14-08-2011, 08:43 PM
DISCLAIMER : Nu deţin nici un personaj din animeul Naruto creat de Masashi Kishimoto şi nu fac profit de pe urma acestora.
Capitolul I: Inceputul. Hotararea Sakurei
Era o dimineata insorita. Razele soarelui patrundeau in fiecare casa si ii trezeau pe locuitorii satului Konoha. Intr-o camera cu peretii de un roz pal, intr-un pat, o fata isi facea somnul de frumusete. Chipul ei angelic ii era acoperit de suvitele de par rozaliu. La contactul cu soarele, din ochii ei isi fac aparitia cele mai de pret smaralde. Aceasta fata cu parul roz si ochii de un verde patrunzator era chiar Sakura Haruno. Cea mai buna femeie ninja din sat. Se trezeste lenesa din pat si se indreapta spre baie pentru a-si face siesta de dimineata. La contactul piciorului ei cald cu gresia rece din baie, pe fata o trece un fior rece. Baia era spatioasa si avea tot ce ii trebuie. Peretii erau acoperiti de faianta roz, iar chiuveta si cada erau de un alb imaculat. De o parte si de alta a oglinzii se aflau doua dulapioare suspendate in care fata isi tinea cosmeticele, cremele si lucrurile personale. Se urca in cabina de dus si da drumul la apa calduta. Picaturile de apa ii brazdau corpul, Dandu-i o senzatie de placere. Dupa 10 minute de rasfat fata iese din cabina de dus si isi ia un capot alb. Ajunsa inapoi in camera cauta cu privirea dulapul din lemn de cires de culoare roz inchis. Se uita printre numeroasele ei haine timp de 5 minute, dupa care isi aleke un kimono rosu decorat cu flori si despicat de o parte si de alta a picioarelor, si o pereche de colanti roz, scurti. Dupa ce este gata, isi ia pamblica rosie cu emblema satului frunzei, si-o pune pe cap si pleaca jos pentru a lua micul dejun. Era singura. Parintii ei murisera intr-o misiune de recunoastere in alt sat. In timp ce isi lua micul dejun, fata vazu un porumbel alb cu un biletel legat de picior chiar la geamul ei. Se ridica de la masa si se apropie sfios de mica faptura gingasa. Ia biletul de la piciorusul lui si incepe sa-l citeasca.
“ Sakura, trebuie sa vii sa discutam urgent. Te astept in biroul meu cat de repede posibil. Tsunade.â€
-Oare ce s-a intamplat? Ce urgenta poate aparea asa din senin? Se intreba fata in timp ce se incalta pentru a nu o face pe maestro ei sa o astepte prea mult.
In timp ce mergea spre biroul hokagelui observa ca toti ninja din sat erau putin agitati. “Oare ce e cu agitatia asta astazi? Ce se intampla si de ce aflu eu mereu ultima? Oare Naruto a aflat?â€. Incepe sa grabeasca pasul pentru a ajunge mai repede. In mai putin de 5 minute ajunse in fata usii dupa care era Tsunade. Cu o usoara ezitare, Sakura incepe sa bata la usa. Raspunsul veni imediat, iar fata intra in incapere. In scaunul de la birou statea Tsunade. O femeie blonda, c parul lung prins in doua cozi lasate pe spate, in varsta de aproximatin 50 de ani, dar care arata ca de 20. Se putea citi pe fata ei ingrijorare si mai ales tristetea. Ceva se intamplase, iar Sakura avea sa afle cat de curand. Ce putea fi asa de ingrijorator incat sa fie atat de abatuta? Ea niciodata nu a aratat sentimente de tristete fata de Sakura.
-Sakura...spuse Tsunade cu ezitare. Naruto a...a plecat. Imi pare rau dar nu am avut cum sa-l oprim. Nu ne-a zis niciodata ca are de gand sa plece si azi-noapte a parasit satul.
-C...cum? Sper sa fie o gluma! Cum sa paraseasca Naruto satul? Asta este imposibil! Tipa Sakura cat o tineau plamanii. In secunda urmatoare cazu la pamant cu ochii inundati in lacrimi. Nu-i venea sa creada. Nu mai putea face fata. Mai intai Sasuke si acum Naruto. Se simtea neputincioasa. Nu vroia sa-l piarda si pe el.
