Pierdut in intuneric

[yaoi maniac]

Destul de interesant. Ideea in sine mi se pare ca seamana cu Twilight (parerea mea de altfel), dar nu ma bag. Sa spunem ca te captiveaza primul capitol pentru ca vrei sa stii ce se va intampla intre cei doi, dar descrierea nu m-a atras prea mult, doar faza ca e eu crezusem ca va fii un triunghi amoros sau ceva de genu'. Oricum. Mi se pare ca ai avut greseli (m-am si incurcat in fic-urile tale, uitand sa notez greselile undeva) pe care altii nu le-au scris (alta data ti le insirui daca am cheful si dispozitia potrivita). Mai e faza aceea cu "Si el era inger" (primul capitol) puteai sa fomulezi altfel, a sunat al naibii de banal si prostesc, dupa mine. :- ?

[MiraA]

Bun...sa incep cu inceputul...imi place ficul acesta sau mai bine zis subiectul pe care ai ales sa-l dezvolti.
Admir faptul ca ai avut curajul sa creezi o noua lumea. Daca, pana acum, subiectele si personajele pe care le foloseai se aflau in sfera realului, la acest fic lucrurile se schimba. Ai ales o noua lume, noi specii si noi intamplari. Sunt curioasa cum vei reusii sa faci fata aceste provocari. Pentru ca da, este o provocare, avand in vedere ca iei totul de la zero. Ca scriitor, esti un creator (asta ai fost si pana acum), dar spre deosebire de celelalte povesti ale tele, unde fundatia era deja constituita, aici nu ai nimic, inafara de imaginatia bogata si (as zice pana ca sa sune mai poetic, dar sa fim seriosi:sunteam in sec XXI), tastatura.
Sa revizuim un pic: avem trei rase
-ingeri: creaturi calme, iubitoare de pace
-demoni:certareti, zgomotosi, impacientati si mult prea activi.
-rautaciosi, nepasatori, nu foarte prietenosi
Chiar daca astea sunt speciile principale, apare si o a patra: hibrizii, despre care nu stim atat de multe.
Pai, ce sa zic...observ ca te-ai inspirat un pic din mitologie cand ai creat aceste specii. Nimic rau aici, atatat timp cat ti minte sa nu te contopesti cu mitologia, caci lucrurile ar devei anoste.
Nu ai foarte multa descriere in primul capitol, dar nici nu e nevoie, pentru ca ti folosesti persoana I. Daca ai fi folosit mai multa, atunci totul ar fi parut tras de par. Asta e problema cand folosesti persoana I: trebuie sa te limitezi la gandurile personajului tau si la perspectiva sa asupra lucrurilor si a lumii din jur. Deci, pana si descirerea celor trei specii e subiectiva. Asta iti lasa tie, ca scriitor, loc de desfasurare. Poate lucrurile nu sunt ceea ce par...
Ajungem la expresia:"Si el e inger ca mine" care a mai fost mentionata. Nu mi se pare deloc banala. Din nou luam in considerare faptul ca noi vedem perspectiva lui Cyril...pentru el e un lucru normal sa-l vada pe prietenul sau Lerim si la fel de normal si obisnuit i se pare faptul ca Lerim e inger.
Desigur lucrurile s-ar fi schimbat daca totul ar fi fost la persoana a III-a caci ar fi intervenit vocea narativa si automat scriitorul, care avea posibilitatea sa fie obiectiv, dar si subiectiv. Deci, din nou ai un punct de la mine, pentru usurinta cu care te-ai inserat in acesta noua lume pe care ai creat-o.
Totusi...chiar daca le-ai enumerat diferentele, ai punctat si caracteristica lor comuna: forma lor umana. Indiferent de unde vin si ce cultura au, niciunul nu poate scapa de "umanitate".
O data cu "umanitate", ajungem si la Universitate...locul ce leaga si mai mult cele 3 specii, un loc al cunoasterii, dar si al conflictelor.
Chiar daca ai descris in putine cuvinte ai reusit sa pui in prim plan un lucru omenesc: frica de necunoscut si dorinta unora de a-l depasi.
Daca ar fi sa luam fiecare personaj in parte, cam astea ar fi concluzile:
-Cyril este "prototipul" ingerului, acelui gen de inger pe care il cunoastem din mitologie(ca sa nu zic religie): trup zvelt, parul lung, arigintiu, ochi blanzi, dorinta de a cunoaste si curiozitatea de a face primul pas spre cunoastere. Insasi preferinta lui pentru alb ne duce cu gandul la puritate...nu numai in sfera tangibilului, ci si in cea spirituala.
-Shar este opusul sau din toate punctele de vedere: dur, arogant, periculos...o persoana ce apartine unor doua lumi, dar care nu face parte din niciuna.
-Lerim, tipul protectorului care nu doreste nimic mai mult decat sa se asigure ca prietenul sau este si va ramane in siguranta. Pentru asta este in stare sa-si uite si propriul sfat:"Niciodata sa nu vorbesti despre el cand va aflati in aceeasi incapere". (el nu doar ca vorbeste despre el ci vorbeste cu el...sau mai bine zis ajunge sa se rasteasca...)

