Overload with darkness [yaoi]

[Verrine]

Nume: Overload with darkness
Autor: Verrine
Gen: drama, actiune, shounen-ai/yaoi, fantasy
Warning: O sa anunt eu cand va fi nevoie ^^
Disclaimer: I do not own Naruto. ( not yet at least:>)

Let's see. Mi'a venit ideea in cap dupa ce am vazut episoadele 200, 201 din Naruto Shipuuden. Pentru cei care n-au vazut:

Cei 5 kage se aduna frumos, fac o conferinta legata de Akatsuki si o posibila alianta. Vine Sasuke impreuna cu echipa lui cu gandul de al ucide pe Danzou [ el e hokage acum]. Ma rog, raikage isi iese din fire, il ataca [ stiti voi, Sasuke l'a omorat pe fratesu lui raikage o.O]. Chestii... @-). Si de aici am pornit eu totul.

Enjoy!
Oh da, stiu ca am promis sa incep un nou sezon de la ficu ala... My overcast abyss is gone. Inca lucrez la asta:-?.

Training One:

- Kage Bunshin no Jutsu !
Toti isi indreptasera atentia catre cele cateva sute de clone ale lui Naruto, inclusiv cei doi Kage care erau de fata.
-Sasuke! De data asta esti al meu!
Brunetul avea o fata stoica, nu se misca din loc. Din orbita ochiului stang se scurgea sangele, prelingandu-i-se pe tot obrazul. Chackra lui nu era nimic din ceea ce intalnise Naruto pana acum. Nu era albastra ca a tuturor, nici rosie ca a lui, avea acel gen de negru bine impregnat. Susanoo, ultimul nivel al Sharinganului isi facea falnic aparitia, chackra lui Sasuke marindu-se infiorator de rapid.
Naruto intrase in modul Sage, era pregatit de lupta, insa nu parea atat de usor. Nu era doar el si Sasuke, nu, Raikage-sama ardea ca sa-l vada pe Sasuke mort in mainile sale si nici privirile lui Gaara nu pareau a fi undeva aproape de vreo pace.
Blondul zambise. Se indrepta impreuna cu sutele de clone catre Sasuke; la prima vedere pareau o adevarata amenintare, insa toate au avut aceasi soarta- distruse inainte ca macar sa atace. In timp ce clonele atacau din fata, in partea opusa aparause Naruto cu Rasenganul. Sasuke isi intoarse capul incet si neglijent, privirea sa inghetandu-l pe Naruto. Simtea, simtea acea ura ce il devora pe dinauntru pe brunet. Rasenganul sau a fost insa usor barat de catre chackra ce-i inconjura corpul lui Sasuke.
-Atacurile tale au ramas la fel de proaste.
Naruto se ridica. In adancul lui era infiorat de ceea ce vedea, simtea, Sasuke il infiora pana in punctul in care corpul sau tremura pe dinauntru. Se pregati de un atac direct de data asta.
-Naruto, nu te apropia de corpul lui! strigase capitanul Yamato in timp ce se apropia de campul de lupta.
-De ce nu?
-Flacarile acelea negre, a zis, privindu-l pe Sasuke cu nesiguranta... daca te ating poti sa-ti iei adio de la tot ce ai facut pana acum.
Naruto ofta.
-Asta complica situatia.
Lupta continua. Naruto incercase mai multe atacuri indirecte, cateva fiind chiar combinatii de moment, insa nu pareau ca unul sa fi ajuns la Sasuke. Lucrul care ii facea pe toti sa ramana pe pozitii, fara a interveni, era faptul ca Sasuke nu-l atacase nici macar o singura data. Pana si Raikage-sama, care avea un temperament incontrolabil, statea pe loc. Susanoo, ultima etapa a Sharinganului, era unul dintre motivele pentru care nu atacau. Din lupta celor doi nu reiesea decat ca orice atac indirect ai folosi, era pierdut undeva in van, iar daca incercai sa te apropii fizic de Sasuke, erai prins in Amaterasu. Lupta era acum doar o chestiune de timp- cine isi pierdea primul chackra, murea.
Naruto ingenunche pe unul dintre picioare. Sudoarea i se prelingea pe fata amestecandu-se cu firele rosiatice – ii dadea un aspect neplacut.
-Asta-i tot ce ai? intreba Sasuke, pe un ton serios, lipsit de orice sarcasm sau ironie.
Naruto nu raspunse.
-In cazul asta, banuiesc ca-i randul meu.
Toti ceilalti clipisera pentru prima data de cand incepuse lupta, de parca acum s-ar fi dat o pauza. Chiar si asa, cand redeschisera din nou ochii, Sasuke se afla in fata lui Naruto, gata sa-l loveasca. Viteza lui era incredibila in momentul de fata.
Blondul se feri, insa miscarea i-a fost vazuta cu cateva secunde inainte ca el sa o faca, asa ca in timpul in care Naruto se misca din fata atacului, Sasuke isi scoase deja katana, fiind gata sa-l strapunga. Blondul a incercat sa se fereasca si de data asta, insa nu-i prea iesise, de fapt a fost un esec pe jumatate reusit. Sasuke il ranise destul de garv in zona claviculei. Brunetul isi impinse sabia mai mult, insa Naruto a dat sa se indeparteze. In timpul asta, Raikage se apropie de Sasuke, gata sa-l strapunga cu un fulger. Brunetul s-a indepartat de Naruto. Katana lui cazuse jos, incepand sa arda sub flacarile negre. Naruto clipi des. Asta ii dadea o idee.
-Kazekage-sama, nu intervi!
-Er?! Tu imi dai mie ordine?!
Barbatul si-a intors fata serioasa catre el. Nu avea de gand sa dea inapoi. Nu acum, cand Sasuke era chiar in fata lui.
Gaara facu cativa pasi, insa ramasese la o distanta considerabila de campul de lupta. Naruto nu putea spera decat ca avea sa-l ajute, sau cel putin asta spuneau privirile care i le arunca roscatului.
-Kazekage-sama, e destul de rara ocazia ca toti Kage sa se intalneasca si sa discute despre o posibila alianta. Iti inteleg ura pentru Uchiha, insa modul in care actionezi si te arunci in lupta nu te face cu nimic mai special decat el.
-Deajuns cu vorbaraia.
Vocea lui Sasuke rasunase in incapere odata cu sunetul dat de Chidori. Naruto actiona repede. Luase doua dintre sabiile samurailor omorati cu ceva timp in urma, apucandu-le de lama, nu de maner. Sasuke in secunda urmatoare se afla in fata lui, Naruto asezase manerele sabiilor pe umerii lui, impingandu-l. Toti ramasesera uimiti.
-Si vrei sa-l las pe pustiu asta sa se lupte cu Uchiha?! Uita-te la el, nici macar nu e in stare sa-l strapunga cu o sabie!
-Lama sabiei e facuta dintr-un metal ce conduce electricitatea, daca l-ar fi strapuns atunci ar fi mort. Manerul in schimb, este din plastic. Sasuke n-are cum sa-si trimita fulgerul in corpul lui Naruto.
Mainile lui Naruto sangerau din cauza lamei ascutite, insa lucrul important era acela ca Chiodri nu putea sa ajunga la el. Sasuke afisa un zabet mic in coltul gurii.
-Idiot.
Brunetul isi controla chackra, astfel incat fulgerul sarise peste manerul sabiei, ajungand la lama si apoi imediat in corpul lui Naruto. Blondul se indepartase, insa nu la timp. O parte din chackra lui Sasuke, impreuna cu acea scanteie elctrica, ajunsese la el. Daca chackra lui Sasuke il infiora numai simtind-o din exterior, faptul ca acum o avea in interior il facea sa se simta ca un intrus al propriului sau corp.
Blondul statea intins pe jos, incercand sa-si gaseasca puterile. Toti austeptau un raspuns din partea lui.
S-a auzit un raset in durere.
-Sasuke, se auzise incet vocea blondului, care-si ridica capul, ochii lui albastri intalnindu-i pe cei rosii, asta a durut. Aproape ca m-ai omorat, zise, ridicandu-se in picioare. Insa...
Se afla in urmatoarea secunda in interiorul acelei chackre imense, a lui Susanoo. Pe fata tuturor se gasea groaza gandului ca ar putea fi ars in orice moment de Amaterasu. Pana si Sasuke clipi de uimire cand il vazuse pe blond atat de aproape de el. Insa nici o groaza nu a fost ca aceea a momentului in care blondul l-a imbratisat liber si deschis pe brunet.
-Te iert.
Si amandoi disparusera de pe campul de lupta.

