Poveste fără sfârşit

[Maria]

Buna, Anka, vad ca ai postat ficul si pe zup si ma bur mult . Vad ca ma piertut multe capitole. Si eu credeam ca nu ai mai postat niciun capitol. Bine asa sa vedem ce avem noi aici ? Deci sa incep sa ma eau putin de fci si de capitole . Descriere ai , Naratiune ai, Dialog este mai putin si e mai bine asa "cred " , ideea ficului este original nu am mai vazuto pana acuma si sper sa fie pe tot parcursul ficului. Incearca sa faci cumva sa ai capitolele mai mari putin, nu mult . Ok eu ata am avut de spus, daca mai am veva de spus dau un Edit. :-h:bye:

[Stella]

So...
Naratiunea este prezenta si este ok .
Descrierea o ai din plin si descri foarte bine sentimentele personajelor.
Nu am vazut greseli de ortografie si mi-a placut ca nu prea ai dialog .
Actiunea nu este grabita dar capitolele mi se par cam scurte ...
Capitolul a fost foarte romantic , la sfarsit a fost chiar dragut si copilaros.
Deci imi place foarte mult cum gasesti ceva nou in fiecare capitol si sper sa faci asta in continuare.

Spor la urmator`ul capitol ! ^^

[Shadow.]

Mulţumesc de comentarii. Am făcut un efort foarte mare să pot posta capitolul astăzi. Am scris doar azi la el. Din cauza nervilor provocaţi de un idiot. Cică ăla care trebuia să îmi repare laptopul l-a stricat şi mai tare. Idiot :| Acest capitol este refăcut. Era pe laptopul meu dar cum probabil problema o să persiste, am hotărât să îl rescriu.
Dacă capitolul anterior era dedicat lui Queen Bee, acesta este dedicat lui Debby.!