-D...de ce a plecat? Intreaba rozalia ridicandu-se de jos si incercand sa-si stapaneasca lacrimile care vroiau sa iasa cu orice pret. Raspunsul veni de indata. Cand Sakura auzi acel raspuns mai sa cada din picioare. Stia cate ceva despre ce era vorba dar nu credea ca Naruto ar merge asa departe.
-Naruto a plecat in cautarea lui Sasuke. Vrea sa-l aduca in sat cu orice pret si tu stii asta. Dar ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca Sasuke il vrea mort. Si l-ar omori fara ezitare pe cel care acum cativa ani il considera prieten.
La aceste vorbe Sakura nu mai putea rezista. Sufletul ei era acaparat de ura...ura pentru Sasuke. Chiar daca l-a iubit enorm, acum il uraste. Nu mai vroia sa auda de el si acum afla ca e pe cale sa-l ucida pe Naruto. Nu putea permite asta. Daca ii spunea lui Tsunade ca vrea sa plece din sat dupa ei, cu singuranta nu ar fi lasat-o. Ce ar putea face sa-l ajute pe prietenul ei. Baiatul hiperactiv, dar totusi baiatul la care tinea ca la un frate. Cel care o intelegea si era mereu alaturi de ea.
-Si ce aveti de gand sa faceti acum, Tsunade-sama? Intreba rozalia care incerca sa-si stapaneasca furia pe care o simtea pentru Sasuke.
-Voi trimite o echipa ANBU sa-l caute. Asta este tot ce pot sa fac. Si nu, nu poti merge deoarece e prea riscant. Nu te pot include in aceasta misiune deoarece si Sasuke e posibil sa-si faca aparitia pe acolo si e mult mai puternic decat tine, stii asta.
-Dar..spuse Sakura confuza, dar isi aminti de planul ei. Bine. Voi ramane in sat si nu voi merge in acea misiune. Spuse Sakura iesind pe usa biroului.
In timp ce se indrepta spre casa, privea absenta. Era imposibil. Cum de Naruto facuse asa ceva. Nu se putea s-o paraseasca si el. Nu vroia sa accepte asta. Trebuia sa gaseasca o cale sa-l invinga pe Sasuke. Si singura persoana care ii stia slabiciunile era...Itachi, fratele sau. Fara sa-si dea seama, un zambet de invingatoare ii aparuse pe chip. Se pare ca avea o idee.
“Asta este! Singura cale prin care as putea sa-l inving pe Sasuke, ar fi sa ma antreneze Itachi. Dar...oare merita? Totusi el este cel rau sau asa vrea sa para. Totusi nu si-a omorat clanul ca a vrut, ci ca a trebuit, iar pe fratele lui il iubea prea mult pentru a-l ucide. Oare m-ar ajunta sa-l omor? Daca tine atat de mult la pace, ar trebui sa inteleaga ca Sasuke a devenit un pericol.†Gandea rozalia in timp ce se indrepta spre casa. Avea de gand sa plece in acea noapte si sa-l caute pe Itachi pentru a-i cere ajutorul.
Ajunsa acasa, Sakura incepe sa-si puna cateva lucruri intr-un rucsac pentru ca imediat ce noaptea isi face aparitia si toti oamenii se duc la culcare, ea sa plece fara urma. Dupa ce isi face micul bagaj, se duce in baie pentru a-si face un dus scurt, dupa care pleaca sa se plimbe pentru ultima data prin sat. In drumul ei observa oamenii care se grabeau spre destinatii necunoscute ei, in timp ce altii se plimbau la fel ca ea. Se plimba, dar era total absenta. Se gandea la calatoria pe care avea sa o faca si nu isi dadu seama ca dase peste cineva. Cand in sfarsit constientizeaza ca este pe jos, incearca sa se ridice si isi cere scuza.
-Imi pare rau. Nu eram atenta pe unde mergeam si...dar fata nu apuca sa termine ce are de spus, caci cel din fata ei nu era nimeni altul decat Neji Hyuga, un baiat inalt, cu parul lung si saten si cu ochii lila, specifici clanului Hyuga. Baiatul ii intinde mana fetei pentru a o ajuta sa se ridice.
