Pain and Pleasure [yaoi, +18] DeDal N. & Midnight Mistery

[n{iK}a aMmA]

Hei, buna...
Stiu ca ce voi spune asum, o sa va supara tare de tot, pe amandoua si imi cer scuze de pe acum, daca vreti va suparati, ii spuneti moderatorului sa-mi inchida contul... sau ce va trece voua prin cap.
Trebuie sa fiu sincera, o sa spuneti ca cine naiba e asta...
Ati grabit al naibi de mult actiunea.
Daca nu esti atenta, nici nu mai stii ce se intampla. Stiu ca amandoua ati dorit sa ajungeti cat mai repede la scena yaoi, dar o puteati lua mai usor. Si daca va grabiti atat de mult sa ajungeti la o scena anume, acea scena trebuie sa fie minunata. Scena yaoi nu a fost la inaltimea asteptarilor. Snowweh a descris-o prea repede. Mai bine spus, nu prea a descris-o.
Stiu ca acum te vei enerva pe mine, dar asta e parerea mea.
:bye: :bye:

[DeDal N.]

Ei, am venit cu urmatorul capitol. Nu stiu ce avem de gand daca punem next-urile atat de repede dar ma declar din nou dezamagita. Aaron seamana cu cineva, as vrea cateva persoane sa incerce sa afle cu cine. Ei bine, daca nu vreti...e OK, ce sa zic. Enjoy.

Capitolul sapte: Infrangere

Eram acasă. Nemulţumit, m-am asezat canapea gemând încet. Durerea de fund nu îmi trecuse nici acum. Dar de ce mă miram? Ce făcusem, acea partidă cu Aaron era exemplu perfect pentru care îmi încălcam şi principiile pentru Saphira. Şi drept mulţumire primeam câte o palmă. Ce drăguţ.
Scâncind, speram la o noapte liniştită. Şi nici nu fusese altfel. Dimineta, odihnit, tot ce visam era o ceaşca de cafea tare pentru a-mi reveni. Dar un bileţel de pe măsuţă din faţa mea îmi atrase atenţia.
'Ai, dacă vrei să îţi găseşti soţia în viaţă, vino la marginea păduricii unde ne-am întâlnit aseară.'
Speriat, nu aşteptasem cafeaua ci pur şi simplu sărisem în maşină. Ce legătură avea Saphira cu asta? Parcă vorbisem tocmai aseară? Sau el nu asculta? Privirea trufaşă de pe faţa lui îmi spunea multe.

Ajuns, încercam să desluşesc ceva prin ceaţa deasă ce se lăsase peste noapte. Copacii păreau umbre desprise din poveştile cu fantome. Irealul era prezent peste tot în acea frântură de realitate.
O strigam pe Saphira pe nume, sperând din toată inima să primesc un răspuns. Când dintr-o dată...

- Ai, în sfârşit.
O voce leneşă şi rece îmi rostise numele. O puteam recunoaste dintr-o mie. Era cel pe care îl urăm şi îl adoram în acelaşi timp. Aaron.
- RoÅŸcatule, ce ai de...
Vocea îmi pierise imediat ce o privelişte de groază se afişase în faţa mea. Saphira, plină de sânge era prinsă de o bucată de copac, sângerând şi părând speriată de moarte. Aaron părea plictisit, prinvind-o cu interes şi zâmbind şiret. Imaginea îmi dădea dureri de cap şi simţeam cum eram aproape de un stop cardiac. Vocea băiatului mă trezi la realitate.
- Soţia ta...încerca să intervină între noi doi. Dar ne-am înţeles cumva, nu-i aşa, întreba acesta retoric, îndreptându-şi privirea către ea.
Aceasta, terifiata, încerca să îmi mişte capul însă fără succes.
- Vezi tu, continuă acesta, chiar îmi plăcea. Până când am aflat că ceea ce îţi oferea era plăcere de moment. Ei bine, plăcerea e de multe feluri.
Spunând cestea, roşcatul se apropie de Saphira şi îi smulse bandajul de pe gură. Speriată de moarte, aceasta se îndreptă încet către mine, nescapandu-l din ochi pe Aaron. Odată ajunsă în braţele mele, începu să plângă tremurând şi oftând.
- Ce vrei de la noi?
Acesta mă privi uimit, parcă încercând să înţeleagă întrebarea.
- Cum adică ce vreau? Nu m-am făcut înţeles până acum?

