Pierdut in intuneric

[Yaoi Queen]

Nieee~~xt =^.^=
&Kissez from moi<3
^.^

Capitolul V

Mana roscatului inca nu imi daduse drumul bratului pe care il tinea strans, parca nevrand sa ma piarda, chiar daca nu ma miscam din fata ochilor sai argintii.
El fusese stupefiat de faptul ca nu aveam de gand sa ii spun ceea ce planuiam sa fac, insa avea sa ii treaca. Niciodata nu putea sta suparat. Nu pe mine.
Imi asezasem palma peste mana care nu slabise stransoarea deloc, si il indemnasem a ma elibera, doar prin acel simplu gest.
-Nu imi vine sa cred...! rostise el, privindu-ma incruntat. Ei bine, darca vrei sa te duci dupa netrebnicul ala, poti sa uiti! Nu am sa permit asa ceva! Ciryl, te rog, asculta-ma...
-Nu vreau decat sa aflu mai multe despre el...
-Nu vei reusi decat sa ii dai voie lui sa te afle pe tine! Te poate pacali! sari Lerim, inca revoltat.
-Nu are motive sa o faca, il contrazisem eu, lasandu-mi privirea sa cada dezamagita in podea.
-El nu are nevoie de motive!
Renuntasem in a ma duela cu amicul meu. Orice as fi zis, reusea sa imi intoarca vorba. Mereu facea asta cand incerca sa ma convinga de ceva si de cele mai multe ori, reusea.
-Pleaca te rog. Mi-ai stricat starea de spirit, marturisisem eu, incet, indreptandu-ma spre banca mea.
-Plec, dar, daca ai sa te duci in locul acela, ca sa il gasesti pe nenorocitul de Shar, poti sa nu imi mai vorbesti, auzi? Ai sa te distrugi singur si nimic mai mult...
Deja toate acele vorbe ajunsesera a ma irita. De ce toti vorbeau astfel daca niciunul nu statea alaturi de brunet? Sau statea cineva?... Nu aveam de unde sa stiu de ce mergea el acolo. Poate se intalnea cu cineva... Putea sa faca multe lucruri ce niciunul din cei prezenti nu il banuia. Eu voiam doar sa aflu.
Imediat ce roscatul plecase, auzisem vocile colegilor mei, care nu pareau foarte incantati de faptul ca ii luasem apararea lui Shar.
-Nu inteleg cum poti sa vezi ceva bun in fiinta aia cand tot ce inseamna, e rau.
-Daca asa se poarta, e alta problema. Asta poate fii doar o masca a ceea ce e el cu adevarat, rostisem eu, fara a-mi muta privirea.
-M-ai dat pe spate cu afirmatia asta. Masca si-a dat-o jos de mult! Asta e Shar cel adevarat!
-Da' ce? Vi se pare ca arat ca o fantoma? se auzise vocea dura a brunetului care ma indemnase a-mi intoarce brusc capul in acea directie.
Cu totii au amutit, in frunte cu mine.
-Nu ii baga in seama. Vorbeau aiurea... sareau de la un subiect la altul, interveni fata cu parul albastrui, care ii vorbise foarte degajat.
Privirea brunetului se aruncase brusc asupra mea, insa eu o evitasem, intorcandu-mi chipul spre geam.
Nici nu perceptasem un alt zgomot, decat atunci cand ii auzisem vocea venind din spatele meu si m-am intors brusc, pentru a-l vedea asezat cu picioarele sub el, pe mijlocul bancii colegului nostru. Parea jucaus, insa aura lui nu prevestea nimic bun.
-Si ce "aiureli" vorbeati? intreba el, punandu-si palmele pe pulpe si lasandu-si usor capul pe-o parte, privindu-l pe cel din spatele meu.
Pana si mie mi se infiorase pielea si nu eram eu cel privit. Baiatul tacea, insa Shar parea ca isi pierdea incetul cu incetul rabdarea.
-Vorbeste, vierme. Sau vrei sa iti momesc cuivntele afara din gura?
-Inceteaza, te rog! intervenisem eu, ridicandu-ma in picioare si inghitind in sec. Privirea i se indreptase spre mine inca de la primul sunet pe care il scosesem. Eu am adus vorba despre tine, iar el nu e cu nimic de vina, doar ca ma lamurea si nimic mai mult...
Brunetul se ridicase si el, apoi facu un pas, pana cand ajunsese la marginea pupitrului si sari de pe el, aterizand pe podeaua care nici macar nu scrasnise atunci cand picioarele lui o atinsesera.
Ma indemnase sa fac un pas inapoi pe masura ce se apropia, apoi inca unul pana cand ma lovisem de pupitrul din spate. Parea ca ii placea sa isi incolteasca victima inainte de a o ataca.