Per anasamblu...sunt de parere ca e o idee buna...o noutate pe acest forum (cel putin in sectiunea asta) si sunt sigura ca povestea va evolua intr-un mod frumos, dar si complex.
Si apropo...ca am vazut scris mai sus itr-un comm: idea nu aduce deloc cu Twilight. Nu este acelsi plot, personajele sunt diferite...poate o similaritate minuscula ar fi faptul ca, la fel ca in T. pers provin din lumi diferite, dar aici se opresc asemanarile. In cartile scris de S. M., chiar daca personajele sunt din lumi diferite(scuzati repetia) ele au facut candva parte din aceeasi lume sau vor face parte din aceeasi lume. Acolo avem doua planuri foarte bine delimitate: real si ireal, care reusesc sa se contopeasca la "granita" numita Forks (orasul poate fi privit ca locul de uniune dintre cele doua planuri), pe cand in aceasta poveste, planul realului nu este conturat, ci doar schitat prin niste elemente ce se pierd in contrastul noii lumi si a noilor culturi create.
Asta ar fi numai una dintre diferente...nu am timp si nici spatiul necesar ca sa le enumar pe toate.

Cam asta a fost cometariul de la Mira-filologul,
Revenind la MiraA : :*:* bafta in continuare gagik si hai rpd cu nextul ks curioasa ce se mai intampla :)) poop
ja-ne ( te-am uimit, nu-i asa?)

[Yaoi Queen]

Sooo, sweethearts, here's next., si MirA, O.o acesta e cel mai lug comentariu al tau la ficurile mele :)) Ce face filologia din om :> Si, venind vb de Twilight... Cah! >.< Ar trebui sa fiu batuta in cap sa ma uit la asa ceva -.- (no offence pentru cei carora le place, dar eu, personal urasc tot ce tine de vampiri care sunt luati drept zane OwO --sa nu intelegeti ca nu imi plac vampirii... pentru ca ii ador! dar nu fairies for God's sake! >.<--) SI toate filmele, melodiile pe care toti le stiu si se uita ca sa fie pa trend (unii se mai uita si de placere si atunci nu am ce comenta:)) ) like: the movies Avatar, Harry Potter, etc, or singers Justin Bieber, Miley Cyrus & stuff like this >.> [brrr o.o] Never liked them, never will, ok? :] Incercati sa faceti abstractie de ele cand vine vorba de mine/ficurile mele =]]
Kissez ^.^

