Pentru că iubesc să trăiesc.

[SnowFlake.]

Am narat din partea Mihaelei, pentru a vă mai ţine în suspans umpic cu ceea ce s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat între Shane şi Claire ^_^.


Capitolul patru - O fărâmă de adevăr

Fug cât de repede pot. Îmi este frică să nu mă prindă sau mai bine spus de ce ar putea să-mi facă dacă mă prinde. Nu-mi place să mă simt aşa de vulnerabilă. Am luat-o pe o alee, sperând că nu m-a văzut intrând aici. M-am ascuns după un tomberon şi tremuram, atât de frică cât şi de frig, încercând să nu fac zgomot.
Nu i-am putut vedea faţa tipului, dar cu siguranţă are una de infractor. Am privit în spate, dar nu puteam vedea nimic, era prea întuneric. Am început să merg îngândurată, dar la mai puţin de doi paşi m-am izbit cu capul de ceva. Am început să pipăi şi mi-am dat seama că era un zid chiar în faţa mea. Mă simţeam încolţită şi nu-mi plăcea.
- Aici erai!
S-a auzit o voce din spatele meu. Am ţipat şi am încercat să trec pe lângă el, dar nu aveam nici o şansă. M-a prins de mâini, strângându-le tare. Mă zbăteam cât de mult mă ţineau puterile, încercând să-l fac să-mi dea drumul, dar nu aveam destulă putere. Când a început să-mi dea hainele jos, am ştiut că a început coşmarul.

- Nuuuu!
Am deschis ochii speriată, uitându-mă în jur. Eram în siguranţă, eram lângă ... Jake?! Ce caut eu aici? Unde e Shane? Ce se întâmplă?
Eram prea confuză pentru a-mi mai păsa de ceva. M-am dat jos din pat şi m-am îndreptat spre oglindă. Eram ... goală. " O, nu! Să nu fie ce cred eu. " Mă simţeam mizerabilă. Mă dezgustam şi sinceră să fiu tot nu ştiam ce se întâmplase aici.
Am luat telefonul şi am marcat un număr, inconştientă. Când am auzit vocea lui Claire, adevărul m-a izbit ca o furtună fără margini.

~ Flashback ~
Eram la studio şi Jake îmi zâmbea atrăgător, însă nu-i dădeam prea multă importanţă. Ştiam că eram acolo doar pentru a-i face nişte poze, în fond asta era meseria mea. După ce Claire şi Charles plecaseră din încăpere, i-am spus lui Jake că vreau să iau o mică pauză, iar el nu a protestat. S-a aşezat lângă mine şi mi-a dat marea veste, cum că ar trebui să plecăm în Franţa. Nu vroiam sub nicio formă se plec de lângă Shane, aşa că am protestat imediat, aproape ţipând de furie.
Pentru a mă calma, Jake mi-a adus o cafea, iar după ce am băut-o m-am simţit ameţită şi doream să fac multe lucruri prosteşti, nebuneşti, lipsite de importanţă pentru alţii.

Şi aşa am ajuns în avion. Pe tot parcursul drumului Jake mă săruta făcându-mă să-l doresc, iar când am ajuns la acest hotel în care suntem acum l-am lăsat să mă aibă.
~ End of Flashback ~

Acum înţelesesem totul, iar punând lucrurile cap la cap, am dedus că mă drogase. Ce laş! Am aruncat telefonul din mână, nu mă simţeam pregătită să vorbesc cu prietena mea acum. M-am îmbrăcat şi am încercat să deschid uşa fără să fac zgomot. Îmi aduc aminte de visul pe care l-am avut. Nu vreau să mi se întâmple aşa ceva în realitate.

- Stai! Mihaela ce faci?
Sunt o idioată! Am reuşit să-l trezesc. Ei şi acum ce se presupune că ar trebui să fac?
A venit lângă mine şi m-a sărutat pe gât. În tot acest timp îmi venea să-i dau o palmă sau orice altceva, doar să nu mă mai atingă. Se pare că a observat schimbarea mea bruscă de atitudine, pentru că s-a îndepărtat şi mi-a zâmbit amuzat.
- Deci, să înţeleg că te-ai trezit de tot?
- Ce mi-ai făcut, nenorocitule?! l-am întrebat cu lacrimi în ochi. Era un animal! O brută! Nu a putut să-mi spună în faţă că mă place şi gata?
- Nu ţi-am făcut nimic, doar dacă nu se pune cumva şi faptul că te-am drogat şi te-am avut la mine în braţe. Ai fost a mea, iar mie mi-a dat o satisfacţie maximă.
- Tu! O să mi-o plăteşti! Stai doar să afle Shane ce mi-ai făcut!
A început să radă isteric. Acel râs mă enerva din ce în ce mai mult.
- Shane?! E ceva ce nu ştii. I-ai spus fratelui meu că vrei să divorţezi de el, iar în acest moment cred că sunteţi divorţaţi, draga mea.
- Div ....

Nu puteam să pronunţ corect cuvântul. Micile cristale cu gust amar au început să-mi curgă din ochi, iar o durere sfâşietoare mă cuprinsese pe dinăuntru. Am căzut pe jos, strângându-mi genunchii la piept. Nu puteam să cred aşa ceva. Ce fel de femeie mă credea Shane acum?
Nu! Nu puteam accepta! Am spus nu!