Îl priveam confuz, strângând-o pe Saphira în braţe. Aceasta plângea încetişor, parcă pentru a nu o auzi. Sentimentele şi temerile ei erau ale mele. Nici eu nu îi ştiam puterea, nu îi stiam capacitatea de răzbunare. Dar era doar victime ale destinului.
Aaron ne privea satisfăcut parcă de imaginea pe care îi era dat să o vadă.
- Saphira, ce ţi-a făcut?
Întrebarea era retorică însă vream să aflu de la ea ce se întâmplase. Cu voce nesigură această răspunse.
- M...m-a violat.
În acea clipă totul se transformase în nimic în mintea mea. Vântul bătea lin printre copaci încercând parcă să alunge tensiunea din aer, dar tot ce vedeam în acea clipă era trupul soţiei mele învins de un băiat ce îşi dorea doar răzbunare fără sens.

- Aaron, ce vrei?
Altă întrebare retorică. Nu ştiam de ce îmi pierdeam conştiinţa şi puterea de convingere în faţa lui, dar el era altfel. El nu părea real. El era doar imaginaţia mea. Doar o iluzie, o frântură dintr-un vis. Asta încercam să îmi spun pe când el se obosea să îmi răspundă.
- Am vrut-o pe ea, spuse acesta arătând spre Saphira, dar ea, ea nu înseamnă nimic. I-ai spus de noaptea trecută?
Întrebarea m-a lovit ca un ciomag. Nu, nu îi spusesem. Nici nu avusesem când dar asta nu era o scuză în faţa ei. Mă privea întrebătoare, cu lacrimile siroindu-i pe faţă. Nu îndrăzneam să o privesc dar nu vream să îi dau drumul. În acel moment ştiam că doar eu eram cel ce putea să o apere.

- Ce vrea să spună cu asta?
O săgeată îmi străbătu inima.
- Da Ai, ce am vrut să spun cu asta?
Mă simţeam groaznic. Dar adevărul trebuia să iasă la iveală. Mai bine să afle de la mine decât de la el.
- Saphira eu...eu te-am înşelat. Cu el.
Aceasta mă privi şocată. Privirea ei îmi cerea să îi spun că era o glumă dar nu aveam puterea şi nici dreptul. Mă durea inima, ştiam că pentru asta nu puteam fi iertat niciodată.
- Tu glumeÅŸti. GlumeÅŸti, nu-i aÅŸa? Spune-mi!!!
Strigătul ei disperat mă făcu să realizez întrebarea care îmi bântuia mintea. Pe cine eram gelos? Pe Aaron sau pe soţia mea? Lucrurile deveneau clare in mintea mea. Corpul meu simţea repulsie pentru ea.

O priveam într-un mod ciudat, chiar şi eu simţeam asta. Aceasta îşi dăduse seama de acest lucru. Şocată, se desprinse de mine şi se depărta încet.
- Tu...
Ochii ei păreau să arunce fulgere acum. Expresia pe care o afişa nu îmi era cunoscută dar eram imun. Nu îmi doream numai să îl îmbrăţişez. Pentru că într-o clipă, iubirea pe care o simţeam pentru ea se topise, transformându-se într-o indiferentă totală. Nici lacrimile ei nu mă mai impresionau. Eram ameţit. Vrăjit de o iubire interzisă.
Aaron se apropie de ea legănându-se pe picioare şi amuzându-se. Părea că se distra copios. Scoase un cuţit şi spuse încet.
- Fetiţo, îţi dai seama şi tu că ne stai în cale? Hmm, eşti atât de naivă. Poate dacă nu mă băgam în viaţă voastră, dar asta nu pot concepe. E prea târziu pentru regrete, adaugă acesta chicotind şi dintr-o singură mişcare înfipse cuţitul în abdomenul femeii. Se auzi doar un gemăt scurt, privirea ei dispărând cu totul şi lansând locul unei imagini nebune. Căzând la pământ şi sângerând abundent, aceasta îşi ridică capul, îşi deschise buzele şi şopti.
- Va voi blestema până în mijlocul iadului, ticăloşi ce sunteţi...
Gemând, aceasta îşi dadu ultima suflare căzând fără viaţă la pământ.

