05-06-2011, 11:20 AM
Heei,m-am gandit sa fac si eu o mica povestioara de dragoste.Sper sa va placa si astept comentariile voastre!:x
Era iarna anului 1962.
Stateam pe canapea si ma gandeam la el.Urma sa ne intalnim la cafeneaua cunoscuta de noi,din josul strazii.
Ma imbrac repede,imi piaptan parul lung de o culoare castanie prinzandu-l intr-o coada de cal.Ma incalt,imi iau cheile si fug grabita ,uitand sa incui si usa.In 10 minute ajung la cafenea unde,imediat il vad pe iubitul meu rezemat de usa de la intrare.El este un baiat inalt,cu ochii albastri ca cerul senin si parul scurt de un blond auriu ca razele soarelui.El imi spune un,,Buna''plictisit si lipsit de dragoste,ceea ce nu prea se intampla de obicei.Eu obeserv pe fata lui tristetea si il intreb ce s-a intamplat.Nu primesc niciun raspuns,dar nu disper fiindca eram obisnuita cu asta.Ma ia de mana si imi spune sa intru in cafenea pentru ca avem de discutat.Eu presimteam ca nu se va intampla ceva bun.
Ne-am asezat la o masa dintr-un colt al cafenelei.Eu ma uitam pe geam.Incepuse o ninsoare deasa si din cer cadeau niste stelute mari si pufoase.Atunci,in inima am simtit un fior de gheata.El m-a strans in brate si mi-a spus ca ii pare foarte rau,dar nu mai putem fi impreuna.Eu m-am smucit din bratele lui,am inceput sa plang si am iesit in fuga pe usa.Simteam ca o parte din mine s-a rupt.Credeam ca nu voi mai putea iubi,niciodata, pe cineva atat de mult cum l-am iubit pe el.Cand am ajuns acasa,am apasat pe clanta,m-am dus la mine in camera si m-am trantit in pat,fara a ma opri din plans.In acea noapte nu am putut adormi nici-o clipa.
De atunci zilele mele erau tot mai deprimate si cu fiecare ora ce trecea mi se facea si mai dor de el.Noptile erau triste si goale,in care nu puteam sa dorm,gandindu-ma la el.Il iubeam enorm si nu stiam daca vreodata el a tinut la mine.
Intr-o zi,nemaiputand rezista,i-am trimis pe telefon un mesaj in care i-am spus:,,Din cauza ta s-a intamplat asta.Nu credeam ca imi vei face vreodata asa ceva.Tu,care imi spuneai in fiecare zi ca ma iubesti si ca vei avea mereu grija de mine.Te rog sa te gandesti ca eu te-am iubit enorm si ca nu am putut trai fara tine.Adio pentru totdeauna!''.Atunci am luat o lama si am infipt-o in vene.Pe loc inima a incetat sa mai bata.
El a gasit mesajul pe telefon si a venit in fuga la mine.Vazand ca nu raspunde nimeni la usa,a intrat in casa(usa fiind deschisa) si cand m-a vazut fara suflare a inceput sa planga.Mi-a soptit incet ,,te iubesc'',dar era prea tarziu.Nu mai avea cui sa-i spuna.A luat un pistol si s-a impuscat in inima...:blood:
Asa, amandoi zaceam pe podea fara suflare,ca doi oameni ce si-au petrecut intreaga viata impreuna.SFARSIT!
*Scuzati daca am greseli si astept parerile voastre despre povestea mea.Numai bine!:love:
Era iarna anului 1962.
Stateam pe canapea si ma gandeam la el.Urma sa ne intalnim la cafeneaua cunoscuta de noi,din josul strazii.
Ma imbrac repede,imi piaptan parul lung de o culoare castanie prinzandu-l intr-o coada de cal.Ma incalt,imi iau cheile si fug grabita ,uitand sa incui si usa.In 10 minute ajung la cafenea unde,imediat il vad pe iubitul meu rezemat de usa de la intrare.El este un baiat inalt,cu ochii albastri ca cerul senin si parul scurt de un blond auriu ca razele soarelui.El imi spune un,,Buna''plictisit si lipsit de dragoste,ceea ce nu prea se intampla de obicei.Eu obeserv pe fata lui tristetea si il intreb ce s-a intamplat.Nu primesc niciun raspuns,dar nu disper fiindca eram obisnuita cu asta.Ma ia de mana si imi spune sa intru in cafenea pentru ca avem de discutat.Eu presimteam ca nu se va intampla ceva bun.
Ne-am asezat la o masa dintr-un colt al cafenelei.Eu ma uitam pe geam.Incepuse o ninsoare deasa si din cer cadeau niste stelute mari si pufoase.Atunci,in inima am simtit un fior de gheata.El m-a strans in brate si mi-a spus ca ii pare foarte rau,dar nu mai putem fi impreuna.Eu m-am smucit din bratele lui,am inceput sa plang si am iesit in fuga pe usa.Simteam ca o parte din mine s-a rupt.Credeam ca nu voi mai putea iubi,niciodata, pe cineva atat de mult cum l-am iubit pe el.Cand am ajuns acasa,am apasat pe clanta,m-am dus la mine in camera si m-am trantit in pat,fara a ma opri din plans.In acea noapte nu am putut adormi nici-o clipa.
De atunci zilele mele erau tot mai deprimate si cu fiecare ora ce trecea mi se facea si mai dor de el.Noptile erau triste si goale,in care nu puteam sa dorm,gandindu-ma la el.Il iubeam enorm si nu stiam daca vreodata el a tinut la mine.
Intr-o zi,nemaiputand rezista,i-am trimis pe telefon un mesaj in care i-am spus:,,Din cauza ta s-a intamplat asta.Nu credeam ca imi vei face vreodata asa ceva.Tu,care imi spuneai in fiecare zi ca ma iubesti si ca vei avea mereu grija de mine.Te rog sa te gandesti ca eu te-am iubit enorm si ca nu am putut trai fara tine.Adio pentru totdeauna!''.Atunci am luat o lama si am infipt-o in vene.Pe loc inima a incetat sa mai bata.
El a gasit mesajul pe telefon si a venit in fuga la mine.Vazand ca nu raspunde nimeni la usa,a intrat in casa(usa fiind deschisa) si cand m-a vazut fara suflare a inceput sa planga.Mi-a soptit incet ,,te iubesc'',dar era prea tarziu.Nu mai avea cui sa-i spuna.A luat un pistol si s-a impuscat in inima...:blood:
Asa, amandoi zaceam pe podea fara suflare,ca doi oameni ce si-au petrecut intreaga viata impreuna.SFARSIT!
*Scuzati daca am greseli si astept parerile voastre despre povestea mea.Numai bine!:love:
Raluu`?"