[angel cat]

frumos:X, este o continuarea a ultimului episod din naruto shippuden:X, interesanta idee, m`ai facut curioasa , cum va reactiona Sasuke:)) sigur nu se astepta ca Naruto sa poata trece de bariera lui:)), geniul infumurat(nu vreau sa`l jignesc,dar chiar asa mi se pare mie, prea rece si prea geniu:)))

de abia astept continuarea, nu ai greseli, adica eu una nu am vazut si titlul este captivant,
ma intreb daca vei scrie la persoana a treia sau vei scrie din punctul de vedere a lui Sasuke sau a lui Naruto?, o sa vedem:X.
presupun ca cei doi o sa fie perechea nu?:X:X

bafta multa si astept nextul cat mai repede:X

[Verrine]

Hei, sank you pentru comentarii 8->. [ l-am vazut si pe cel care a fost sters@-)]. Nou capitol, sper sa va placa ^:)^.

Training two:

Naruto statea intins pe iarba plimbata de vant, cu capul rasucit spre fata brunetului, asteptand orice semn de miscare. Corpul ii tremura de durere, fiecare celula ii facea trupul sa zvacneasca, simtea cum ceva incearca sa-i zdrobeasca oasele. Gandurile ii erau innodate, amestecate, nu avea nici cea mai mica idee ce se petrecea in capul lui. Doar privea spre Sasuke, asteptandu-l sa-si deschida ochii.
Ramasese in pozitia aceea pana cand stimulul de care avea nevoie se produse- Sasuke isi deschise ochii. Pupilele plondului se dilatasera de uimire si extaz. Privea cu atentie miscarile brunetului.
Sasuke se uita imprejur pentru cateva clipe, fara sa constientizeze nimic, parea ca durerea fizica a lui Naruto era nimic pe langa chinul fizic, cat si psihic prin care trecea Sasuke in acel moment.
-Credeam ca nu te mai trezesti!
Sasuke sari ca ars, insa durerile corporale il impinsera inapoi pe iarba. Dori sa-si activeze Sharinganul, insa nu reusi decat sa-si provoace o durere ingrozitoare in jurul globului ocular.
-Nu o sa ai chackra pentru o vreme, asa ca mai bine te abtii de la orice jutsu.
Naruto a reusit sa-si ridice trunchiul, sprijinindu-se in maini. Era o asa durere, insa briza usor racoroasa de vant ii facea bine.

Sasuke P.O.V

Ma trezisem sangerand si fara chackra in mijlocul unui camp. Capul imi zvacnea de parca as fi avut un Chidori in interiorul mintii, iar trupul era intr-o asa durere, incat nici nu-l mai simteam. Parca ar fi inghetat.
Eram intins pe iarba. Simteam doar o briza usoara ce-mi plimba parul imbibat in sange dintr-o parte in alta. Imi intorsesem capul spre Naruto.
-Am murit?
Vocea imi era slaba si glasul abia mi se auzea, insa eram sigur ca intrebarea mea a ajuns la Naruto.

Naruto P.O.V

Intrebarea care mi-a pus-o imi intristase privirea. Fata ii era indurerata la gandul mortii- asta reuseam sa vad sub acea masca inexpresiva ce o purtase inca de cand eram copii. Nu imi puteam da seama ce era mai dureros pentru el. Faptul ca murise, faptul ca eu am fost cel care l-am omorat sau faptul ca visul lui se sfarsea aici si moartea era un oponent indestructibil iar el tocmai realizase asta?
Ce naiba?! Ma asteptam mai degraba la o intrebarea de genul “Cum am ajuns aici?” sau “ Cum ai reusit sa faci asta?”. De fiecare data cand cred ca el se va gandi macar la faptul ca eu am facut ceva bine, mereu pune intrebari la care nu ma astept.
-Ne-am teleportat, i-am zis, aruncandu-mi trupul pe iarba, langa al sau.
Si-a indreptat privirea spre cer.
-Deci n-am murit.
Am oftat. Gandul ca Sasuke era atat de schimbat ma demoraliza si infiora. Nu mi l-as fi imaginat niciodata atat de bine prins de propria obsesie.
In mintea mi se derulau niste momente ce acum cred ca l-ar fi ucis si pe Sasuke.