Capitolul 9 :
– Perla albă –

Razele sidefii cădeau uşor pe cele câteva perle ce îi împodobeau părul prins în coc. Ea stătea pe taburetul din faţa măsuţei de toaletă şi îşi privea imaginea difuză din oglindă. Machiajul uşor, aproape insesizabil era aplicat pe faţa ei fină. În întunericul camerei, se putea zării pielea ei albă şi rece. Conturul buzelor roşii era uşor sesizabil. Privi o ultimă dată dată în oglindă cu ochii ei de smarald. Se ridică uşor, lăsând rochia de culoarea sidefului să cadă în valuri, atingând podeaua cafenie. La gâtul ei, se afla un colier din perle albe, aproape insesizabile în comparaţie cu pielea ei. Mai aruncă o ultimă privire în oglindă, analizându-şi umerii goi, corsetul sidef de mătase împodobit cu mici modele aurii, voalul ce cădea alături cu rochia, de la şold în jos, unde se termina corsetul.
Ieşi din cameră, călcând apăsat pe covorul roşu din catifea de pe hol. Trecea pe lângă geamurile uriaşe şi.. se opri ! Întorcând privirea spre stânga, zării ochiul lunii cum o privea. Un voal transparent de melancolie îi învălui trupul. Scutură uşor din cap, înaintând.
Odată ajunsă la scări, trase aer adânc în plâmâni, păşind cu pantofii albi pe marmura de culoarea mierii. Constată imediat că, cum îşi făcu apariţia zumzetul din sală dispăruse. O mulţime de ochi îi aţintiră trupul, precum o mie de săgeţi otrăvite. Se ţinea uşor de balustradă, evitând vreun accident. Încerca din răsputeri să ignore privirile curioase, analizând încăperea puternic luminată de candelabrul din cristal din mijlocul sălii. Ochii ei verzi analizau tablourile frumos pictate.
Jos, în capătul scărilor se afla brunetul. Privirea lui o liniştea, încercând parcă să îi mai atenueze emoţiile. Un zâmbet îi apăru pe buzele-i roşii.
Îl privi cum se aşează în genunchi, cu o mână întinsă. În ea, avea o cutiuţă roşie. Când o deschise, ea rămase uimită. În ea, un inel nepreţuit de logodnă, cu un diamant preţios. Când îl văzu în acea ipostază, îşi înăbuşi un zâmbet. Nu în fiecare zi avea şansa să îl vadă pe brunet în acea ipostază.
- Sakura Haruno vrei ... să fi soţia mea ? întrebă el, privind-o direct în ochi.
- Da ! răspunse tare şi clar, ca toată lumea să înţeleagă.
Ochii ei priveau cum inelul îşi luă locul pe degetul ei şi cum piatra preţioasă strălucea în lumină. Ea sări în braţele lui, aproape reuşind să-l doboare la pământ.
După o oră lungă, în care toţi invitaţii îi felicitară pe cei doi, ea stătea în ciupercuţa din grădină, cu ochii aţintiţi asupra lunii. Vântul sufla uşor, răvăşind cele două şuviţe ale fetei. Ridică uşor mâna, privind cum razele difuze ale lunii cădeau pe diamantul cu mii de feţe. În mintea ei, era o luptă aprigă. Sentimentele erau puse în ordine, parcă într-un şir militar. Dar nu ştia pe care să îl pună să facă un pas în faţă. Prietenie, ură, fericire, amiciţie sau dragoste ? Nici ea nu ştia. Cert era că urma să fie soţia lui.
Simţi cum vântul devenea din ce în ce mai des şi rece. Începu să tremure uşor, din cauză că locul era mult. Ceva cald îi acoperii umeri, iar două braţe o cuprinseră de talie. Întorcând capul, avu posibilitatea să observe că brunetul era acel cineva. O sărută uşor pe obraz, apoi se lăsă uşor în jos, aşezându-se pe bancă. Ea stătea în braţele lui, lăsându-şi capul pe umărul lui. Închise ochii, dând senzaţia că doarme.
Brunetul privea spre cer, cu ochii lui mai întunecat ca bolta cerească noaptea. În interiorul lui, două flăcări ardeau aprig. De o parte, era flacăra fierbinte, aprinsă în urma unei ploi de raze fierbinţi ce arăta sentimentul pur şi necondiţionat pe care îl purta pentru ea. Pe de altă parte, o flacără rece, născută în urma exploziei sentimentelor lui rele şi urâte, provocate ce cei care îi purtau pică şi invidie. Flacăra care încerca să o stingă pe cealaltă, să alunge sentimenele lui pentru ea.
Îşi intersectară privirile, ea pierzându-se în a lui şi vice-versa. Buzele li se apropiau uşor dar sigur, reuşind să se întâlnească la jumătatea drumurilor. Atunci, în acel moment o nouă explozie avu loc în sufletul lui şi un nou sentiment se năştea în adâncul ei. Cu mâinile în părul ei, el adâncea tot mai mult sărutul. Mâinile sale se jucau în părul lui brunet. Limbile se băteai între ele, într-o luptă care urma să dureze ceva timp. Ea îi permitea să îi exploreze orice colţişor din gură iar el profita de acest lucru.
Când se despărţiră, el zării o licărire în ochii ei. Pentru o clipă, avu impresia că noaptea şi ziua se întrepătrundeau.
- Crezi că o să fim fericiţi ? întrebă ea în şoaptă.
- Dacă tu vrei, atunci nici măcar un firicel din răutatea oamenilor nu o să intre în relaţia noastră.
- Of, Sasuke. Tu ai văzut cum se uitau la noi ? Ai văzut ura din privirea fetelor când mi-ai pus inelul pe mână ? Mâhnirea din ochii băieţilor când te-am sărutat ?
El nu răspunse. Doar se ridică uşor, odată cu ea. O strânse uşor în braţe, oferindu-i un sărut scurt pe buze.
- Îţi promit că nimeni şi nimic nu o să ne despartă.
Când o sărută iar, o perlă căzu din părul ei, lovindu-se de lemnul rece al podelei. Lăsând-o în urmă, intrară în castel, alături de ceilalţi invitaţi.
În timp ce înauntru era zarvă, lumea dansa pe ritmul orchestrei iar cei doi îndrăgostiţi se bucurau de prezenţa celuilalt, afară, luna îşi concentră razele doar pe mică perlă. O strălucire apăru, apoi ea se sfărmă în mii de bucăţele, fiind doar o amintire a ceea ce fusese. Un ţipăt se auzi odată cu dispariţia ei...



