19-05-2009, 06:12 PM
scz all:((..scz pt intarziera mea... uitati nextul...
Soarele incepea sa apara pe bolta. Rozele lui au luptat cu intunericul noptii biruind intr-un fina. Fiecare coltisor al orasului era luminat si incalzit. Nici un nor nu se zarea pe cer.
In camera in care dormeau cei doi era liniste. Rozalie se tot foia in pat. Sasuke era destul de obosit dupa noaptea ce trecuse si nu a simtit-o.
Sakura retraia amintirile. Avea un cosmar...
<< Sakura nu te mai zbate!
Lasa-ma bunico!spuse fata printre lacrimi. Mama, tata, vreau sa merg la ei...!
S-a zbatut pana cand a scapat din stransoarea bunicii. A fugit pe coridoarele largi ale spitalului. Stia ca in camera 113 erau parintii ei. Dar nu stia ca acolo sunt tinute cadavrele pana cand sunt luate de rude...
A ajuns in dreptul targi pe care erau parintii ei.
Mama, tata sunt aici! De ce nu vorbiti? Si de ce aveti patura asta peste voi?
Micuta floare de cires a inlaturat patura care se afla peste trupurile celor doi. Imediat ii vazu pe dragii ei parinti arsi pe fata in urma accidentului de masina. Erau morti si asta se observa usor. Pielea lor era palida si rece. Micuta tipa cat a tinut-o plamanii...>>
Sakura se trezi ca arsa din pat tipand, era transirata toata. Expresia de pe fata ei expriam teama ca si cum ar fi vazut moartea. Dar poate asa a fost... S-a uitat prin camera. Parca nu recunostea nimic.
Sasuke se trezi din pricina tipatului. Si-a intors privirea si a vazut-o pe rozalie tremurand toata si cu lacrimi in ochi.
-Sakura ce ai patit! spuse brunetul luand-o in brate ingrijorat.
Sakura nu raspundea...Brunetul si-a amintit de parintii rozaliei, si-a dat seama ca aceasta e cuza.
Dar de ce trebuia sa sufere Sakura?
'Uneori te trezesti ca vorbesti la trecut...
Amintiri ce pentru unii nu conteaza prea mult.
Insa unele intamplari te marcheaza pe viata.
Unii nu vor sa le accepte...altii pe seama lor
invata.
Nu vrei sa recunosti ca nu mai esti cum erai
Aveai familia langa tine,fara griji te distrai.
_______________________________________
Ti-amintesti de trecut ..Ti-amintesti mereu...
Cine-a fost cu tine cand a fost mai greu...
Timpul trece repede nu il poti opri...
Chiar de vrei sa uiti iti vei aminti...
Doar tuh privesti in urma ta...
Nu mai esti cum ai fost vise nu mai ai...
Timpul` inapoi nu poti` sa`l dai...
Insa acum avea un vis, visa sa aiba din nou toata fericirea si sa uite. Acum stia ca alaturi de ceilalti prieteni si alaturi de brunet putea sa uite...
Isi sterse lacrimile si il stranse pe brunet mai tare.
-Multumesc!
Sasuke zambi vazand ca sa mai calmat rozalia. Au ramas imbratisati mult timp... Era ora 8...s-au decis sa se imbrace si sa plece la scoala...
sper sa va placa...astept critici:D...
Soarele incepea sa apara pe bolta. Rozele lui au luptat cu intunericul noptii biruind intr-un fina. Fiecare coltisor al orasului era luminat si incalzit. Nici un nor nu se zarea pe cer.
In camera in care dormeau cei doi era liniste. Rozalie se tot foia in pat. Sasuke era destul de obosit dupa noaptea ce trecuse si nu a simtit-o.
Sakura retraia amintirile. Avea un cosmar...
<< Sakura nu te mai zbate!
Lasa-ma bunico!spuse fata printre lacrimi. Mama, tata, vreau sa merg la ei...!
S-a zbatut pana cand a scapat din stransoarea bunicii. A fugit pe coridoarele largi ale spitalului. Stia ca in camera 113 erau parintii ei. Dar nu stia ca acolo sunt tinute cadavrele pana cand sunt luate de rude...
A ajuns in dreptul targi pe care erau parintii ei.
Mama, tata sunt aici! De ce nu vorbiti? Si de ce aveti patura asta peste voi?
Micuta floare de cires a inlaturat patura care se afla peste trupurile celor doi. Imediat ii vazu pe dragii ei parinti arsi pe fata in urma accidentului de masina. Erau morti si asta se observa usor. Pielea lor era palida si rece. Micuta tipa cat a tinut-o plamanii...>>
Sakura se trezi ca arsa din pat tipand, era transirata toata. Expresia de pe fata ei expriam teama ca si cum ar fi vazut moartea. Dar poate asa a fost... S-a uitat prin camera. Parca nu recunostea nimic.
Sasuke se trezi din pricina tipatului. Si-a intors privirea si a vazut-o pe rozalie tremurand toata si cu lacrimi in ochi.
-Sakura ce ai patit! spuse brunetul luand-o in brate ingrijorat.
Sakura nu raspundea...Brunetul si-a amintit de parintii rozaliei, si-a dat seama ca aceasta e cuza.
Dar de ce trebuia sa sufere Sakura?
'Uneori te trezesti ca vorbesti la trecut...
Amintiri ce pentru unii nu conteaza prea mult.
Insa unele intamplari te marcheaza pe viata.
Unii nu vor sa le accepte...altii pe seama lor
invata.
Nu vrei sa recunosti ca nu mai esti cum erai
Aveai familia langa tine,fara griji te distrai.
_______________________________________
Ti-amintesti de trecut ..Ti-amintesti mereu...
Cine-a fost cu tine cand a fost mai greu...
Timpul trece repede nu il poti opri...
Chiar de vrei sa uiti iti vei aminti...
Doar tuh privesti in urma ta...
Nu mai esti cum ai fost vise nu mai ai...
Timpul` inapoi nu poti` sa`l dai...
Insa acum avea un vis, visa sa aiba din nou toata fericirea si sa uite. Acum stia ca alaturi de ceilalti prieteni si alaturi de brunet putea sa uite...
Isi sterse lacrimile si il stranse pe brunet mai tare.
-Multumesc!
Sasuke zambi vazand ca sa mai calmat rozalia. Au ramas imbratisati mult timp... Era ora 8...s-au decis sa se imbrace si sa plece la scoala...
sper sa va placa...astept critici:D...
*Sebastian Michaelis*
Black Butler
...A Demon*...And A Butler