08-03-2011, 12:16 AM
Capitolul 1: O urmarire ca in filme
Noapte. Norii plumburii dominau cerul intunecat, in timp ce fulgere luminoase spintecau intunericul noptii. Vuietul tunetelor rasuna in intreg pustiul. Pe campul vestejit de toamna, se formau mici balti in care se sfarmau cu tristete alte lacrimi ale cerului Pe soseaua pustie, la iesirea din capitala nipona, gonea o masina sport neagra. In farurile albe si aprinse ce luminau strada umeda, se vedeau picaturi mici si dese de ploaie. Orasul luminos se pierdea in zarea intunecata a noptii, in timp ce masina neagra se indrepta cu viteza in directia opusa. Pomii de pe marginea soselii treceau in viteza inapoi pe langa masina, disparand in noaptea cea neagra ca niste naluci. In spatele masinii negre, tacerea si linistea noptii era sparta de o masina de politie, a carei sirena alarma intreaga natura. Cu cativa metrii mai in fata, masina neagra gonea in viteza mai departe vrand parca sa decoleze de pe sosea. Lumina farurilor se reflecta usor in asfaltul umed, reusind sa lumineze usor si in interiorul masinii. Prin parbrizul aburit si plin de picaturi de ploaie, pe care se plimbau de colo colo stergatiarele, se putea vedea un baiat. Parul il avea gri si umpic ciufulit iar ochii ii erau albastrii si incadrati de gene lungi. Numele lui era Haiiro si avea 18 ani.
Haiiro
Trebuie sa scap de politie cu orice pret. Nu pot merge la inchisoare chiar acum. Nu. Reusesc sa scap cumva. Si chiar de merg la inchisoare macar acei fraieri din gasca aia buna de nimic si-au primit lectia sa nu se mai puna cu mine si cu gasca mea. Ar fi iesit mai frumos de nu intervenea politia si a trebuit sa fug. Asa ca iata-ma acum goning pe sosea, noaptea, ca un nebun cu 200km/h, vrand sa fug din oras, si cu politia pe urmele mele. Masina aluneca usor pe soseaua uda. Mainile imi sunt incordate pe volan, in timp ce cu piciorul drept apas in disperare acceleratia. Tot mergand pe soseaua pustie, zaresc vag in departare o casa. Accelerez mai mult pentru a ma indeparta destul de mult de politie pentru a ma pierde din vizor, sting farurile, trag tare stanga de volan si opresc masina dupa acea casa. Culoarea masinii se pierde in noaptea neagra si ploiasa. Ma las in jos si astept ca pericolul sa treaca. Liniste. In surdina noptii de toamna aud doar picarturile de ploaie pe platforma masinii inganandu-se parca cu bataile accelerate ale inimii mele ce pare sa imi sara din piept. Incet, incet incep sa aud sirena masinii de politie. Fac ochii mari si inghit in sec. O aud cum se apropie. Vine si vine. Inima imi bate tot mai tare. Imi inchid ochii si ascult. Sunetul e tot mai puternic, pana cand imi da seama ca de acum sunetul isi pierde incet incet din intensitatea sonorului. Imi ridic capul si rasuflu usurat. Un mic zambet imi apare pe fata.
-Am scapat. Zic eu incet si incantat de situatie
O frumos din cauza stresului am ajuns sa vorbesc singur. Daca nu intru in inchisoare sigur ma interneaza la nebuni. Astept pana ce sunetul dispare complet, apoi ma dau jos din masina si inchid portiera cu grija. Ma indrept spre casa pentru a o observa mai bine si avand in vedere ca e 1.30, ploua si sunt frant de oboseala, poate reusesc sa conving pe proprietari sa innoptez aici in noaptea asta, si maine vad ce fac si ma intorc in oras. Imi pun gruga pe cap pentru ca ploaia se intetise, imi bag mainile in buzunar si ma indrept spre intrarea casei. Defapt daca stau bine si ma uit nu este tocmai o casa ci imi pare mai de graba un conac construit in stil vechi.intru pe veranda de lemnsi ma apropii de usa.Imi arunc ochii imprejur pentru a studia mai bine locul unde ma aflam. Lemnul imi parea vechi si alocuri putrezit.Vopseaua naro era cojita si umflata.Case de paianjen erau aflate prin colturile verandei, iar pe peretele casei era o crapatura cu multe ramificatii pornind de jos si urcand pana deasupra tocului usii, iar pe langa ea varul fiind cojit. Hmmm ma intreb daca nu cumva o sa se darame vechitura asta pe mine daca innoptez aici. Ploaia se auzea batand cu repeziciune pe tabla de pe acoperisul conacului, in timp ce vantul se juca in voie cu o tigla desprinsa de la coltul ei.Era un peisaj dea dreptul dezolant si umpic inspaimantator.Ma simt aiurea, ca si cand as trai un film de groaza. Cine stie ce fel de oameni ar putea locui aici? Imi ridic mana lenes pentru a ciocani la usa, dar chiar in acel moment vantul tranti o fereastra de la etajul 1, iar in fata conacului un traznet lovi cu putere un pom desfrunzit ceea ce ma facu sa imi inghete sangele in vene. Un fior si un sentiment de groaza ma facu sa tremur tot. Inghit in sec imi iau inima in dinti si ciocanesc apasat in usa de lemn masiv.