Capitolul III

Ma apropiasem cu rapiditate de cei doi, prinzand de bratul puternic si de neclintit al demonului pe jumatate bestie.
-Te rog lasa-l in pace! cerusem eu, nestiind ce altceva sa fac. Niciodata nu ma aflasem intr-o astfel de situatie, pentru ca noi, ingerii suntem pasnici, niciodata violenti, insa acel moment ma daduse brusc peste cap.
Ca si cum brunetul nu ma bagase in seama, acesta schitase o expresie parca dezgustata si stranse mai tare, facandu-l pe Lerim sa scape un scancet de durere.
-Te rog...! Te rog, lasa-l!
Rugamintile nu-l sensibilizau cu nimic. Credeam ca brunetul innebunise.
Simteam cum ma durea pieptul, insa nu stiam ce ar fi trebuit sa fac.
-Iti cer scuze! Te rog iarta-l! rostisem eu pe un ton speriat, inca tinandu-ma de bratul incordat care in scurt timp se relaxase, iar privirea lui Shar se indreptase spre mine.
-Imi ceri scuze? Pentru el? intreba brunetul, parca dezgustat.
-E prietenul meu cel mai bun... as face orice...
-Voi, ingerii, sunteti patetici, spuse el, stramband din gura, apoi eliberandu-mi prietenul care inspirase aerul binevenit, dupa care tusise de cateva ori, tinandu-se de gat, stand usor aplecat inainte.
Brunetul trecuse pe langa mine cand eu imi prinsesem amicul de brat si-i mangaiasem spatele pentru a-l anunta ca eram langa el.
-Ce cautai cu el la tine in camera? intrebase roscatul dupa ce isi revenise putin si isi indreptase putin spatele.
-Nimic. A intrat fara ca eu sa stiu... Dar, Lerim, aripile tale trebuiau sa te protejeze de atacul asta... de ce nu au facut-o? intrebasem la randul meu, foarte suspicios.
Lerim insa, isi ridicase privirea spre mine, parca speriat si tacuse, nestiind ce sa imi raspunda.
Aripile noastre semnifica puritatea trupului. Ea odata pierduta, face ca aripile sa nu isi mai aibe rostul in viata ingerilor, apoi pur si simplu dispar. Lipsa lor, de obicei transmite faptul ca ingerul isi gasise locul langa cineva iubit, iar locul acela avea sa ii apartina vesnic.
-Lerim, tu... nu mai esti pur, constatasem imediat, cascand ochii socat.
-Nu. Nu mai sunt, marturisise, plecandu-si capul ca si cum ar fi fost un motiv de tristete.
-Sa fiu al naibii... de ce nu mi-ai spus pana acum? Cine e? Unde e?
Vocea mea devenise brusc fericita. Ma bucurasem pentru amicul meu, crezand ca isi gasise fiinta iubita.
El a ras scurt, apoi imi zambise trist si isi ridicase privirea spre mine.
-Ciryl... Aici nu stau lucrurile asa cum crezi tu... Nu mai suntem pe teritoriul nostru. Aici, ingerii sunt cei diferiti.
Am tacut, auzindu-i afirmatia, insa nu reusisem sa inteleg. La ce se referea? Eu intrebasem altceva, iar el nu imi raspusese.
-Lerim, esti ciudat. Intrebarea mea s-a referit la cu totul altceva...
-Nu... Tocmai pentru ca suntem aici si lucrurile nu stau asa cum stiam noi pe teritoriu ingerilor, acel cineva nu este si nu va fi niciodata langa mine. Ciryl, e complicat. Si nu te vreau in preajma animalului aluia. E violent, crud, rece si se pierde repede in furie.
Aprobasem, deoarece daca as fi spus altceva, stiam ca nu avea sa se miste de acolo decat atunci cand ma convingea.
Ii cerusem sa ma astepte pana cand aveam sa imi gasesc un caiet, si ma grabisem in incapere, deschizand unul din bagaje si scotand dintr-un buzunarel interior, un mic caiet, apoi iesisem. Am incuiat usa, pe urma asteptasem ca roscatul sa ma conduca spre clasa mea. Isi miscase capul intr-o parte si-n alta, pana cand oasele gatului ii trosnira, apoi ma prinsese de mana, luand-o inaintea mea, practic, tragandu-ma dupa el.
Parea nervos, insa aveam o vaga impresie ca nu era din cauza violentei la care fusese supus...
-Stai putin, Lerim! Mai incet! cerusem de indata ce simtisem ca eram pe cale de a-mi pierde echilibrul. De ce te porti asa? intrebasem pe urma, calm, tragandu-l de mana pentru a incetini.
Se oprise brusc si intoarse chipul spre mine. Pentru un moment, ramasesem nemiscat, insa apoi clipisem des cand expresia i se schimbase in una calma. Imi zambise, apoi ma asigurase ca nu era absolut nimic in neregula cu el. Ca fusese putin agitat.
Chiar si asa, aceea a fost prima data in care m-a prins de mana... si atat de strans...
Oftasem, apoi el continuase sa mearga, indemnandu-ma sa il urmez, de acea data, mai lent.
Imediat dupa ce coborasem scarile, am parcurs jumatate din holul imens, apoi, mergand in partea stanga, intraseram pe o usa dubla de lem. Inaintea ochilor mi se afisase un culoar, nu foarte lung, doar cu trei usi, iar in capatul luminat de candelabrul din mijlocul tavanului, se puteau observa scarile ce duceau spre un alt etaj.