Sper că capitolul a fost pe placul vostru. Nu am starea necesară să îl corectez aşa că îl las pe mâna voastră.

[Debb.']

Ancule ! Ti-am mai zis de doua ori si ti-o mai zic o data : Te iubesc ! >:D<
Asa. For me ? ;;] Chiar pentru mine ? ;;]
>:D<
Bun, capitolul a fost absolut superb. Chiar nu am ce comenta. Descriere, naratiune, dialog. Nu am cuvinte. Ai avut tot ce iti trebuie intr-un fic.

Dialog - Il ador ! a fost pur si simplu magnific. Nu a fost deloc sec si nici mult. Sti sa-l folosesti ca la carte. ;]
Naratiune - Deci chiar nu am ce comenta. A fost din plin. E acolo si stai foarte bine la naratiune.
Descriere - In cele din urma, am ajuns si la ea. E cea mai tare din parcare. Descri atat de frumos sentimentele lor incat imi venea sa plang in timp ce citeam. Sincer. xD Imprejurimile.. ce sa mai zic ? Si pe ele le descri minunat. Imi place ca ma faci sa ma simt ca si cum as fi acolo. Aproape de ei.

Bun. Atat am avut de zic.
Bafta si multa, multa inspiratie in continuare !
:bye:

[MooN.]

Vai de mine cate capitole am ratat! Sunt absolut superbe! Nu exista un cuvant care sa exprime ce am simtit atunci cand am citit!
Dialogul: Nu este sec deloc si nu este nici in cantitate mare. Sti sa il folosesti mai mult decat perfect!
Descriera si naratiunea: Prezente ca intodeauna. Este descriere din belsug ceea ce imi place din ce in ce mai mult. Felul in care ne areti o anumite imagine care se creaza atunci cand citim este... magic. Nu imi gasesc un cuvant mai potrivit prin care sa iti caracterizez ficul. Sentimentele le-ai descris atat de perfect incat pentru o secunda am avut impresia ca sunt eu in locul lor.
Sfarsitul mi-a cam facut pielea de gaina. Sunt foarte curioasa ce ai vrut sa spui prin ultima idee. Astept cu nerabdare nextu si iti promit ca nu il voi rata si iti voi comenta!
Bafta!
:bye:

[Vero]

Ahhh 8-> Ce mult mi'a placut capitolul asta. Urmatoru capitol va fi dedicat mie >:) Glumeeeeesc. A fost asa frumos . Imi vine sa si plang. ,,De o parte, era flacăra fierbinte, aprinsă în urma unei ploi de raze fierbinţi ce arăta sentimentul pur şi necondiţionat pe care îl purta pentru ea. Pe de altă parte, o flacără rece, născută în urma exploziei sentimentelor lui rele şi urâte, provocate ce cei care îi purtau pică şi invidie. Flacăra care încerca să o stingă pe cealaltă, să alunge sentimenele lui pentru ea." - Fraza asta a fost superba:x O ador . S'au logodiiit s'au logodiiit \:D/ Ahh Descrierea a fost superba si ea o ador, te ador Naratiunea a fost si ea la fel de buna, la fel si dialogul. Actiunea nu a fost grabita ceea ce e foarte bine AM vazut doar o greseala si anume : ,,Limbile se băteai între ele". Vrei sa zici ,,se bateau" Da` nu'i nimic. Frumusetea capitolului a mascat aceasta mica si nesemnificativa greseluta . So, astept nextu` si nu uita sa ma anunti

PS:Merci ca m'ai anuntat :*

[Moon princess]

hey, deci imi cer scuze pentru intarziere ^^"
da, sa lasam asta si sa trecem la capitolul tau frumos
deci, ce pot sa spun:
descriere ai multa, si e frumoasa imi place, sincer
dialog, pai a fost chiar frumos si romantic
naratiunea e chiar draguta -.*
actiunea n-ai grabit-o asta e bine
imi place ficul tau, si de asemenea te felicit ca te straduiesti sa faci un fic cat mai frumos
greseli te tastatura n-am vazut, asta e bine. ^^
pai, cam atat si astept nextu :x
:*