[n{iK}a aMmA]

Se pare ca sunt prima.
Actiunea tot mi s-a parut putin grabita, dar numai putin.
Ce nu inteleg eu, e... pe cine vrea Aaron sa se razbune. Pe Saphira, pe Ai. Si daca vrea sa se razbune pe unul dintre ei, care e motivul? Un om normal nu ucide pe cineva a treia zi dupa ce la cunoscut, pe motiv ca vrea sa fie cu perechea acestia. Lucrul acesta e cam ciudat si ar fi bine sa-l lamuriti. Lasati lumea sa intre la banuieli care, poate, nu au nici o legatura cu ce se intampla aici.
E posibil sa va plictisesc.
Snowweh a spus ca daca nu-mi place sa nu mai citesc. Faza e ca-mi place ficul. Dar daca introduceti idei noi cum ar fi razbunarea lui Aaron, lamuriti mai bine ce e cu ea. De unde se trage si asa mai departe.
Astept continuarea.
:bye: :bye:

[Kayla.]

Rezerv si eu un loc pentru mine. Ok, dau edit ceva mai tarziu, acum nu prea pot.
Scuza-ti ca ati asteptat atata dupa edit-ul meu, doar ca eu sunt ceva mai uituca, uit cand sa dau edit :)). Ok, acum edit :

Wow. Asa am ramas cand am citit capitolul, sincer nu ma asteptam ca Saphira sa moara. Aaron chiar nu are pic de sentimente, si-l doreste pe Ai numai pentru el, e foarte egoist, dar intr-un fel imi place atitudinea lui, nu ma asteptam sa o omoare pe Saphira fara pic de sentiment, ca un criminal cu sange rece. Deci sa inteleg ca de acum incepe sa fie yaoi in adevaratul sens al cuvantului, eu sper ca da :x .
Naratiunea e buna, dialogul si el imi place, descrierea chiar mi-a placut, am simtit sentimentele de parca le-as fi trait chiar eu. Asezarea in pagina e buna, nu am ce comenta, am observat ca in unele locuri ti-au cam scapat diacritice, si ai avut mici greseli de tastare. So, eu va urez bafta si succes Snowy cu next. >:D<

[Addeh]

Ah, fetelor:(( Imi cer scuze ca n-am mai intrat pana acum, si n-am mai comentat la ficul vostru. Acum o sa dau un comm pentru ambele capitole.:|
Wow, Snow, nu ma asteptam sa preiei rolul lui Aaron asa de repede si pe deasupra, sa descri si acea scena, care, desigur ca a fost foarte hot:perv: Hm...:-? Aaron este un pervers malefic si ipocrit, nu-mi vine sa cred ca a profitat asa de Ai, l-a santajat si in al doilea rand, a mai omorat-o si pe Saphira..:( N-are sentimenteee:(( Acum presupun ca Ai va fi nevoit sa devina ca un sclav pentru roscat, mai ales ca Saphira este moarta.. God, cate tragedii!:crazy:
Fetelor, va astept cu urmatorul capitol>:D< Bye:*

[Dufresne]

^_^ Sunt aici, thanks DeDal că m-ai anunţat [again O_O" eh, sunt politcoasă de fel].
WoW, oare Saphira o să moară, sau lui Ai i-se va face milă şi o va salva în ultimul moment? T_T Mai multe detali, vă rog eu : -w . Sunt curioasă ce gănduri are Aaron, chiar, în ceea ce priveşte gândurile si sentimentele lui Aaron credeţi că aţi pute să descrieţi puţin mai mult? :-? Totul ar fi mult mai interesant aşa.. dar ce spun? şi aşa ficul ăsta are multe momente care te lasă mască, cum ar fi sfârşitul acestui capitol, ah, deabia aştept să aflu ce se va intâmpla cu Saphira .[de ce de prima dată când am citit ficl m-am gândit la Sophie =_=?]

Mult noroc la următorul capitol şi spor la scris. :P

Ştiu cu cine seamană!!!! Sâc! Sâc! Sâc!

=> Sâc!