Am inaintat pana la prima usa, iar Lerim ciocanise, apoi intrase, zambind larg, salutand mai intai profesoara din fata clasei. Parca erau vechi prieteni... desi salutul a fost unul respectos, acea doamna cu parul auriu si lung pana la talie, il pofti inauntru, fericita de prezenta lui, iar restul conversatiei fusese amicala.
In timp ce ei discutau, privirea mea se arunca asupra colegilor, iar singurul pe care il cunoscusem era Shar. El privea plictisit inspre mine, stand cu spatele lipit de spatarul scaunului are era sprijinit doar pe doua piciore: cele din spate, deoarece talpa brunetului se impingea in muchia mesei ce era la o distanta destul de mare fata de el. Isi tinea bratele inrucisate iar capul usor lasat pe-o parte. Aura lui de fiinta insolenta ma indigna intr-un fel sau altul... dar totodata, voiam sa aflu mai multe.
Brusc, atentia mea se indreptase spre mana care o stransese usor pe a mea , apoi spre ochii argintii ai roscatului.
-Asta va fi clasa ta, iar doamna aceasta este indrumatoarea voastra, rostise el, dupa care se dadu la o parte, eliberandu-mi mana.
-Imi pare bine de cunostinta, Ciryl, spuse femeia, asezandu-si palma pe umarul meu, zambindu-mi larg si calduros.
Afisasem si eu un zambet discret, insa nu facusem nicio miscare in plus, decat atunci cand ea imi facuse un semn si spusese ca banca mea era prima, din dreapta, langa geamul inalt al incaperii.
Vazusem un oarecare semn de usurare in expresia si vocea lui Lerim, iar asta probabil pentru ca eram exact in partea opusa a brunetului, care statea in stanga, langa perete, in ultima banca.
Dar eu uitasem ceva cand imi luasem caietul. Nu aveam cu ce scrie.
Chiar cand ajunsesem inaintea bancii mele, pasii mei s-au intors spre Lerim, si l-am tras de cateva ori de maneca, pana cand isi aruncase atentia asupra mea. Ma simteam prost ca uitasem ceva inca de la prima ora si imi simtisem obrajii usor calzi cand il intrebasem, cu privirea lasata in pamant daca avea un creion la el sau un pix.
El mi-a zambit scurt, insa doamna aceea cu parul auriu se oferise a-mi imprumuta ceea ce cerusem de la amicul meu.
Ii multumisem, apoi ma intorsesem spre banca mea.
Neintentionat, imi indreptasem privirea pentru cateva secunde la Shar care parea ca imi observa reactiile. Cred ca ma inrosisem putin mai tare...
Desi atitudinea brunetului parea atat de pasiva, de rece si distanta, ochii sai ma cercetau indeaproape. Aproape ca ii simteam controlandu-mi pielea care fusese brusc parcursa de un fior.
Ma asezasem la locul care mi-a fost dat, apoi imi intorsesem capul spre geamul imens care imi infatisa drumul pe care il parcursesem pe jos pana cand reusisem sa ajung la universitate. Am oftat, incercand sa fac abstractie de vocile celorlalti, insa parea un lucru imposibil de dus la bun sfarsit. Lerim continua sa vorbeasca cu indrumatoarea noastra, iar eu incepeam sa ma plictisesc deja. Trecusera mai mult de doua minute?
Cand in sfarsit acestia isi incheiasera discutia de la vechi elev la fosta indrumatoare, am oftat, mai mult fericit. Uitasem cum era Lerim. Mereu in prajma mea, mereu cu ochii pe mine si mereu dornic sa ma stie in siguranta. Cateodata putea fi chiar stresant, insa era prietenul meu, si apreciam faptul ca imi purta de grija de fiecare data.
Ma salutase printr-un semn cu mana, apoi iesise din incapere, luandu-si la revedere de la femeia care fusese mai mult decat incantata sa il vada.
Se parea totusi, ca ea era singura incantata de prezenta roscatului in incapere. Imi intorsesem din nou privirea spre Shar chiar cand amicul meu era pe cale de a inchide usa in urma sa, iar ochii de felina erau atintiti sfidatori spre acea zona. Imediat insa, revenise atat de brusc asupra mea incat ma speriasem din nou, si instinctiv, imi intorsesem capul spre cea care se imi era indrumatoare.
Aceasta se prezentase sub numele se Seleyn, iar pe urma citise dintr-o agenda lista cu numele celorlalti colegi ai mei. Unii din primul an, altii din al doilea, insa pe masura ce ne prezenta, mentiona rasa din care provenea fiecare, apoi anul in care eram.
Eram curios sa ii aflu varsta brunetului, desi parea a avea acelasi numar de ani precum Lerim... De fapt eu eram curios in tot ceea ce il privea. Nu stiam nimic inafara de numele sau, rasa, si puterile sale... Practic, acele lucruri devenind total nesemnificative, avand in vedere ca era un hibrid, iar ei ascundeau multe in spatele lor.