Noapte. Norii plumburii dominau cerul intunecat, in timp ce fulgere luminoase spintecau intunericul noptii. Vuietul tunetelor rasuna in intreg pustiul. Pe campul vestejit de toamna, se formau mici balti in care se sfarmau cu tristete alte lacrimi ale cerului Pe soseaua pustie, la iesirea din capitala nipona, gonea o masina sport neagra. In farurile albe si aprinse ce luminau strada umeda, se vedeau picaturi mici si dese de ploaie. Orasul luminos se pierdea in zarea intunecata a noptii, in timp ce masina neagra se indrepta cu viteza in directia opusa. Pomii de pe marginea soselii treceau in viteza inapoi pe langa masina, disparand in noaptea cea neagra ca niste naluci. In spatele masinii negre, tacerea si linistea noptii era sparta de o masina de politie, a carei sirena alarma intreaga natura. Cu cativa metrii mai in fata, masina neagra gonea in viteza mai departe vrand parca sa decoleze de pe sosea. Lumina farurilor se reflecta usor in asfaltul umed, reusind sa lumineze usor si in interiorul masinii. Prin parbrizul aburit si plin de picaturi de ploaie, pe care se plimbau de colo colo stergatiarele, se putea vedea un baiat. Parul il avea gri si umpic ciufulit iar ochii ii erau albastrii si incadrati de gene lungi. Numele lui era Haiiro si avea 18 ani.
Haiiro
Trebuie sa scap de politie cu orice pret. Nu pot merge la inchisoare chiar acum. Nu. Reusesc sa scap cumva. Si chiar de merg la inchisoare macar acei fraieri din gasca aia buna de nimic si-au primit lectia sa nu se mai puna cu mine si cu gasca mea. Ar fi iesit mai frumos de nu intervenea politia si a trebuit sa fug. Asa ca iata-ma acum goning pe sosea, noaptea, ca un nebun cu 200km/h, vrand sa fug din oras, si cu politia pe urmele mele. Masina aluneca usor pe soseaua uda. Mainile imi sunt incordate pe volan, in timp ce cu piciorul drept apas in disperare acceleratia. Tot mergand pe soseaua pustie, zaresc vag in departare o casa. Accelerez mai mult pentru a ma indeparta destul de mult de politie pentru a ma pierde din vizor, sting farurile, trag tare stanga de volan si opresc masina dupa acea casa. Culoarea masinii se pierde in noaptea neagra si ploiasa. Ma las in jos si astept ca pericolul sa treaca. Liniste. In surdina noptii de toamna aud doar picarturile de ploaie pe platforma masinii inganandu-se parca cu bataile accelerate ale inimii mele ce pare sa imi sara din piept. Incet, incet incep sa aud sirena masinii de politie. Fac ochii mari si inghit in sec. O aud cum se apropie. Vine si vine. Inima imi bate tot mai tare. Imi inchid ochii si ascult. Sunetul e tot mai puternic, pana cand imi da seama ca de acum sunetul isi pierde incet incet din intensitatea sonorului. Imi ridic capul si rasuflu usurat. Un mic zambet imi apare pe fata.
-Am scapat. Zic eu incet si incantat de situatie
O frumos din cauza stresului am ajuns sa vorbesc singur. Daca nu intru in inchisoare sigur ma interneaza la nebuni. Astept pana ce sunetul dispare complet, apoi ma dau jos din masina si inchid portiera cu grija. Ma indrept spre casa pentru a o observa mai bine si avand in vedere ca e 1.30, ploua si sunt frant de oboseala, poate reusesc sa conving pe proprietari sa innoptez aici in noaptea asta, si maine vad ce fac si ma intorc in oras. Imi pun gruga pe cap pentru ca ploaia se intetise, imi bag mainile in buzunar si ma indrept spre intrarea casei. Defapt daca stau bine si ma uit nu este tocmai o casa ci imi pare mai de graba un conac construit in stil vechi.intru pe veranda de lemnsi ma apropii de usa.Imi arunc ochii imprejur pentru a studia mai bine locul unde ma aflam. Lemnul imi parea vechi si alocuri putrezit.Vopseaua naro era cojita si umflata.Case de paianjen erau aflate prin colturile verandei, iar pe peretele casei era o crapatura cu multe ramificatii pornind de jos si urcand pana deasupra tocului usii, iar pe langa ea varul fiind cojit. Hmmm ma intreb daca nu cumva o sa se darame vechitura asta pe mine daca innoptez aici. Ploaia se auzea batand cu repeziciune pe tabla de pe acoperisul conacului, in timp ce vantul se juca in voie cu o tigla desprinsa de la coltul ei.Era un peisaj dea dreptul dezolant si umpic inspaimantator.Ma simt aiurea, ca si cand as trai un film de groaza. Cine stie ce fel de oameni ar putea locui aici? Imi ridic mana lenes pentru a ciocani la usa, dar chiar in acel moment vantul tranti o fereastra de la etajul 1, iar in fata conacului un traznet lovi cu putere un pom desfrunzit ceea ce ma facu sa imi inghete sangele in vene. Un fior si un sentiment de groaza ma facu sa tremur tot. Inghit in sec imi iau inima in dinti si ciocanesc apasat in usa de lemn masiv.