[AlerimxD]

Am ajuns şi eu, îmi pare rău că mai târziu, dar cel puţin sunt aici : P
Nici nu ştiu cum să-ncep, nu mă aşteptam ca Saphira să moară aşa repede, defapt nu mă aşteptam deloc să moară. Credeam că ea şi Ai se vor certa şi în cel mai rău caz vor divorţa.
Aaron mi se pare acum cam prea obsedat, no offence. Nu-mi place sângele (da, din cauza asta mâine mă duc să fac analize ca să văd ce grupă am : - J).
Citez de la Lilah.

Ce nu inteleg eu, e... pe cine vrea Aaron sa se razbune. Pe Saphira, pe Ai. Si daca vrea sa se razbune pe unul dintre ei, care e motivul? Un om normal nu ucide pe cineva a treia zi dupa ce la cunoscut, pe motiv ca vrea sa fie cu perechea acestia. Lucrul acesta e cam ciudat si ar fi bine sa-l lamuriti.

În rest sunt curioasă de alegerea pe care ai făcut-o, Snowy darling.
Ah, şi DeDal, ar trebui să scrii ceva şi singură, îmi place mult stilul tău.

Succes în continuare şi inspiraţie.
Xoxo, AlerimxD.

[Vero]

Iubire :X Acest fic e primu zaoi pe care îl citesc. Şi probabil şi ultimul :)) Nu mă pasionează ficurile astea. Dar pe al vostru îl citesc cu mare plăcere. Chiar este interesant. Amândouă scrieţi foarte frumos şi meritaţi toate laudele. Ideea ficului e foarte interesantă chiar îmi place. Descriere îmi place la nebunie. Staţi bine cu ea. Acţiunea nu a fost grăbită, dialogurile nu au fost etc. Greşeli de tastare am mai văzut dar deh... cine nu le are? So, aştept next şi vă rog să mă anunţaţi când îl puneţi mulţumesc. Acum, mz dear DeDal, dacă îmi permiţi, îmi încerc norocu şi o să îţi zic cu cine seamănă Aaron :)) După descrierea ta mie îmi aduce aminte de Gaara :)) Ştiu sunt obsedată de Naruto O_O Poate nu greşesc :)). So, atât am mai avut de spus. Aştept nextul. Buh Bye! :*

[SnowFlake.]

Capitolul opt - Fragmente din trecut

Nu-mi venea să cred. În sfârşit o făcusem! O omorâsem pe Saphira aşa cum mi-o propusesem şi ar trebui să spun că nu mi-a fost deloc greu. Mi se pare un act de laşitate că am plecat aşa de repede, dar am vrut să-l las pe Ai singur cu fosta lui soţie, poate aveau ceva de " discutat ".
Când am văzut-o stând în faţa mea plină de sânge şi inebunita de durere, aş fi vrut să o ajut, dar mi-am alungat acest gând imediat ce mi-am amintit de trădarea ei sentimentală.
În timp ce-mi beau băutura plină cu gheaţă, încerc să-mi aduc aminte cum s-au întâmplat toate. Oricine ar putea spune că sunt lipsit de sentimente sau alte prostii, dar nu este adevărat. Am iubit-o şi poate o mai iubesc încă, iar ceea ce s-a întâmplat în această seară a fost doar vina ei.