[Beatrix LaVey]

Eu ajuns! *evil laugh* Foarte frumoase pareri despre Twilight, Avatar etc.:)) Cu exceptia HP, pe toatele le urasc! bleah, bleah! Bun, acum despre comentatul ficului :X [ Awww! *love struck* ]
Shar >.> Violent... Muhaha! Asa o sa fie si cand or sa... ? :-" Ingerasul e asa dulce ca-mi vine sa musc din arpipile lui *laughing* *love struck* Si bestiuta de ce dracu` e asa scarba si le judeca rasa? *frustrated* POate vrea sa-i iau eu lui rasa la puricat! *evil laugh*
Aripi protective ? >.> I LOVE YOUR IDEAS! *love struck* Dar Lerim nu le mai are... Ma intreb... Fericitul e fata sau baiat? *love struck* [ Sper ca prima :)) ] Si... Sper ca nu l-a chinuit nimeni :-s Ma sperie baiatul asta cu '' ingerii sunt diferiti ''>.> Ma baga la idei >.> O fi profitat vreo bestie de el? *sad*
Dragul de Ciryl :o3 Si-a uitat si capu` in urma lu` Shar *laughing* Traiasca ametitii! :)) Cu mine-n frunte *cool*
Asa curios... Prevad ca aceasta curiozitate a lui ne va aduce niste scene demne de devorat @-) Abia astept! *love struck*
Bafta la scris in continuare! *kiss*

[.Dudiii]

De ce am impresia ca Lerim e gelos pe Ciryl? :-? Hmm...si de ce cred ca si-a schimbat asa repede personalitatea doar pentru ca a aflat ca Ciryl era in camera cu Shar?Simplu e gelos,cred.Daca ma i-au dupa creierul meu minuscul s-ar putea ca Lerim sa fi fost cu Shar,desi cred ca e imposibil.Dar totusi,altfel nu l-ar mai feri atat pe Ciryl de Shar,am vazut ca ceilalti nu se ascund de el,numai Lerim face asta. <-- Asta e ceea ce cred.
Daca stau bine sa ma gandesc Shar il place pe Ciryl altfel nu s-ar mai uita dupa el,numai daca nu cumva vrea sa-l faca sa se simta intimidat,desi la cum l-ai descris tu nu cred ca el isi doreste asta.Daca se mai uita mult la el o sa explodeze de rusine :]],dar asta e un mod de a-i zice ca i-a atras atentia curiozitatea sa.
Sincer,si eu sunt curioasa sa aflu mai multe despre Shar,um...un tip misterios si pot ghici ca defapt o sa se compore calm,grijuliu cu Ciryl,nu?C-am asa se intampla in toate fic-uril tale si ador asta.So...astept next-ul. :D

[Tiusca]

aiaiaiaa. ;33 pe la jumatatea capitolului eram ceva gen ' sa nu se termine, sa nu se termine, te rog!' .^^' cat de interesanta mi se pare povestea! e ceva nou si e tare interesant de citit. :d n-am vazut greseli de nici un fel. dialogul, descrierea, naratiunea s-au imbinat foarte frumos. haa, nici n-am ce comenta. :)) cat despre puritatea lui Lerim, am o vaga banuiala cu indrumatoarea *ma indoiesc ca a fost hibridul*. o.o da, da, imi place sa fiu suspicioasa in cazuri de genu. xD iar Shar pare destul de interesat de Ciryl, desi nu o arata pe fata. curiozitatea lor, unul fata de altul, e interesanta, cu toate ca Shar imi pare destul de violent. xD ah, dar sunt curioasa ce puteri mai ascunde acesta. sper sa fii inventiva, si sa ni le dezvalui curand. :"> pentru ca nu mi-ai lasat ce altceva sa comentez, ma opresc aici. ganbatte cu nextul, e o poveste taretare cumva. :*

