand in cand de familia sa.Am aflat cu acesta ocazie ca are un fiu cu vreo patru ani mai mare ca mine.Se mutasera aici acum vreo opt luni,insa eu nu am avut niciodata prilejul sa ii cunosc din motive evidente.Am mai aflat si ca tata impreuna cu domnul Damon aveau sa devina asociatii acesta detinand si el o agentie de modele.Urma deci sa fim destul de legati de ei si pe plan profesional.Una pesta alta ziua s-a incheiat chiar foarte bine.Fara sa imi dau seama,dispozitia mi se schimbase semnificativ,gandurile mele fiind acum doar la petrecerea ce urma sa aiba loc.

[Katniss]

Hello dear în sfârşit am reuşit să trec pe aici, îmi pare nespus de rău că nu am venit mai devreme, dar am fost ocupată cu şcoala.
Anyway let's see. Nu ştiu de ce, dar acest capitol nu a reuşită să mă capteze la fel de mult ca celelalte. Ai avut descriere într-adevăr, dar mi s-a părut că te-ai repetat şi parcă ceea ce ai vrut să transmiţi s-a pierdut. Greşeli de tastare nu am văzut, însă am văzut câteva repetiţii şi câteva greşeli de exprimare. Dialogul tinde să devină sec, iar acţiunea mi s-a părut puţin grăbită.
Per total a fost un capitol bun. Aştept nextu bye, bye. Sper că nu te-a supărat comentariul meu.