~FlashBack

-Pft. Te-am urat…
-Dar… dar… de ce, de ce eu?
Sasuke zambise.
-Nu ti-ai cerut niciodata ajutorul! am tipat cand ma tinura plamanii.
-Nu stiu… Corpul mi s-a miscat pur si simplu… Idiotule.

Mintea imi era intunecata de acea zi ploioasa in care crezusem cu adevarat ca Sasuke murise, da murise, si ghici pentru cine? Pentru mine.

-Ce naiba esti tu?
Respiram cu greu in interiorul chackrei care lua controlul asupra mea.
-Un prieten.

Imi aduc aminte ca inainte de asta incepusem sa plang. Era pentru prima data cand varsasem lacrimile pentru altcineva.

-De ce trebuie sa mergi atat de departe pentru mine?!
-Asta a fost prima legatura care am avut-o vreodata. De aceea, trebuie sa te opresc.

~End of Flashback.

Imi aduc aminte cat de recunoscator i-am fost ca nu m-a omorat in acea zi. M-am intrebat mereu daca isi regreta decizia.
-Naruto…
Glasul lui m-a facut sa tresar. Era pentru prima data cand observasem cum lacrimile mi se scurgeau involuntar pe fata. Am tresarit realizand asta, stergandu-mi-le alarmat.
-Nimic, nimic. Oricum, ziceam ca trebuie sa ne intoarcem la ceilalti sau cel putin sa ajungem intr-un loc mai bine populat, ori…
-Naruto.
Mi-am intors privirea catre el. Aveam niste sperante legate de ceva anume, insa nu le puteam gasi un sens sau o explicatie. Pur si simplu, existau.
-Mai bine ai pleca cat sunt lipsit de chackra. Nu-ti poti imagina ura care o am in acest moment pentru fiecare gura de aer pe care o respiri.
In timp ce vorbi isi inchise ochii, gandindu-se la ceva anume. Zambisem.
-Daca ar fi fost asa, atunci nu mi-ai fi spus. Oricum, de acum incolo nu prea mai ai de ce sa ma omori. Am sa trec de partea ta.
Si-a deschis ochii brusc, privindu-ma cu semne de intrebare. Acesta era unul dintre rarele momente cand se putea citi ceva pe fata lui Sasuke, insa n-am profitat, trebuia sa fiu cat mai convingator.

Persoana a IIIa

Sasuke inca nu-si putea misca corpul, dar incerca sa tina pasul cu Naruto. Il privea cu precautie.
-Sa treci de partea mea?
-Da, a zis Naruto, lasandu-si capul pe spate. Mai tii minte cand ai spus ca pentru a lupta trebuie sa stii ce gandeste adversarul tau, iar pentru asta trebuie sa-l intelegi? Tu ai fost cel care mi-a zis ca nu suntem la fel, ca nu te puteam intelege – eu cel fara familie, frati sau surori. Te-ai inselat atat de mult – facuse o pauza, apoi continua-, insa si eu urasc pe toti aceea… Aceea care se uitau la mine ca la un demon, care mi-au tratat mai degraba inexistenta, si carora le-am demonstrat ceea ce sunt cu adevarat abia dupa ce le-am salvat nenorocitele de vieti. Sunt atat de egoisti. Ii urasc…
-Hn. Nu-mi imaginam ca un idiot ca tine poate sa urasca.
Naruto si-a indreptat privirea spre el; isi inchise din nou ochii. Blondul nu avea de unde sa stie daca a parut credibil sau nu, insa el simtea din adancul sufletului ceea ce ii impartasise brunetului. Astepta in liniste verdictul.
-Banuiesc, zise Sasuke, pe un ton jos, ca pentru moment nu ne vom omori unul pe altul. Cel putin, nu inca.

[Verrine]

Next. Scuzati ca e atat de scurt. Trec printr-o perioada ingrozitoare in care sunt in pana de idei. @-)Nu mi s-a mai intamplat pana acum so, nu prea stiu ce sa fac @-)

Training three:

Dupa ce se dezmeticisera, Naruto si Sasuke au cazut de comun acord sa mearga inspre est – conform celor spuse de brunet acolo ar trebui sa se afle punctul de intalnire ai echipei Taka in cazul unei dezmembrari temporare. Daca Suigetsu, Karin si Juugo mai sunt in viata, ar trebui sa se reuneasca toti intr-un sat din est si sa astepte un semnal din partea lui Sasuke.
Naruto mergea fara griji, fluierand din cand in cand, savurand momentul, asemanandu-l chiar cu una dintre misiunile de acum cativa ani ale echipei sapte, in timp ce Sasuke ,in apozitia blondului, avea Sharinganul activat, garda in frau, neavand incredere in spusele lui Naruto.
-Nu te deranjeaza sa ai sharinganul atat de mult activat? intrebarea lui Naruto a fost neasteptata, insa blondul era ferm dezamagit de atitudinea lui Sasuke fata de el.
-Hn.
Se auzi oftatul lung a blondului, insa Sasuke nu-i acorda atentie.
-Chiar nu ai incredere in nimeni, huh? Era o intrebare retorica , care socoti Sasuke, a fost gandita cu voce tare.
Din nou, brunetul nu-i oferi multa atentie. Nu avea incredere in Naruto si nu ii putea intelege decizia. El a fost mereu cel care a vrut sa lupte pentru ceilalti, sa faca dreptate, sa devina Hokage si acum vine de nicaieri cu ideea ca vrea sa i se alature lui Sasuke. Naruto zicea ceva de faptul ca s-a saturat si ca a ajuns la limitele lui, insa era mult prea greu de crezut ca unul ca el cunoaste cuvantul “ limita”, motiv ce l-a facut pe Sasuke sa fie precaut.
Naruto si-a intors neglijent capul catre Sasuke, privirea degajata si zambetul razlet l-a facut atent pe brunet. Il privea cu coada ochiului.
-Ne, Sasuke, ma urasti?
Brunetul nu paru surpins de intrebare, insa si-a intors capul instinctiv, ferindu-se de contactul vizual.
-Yeah.
Naruto zambise. Era genul acela de zambet cald, care din pacate, nu parea sa fi ajuns si la Sasuke deoarece venise cu o schimbare brusca de subiect.
-Cand ne-am luptat si ai intrat in interiorul barieri, cum ai stiut ca nu erau flacarile de la Amaterasu?
Blondul clipi des la intrebarea lui Sasuke, nu se astepta la asa ceva.
-Atunci cand m-ai ranit la umar, sabia ta era in interiorul barierii si nu ardea, insa daca tii minte chiar atunci te-a atacat Raikage si ai scapat-o. Abia cand a intrat in contact cu aerul a inceput sa arda.
-Putea sa fie o capcana.
Naruto ii zambise.
-Stii cum se zice. “Nu risti, nu castigi.”
Sasuke nu mai aduaga nimic.