[Addeh]

:)) Da, e amuzant ceea ce zice yaoi maniac. =]] Nici nu vreau sa-mi imaginez ce se poate intampla daca cel care .. ma rog, care a foacut-o cu Lerim e o fata, in niciun caz! [-(
Btw, nici nu stii cat de mult am asteptat acest capitol, cu toate ca vroiam altceva.. : > Si ofc, sunt sigura ca o sa ai timp sa scrii ceva mai iesit din comun. I mean, faza cu puritatea lui Lerim m-a pus pe ganduri. Si iata-ma, intrebandu-ma cine poate fi "bestia" [ la figurat ] : ))
Iza, ma astept la muulte in capitolul urmator, mai ales ca Ciryl a `nimerit exact in "gura lupului", cu Shar. >:)

[Rain]

Hey! Uite ca iti citesc si ficul asta, pai se putea sa nu trec pe aici? ;))

Imi place mult personalitatea lui Shar, pentru ca este misterios si rece. Ma bucur ca au picat amandoi in aceeasi clasa. Ador numele de Ciryl, cat si personalitatea lui. E foarte curios si ma bucur ca la ales pe Shar ca personaj pentru cartea lui. Acum totul depinde daca va afla sau nu lucrurile despre el. Si Lerim imi place, e protector si vrea sa il ajute pe prietenul sau. Ideea cu aripile mi-a placut enorm, sunt curioasa si vreau sa aflu mai multe despre asta, cum ar fi cu cine a facut-o Lerim etc. etc.
De abia astept si scenele yaoi, pentru ca am impresia ca vor fi foarte diferite. Oare Shar o sa fie brutal, sau se va indragosti de micutul Ciryl?
Unele nume mi se par cam ciudate, dar suna foarte bine, sper ca nu vor fi greu de retinut :"> Apropo, nu am mentionat ca nu numai personalitatea lui Shar ma atrage ci si aspectul lui. Mi-a placut scena din hol, insa si cea din camera lui Ciryl.
Nu cred ca stii cat de mult astept continuarea, pentru ca povestea imi pare foarte ok, e buna si descrierea si naratiunea, dar si dialogul. Acum trebuie sa am doar rabdare pana pui nextul... Pana ajunti bafta !

Ja ne! :chuu:

[Yaoi Queen]