Imi simtisem inima grabindu-si ritmul cand ma vazusem in aceeasi situatie ca la prima mea intalnire cu el, iar ochii lui nu ma scapau sub nicio forma din priviri. Isi proptise mainile, de-o parte si de alta a trupului meu, pe suprafata rece de lemn, obligandu-ma sa ma las usor pe spate si sa ma sprijin cu o mana de pupitru.
-Si cu ce anume te lamurea, ma rog? In privinta mea, intreba el, ridicandu-si ambele sprancene, curios.
Ma pierdusem. Nu aveam nici cea mai vaga idee ce ar fi trebuit sa ii spun. Imi era teama sa nu ii creez probleme colegului nostru, asa ca am ramas tacut, incercand sa ii infrunt privirea cu acelasi curaj cu care el am privea, insa imi era imposibil... Imi facea trupul sa se cutremure.
Imi intorsesem chipul in partea dreapta, incercand sa imi ascund agitatia, insa el nu imi dadu voie si ma prinsese de barbie, facandu-ma sa ma intorc spre el.
-Regula care sta la baza listei mele: Imi raspunzi cand pun o intrebare, zise cu o voce joasa, care imi pusese un nod in gat si ma facu sa tremur vizibil. Totusi, nu ii raspunsesem. Nu stiam ce. Fiind presat si usor speriat, mintea mea nu mai functiona la fel de bine si nu gaseam ceea ce cautam.
-Nu pot sa iti raspund, am rostit eu intr-un final, coborandu-mi privirea.
-Ce? Ai vreo fantezie sexuala cu mine? Atunci ar avea un sens.
Cuvintele sale imi facura obrajii sa se infierbante brusc, iar bataile inimii sa imi rasune pana si in urechi. Imi deschisesem gura, vrand sa ripostez, insa atunci, el continuase.
-Da, eu sunt "Shar cel adevarat". Poti sa ma si simti.
Cuvintele lui dupa acea interbare puteam sa jur ca aveau un sens dublu, iar cel de-al doilea sens capatase forma cand se apropiase amenintator de mult spre chipul meu, deja reusind sa imi faca pieptul sa salte iar restul trupului sa imi incremeneasca.
Totusi se indepartase aruncandu-si apoi privirea spre usa pe care, in cateva secunde aparuse un domn inalt, cu parul la fel de roscat ca al amicului meu Lerim si ochii verzi, parca fosforescenti. Nu parea a fi in varsta, iar corpul parca ii era constuit numai din masa musculara. Purta un costum alb si o camasa albastra, iar parul ii era scurt si tepos, incadrand un chip masculin destul de atragator din punctul meu de vedere... si al fetelor din clasa pe care le auzisem oftand la vederea lui.
Ma privise un scurt timp, apoi realizasem ca eram inca agatat de un alt pupitru care nu era al meu. Facusem un pas inainte odata ce Shar disparuse din fata mea, insa ma simteam agitat. Cred ca inca tremuram.
-Ai patit ceva? intrebase barbatul, urmarindu-ma suspicios pe masura ce ma asezasem in banca mea.
- Nu... Absolut nimic. Sunt bine, am rostit eu, zambindu-i nevinovat.
-Sigur? intreba din nou, aruncandu-i pe urma o privire plina de neincredere lui Shar care luase aceeasi pozitie comoda in banca.
-In totalitate! venise apoi raspunsul meu, pe un ton cat se putea de hotarat.
Domnul acela ridicase din umeri, apoi se apropiase de catedra, si se sprijini de marginea ei, incrucisandu-si bratele la piept.
Incepuse prin a se prezenta pe el, apoi materia pe care o preda: istoria teritoriului demonilor. Era bine de stiut ca aveam profesori de istorie si pentru celelalte doua teritorii. Erau multe materii, insa de aceea se studia fiecare in parte timp de cinci ani in acea universitate.
Incercasem sa imi concentrez toata atentia spre cel din fata noastra, insa il simteam privindu-ma. Ochii lui Shar ma urmareau si stiam asta, iar acel lucru nu reusea decat sa imi trimita fiori pe sira spinarii.
Inghitisem in sec si imi indreptasem spatele, insa abia atunci cand imi coborasem privirea spre mainile mele asezate pe suprafata de lemn, realizasem ca imi frecam palmele intre ele, foarte agitat. Parca mai aveam putin si transpiram, sau imi dadeam duhul acolo... Ce se intampla cu mine?