-Nu-i nimic, Sakura. Spuse baiatul pe un ton bland. De ce esti asa suparata? Nu fi ingrijorata pentru Naruto, sunt sigur ca va fi bine! La auzirea acestor vorbe Sakura il imbratisa pe saten. Nici ea nu stia de ce face asta. Niciodata nu l-a privit altfel decat ca un prieten....sau mai bine zis frate. Se intelegeau foarte bine. Sakura se dase inapoi.
-Imi pare rau. A fost un impuls. Cred ca viata mea se duce de rapa. Mai intai a plecat Sasuke, iar acum Naruto. Nu mai stiu ce sa mai fac. In acel moment Sakura dadu drumul lacrimilor amare. Era exasperata. Nu stia ce sa mai faca. Deodata simti doua maini cum o imbratiseaza. Era Neji care o luase in brate si o mangaia pe par.
-Stai linistita, nu te mai agita. Totul va fi bine. Tu ai fost mereu sora mea de suflet. Nu imi place sa te vad asa. Spuse satenul incercand sa o calmeze pe rozalie. Dar decizia ei era aceeasi. Trebuia sa-l gaseasca pe Itachi.
-Multumesc. Mereu ma linistesti atunci cand am nevoie. Spuse Sakura stergandu-si lacrimile. Acum ma voi duce acasa. Sunt prea obosita pentru a mai face ceva.
-Vrei sa te conduc? Intreba Neji.
-Nu e nevoie. Ajung acasa in 5 minute si inca e lumina. Ne vedem maine. Ultimele cuvinte le spuse pentru a se asingura ca nimeni nu suspecteaza ceva.
Dupa cum a spus a ajuns acasa in cateva minute si s-a trantit in pat pana la plecare. Statu in pat cateva ore si apoi se trezi, se pregati si isi luat rucsacul. A plecat repede pe poarta centrala si apoi a gonit prin padure pentru a se asigura ca nimeni nu tine pasul cu ea. Dupa cateva ore bune de alergat se opri intr-o poenita pentru a se odihni, apoi porni din nou, de data aceasta mergand incet. Drumul era linistit. Se pare ca nimic nu o oprise pana acum. Cand ajunge in alta poenita vede...
Capitolul I: Inceputul. Hotararea Sakurei
Era o dimineata insorita. Razele soarelui patrundeau in fiecare casa si ii trezeau pe locuitorii satului Konoha. Intr-o camera cu peretii de un roz pal, intr-un pat, o fata isi facea somnul de frumusete. Chipul ei angelic ii era acoperit de suvitele de par rozaliu. La contactul cu soarele, din ochii ei isi fac aparitia cele mai de pret smaralde. Aceasta fata cu parul roz si ochii de un verde patrunzator era chiar Sakura Haruno. Cea mai buna femeie ninja din sat. Se trezeste lenesa din pat si se indreapta spre baie pentru a-si face siesta de dimineata. La contactul piciorului ei cald cu gresia rece din baie, pe fata o trece un fior rece. Baia era spatioasa si avea tot ce ii trebuie. Peretii erau acoperiti de faianta roz, iar chiuveta si cada erau de un alb imaculat. De o parte si de alta a oglinzii se aflau doua dulapioare suspendate in care fata isi tinea cosmeticele, cremele si lucrurile personale. Se urca in cabina de dus si da drumul la apa calduta. Picaturile de apa ii brazdau corpul, Dandu-i o senzatie de placere. Dupa 10 minute de rasfat fata iese din cabina de dus si isi ia un capot alb. Ajunsa inapoi in camera cauta cu privirea dulapul din lemn de cires de culoare roz inchis. Se uita printre numeroasele ei haine timp de 5 minute, dupa care isi aleke un kimono rosu decorat cu flori si despicat de o parte si de alta a picioarelor, si o pereche de colanti roz, scurti. Dupa ce este gata, isi ia pamblica rosie cu emblema satului frunzei, si-o pune pe cap si pleaca jos pentru a lua micul dejun. Era singura. Parintii ei murisera intr-o misiune de recunoastere in alt sat. In timp ce isi lua micul dejun, fata vazu un porumbel alb cu un biletel legat de picior chiar la geamul ei. Se ridica de la masa si se apropie sfios de mica faptura gingasa. Ia biletul de la piciorusul lui si incepe sa-l citeasca.
“ Sakura, trebuie sa vii sa discutam urgent. Te astept in biroul meu cat de repede posibil. Tsunade.â€
-Oare ce s-a intamplat? Ce urgenta poate aparea asa din senin? Se intreba fata in timp ce se incalta pentru a nu o face pe maestro ei sa o astepte prea mult.
In timp ce mergea spre biroul hokagelui observa ca toti ninja din sat erau putin agitati. “Oare ce e cu agitatia asta astazi? Ce se intampla si de ce aflu eu mereu ultima? Oare Naruto a aflat?â€. Incepe sa grabeasca pasul pentru a ajunge mai repede. In mai putin de 5 minute ajunse in fata usii dupa care era Tsunade. Cu o usoara ezitare, Sakura incepe sa bata la usa. Raspunsul veni imediat, iar fata intra in incapere. In scaunul de la birou statea Tsunade. O femeie blonda, c parul lung prins in doua cozi lasate pe spate, in varsta de aproximatin 50 de ani, dar care arata ca de 20. Se putea citi pe fata ei ingrijorare si mai ales tristetea. Ceva se intamplase, iar Sakura avea sa afle cat de curand. Ce putea fi asa de ingrijorator incat sa fie atat de abatuta? Ea niciodata nu a aratat sentimente de tristete fata de Sakura.
-Sakura...spuse Tsunade cu ezitare. Naruto a...a plecat. Imi pare rau dar nu am avut cum sa-l oprim. Nu ne-a zis niciodata ca are de gand sa plece si azi-noapte a parasit satul.
-C...cum? Sper sa fie o gluma! Cum sa paraseasca Naruto satul? Asta este imposibil! Tipa Sakura cat o tineau plamanii. In secunda urmatoare cazu la pamant cu ochii inundati in lacrimi. Nu-i venea sa creada. Nu mai putea face fata. Mai intai Sasuke si acum Naruto. Se simtea neputincioasa. Nu vroia sa-l piarda si pe el.
-D...de ce a plecat? Intreaba rozalia ridicandu-se de jos si incercand sa-si stapaneasca lacrimile care vroiau sa iasa cu orice pret. Raspunsul veni de indata. Cand Sakura auzi acel raspuns mai sa cada din picioare. Stia cate ceva despre ce era vorba dar nu credea ca Naruto ar merge asa departe.
-Naruto a plecat in cautarea lui Sasuke. Vrea sa-l aduca in sat cu orice pret si tu stii asta. Dar ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca Sasuke il vrea mort. Si l-ar omori fara ezitare pe cel care acum cativa ani il considera prieten.
La aceste vorbe Sakura nu mai putea rezista. Sufletul ei era acaparat de ura...ura pentru Sasuke. Chiar daca l-a iubit enorm, acum il uraste. Nu mai vroia sa auda de el si acum afla ca e pe cale sa-l ucida pe Naruto. Nu putea permite asta. Daca ii spunea lui Tsunade ca vrea sa plece din sat dupa ei, cu singuranta nu ar fi lasat-o. Ce ar putea face sa-l ajute pe prietenul ei. Baiatul hiperactiv, dar totusi baiatul la care tinea ca la un frate. Cel care o intelegea si era mereu alaturi de ea.
-Si ce aveti de gand sa faceti acum, Tsunade-sama? Intreba rozalia care incerca sa-si stapaneasca furia pe care o simtea pentru Sasuke.
-Voi trimite o echipa ANBU sa-l caute. Asta este tot ce pot sa fac. Si nu, nu poti merge deoarece e prea riscant. Nu te pot include in aceasta misiune deoarece si Sasuke e posibil sa-si faca aparitia pe acolo si e mult mai puternic decat tine, stii asta.
-Dar..spuse Sakura confuza, dar isi aminti de planul ei. Bine. Voi ramane in sat si nu voi merge in acea misiune. Spuse Sakura iesind pe usa biroului.
In timp ce se indrepta spre casa, privea absenta. Era imposibil. Cum de Naruto facuse asa ceva. Nu se putea s-o paraseasca si el. Nu vroia sa accepte asta. Trebuia sa gaseasca o cale sa-l invinga pe Sasuke. Si singura persoana care ii stia slabiciunile era...Itachi, fratele sau. Fara sa-si dea seama, un zambet de invingatoare ii aparuse pe chip. Se pare ca avea o idee.
“Asta este! Singura cale prin care as putea sa-l inving pe Sasuke, ar fi sa ma antreneze Itachi. Dar...oare merita? Totusi el este cel rau sau asa vrea sa para. Totusi nu si-a omorat clanul ca a vrut, ci ca a trebuit, iar pe fratele lui il iubea prea mult pentru a-l ucide. Oare m-ar ajunta sa-l omor? Daca tine atat de mult la pace, ar trebui sa inteleaga ca Sasuke a devenit un pericol.†Gandea rozalia in timp ce se indrepta spre casa. Avea de gand sa plece in acea noapte si sa-l caute pe Itachi pentru a-i cere ajutorul.
Ajunsa acasa, Sakura incepe sa-si puna cateva lucruri intr-un rucsac pentru ca imediat ce noaptea isi face aparitia si toti oamenii se duc la culcare, ea sa plece fara urma. Dupa ce isi face micul bagaj, se duce in baie pentru a-si face un dus scurt, dupa care pleaca sa se plimbe pentru ultima data prin sat. In drumul ei observa oamenii care se grabeau spre destinatii necunoscute ei, in timp ce altii se plimbau la fel ca ea. Se plimba, dar era total absenta. Se gandea la calatoria pe care avea sa o faca si nu isi dadu seama ca dase peste cineva. Cand in sfarsit constientizeaza ca este pe jos, incearca sa se ridice si isi cere scuza.
-Imi pare rau. Nu eram atenta pe unde mergeam si...dar fata nu apuca sa termine ce are de spus, caci cel din fata ei nu era nimeni altul decat Neji Hyuga, un baiat inalt, cu parul lung si saten si cu ochii lila, specifici clanului Hyuga. Baiatul ii intinde mana fetei pentru a o ajuta sa se ridice.
-Nu-i nimic, Sakura. Spuse baiatul pe un ton bland. De ce esti asa suparata? Nu fi ingrijorata pentru Naruto, sunt sigur ca va fi bine! La auzirea acestor vorbe Sakura il imbratisa pe saten. Nici ea nu stia de ce face asta. Niciodata nu l-a privit altfel decat ca un prieten....sau mai bine zis frate. Se intelegeau foarte bine. Sakura se dase inapoi.
-Imi pare rau. A fost un impuls. Cred ca viata mea se duce de rapa. Mai intai a plecat Sasuke, iar acum Naruto. Nu mai stiu ce sa mai fac. In acel moment Sakura dadu drumul lacrimilor amare. Era exasperata. Nu stia ce sa mai faca. Deodata simti doua maini cum o imbratiseaza. Era Neji care o luase in brate si o mangaia pe par.
-Stai linistita, nu te mai agita. Totul va fi bine. Tu ai fost mereu sora mea de suflet. Nu imi place sa te vad asa. Spuse satenul incercand sa o calmeze pe rozalie. Dar decizia ei era aceeasi. Trebuia sa-l gaseasca pe Itachi.
-Multumesc. Mereu ma linistesti atunci cand am nevoie. Spuse Sakura stergandu-si lacrimile. Acum ma voi duce acasa. Sunt prea obosita pentru a mai face ceva.
-Vrei sa te conduc? Intreba Neji.
-Nu e nevoie. Ajung acasa in 5 minute si inca e lumina. Ne vedem maine. Ultimele cuvinte le spuse pentru a se asingura ca nimeni nu suspecteaza ceva.
Dupa cum a spus a ajuns acasa in cateva minute si s-a trantit in pat pana la plecare. Statu in pat cateva ore si apoi se trezi, se pregati si isi luat rucsacul. A plecat repede pe poarta centrala si apoi a gonit prin padure pentru a se asigura ca nimeni nu tine pasul cu ea. Dupa cateva ore bune de alergat se opri intr-o poenita pentru a se odihni, apoi porni din nou, de data aceasta mergand incet. Drumul era linistit. Se pare ca nimic nu o oprise pana acum. Cand ajunge in alta poenita vede...