Capitolul IV

Vocea subtire, insa placuta a femeii dinaintea clasei, rasuna in incapere, prezentandu-ne noua, celor noi veniti, o harta a universitatii, care imi parea indeajuns de complicata.
Erau atat de multe camere rasfirate prin acea imensa cladire, incat le pierdusem numarul, insa retinusem ca aproximativ o mie, apartineau elevilor, deoarece fiecare isi avea propria incapere. Luand in vedere faptul ca foarte putini doreau a ajunge la universitatea Trilok, aceasta isi permisese luxul de a avea cate o camera pentru fiecare elev al sau in parte.
Fiind doar indrumatoarea noastra, nu si profesoara, aceasta nu facea decat sa ne explice totul despre locurile in care aveam sa ne petrecem cinci ani din viata. De asemenea interzise cu vehementa aventurarea noastra intr-o asa numita padure, "Cuibul Cobrelor", care nu era la o prea mare departare de universitate. Am observat ca ochii dansei s-au oprit atunci asupra lui Shar si se incruntase usor. Din nou devenisem curios... Ni se spusese ca acea zona trebuia evitata, deoarece, dupa cum spune denumirea ei, padurea ascundea sute de creaturi care bantuiau locul, insa fara ganduri rele, doar pentru a-si pazi puii.
Totusi ataca atunci cand vad un intrus. Ne-au fost descrise ca fiind niste serpi mari, imensi chiar, de aproximativ patru metri, care, preferau sa pastreze o anumita distanta fata de apa. Ma intrebam insa ce legatura avea Shar cu acel "Cuib al Cobrelor".
Doua ore trecusera astfel, fiindu-ne explicate diverse lucruri despre universitate si ceea ce o inconjura. Desi cei din al doilea an pareau a se fi plictisit, cei ca mine ascultasera cu atentie.
Nu trecuse mult timp dupa ce doamna plecase din incapere, ca ma ridicasem sa imi intind oasele. Privirea imi zburase spre brunetul din spate care ramasase in aceeasi pozitie, cu acelasi aer de nepasare.
Totusi, parca stia fiecare miscare pe care o faceam, deoarece, odata ce ochii mei s-au fixat pe el, acesta facuse la fel intr-o fractiune de secunda.
Brusc, insa, se ridicase in picioare, facand ca zgomotul deranjant al scaunului sa rasune in clasa. Il urmarisem varandu-si mainile in buzunare, mergand apoi agale spre iesire.
Auzisem o voce blanda, subtire, de undeva din spatele meu, salutandu-ma prietenos. Recunoscusem fata, desi nu o observasem de la inceput. Seren, demonul cu parul rozaliu si lung, care si-l prinsese intr-o coada in crestetul capului, imi zambise dulce, odata ce realizasem ca se afla in dreapta mea.
Tresarisem usor, fiind luat prin surprindere, apoi ii raspunsesem, zambindu-i la fel de sincer, desi privirea mea era indreptata spre usa, incercand sa realizez unde plecase brunetul.
-Stai linistit, nu ai sa il mai vezi decat la inceputul orelor viitoare, rostise rozalia, privind in aceeasi directie.
-Unde a plecat? intrebasem, curios din fire.
-Cuibul Cobrelor. De anul trecut face asta... Mereu merge acolo in pauze. O jumatate de ora are timp sa faca ce vrea. Nu prea are cine sa il opreasca.
-Dar ce face acolo?
-Nu stim. Presupunem ca ii place sa se lupte cu acele creaturi, sa se exteriorizeze. Este un hibrid... nu se poate controla si credem ca acolo se infatiseaza ca leopardul alb.
-Eu nu cred ca e asa crud, desi pare a fi astfel... si chiar daca l-a amenintat pe Lerim. Dar pot sa vad ca el doar nu se lasa sfidat de nimeni, sub nicio forma, spusesem eu asezandu-mi mainille in san, si sprijinindu-ma de marginea pupitrului.
-Vezi sa nu! intervenise un baiat, care privea plictisit pe geamul inalt. Era chiar colegul din spatele meu. Tipul e dus! Se imprieteneste numai cu demonii, dar nu cu toti, iar pe altii ii tine la distanta, continua apoi, stramband dezgustat din gura.
Multi il aprobasera incet, cei care erau in anul doi. Apoi un baiat nou venit, cum eram si eu, se apropiase usor de mine si Seren.
-Pe mine ma sperie, ca sa fiu sincer, marturisi el, prinzandu-se cu degetele mari de buzunarele din spate ale blugilor.
Shar devenise subiectul nostru comun? Nu cunosteam pe nimeni altcineva, insa deja puteam sa imi dau seama ca toti il plasau pe brunet in capul listei lor negre.
Se imprietenea numai cu demoni...? As fi vrut sa aflu de ce, insa cand intrebasem, cu totii ridicara din umeri, nestiutori.
Daca ar fi aflat ca vorbeam de el, iar majoritatea il desconsiderau si il vorbeau pe ascuns, probabil s-ar fi enervat mai tare decat s-a intamplat cu Lerim.
De fapt, daca as fi stat sa ma gandesc, lui nu ii pasa de ceea ce vorbeau ceilalti, atata timp cat el nu auzea, insa puteam pune ramasag ca nu ar fi stat cu mainile in san daca ar fi auzit ceva din greseala. Se putea observa cu ochiul liber cat era de orgolios si plin de el.
Stiam ca simteam o oarecare teama fata de brunet, insa curiozitatea ma domina.
-Dar arata al naibii de bine, interveni dintr-o data o fata inalta, cu parul scurt, pana la umeri, albastrui si rebel. Ea era asezata pe scaunul ei, cu piciorul drept peste cel stang si cu mainile incrucisate la piept, sub sanii mari, decoltati.
-Nu conteaza! E nebun! o contrazise baiatul care inainte isi avea ochii aruncati spre panorama de dupa geamul mare.
-Nebun sau nu... O bestie mai buna la pat nu am intalnit, replica fata care pe urma ofta si-si lasa capul pe-o parte, lasandu-si privirea sa se piarda in amintiri.
-Voi doi... formati un cuplu? intrebasem pe cea cu parul albastrui. Brunsc acel gand ma nelinistise...
Ea a ras scurt apoi se ridica in picioare, aranjandu-si bluza mulata pe trupul ei frumos dezvoltat.
-Ha! Asta a fost buna. Cine a zis trebuie sa fim un cuplu ca sa facem sex?
Nu intelesesem, dar respirasem usurat. Daca doua fiinte isi uneau trupurile printr-un act atat de intim, insemna ca legatura lor avea sa fie vesnica... sau sa fi fost eu cel care gresea?
Totusi, fata parea atat de detasata si nepasatoare fata de ceea ce se intamplase intre ea si brunet, incat transmitea din toate punctele de vedere faptul ca nu ii pasa de acel act. Ma intrebam de ce, insa brusc imi amintisem de ceea ce imi spusese Lerim. Poate ca el nu isi pierduse puritatea cu un alt inger...
Curios, o intrebasem pe colega mea cu parul albastru, carei rasa apartinea, insa nu am fost uimit sa aflu ca era demon.
Cu siguranta, conceptiile raselor asupra sexului erau diferite, iar eu nu le cunoscusem decat pe ale noastre, dar pentru ca intalnisem pe cineva pentru care acel act era aproape nesemnificativ, nu puteam sa arunc toata rasa demonilor sau a bestiilor in aceeasi oala.
Ma indreptasem lent spre usa incaperii, insa chiar cand eram aproape de ea, aceasta fusese deschisa de catre Lerim, care imediat ma observase si imi zambi.
-Lerim, vreau sa merg in asa zisul "Cuib al Cobrelor", rostisem eu, hotarat, de indata ce il vazusem.
El se incrunta socat, apoi ma trase de brat mai aproape, aplecandu-se spre urechea mea.
-Ce naiba tot spui acolo? Nu ai ce sa cauti intr-un asemenea loc! sopti el, pe un ton agitat.
-Ba da. Vreau sa vad ce face Shar acolo.
Parca se bloca. Tacuse pentru cateva secunde, apoi simtisem cum ma stransese mai tare de brat.
-Ce treaba ai cu el? Aduce numai necazuri! Ciryl, nu verau sa te vad in preajma lui, ai inteles? Iti interzic! Mai ales sa mergi intr-un loc atat de periculos doar ca sa vezi cum isi petrece el timpul distrugand acele fiinte!
-De unde stii ca le distruge? Ai vazut cu ochii tai ca sa imi poti confirma asta? Toti vorbesc, dar niciunul nu stie ce face el de fapt. Doar presupuneri.
Incaperea fusese brusc cuprinsa de o liniste de mormant. Vocea mea se parea ca ajunsese la urechile tuturor.
-Ai innebunit?! De ce te intereseaza dintr-o data un personaj ca el?! E demn de dispret!
Ii vazusem supararea roscatului, insa nu voiam sa renunt. Intr-un final, era vorba de investigatii pentru propria mea carte. Una unica, pentru ca nimeni nu mai scrisese despre hibrizi.
-Ei bine, am motivele mele...
Cuvintele mele il lasara in ceata. Mereu ii spusesem toate planurile mele, insa era ceva diferit. De acea data voiam sa se vada doar rezultatele, si speram ca acelea sa fie unele reusite.

[Rain]

Yuhu! Ce repede a venit capitolul asta. Sau doar mie mi s-a parut?
Se pare ca pe Ciryl il intereseaza asa mult acea padure si ce face brunetul acolo. Eu as prefera sa se duca, dar asta ramane de vazut in capitolul urmator. Ma asteptam ca actiunea sa se petreaca in mai multe locuri, insa a fost doar in clasa. Nu spun ca nu mi-a placut sau a fost plictisitor, caci la cat de experta esti, nici n-as avea curajul sa zic asta :-s Ba chiar mi-a placut mult capitolul si m-ai facut si mai curioasa despre disparuitia lui Shar in Cuibul Cobrelot. Si numele imi place, e ceva straniu acolo. Oh, da, daca e ceva horror, imi place, adica ne place, ne place, ne place-place-placeee! ^__^
So, sweety, astept nextul :*