:bye:

[Jessi]

Booon.
Deci eram pornita sa nu il las nici un comentariu deoarece ma enervasem pe cel de tura trecuta ca naiba stie cum o iesit de nu so postat:\
In fine. Stiu ca ti-a fost lene sa il scri, si mie imi este acum, dar capitolul este superb si mo lasat cu gura cascata. Adica astia se casatorsc deja? : ))
In fine, ideea este iteresanta. Am vazut si eu in sfarsit niste dialog, foarte calumea. Mi-o placut cand o fost partea Sakurei cu privirile alea intepatoare.
Am observat pentru prima data destul de multe grseeli de tastare, in jur de 4 daca nu ma insel, deobicei nu aveai mai mult de 2.
Chiar nu mai stiu ce sa zic. Mi-a placut, asta ii sigur.
Betzivo >:D<

[Shadow.]

Acum am terminat aşa că mă gândeam să îl pun.
Capitol pentru ... tobe vă rog :)) ... Dei-kun :x
Enjoy !

Capitolul 10 :
– Un ultim crin alb, o ultimă lacrimă şi un caiet cu amintiri. –

Ploaia cădea pe pământul rece, udând uşor vieţuitoarele lui. Soarele se ascundea pe după nori, evitând să fie în ochii trecătorilor. Animalele se ascundeau în căsuţele lor, la căldură. Vântul răvăşea uşor părul roz al fetei. Lacrimile-i cădeau şiroaie pe faţă, abţinându-se să nu ţipe. În mâinile-i firave ţinea un crin alb, ce tremura sub atingerea fină a palmelor ei. Deabia se ţinea pe picioare. Punctul ei de sprijin era brunetul. Picăturile de ploaie cădeau uşor, lovind umbrela neagră de deasupra capului său. Hainele negre erau monotone, aducând un aer sinistru atât asupra ei cât şi al lui. Rozalia căzu în genunchi, pe pământul ud şi moale de lângă groapă. Tristeţea din inima ei era atât de mare încât voia să intre ea în locul lui în sicriu. Era mort. În acel moment, brunetul se puse rapid lângă ea. Era trist. Trist pentru ea. Fata lăsă uşor crinul firav din mâna ei pe pământul de pe tatăl său şi, ajutată de brunet se ridică uşor în picioare. O ultimă lacrimă se prelinse pe faţa ei, iar atingând pământul dispăru. În acelaşi moment, un fulger lumină cerul, iar văzduhul fu străbătut de un tunet puternic.