~ Flashback ~

Stăteam pe canapea şi mă uităm la emisiunea mea preferată. Cred că era şapte seara, nu-mi pot aduce aminte bine. Saphira a venit spre mine plină de entuziasm şi îmi arătă acel zâmbet firav, pe care-l iubeam atât de mult.
Bănuiesc că vroia să-mi împărtăşească ceva, dar nu i-am dat atenţie pentru că altceva mi-o capta.
Un tânăr pe nume Ai tocmai era prezentat la televizor, şi din câte ştiam eu avea mulţi bani. Atunci mi-a venit grandioasa idee de a-l juca pe degete, aşa că m-am adresat Saphirei:
- Draga mea, am o idee care s-ar putea să ţi se pară prostească, dar ne vom îmbogăţii mai repede, aşa că ascultă-mă! Sigur l-ai văzut pe acel tânăr pe nume Ai, acum câteva minute. Are mulţi bani şi este singur. Ce zici dacă am încerca să-l fraierim puţin? Te prefaci că eşti îndrăgostită de el şi apoi divorţezi, după o săptămână, să spunem. Iar noi vom avea jumătate din averea sa.
Făcuse nişte ochi mari, încât m-am speriat când am privit-o atent. Însă încet, încet se relaxa şi reflecta asupra cuvintelor mele. Eram sigur că va spune da. Ea făcea întotdeauna ce-i spuneam eu, chiar dacă nu-i convenea. Într-un final s-a aşezat pe picioarele mele şi mi-a şoptit că este de acord. Am zâmbit şi am sărutat-o pasional, făcând-o să mă dorească cu toate părţile corpului, dar am amăgit-o la fel de repede desprinzându-mă de acolo. Aveam un plan de gândit.
Peste o săptămână am aflat că planul meu merge ca pe roate, mai puţin un detaliu minor. Saphira se îndrăgostise de Ai în adevăratul sens al cuvântului şi eu îi spusesem doar să se prefacă. Mă gândisem cum aş putea să o fac să revină la mine, dar nu aveam nici o idee, iar ea nu mi-a dat nici o speranţă, ci mai degrabă a fugit cu acel bărbat, departe de mine pentru a nu afla unde se găseşte. Probabil ştia că vreau să mă răzbun, dar nu ştia ce tip de răzbunare.
M-am plimbat prin cameră, dar era inutil. Pur şi simplu nu puteam gândi clar, mintea îmi era intetosata, iar eu eram disperat. Femeia mea, a mea, plecase cu altul! Aşa ceva nu puteam accepta. Aveam să aştept momentul perfect pentru a intra în acţiune.
Nervos cum eram am ţipat cât de tare am putut:
- Îţi jur că nu mă voi opri până nu te voi omori şi până nu-i iau idiotului acela banii!

~ End of Flashback ~

Iar acea zi a venit şi s-a şi terminat. Încă îmi aminteam noaptea aceea când am venit în acest oraş pentru prima dată, din cauza unui concert fals. Atingeam acele clape cu atâta scârbă, încă vroiam să fug de pe scenă, dar dacă vroiam ca totul să iasă perfect trebuia să rămân acolo, ceea ce am şi făcut.
Când am avut-o pe Saphira în braţe, în aceea noapte furtunoasă, ea nu m-a recunoscut. Într-un fel am avut noroc, deşi aş fi vrut să-mi sară în braţe şi să mă sărute, să fie din nou a mea ...
Mă doare că a trebuit să mă răzbun aşa, dar nu-mi puteam încălca cuvântul. Am simţit o lacrimă amară, ce nu-şi avea rostul, curgându-mi pe obraz.
Cât despre Ai, detest săruturile lui. Îl detest pe el. Îi vreau doar banii şi îmi voi atinge scopul. Nu e chiar aşa de greu să-l controlezi, mai ales emoţional. Aţi văzut şi voi, l-am făcut să nu mai simtă nici o atracţie pentru Saphira. Sunt bun la şantaj, poate chiar foarte bun.
Auzul unei melodii cunoscute m-a făcut să scap paharul din mână. Mi-a luat câteva secunde să-mi dau seama că îmi suna telefonul. Am răspuns fără chef:
- Da?
- Aaron, trebuie să te văd.
Mi-am dat seamă că vocea îi aparţinea lui Ai. Nu aveam nici un chef să-i văd faţa, dar nu puteam risca, aşa că m-am limitat la a răspunde cât de frumos am putut, însă pe un ton uşor ironic:
- Când vrei tu, dragul meu. Eu te aştept.
Şi am început să beau din ce în ce mai mult.

[Vero]

Dau edit dupa ce citesc ca sa fiu prima b-) Asteptati-ma :))

Edit: Asa draga mea Alexa ^^ Dupa cum ti-am zis o sa dau comm si asa fac. Mi-a placut capitolul asta. A fost superb xD. Chiar nu ma asteptam ca Saphira era iubita lui Aaron. Si nici de planul lui. A fost foarte interesant. Descrierea mi-a placut desi parca ar mai fi mers putin dar e bine si cum ai facut tu. Naratiunea e buna si ea, la fel si dialogul care nu e sec. Actiunea nu e grabita si greseli de tastare nu imi aduc aminte sa fi vazut. So, mi-a placut. Draga mea DeDal te astept cu nextul si sper sa vina cat mai repede. Buh bye! :*