Naruto P.O.V

Daca nu l-as fi cunoscut pe Sasuke, cred ca mi-ar fi inghetat sangele in vene de fiecare data cand ma privrea in ochi cu Sharinganul. Nu stiu daca era din cauza dojutsu*-lui insa ma treceau toti fiorii cand il vedeam. In ciuda acestui fapt, incercam sa ma comport normal, cred ca era un pas sigur catre increderea lui ( asta in cazul in care mai e in posesia ei).
Am mers asa cred ca pana se inserase. Mi se facuse foame. Nu apucasem sa mananc cine stie ce nici in zilele anterioare, iar o zi de mers continuu ma epuizase complet. Ma rog, se parea ca eram singurul care se gandea la astfel de lucruri, Sasuke apartinea unui univers cu totul diferit de cel al oamenilor care au diferite nevoie, precum mancatul si dormit – asta era concluzia la care ajunsesem dupa o discutie miorlaita cu el.
-Sasuke~. Mie foame.
A oftat.
-Probabil o sa gasesti ceva dimineata daca mergem toata noaptea.
M-am bosumflat.
-Toata noaptea? Cred ca glumesti. Am mers toata ziua, n-am luat nici macar o pauza si de mancat nici nu mai vorbesc. Tie chiar nu ti-e foame, teme*?
S-a intors cu fata spre mine, oprindu-se din mers. Nu stiam cat de bine gandit a fost faptul ca i-am zis “teme”, dupa cum obisnuiam in copilarie, insa speram sa nu distruga acea mica legatura dintre noi. Ma tintui cu privirea. Inghitisem in sec.
- Aaa… s-a intamplat ceva?
-Nu, a raspuns, intorcandu-se cu spatele, continuandu-si drumul.
Am rasfulat usurat.
Cred ca am continuat sa mergem inca vreo trei sute de metri fara alta discutie pana sa ma opresc si sa ma arunc pe iarba. Nu mai rezistam.
-Sasuke. Cred ca ar fi bine sa ne oprim.
Eram atat de obosit, insa nu as fi zis-o cu voce tare nici daca m-ar fi doborat.
S-a uitat lung la mine, incercand sa ma convinga din priviri sa am ridic si sa continui.
-Nimic nu ma poate impiedica sa dorm in acest moment. Ar trebui sa te relaxezi, tragi o gura mare de aer si sa faci si tu acelasi lucru. Odihna nu a omorat pe nimeni pana acum, deci nu o sa te afecteze nici pe tine.
Mi-am dus mainile la baza capului, pe post de perna, si am inchis ochii. Am simti trupul lui Sasuke atunci cand s-a asezat langa al meu. A mormait ceva, insa nu am bagat de seama.
-Noapte buna, teme, ii zic, intorcandu-ma cu fata la el, insa fara am deschide ochii.
-Hn.

_____________
dojutsu* - asa se numesc jutsurile care constau in a'ti folosi ochii ^^'. In cazul asta, sharinganul lui sasuke.
teme* - daca stiti voi, in manga [ cred ca si in anime] asta era modul in care Naruto il strga pe Sasuke. Brunetul obisnuia sa-i spuna "dobe".

[Verrine]

Gomene pentr intarziere. But, i'm back \m/. Am niste idei briliante cu ficu asta >:).

Training four:

Dimineata urmatoare, dupa ce Naruto a fost trezit de Sasuke si dupa toate nemultumirile de rigoare aduse la persoana brunetului, cei doi se intoarsera inapoi la traseul initial. Nu l-a scurt insa timp dupa disputa, au ajuns intr-o padure cu arbori inalti si frunzis des.
Sasuke afisa o expresie ce ducea cu gandul la nostalgie, in timp ce Naruto se plangea din cauza umiditatii. Lucrurile decurgeau relativ normal, pana cand Naruto decise sa deschida un subiect “serios”.
-Sasuke, ce parere ai despre Sakura?
Brunetul il privi cu coada ochiului, incercand sa inteleaga rostul si sensul intrebarii.
-Enervanta.
Naruto chicoti.
-Banuiesc ca-i bine. Ultima data cand am vorbit despre tine mi-a zis tot felul de idiotenii.
Sasuke isi ridica privirea, intorcandu-si capul catre Naruto. Asta era unul dintre acele moment foarte rare in care Naruto nu ii facea un compliment Sakurei sau nu bolborosea cat de mult o iubeste.
-Idiotenii? Ultima data erai sa ma omori pentru ea.
-Banuiesc ca am fost si eu un idiot atunci. Tine atat de mult la tine. A venit personal sa-mi spuna ca ma iubeste, spunand ca a renuntat la tradatorul de tine, doar pentru a ma face sa ma opresc din a te mai urmari.
-Patetic.
-Ar fi mers atat de departe incat sa-si iroseasca toata viata alaturi de mine.
Sasuke nu a putut intelege lipsa de stima din partea lui Naruto. El era mereu cel care se autointitula cel mai bun in toate. Asta parea acum doar o amintire stearsa in mintea brunetului.
-De ce nu ai acceptat?
Naruto zambise.
-Sa-mi traiesc viata intr-o minciuna? Neah.
Facuse o pauza in care relua in calcul posibilitatea asta. Insa nu, chiar nu si-o dorea. O iubea pe Sakura, insa nu intr-un mod in care sa fie trecut de pragul realismului.
-Oricum, indiferent daca ar fi fost adevarat ceea ce mi-a zis, nu m-as fi oprit. Nu te urmaresc pentru ca i-am promis ei, in ultima vreme simt ca a devenit ceva personal.
-Hn.
Sasuke analizase bine spusele blondului. Daca nici Sakura nu a reusit sa-l incetineasca spunandu-i asta, atunci posiblitatea de a-l face pe Naruto sa se opreasca din propria nebunie este undeva departe de orice numar pozitiv.
-Oh da, continua blondul, a zis ca vrea sa te omoare.
Daca Sasuke ar fi putut rade, ar fi facut-o, si inca cu ce pofta si extaz. Dar a tacut, privind increzator la Naruto.
-De parca ar putea-o face.
Naruto chicotise din nou.
-Nu subestima niciodata taria unei femei; pe mine m-a surprins de cateva ori.
Insa nu a mai apucat sa spuna ceva deoarece , in ciuda faptului ca el nu mentionase nimic pana acum, stomacul lui a inceput sa simta lipsa mancarii.
-Infometat?
Naruto se facuse rosu in obraji.
-Cui… cui ii este foame?!
Sunetul deranjat se auzi din nou. Sasuke il privi pe Naruto iscoditor.
-Bine, bine. Mi-e foame. Insa doar putin!
Brunetul nu a mai zis nimic, continuand amandoi sa mearga. La scurt timp dupa convorbire, pe dupa ramurile copacilor incepeau sa se zareasca cladiri. In apropierea lor era un sat. Naruto era foarte incantat de idee, in timp ce Sasuke ramase indiferent. Dupa scurt timp, gandurile lor se confirmara. Intradevar, dadusera de un sat. Era mai mic, insa semana in mare parte cu Konoha. Strazile erau pline de cei care apartineau locului -sau trecatori-, vanzatorii pareau amabili si o atmosfera de pace te invaluia imediat ce treceai poarta ce delimita satul de padure.
Cand Naruto zarise un loc asemanator cu Ichiro Ramen, nu a mai stat pe ganduri grabindu-se sa-si cumpere acele cateva portii necesare pentru traiul sau. Sasuke l-a insotit, asezandu-se langa el si asteptandu-l sa termine de mancat.
Blondul a parut mirat cand el terminase prima portie iar Sasuke inca nu comandase nimic.
-Sasuke, nu ai de gand sa mananci?
-Nu.
Naruto il privi confuz.
-Nu-mi aduc aminte sa te fi vazut mancand de cand ne-am intalnit.
Sasuke nu a zis nimic. Naruto il privea cum statea plictisit cu capul rezemat de mana s-a dreapta, asteptandu-l pe blond sa termine. Se gandi putin. Oricat de inuman ar parea Sasuke, nu avea cum sa reziste fara sa manance.
Poate nu are bani.
Naruto zambi, comandand inca o portie. Era pentru Sasuke.
Cand venise ramenul se pregatise sa se ia la cearta cu Naruto, insa blondul interveni inainte sa inceapa:
-Taci si mananca.
Brunetul intelese mesajul asa ca nu a vazut vreun rost in a mai deschide o discutie pe tema asta. A mancat ramenul comandat de Naruto.

***

Dupa ce au terminat de mancat, si-au continuat drumul prin padure. Initial, blondul se gandise sa innopteze in sat, insa avand in vedere ca Sasuke nu avea bani la el nu ar fi acceptat nici in ruptul capului sa stea la un hotel pe banii blondului- motiv pentru care nici nu a mai adus in discutie posibilitatea asta.
Atunci cand intrasera in sat, Sasuke isi dezactivase Sharinganul – pe care tinuse mortis sa-l aibe activat la iesire ochii brunetului si-au pastrat culoarea de onix. Se simtea usurat si mandru de ceea ce reusise sa faca – sa castige pentru a nu-stiu-cata-oara increderea lui Sasuke.
Drumul le-a fost insa taiat de un kunai.
Sasuke ramase pe pozitii in timp ce Naruto se intoarse, urmand cu privirea cursul kunaiului.
-Sasuke, simti ceva?
Brunetul dezaproba. Adevarul era ca nu putea sa depisteze nici un influx de chackra.
Naruto si-a creat patru clone, trimitandu-le in toate directiile, in timp ce Sasuke cauta cu Sharinganul inamicul. Mai multe kunaiuri venisera spre cei doi. Sasuke tresari.
-L-am gasit! si fara sa mai spune ceva a luat-o inainte, catrea asa-zisul inamic.

Naruto P.O.V

Nemernicul de Sasuke iar a luat-o inainte. Ma intreb cand o sa inteleaga ca nu e singur in calatoria asta. Am luat-o si eu din loc, incercand sa tin pasul cu el. M-am oprit insa la scurt timp, vazandu-l pe Sasuke intepenit, cu ochii larg deschisi, sange scurgandu-se din ei. Privea catre el.
Mi-am indreptat atentia in acelasi loc in care o avea Sasuke. Incremenisem cand am vazut figura lui Itachi. Era mort. Trebuia sa fie mort. Mi-am indreptat privirea catre Sasuke. Nici nu pot descrie expresia care o avea pe fata. Il omorase, iar el stia asta. Nu putea sa fie el. In ochii sai larg deschisi se adunase toata ura care a avut-o in suflet pana la momentul respectiv, insa era intr-un amestecat intortocheat cu o (com)pasiunea ciudata.

Apoi a fost acest moment ce m-a uimti si marcat.

Sasuke, acel Sasuke, a inceput sa planga. Nu clipea. Privea uimit si plangea.
Mi-am scuturat capul.
-Sasuke! Nu te uita la el! E doar o iluzie.
Insa cuvintele mele pareau a fi departe de el acum. Isi pierduse mintile!
N-am mai putut zice ceva deoarce am fost lovit cu putere in stomac, corpul meu izbindu-se puternic de un copac aflat la departare de corpul lui Sasuke. Durerea a fost atat de mare incat simteam ca fiecare celula din corpul meu era zdrobita cu fiecare gura de aer inspirata.
-Sa…suke.
Si apoi am vazut.
Sasuke fusese omorat.
Percepeam doar corpul lui prabusindu-se plin de sange, cu ochii larg deschisi si invadati de frica.

Acesta a fost cel mai rapid, inevitabil si prostesc mod in care am putut pierde singura persoana cu care reusisem sa creez o conexiune.

[Verrine]

Victorieeeee \m/. Am terminat cu olimpiadele, tezele si toate testele \m/. Viva la Gloria!

Training five:

Sasuke P.O.V

Nu mi-as fi putut imagina vreodata acest sentiment al mortii daca nu mi s-ar fi intamplat nenorocirea asta, al carei inteles si cauza inca nu mi-o pot explica.
Lucrurile (vagi) pe care reusesc sa mi le amintesc sunt niste umbre negre, miscari bruste in spatele lor si figura lui… a lui Itachi. Pletele negre si lungi, ochii negri si patrunzatori ca al oricarui Uchiha, imi sunt toate intiparite in minte ca unul dintre acelea cosmaruri care iti dau o satisfactie la un moment anume.
Sentimentul nu putea fi descris. Incerc sa fac ordine in minte- un lucru abstract banuiesc - dar componentele acestui tot unitar se afla dezmembrate, plutind intr-un spatiu gol, fara o conexiune. E ca un puzzle ce nu paote fi lipit. Spre exemplu, corpul imi e amortit, insa simt cum niste flacari ma ard pe interior; mintea imi este goala, dar parca sangereaza din cauza dezorientarii mele si a atitudinii banale cu care o tratez.
Eram mort.
Gandul asta ma innebunea cu tot ce avea el in componenta. Nu puteam accepta contextual in care Uchiha Sasuke este mort, gresit, omorat printr-o intamplarea rapida, banala si neobservata. Cu toate acestea, criteriile de mai sus apareau cu o normalitate exagerata in capul meu, incat reactia la gandul mortii nici nu mai exista.
Mergeam insa. Mergeam.
Era o incapere intunecata, fara surse de lumina.
Porti. Da, porti apareau din cand in cand in drumul meu, insa nu aveau legatura cu mine – erau mult prea mari si impunatoare pentru asa ceva.
Trecand prin acel infinit, ma oprisem in fata uneia dintre cele mentionate mai sus. Se intindea atat de mult in inaltime incat trebuia sa-mi dau cu totul capul pe spate pentru a o prinde in campul meu vizual. M-am dat cativa pasi inapoi. Parea mult prea glorioasa. Ma ametea.
Atentia imi fusese captata de Naruto. Clipisem des, cu mirare si nadejde.
-Na…ruto?
Si-a intors capul catre mine, usor si silentios – contradictor stilului Naruto. Il priveam tamp si dezorientat.
Nu stiam ce-i cu mine. Murisem, eram in pragul nebuniei, iar ceea ce vad dupa toate nenorocirile este fata idiotului. Cu toate acestea, simteam o atmosfera de usurarea in interior.
Am pasit catre el. Nu miscase.
-Naruto.
M-am apropiat. L-am vazut cum isi inchina ochii, dezechilibrandu-se, cazand in genunchi si apoi izbindu-se in molozul de jos. Totul se petrecea cu o viteza incredibil de incetinita si estompata, incat imaginea m-a deranjat mai tare decat ma asteptasem.
-Naruto!
Idiot.
Corpul, nu, mintea mi-a ordonat sa ma misc si sa-l prind, insa corpul nu a raspuns comenzii. L-am privit cu ochii bulbucati, iesiti din orbite, cum se zdrobea de mizerie. Bandana din metal a rasunat precum un clopot ruginit, in tot acel loc. Urechile mele captau fiecare sunet.
Ma ingrozea imaginea – nu, nu, nu, eu sunt un Uchiha! nu ma tem de atat!
Un Uchiha mort.
Corect. Uitasem.
Am simtit o prezenta mareata si zdrobitoare. Tresarisem, intorcandu-mi capul.
Kyuubi.
Corpul parca imi ingheta sub acea presiune si privire mortuara care mi-o arunca cu lacomie. Mi se oprise respiratia si picioarele erau intepenite in acel loc. Sudoarea mi se scurgea pe fruntea palida, in timp ce buzele luau aspectul vanat din capuza lipsei de oxigen. Nu-mi era frica. Sfidare. Sfidarea, privirea impunatoare, chackra fara granite, ma lasau fara rasuflare.
Si-a deschis usor gura, botul lung incercand sa strapunga gratiile spre suprafata.
-Uchiha.
Am inghitit in sec, incercand sa-mi pastrez echilibrul. Mi-am pus din nou in minte problema mortii mele.
-Esti in viata, raspunse el la intrebare nerostita. Uita-te.
Imi indemna, indreptandu-si privirea catre Naruto cel cazut.
-Idiot…
Am zis-o inconstient. Kyuubi si-a clatinat capul de sus in jos, in acord cu spusele mele.
-Datorita lui esti aici. Am fost obligat sa te vindec.
Mi-am ridicat privirea cu uimire.
-Te-a obligat?
-Da. Dupa ce ai cazut, a eliberat toata chackra care o avea precum o tornada. Padurea e distrusa pe o raza de cel putin un kilometru. Problematic copil.
N-am zis nimic asupra afirmatiilor lui, mai mult personale, privind situatii din exterior. Asteptam raspunsul la intrebarea pusa.
-A inchis totul in el, continua. M-a sufocat. Daca nu te-as fi salvat eram cu totii doar praf insipid.
Nu-mi placea termanul ‘salvat’. Parea maret, dar mizerabil, iar din gura lui era plin de orgoliu. Nu intelegeam insa ce legatura avea Naruto cu treaba asta. Era stupid.
Am oftat. Pana si in ultimele zile de viata tot ca un idiot se comporta. As fi preferat moartea in favoarea ‘salvarii’.
Kyuubi ranjise.
-Chiar si asa…
Cele mentionate mai inainte ma linistisera intr-o oarecare masura. Ce putea urma? Mi-am ridicat intrebator o spranceana.
-Chiar si asa? am repetat pe un ton sec, incercand sa ascund acea oarecare curiozitate.
-Nu sunt obligat sa-ti dau drumul.
Ce?!
Blocat in mintea unei vulpe nebune. Minunat.
-Uchiha. Te voi lasa sa pleci. Trebuia insa sa indeplinesti o conditie.
-Hn. Si de ce ai face asta?
Imi suna mai degraba a capcana de idiot decat a conditie.
-Esti unul dintre putinii care a imbratisat intunericul si nu a ajuns in pragul nebuniei. Ar fi o pierdere sa putrezesti aici, nu crezi? Distractia e chiar acolo, zice cu ardoare, gandindu-se la o libertate de mult pierduta.
Nu am comentat niciuna din comparatiile aduse. Tot ce vedeam in el era un demon, care ca orice alt individ din specia sa, tanjea dupa libertate.
-Trebuie sa ai grija de copil.
Cred ca era pentru a treia oara cand il priveam cu o uimire exagerata.
-Ce sa fac?
-Mai auzit bine Uchiha. De acum incolo va trebui sa-l protejezi.
Bineinteles ca o situatie de genul nu putea decat sa se inrautaseasca si mai oribil decat era la inceput.
-N-am zis ca o sa fac asta.
-Nu e ca si cum ai avea de ales.
Mi-am incruntat privirea. Avea dreptate. L-am afirmat cu o miscare usoara a capului, insa cu retragere.
A zambit satisfacut si sfidator.
-Sper sa o faci mai bine decat azi.
Vulpe tampita.
-Inca o intrebare.
Si-a ridicat privirea, asteptandu-ma.
-De ce nu faci tu asta?
Mi-a aratat coltii, fara sa zica nimic. Urmatorul lucru ca mi-l amintesc este fosnetul sec al copacilor dintr-o padure pe jumatate cazuta.

[Claribel]

Hello!
Lenesa de mine... pana acum n-am dat niciun comm... Imi place ideea si de abia astept sa vad ce o sa se intample in continuare. Sper sa vina cat mai curand scenele de yaoi. Imi place cum scrii si sper ca urmatorul capitol sa ma lamureasca... este posibil ca Naruto sa fi scapat de 9 cozi? Sunt curioasa ce s-a intamplat in aceea lupta si cum de a aparut Itachi. Oricum, abia astept continuarea.

Sper sa pui cat mai curand partea a doua la celalalt fic.
Succes in continuare! ^_^

[A'Svear]

Hi there :]
Asa, dupa multe, multe, foarte multe momente de gandire profunda si complexa am ajuns la conclizia: sa-i lasam un comentariu lui Camyyyy~ *smirk*
So...Nu am mai comentat de ceva timp deci probabil ca nu prea mai am idee cum sa fac asta asa ca ma voi stradui :] Like I'll try haaa~rd...Just for you.
Asa, acum dupa ce am deviat de la subiect de prea multe ori sa vedem...In primul si in primul rand eu iubesc ceea ce ai facut tu aici o.O Yu' know that, rite'?
Actiune e brilianta. Super. Magnifica. Fascinata. Geniala. Nu mai stiu alte adjective. Ideea este ca firul povestii si cum se desfasoara toate e asa...Erm...Perfect? E greu sa vorbesc despre asta, dat fiind faptul ca nu prea stiu cum sa ma exprim mai bine. Sa vedem: ai un mod deosebit de a nara, care contureaza eventimentele si caracterele personajelor intr-un fel uimitor as putea zice. Stii cum, e chestia aia, exprimarea sentimentelor si gandurilor prin intermediul actiunii personajelor? Girl, you really know how to do that!
Si descriereaaaa~...Pai deja am spus ca exprim ganduri si apreri si alea, alea prin actiuni si evenimente, dar trebuie sa mentionez ca Sasuke are un caracter atat de damn hot&smexy and my God, tipu' ala o sa fie presonaju' meu preferat. Desi Naruto va fi mai, fluffy asa-i? *still prays for Sasuke too be cute and cheesy too T^T*
Cred ca am spus suficiente, nu? Nu? Ok, hai mai cateva fraze...Paaa~i iubesc ideea, ador inceputul si sunt so damn curious about what will happen *starts to dream*
Neh, cred ca asta e tot ceea ce voiam eu sa spun. Ha ha, cate minuni am putut sa scriuuu~

Anyway, abia astept continuarea. Fighting!
*jumps to hug her*

Byez

<3 <3

[Verrine]

Hei>:D<. Am venit cu nextul. Multumesc pentru comentarii:-?
Claribel, fazele yaoi urmeaza sa apara>:). Deci am snite idei pe faza asta:>.
Asvi-chan~. Mon cheri. >:D<. You know i lăv ya, don't you? >:)

Training six:

Padurea era distrusa in profunzime pe o raza de aprozimativ un kilometru si jumatate, insa briza racoroasa ii dadea un sentiment mai placut. Se lasase seara, a doua de la incident. Umezeala obisnuita zonei era acum doar o amintire in mintea celor care au vizitat locul, putand fi considerata cu usurinta o fapta irealista. Totul era uscat de viata. Doar acea briza mai plutea prin aer cu o speranta fara sens.
Doua corpuri, bine ascunse printre copacii cazuti si uscati de arsita neobisnuita din timpul zilei se puteau distinge undeva langa marginea sudica a padurii. Naruto era intins pe pamant, cu bratele larg deschise si gura inchisa, din care se auzeau din cand in cand sunete murmurate, timp in care Sasuke statea ingenunchiat langa el, clipind des, gandindu-se ce ar fi de cuviinta sa faca.
-Naruto…
Murmura, in timp ce dadu la o parte doua suvite blonde si scurte, observand mai bine trasaturile blondului.
-Sasuke.
Brunetul tresari, retragandu-si mainile.
-Esti treaz.
Naruto si-a ridicat bratele in aer, incepand sa le miste dintr-o parte intr-alta. Sasuke clipi cu neintelegere.
-Idiotule, ce faci?
Naruto zambise, indreptandu-si mainile spre directia din care se auzise vocea lui Sasuke, incolatocindu-si-le in jurul trupului sau si tragandu-l spre el. Brunetul a fost prins cu garda jos, lasandu-si trupul sa se izbeasca de cel a lui Naruto.
-Naruto, iti jur ca te fac una cu pamantul daca nu…
-Traiesti…
Sasuke clipi, in mintea lui derulandu-se tot ce se intamplase de cand plecasera din oras si pana se trezise. Si-a inchis ochii, parca cu un inteles ascuns.
-Chiar traiesti.
Era adevarat. Traia. Si-a lasat capul sa alunece pe umarul blondului. Ii putea simti respiratia regulata si bataile inimii precum un clopot din urechile sale ce nu voia sa-si inceteze activitatea.
-Idiot. Te asteptai la altceva?
Naruto isi ridica mainile, de la pieptul brunetului ajungand in parul sau. Sasuke putea simti transpiratia blondului si mainile lipiciose cum se jucau in parul lui, insa pentru un motiv anume nu-l deranjau. Erau calde in acea racoare a noptii. Se intampla din cand in cand sa ii atinga si obrajii, iar Sasuke tresarea, neobisnuit fiind cu atingeri atat de blande din partea unei persoane.
Naruto se opri brusc, luand capul brunetului in mainile sale bronzate, obligandu-l pe Sasuke sa se uite la el.
-Am fost speriat pentru un moment. Credeam ca te-ai dus de tot de data asta.
Sasuke si-a dat ochii peste cap la afirmatia adusa. Avusese destul pe tema asta. A indepartat mainile blondului de pe fata lui, ridicandu-se in capul oaselor. Naruto il privi intrebator, parca neintelegand actiunile lui Sasuke.
-Duhnesti, facu o pauza, si esti si lipicios.
Obrajii creoli a lui Naruto prinsesera o tenta rosiatica.
-Imi pare rau. Insa eram sa fiu pulverizat in timp ce incercam sa-ti salveaza nenorocita de viata! Poti macar sa-mi multumesti!
-Nu ti-am cerut niciodata ajutorul.
-Asta e un motiv in plus sa-mi multumesti!
Sasuke ranji.
-In ce lume?
Naruto se apuca cu mainile de par, isterizat de discutie. Si-ar fi dorit sa nu-l fi salvat niciodata pe Sasuke, nu merita nici macar ca Naruto sa-si fi intors capul atunci cand a fost mutilat.
-Ma disperi!
Sasuke isi pastra ranjetul.
Totusi, trebuia sa-l protejeze pe Naruto. Expresia facial i se schimba brusc intr-una stoica si totusi indiferenta. Sa protejeze pe cineva. Nu era tocmai punctul forte a lui Sasuke. Stia sa omoare, tradeze, lupte, insa nu si protejeze. Iar daca acea persoana era si una ca Naruto, actiunea devenea si mai greu de facut decat la inceput. Blondul era acel gen de persoana careia ii place sa se bage in orice ii iesea in cale, fara sa cugete.
Sasuke ofta.
-Ne, Sasuke, te simti bine? se interesa Naruto, in timp ce se ridica si el in picioare.
-Hn.
Naruto zambise, luand rapsunsul lui ca pe un da.
-Deci, incotro?
Brunetul isi ridica capul. Luna era sus pe cer, parea ca seara abia se lasase. Avand in vedere ca mai mult de trei sferturi din padure a fost distrusa in urma impactului, era greu sa-ti dai seama in ce parte trebuia exact sa te indrepti pentru a ajunge in satul urmator, unde aveau sa se intalneasca cu Karin si restul. Trebuia ca Sasuke sa gaseasca o zona destul de inalta pentru a putea vedea cum sta situatia.
-Deci? intreba din nou Naruto, vazand ca tot ce primise era un Sasuke uganditor, uitandu-se pierdut la cer.
Sasuke isi musca unul dintre degetele de la mana dreapta, un siroi mic de sange incepand sa se scurga. Isi indrepta mainile spre pamant:
-Kuchiyose no Jutsu.
Si un vultur de aproximativ un metru latime si trei lungime aparuse in fata lor. Sasuke se urca pe el.
-Asteapta aici.
Naruto incepu sa se planga din nu stiu ce motiv, timp in care Sasuke se ridica in aer, din ce in ce mai sus. S-a oprit undeva la doua sute de metri de pamant, privind in jur.
Stia la ce sa se astepte, insa o urma mica de uimire tot s-a putut citi pe fata sa. Naruto putea fi cel mai idiot ninja, insa nici pe departe si cel mai slab. Padurea era, ei bine, complet distrusa, in mijloc putandu-se a se observa chiar si un crataer de vreo zece-douazeci de metri. Privind partea buna a lucrurilor, luminile satului unde trebuiau sa mearga se vedeau foarte clar. Erau undeva la trei kilometir de locul in care se aflau Naruto si Sasuke in acel moment.
Brunetul ofta, coborand. Adevarul era ca ar fi putut ajunge mult mai repede daca ar fi folosit invocarea, insa Sasuke nu avea chackra necesara pentru asa ceva, in special dupa ce si-a tinut sharinganul activat inca de cand a inceput sa mearga cu Naruto.
La sol a fost asteptat de plangerile lui Naruto legat de modul in care Sasuke face pe seful mereu. Sasuke il intrerupse:
-Trebuie sa mergem in jur de trei kilometri pana in sat.
Naruto tresari.
-Suna bine! zise, avand in minte restul calatoriei in care a avut impresia ca a mers mai mult decat in toata viata sa la un loc!

[Sasha.]

Buna! Abea acum am dat de ficul tau si imi place extrem de mult. Nu-mi vine sa cred ca nu l-am vazut pana acum[baka me] , dar e mai bine asa ca am avut mai mult de citit si acum, ghici ce, astept nerabdatoare continuarea pe care sper ca o vei posta cat de curand, asta daca nu cumva vrei sa innebunesc;;)
Pai... nu stiu ce as mai putea sa-ti spun. Totul este perfect, nu am nimic sa-ti reprosez, ci numai cuvinte de lauda pentru tine. Imi place[defapt ador] faptul ca ai pastrat atitudinea lui Sasuke din anime, la fel si pe cea a lui Naruto.
Abea astept sa apara partiile yaoi....
O sa mor, innebunesc si ce mai vrei tu, pana aduci continuare.
Bye si spor la scris:*