Ochii săi verzi erau acum goi. Ea privea în faţă, însă fără vreun obiect fix. Privea în gol. Îi era dor de tatăl său. Şi acum îşi amintea cum lumina se stinse brusc în sala balului şi unul dintre vampiri îl secă de sânge pe tatăl său. Dar, îşi mai aminti şi cum de atunci în fiecare moment el fusese lângă ea. Se ridică brusc, începând să răscolească hainele din sertare. Sub ele, se afla un caiet măricel, de culoare roz. Aşezându-se pe pat iar, îl deschise. Chiar de la prima pagină îi sări în ochi o poză. Un bărbat înalt, cu ochii verzi ca iarba ce îşi ţinea în braţe soţia. Părul ei roz şi lung se afla la jumătatea taliei, iar ochii roşii priveau bucuroşi spre aparatul foto. În braţele ei se afla o micuţă fiinţă, cu o piele albă asemeni unui mărgăritar. Ochii verzi ca ai tatălui său străluceau ca două smaralde vii, iar moţul era de o culoare roz-pal. Fetiţa zâmbea fericită, întinzând braţele spre aparatul foto.
Rozalia îşi duse rapid mâna la gură, simţind că ochii o înţeapă din ce în ce mai tare. Inima i se umplu de tristeţe, simţind cum un val de melancolie se izbeşde de ea asemeni unui val de stânci. Caietul căzu pe jos, iar fata rămase stană de piatră. Simţi două braţe cum o prind de umeri. Întorcând privirea brusc, privirea ei se izbi de a brunetului. Pentru o clipă, ea simţi cum se pierde în ochii lui abisali, trecând în eternitate. Cu o mişcare rapidă, ea era în braţele lui, descărcându-se. Lacrimile îi cădeau rapid pe faţa ei, fata stângând cămaşa brunetului în mâinile ei. Sasuke îi mângâia părul uşor cu o mână, iar cu cealaltă o ţinea pe fată de talie, apropiind-o şi mai mult de el.
- Iubito, linişteşte-te ! Totul o să fie bine, vei vedea.
- Nu, Sasuke, nu v-a fi ! Din prima zi de când m-am născut, tata era lângă mine pretutindeni. Nu mergea nicăieri fără să mă ia cu el. Iar acum, totul să se risipească în mai puţin de un minut... nu pot concepe asta.
- Exact cum o să fac şi eu cu copilaşul nostru când o să vină pe lume sau cum o să reacţionez cum o să aflu că eşti însărcinată.
- Probabil că o să leşini. surâse rozalia, amuzată de ce spusese el.
- Cel mai probabil, iubit-o. adăugă el, apoi o sărută. Cu acel sărut, ea deveni din nou fata fără griji. Buzele lui erau unite cu ale ei. El îi mângâia limba cu a lui, imediat ce buzele sale fuseseră întredeschise. O trase mai aproape de el, adâncind şi mai mult sărutul.
Rămaseră îmbrăţişaţi. Undeva în timpul nopţii, ea adormi sub atingerile lui tandre şi pline de iubire, cu care credea că nu se va obişnui niciodată. El, stătea şi privea fiinţa din braţele lui. O iubea. Era sigur de asta, aşa cum nu mai fusese de nimic altceva în toată viaţa lui. Îi iubea ochii. Da, acei ochi mari şi verzi, ce de fiecare dată când îi privea îl vrăjeau. Îi iubea gura, mai exact buzele roşii ca rubinele, iar când îşi arăta zâmbetul acela fermecător el era nebun după ea. Adora pielea ei albă şi rece indiferent de vremea de afară. Adora modul ei de gândire şi inima-i mare. Dar, ce rost aveau toate aceste înşiruiri când el o iubea pe ea ?
Începu să râdă când conştientiza cât de nervos era când aflase că urma să se căsătorească cu o necunoscută. Cum îşi promisese că avea să o fată să regrete că s-a născut din prima clipă. Dar el fusese fermecat de zâmbetul ei din primul moment, neavând ocazia să îşi pună planul în aplicare. Încetă imediat ce îşi aminti că ea dormea cu capul pe pieptul său şi că putea să o trezească. Îi sărută uşor tâmpla, strângând-o şi mai tare în braţe.
- Nimeni nu o să te ia de lângă mine, iubire. adăugă, apoi adormi şi el.
Luna îi mângâia pe cei doi cu razele ei. În uşa balconului apăru chipul tatălui ei. Zâmbii privindu-i pe cei doi, apoi, imaginea lui se risipi odată cu vântul nemilos ce străbătea împrejurimile.



Aştept păreri. :)

[Moon princess]

pfai ,prima. daaaa.!!!
dau edit acusi sa citesc. ^^

EDIT

da, foarte frumos ai descris sentimentele personajelor, chiar mi-a placut mult, aceata e descriserea pe care o ador, si ma bucur ca ai adoptat-o ^^ :*
deci, precum am spus, aceasta e exceptionala, nu mai comentez
dialogul, f romantik fara tente plictisitoare, :bv:
naratiunea, superba de asemenea
actiunea, pai, deloc grabita, ai descris natura si sentimentele personajelor, asa ca nu s-a sintit ceva graba.
greseli nu am vazut de nici un fel...
ei bine, asta e imi place ficul tau muult :x
astept nextu si sper sa ma anunti si pe mine cand il pui

:bye: