Omo~ Dupa mult mult mult timp am revenit si euuuuuu! =)) I'm back bbs <3 Am adus un capitol nou nout <3 mda =)) asta era clar. ok. Deci, nu stau la povesti, am introdus cateva personaje noi, de fapt doar 2 =))) si ceva cu Jaejoong nou, ok. Are cam mult dialog ficul, but yeah, deal with it e necesar >:P
Anyway, I love you all <3
Asaaaaa!
Primul personaj nou, Choi Siwon, 28 de ani, afacerist, friend with JaeJae, are un sot ok <3 al doilea personaj. xD
Poza1 ,
Poza 2 ,
Poza 3
Asa, al doilea, Choi[Kim] Heechul, 26 de ani, pierde timpu ca si ocupatie =))) glumesc, asociat de a lui Siwonie :3, he's the 'wife' :))) are aceeasi conditie speciala ca si Jaejoong, il adora pe JaeJae al nostru.
Poza 1 ,
Poza 2 ,
Poza 3
Asaaaa, si JaeJae al nostru a facut o schimbare ok <3 sooo
Poza 1 ,
Poza 2 ,
Poza 3 ,
Poza 4.
Gata ca de nu, nu m amai opresc=)) am ce alege din 10.000 doar cu el, stati linistite :) =))) Stiu e flawless ;-;
Acuuuuum. Comentarii
Zapy Yaoi - Multumesc de comment dear >:D< mersi ca ma bati la cap sa scriu la fic, tu si soulmate sunteti motivul pentru care scriu cat de cat. :))) >:D<
βεκi - >:D< Hello bb <3 multumesc de comm <3 din pacate nu sfarsesc in niciun jacuzzi =)) o sa vezi tu in acest capitol ce si cum <3 si eu sunt mandra de jaejoong ok =)) i love yunjae so much, oricum o sa fie happy ending, dar mai am ceva pentru ei pregatit ok :3 sper sa-ti placa acest capitol!
.Zgărmanici - Hello dear! >:D< o sa vezi ca mama lui Yun nu e o persoana rea, dar o sa afli pe parcurs <3 multumesc ca citesti si sper sa-ti placa si acest capitol.
Alle|X|Andra - Hello! Reactia lui Yunho o sa o vezi in detaliu doar in capitolul 13 care o sa fie din perspectiva lui. Cat despre Seulgi, o sa vezi tu in capitolele urmatoare :> ce si cum. <3 Multumesc ca-mi citesti ficul si ma bucur ca-ti place si ca-l urmaresti de la inceput, sper sa-ti placa si acest capitol.
♣ Eℓs - Hello darling! <3 ma bucur ca-mi iubesti, adori ficul =)) >:D< o sa vezi in capitolul 13 defapt cum se simte yunho legat de toate, plecare, gemenii etc etc. Si da, Jaejoong e slab, foarte slab, are talia de 25 de cm [ nu ma intreba de unde stiu] dar totusi <3 orice se poate in fictiune, da-ti seama ca am facut un barbat sa fie insarcinat so =)))). Ma bucur ca te-am facut sa adori DBSK, daca vrei, poti sa-ti recomand melodii ;-; dar ti le-as da pe toate 100 =)))). Anyway, multumesc ca citesti si ca dai comm, sper sa-ti placa acest capitol.
dot dot curve :) - Hiiii girl <3 ! O sa vezi tu defapt ce a vrut sa faca Yunho in capitolul 13, pe car eo sa incerc sa-l scriu si sa-l termin inainte de vineri, sau vineri desi pare imposibil. =))) Nu o sa-l opreasca nimeni pe Jaejoong, pentru ca Junsu o sa taca :3. Sper sa-ti placa acest capitol! >:D<
Queer As Folk - Hello! Multumesc ca ti-ai invins lenea sa dai un comentariu :)) *hugs* Cat despre sa fie oprit, well, bb, regret sa-ti spun ca nu-l opreste nimeni. Sincera sa fiu as baga mai multe scene yaoi, dar nu stiu, nu prea sunt buna la scris asa ceva, incerc sa ma perfectionez ca sa pot face un fic cu capitole pline de scene de acest gen. :)) Dar mai aeste pana acolo, e awkward sa scriu in romana scene de sex intre doi barbati, vocabularul e vulgar si limitat si suna ciudat, sunt obsinuita cu engleza. :)) Sper sa iti placa acest capitol! >:D<
Lilah - Haaaay! <3 Ma bucur ca ai trecut sa lasi un comentariu, ahabr nu aveti voi cat de mult inseamna pentru mine un comentariu :)). In Coreea crede-ma nu cred ca se simte criza, dar daca e sa zicem asa, Yunho are bani destui, propii si de la parintii lui, so un buchet de flori e nimic. Da, Jaejoong a ajuns la un moment nepotrivit, dar nu asa se intampla si in viata reala ? Auzim lucruri pe jumatate, fugim de responsabilitati si suntem egoisti, asta implica si plecarea lui, Jejoong e o persoana care a primit multe lovituri de la viata, si singurul dar pe care i l-a dat viata [gemenii] puteau fi luati de langa el, e un gest de disperare, nu exagerare. Si la partea cu procesul, ei bine gandeste-te ca el are o conditie speciala si ar iesi mult prostii la iveala :)). Anyway, multumesc ca citesti, sper sa-ti placa acest capitol >:D< !
Asaaaa!
In privinta capitolului, poat eo sa vi se para sec, dar e necesar, ya know sa zic ce si cum se intampla in acea perioada, sper sa va placa totusi! BTW o sa vedeti cateva 'greseli' o sa va dati seama la momentul potrivit, dar sunt intentionate :)
Capitolul 12
Timpul trece foarte repede, foarte dar foarte repede când te aştepti mai putin vezi că a mai trecut o zi din viata ta. Aşa s-a întâmplat şi cum mine, închideam ochii, iar când îi deschideam, o altă zi trecea. A fost greu să mă acomodez la început aici. Deja au trecut doi ani şi jumatate de când am ajuns în Japonia, singur, doar cu gemenii mei, care multumesc Domnului sunt în regulă şi nu au nimic, sunt sanatoşi tun, mai ales Binnie, JaeYun e încă sensibil la anumite lucruri mici, cum ar fi polenul sau praful, dar în rest e totul bine. Au început să meargă la zece luni, m-au surprins sincer să fiu, nu mă aşteptam, mai ales din partea lui JaeYun. La doar două luni după ce am plecat din Coreea au început să vorbească încetul cu încetul, mici cuvinte, ca „appa*” sau „eomma”, iar spre nefericirea mea, JaeYun s-a pornit să-mi spună „mamá” ca şi italienii, habar nu am de unde a putut prinde acest cuvânt. Dar totuşi nu încerc să-i schimb obiceiul, mă face să mă simt bine când îl aud chemându-mă astfel.
Datorită faptului că nu am vrut să fiu dependent doar de mama mea la câteva luni de când am venit mi-am deschis un restaurant care a avut mare succes, aşa că acum lucrez la deschiderea celui de al doilea. Totul a început că o mică scânteie din partea lui Junsu în timp ce vorbeam la telefon, aşa că am început prima dată cu un restaurant de 4 stele pe care l-am ridicat la 5 stele după putin timp. Am combinat meniul cu macare traditional Japoneza pe care am învăţat uşor să o fac, desigur că eu sunt bucatarul, şi cu mâncaruri internationale axate mai ales pe cele europene. A fost greu să îl ridic şi să devină cunoscut, mai ales după ce multi oameni au încercat să mă împiedice să devin popular, dar se pare că există uneori dreptate în lume.
Despre cei din Coreea ştiu cam tot ce fac, cu Junsu m-am întâlnit de foarte multe ori până acum, gemenii adorându-l din prima clipă, mai ales vocea lui. Mi-a spus că Yoochun a fost precum un nebun când a aflat că am plecat, a dat vina pe Junsu că nu a fost atent şi ca se presupune că a plecat din casă, aşa cum a mintit el pentru a nu-i spune că m-a ajutat. Changmin şi Jessica au fost putin dezamagiti la început dar cred şi-au dau seama că am motivele mele pentru a fugi de toate, aşa că au încercat să pară că totul e bine. Cel care m-a surprins cel mai tare a fost Yunho, Junsu a spus că a fost înfricoşător să-l vadă atât de nervos şi agitat precum când a aflat că am plecat din ţară, îl citez „niciodată nu mai vreau să-l vad cu ochii atât de mari, arată ca şi un psihopat” nu am putut decât să râd. Presupun că s-a purtat aşa pentru că a crezut că m-am jucat cu el şi în plus am plecat şi cu copii
lui.
Mama a venit din când în când să îi vadă pe gemeni, ataşându-se de ei instant, la fel şi surorile mele care sunt în fiecare saptamână aici pe capul meu, oare de ce a trebuit să avem avioane private?
Adevarul e că mă simt bine cu ele în jurul meu, sunt familia mea până la urmă, cele care nu mă vor lasa niciodată la rau şi mă vor ajuta mereu chiar dacă ar fi nevoie sa fac nişte lucruri monstruoase, ele sunt cele care m-ar acoperi în fata lumii.
Viata mea nu ştiu cum a putut lua asemenea întorsaturi, de la fericire la tristete, de la tristete la fericire şi apoi doar ca să cad într-o stare de neutralitate totală. Credeam că dacă voi avea gemenii lângă mine voi fi pe deplin fericit, nu că nu aş fi fericit, dar pot simti cum o particică din mine se rupe de fiecare dată când vad familii fericite, egoismul meu a distrus totul şi totuşi nu pot fi singurul vinovat. Comunicarea în relatia mea cu Yunho a fost nulă, vorbeam, dar nu ce trebuia, doar faceam lucruri iar apoi niciunul dintre noi nu putea să vorbească despre ele şi ne raneam reciproc.
Dacă aş spune că îl urasc aş minti, nu pot să înteleg de ce, chiar şi după ce am auzit că vroia să îmi ia copii, tot nu pot să am resentimente faţă de el. Îl iubesc, poate mai tare şi mai întelept decât când eram în Coreea. Nu am cum să-l uit caci Moobin îmi aminteşte de el prin fiecare gest şi de fiecare dată când mă uit la el, spre deosebire de JaeYun, care de fiecare dată când îl vad zici să sunt eu, toată lumea a observat acest lucru, el a luat totul de la mine, în schimb Moobin a luat de la amândoi şi de la Yunho şi de la mine, ciudat, dar nu mă plâng, sunt ai mei.
Eram fericit pentru ziua de mâine, aveam totul pregatit o mică petrecere pentru gemeni, era ziua lor până la urmă, împlineau trei anişori, Junsu a reuşit să se strecoare acum trei zile până aici în Japonia să le aducă nişte cadouri, mi-a spus că Changmin începe să-l suspecteze de nişte activităţi necurate şi Yoochun la fel, aşa că trebuie să fie putin mai discret, vroia să vină chiar mâine, dar a spus că ar fi fost prea evident. Aşa că eram doar eu cu familia mea şi desigur cu ...
- Jae, iubire! am auzit pe cineva strigându-mă.
M-am uitat îndată spre persoana care m-a strigat, vocea lui fiind foarte cunoscută mie. Am zâmbit larg când i-am vazut figura înaltă, parul nagru şi ochii mari. Şi-a încolacit bratele în jurul meu într-un mod posesiv şi m-a strâns tare la pieptul sau, eu fiind mai mic de statură am dat nas în nas cu pieptul sau. I-am inhalat mirosul atât de placut mie de vanilie şi mosc, pur şi simplu îl adoram. M-am tras înapoi din îmbrăţişre şi l-am sarutat pe obraz.
- Heechul-ah! Mă bucur că ati ajuns! am spus vesel şi plin de energie.
- Cum puteam să ratez mica petrecere a adorabililor tai gemeni? a raspuns zâmbind la rândul lui sarutându-mi iar obrajii. SooHee şi Donghae nu puteau să mai rabde, erau entuziasmati să-i vadă iar pe Binnie şi JaeJae! a spus chicotind luându-mă de mână.
- Vorbind de copii, unde sunt ei? l-am întrebat curios uitându-mă în spatele lui.
- Oh, trebuie să vină acum ... oh uite-i! Siwon-ah! a strigat destul de tare şi a fugit apoi la sotul lui sarutându-l pe obraz iar apoi luându-i fetita din brate, reîntorcându-se cu ei la mine.
- Oh, bună, Jae! m-a salutat Siwon îmbrăţisându-mă strâns iar eu i-am raspuns la salut.
- Unnie*! a exclamat SooHe iar eu am început să râd, de când m-am vopsit blond tot unnie îmi spune în loc de oppa cum ar trebui să fie.
- Bună printesă mică! am salutat-o luând-o din bratele lui Chul şi sarutând-o pe frunte, ea la rândul ei dându-mi un pupic pe obrazul drept.
Încă ţinând-o în brate m-am aplecat la nivelul baietelului care statea cu capul în pamânt, mereu era foarte ruşinos! I-am ridicat barbia cu mâna dreaptă şi l-am privit în ochi zâmbit iar apoi l-am sarutat pe frunte uşor facându-l să roşească.
- Bună, Donghae! l-am salutat plin de entuziasm iar el a zâmbit ruşinat.
- Annyeong, hyung! mi-a întors salutul rapid.
- Ah, Jaejoong, arăţi fabulos, nu ştiu cum poti fi atât de superb, eşti prea mult pentru o singură persoană! mi-a spus Heechul în timp ce se uita la mine ca la un bibelou.
- Chullie-ah, se pare că nu te-ai uitat în oglindă azi, eşti la fel de perfect ca şi mine, am glumit iar apoi am râs punându-mi mâna la gură.
Choi[Kim] Heechul, el este persoana pe care o ador la fel de mult ca pe familia mea, a fost şi el „Kim” înainte, dar cum s-a casatorit a trecut la „Choi”, da, e gay, casatorit cu Siwon şi are aceeaşi conditie specială ca şi mine, ca rezultat, cei doi copii ai lor, Donghae şi SooHee.
Cei doi m-au ajutat să ajung atât de sus, Siwon fiind detinatorul a câtorva lanturi de restaurante de prin toată Japonia. Am refuzat ajutorul din partea surorilor mele cu publicitatea si managementul restaurantului, am vrut sa fiu independent, ca şi ele, de mama. Fiecare dintre surorile mele are ceva propiu cu care sunt faimoase, aşa că m-am gândit că nu trebuie să fiu eu oaia neagră a familiei.
- Mamá! Ajutoooool! BinBin e lăăăău! am auzit pe cineva strigându-mă tare.
M-am întors rapid pentru a evita ca copilaşul meu să se lovească de spatele meu şi aşa să cadă şi să se ranească, Siwon a luat-o pe SoHee din bratele mele iar eu le-am deschis pentru a-l primi pe micuţ între ele. Odată ce i-am simtit corpul lipit de al meu l-am strâns tare la piept inhalându-i mirosul de copil şi de capşune de la şamponul pe care l-am folosit pentru parul lui cu câteva ore în urma. Curând şi cel de-al doilea baiat al meu a venit fugind lipindu-se de picioarele mele.
- Binnie, ce i-ai facut fratelui tau? l-am întrebat pe un ton „autoritar” deşi ştiu că nu îmi prea ieşea, îi iubeam prea mult ca să fiu autoritar.
- Nimiiiiiiic! a raspuns uitându-se la mine cu ochi de căţeluş, semana cu taicasu, la naiba!
- Ştii că JaeYun nu face tam tam din lucruri mici, aşa că aştept o explicatie, l-am privit serios pe fiul meu cel mai mare apoi mi-am îndreptat atentia spre copilul din bratele mele.
- Dar JaeJae e o fetiţă! Mereu se sperie de toate! Mai ales de gândacii aceia mari, negri şi draguti! a spus repede iar eu m-am holbat la el, a spus ceea ce am auzit eu?
- Gândaci negri?! Jung Moobin pe unde naiba ati umblat voi de ati dat de asemenea scârboşenii? Nu e de mirare că fratele tau s-a speriat atât de tare! am ridicat vocea la el, ştia că fratelui sau nu îi placeau însectele, însă el tot îl speri.
- Aw, bebelaşul meu, au fost mari şi urâţi scârboşeniile acelea?! mi-am îndreptat atentia spre JaeYun care a clipit foarte des, fiind adorabil, şi a aprobat din cap, i-am sarutat fruntea şi l-am pus jos, iar apoi mi-am îndrept atentia spre Binnie, care privea podeaua cu ochi înlacrimati.
- Moobin, când s-a uitat la mine era gata să plângă, deşi mă durea sufletul să o fac, trebuia să-l cert – să nu mai faci aşa ceva! Ştii că JaeYun e foarte fricos şi tu ca fratele lui mai mare trebuie să îl ajuti nu să îl sperii şi mai tare, vrei să te pedepsesc chiar de ziua ta? l-am întrebat aspru iar el s-a uitat şocat la mine, niciodată nu i-am pedepsit, dar cred că dacă mai continua aşa, aveam să schimb foaia, totuşi cuvintele mele nu au avut influenta pe care am vrut-o să aibă.
- Mereu JaeYun în sus, JaeYun în jos! Daddy*, m-am saturat! Mereu îi iei apararea lui, mereu e el pe primul plan! Îl vreau pe tata! Pun pariu că el m-ar fi iubit! Te urasc, daddy, te urasc! a strigat dintr-o dată iar apoi a fugit din fata mea.
Am ramas împietrit şi fară cuvinte. Niciodată nu mi-am dat seama de ceea ce faceam, punându-l pe JaeYun în fata lui Moobin. Totuşi nu le-am explicat niciodată de ce, de ce sunt atât de ataşat de micutul meu copilaş. Cum puteam să le spun unor copilaşi de trei ani că era ca unul dintre ei să nu mai traiască? Niciodată nu am crezut că Binnie va fi atât de afectat de greşelile mele. Desigur, cum nu mi-am putut da seama până acum? Copii mereu au nevoie de un tată şi o mamă, care în cazul de faţă dacă e să privim logic, eu sunt, aşa că tatal de care ar avea nevoie copii ar fi Yunho. Cum am putut fi atât de prost încat să mă încred că nu vor vrea niciodată pe altcineva înafară de mine. Am oftat lung şi mi-am trecut mână prin par nervos. M-am întors spre Heechul care statea acolo uitându-se la mine cu milă, el ştia povestea întreagă, ştie cât de mult mi-am complicat viata singur. I-am spus să se ocupe putin de invitati în timp ce eu mă duc să vorbesc cu copii mei, singur.
L-am luat în brate pe JaeYun şi am ieşit din casă mergând spre mini-casuta lor, unde ştiam că avea să fie Binnie. Nu puteam decât să mă simt foarte vinovat de faptul că le-am stricat ziua de naştere. Am urcat încet pe scari şi am batut la uşa de la casuţă.
- Pleacă, daddy! Sunt suparat pe tine! a strigat din inauntru iar eu am chicotit, era adorabil când era nervos.
- Binnie, dragă, am venit să vorbim cu tine, ca şi în familie, am spus calm, iar apoi am continuat, pot să intru dragă? am auzit ceva zgomote prin cameră iar apoi cheia din uşă sucindu-se, semnalând că e deschisă.
Am intrat înauntru şi m-am mirat cât de frumos o pot pastra după aceşti doi ani, cumparasem o casuţă în apropierea Tokyo-ului, unde ne peterceam weekend-urile şi vacantele. Pe pereti le-am afişat un poster mare cu DBSK, îi adorau, dacă ar şti defapt cine sunt. JaeYun şi Moobin ştiu că au un tată, ştiu că îi iubeşte, dar deasemenea ştiu că momentan nu e cu ei din cauza mea. Cele două jucariile pluş primite de la Yunho statateau pe cele două fotolii din încapere. L-am lasat pe JaeYun din bratele mele, el fugind spre fotoliul lui albastru şi pufos, luându-şi jucaria în brate. Binnie s-a dus şi s-a pus pe fotoliul lui roşu luându-şi şi el animalutul în brate, asta era pozitia noastră de adunare de familie. M-am aşezat pe covorul din fata lor şi i-am privit pe amândoi. Erau gemeni, şi totuşi erau atât de diferiti, prin aparente şi prin comportament.
- Moobin, vreau să ştii că nu te iubesc mai putin decât pe fratele tau, vă iubesc pe amândoi la fel de mult, sunteti sufletul meu, fară voi nu ştiu ce m-aş face. E adevarat că sunt mai protectiv asupra fratelui tau, dar asta are un motiv, i-am spus pe un ton blând prinzându-i mânuta în a mea.
- Care e acela? a întrebat JaeYun curios. Am zâmbit trist şi cu celalaltă mână i-am mângâiat uşor capul.
- Binnie, ţi-ar fi placut să nu îl ai pe fratele tau lângă tine? l-am întrebat pe cel mai mare dintre ei care s-a uitat la mine serios, după câtva timp de gândire şi-a scuturat capul uşor în semn de negare.
- Nici mie nu mi-ar place, am raspuns sincer, totuşi când erati micuti, şi v-ati nascut era să-l pierdem pe JaeYun al nostru, era să nu mai ai niciun frate mai mic, vocea a început să îmi tremure doar la amintirea acelui moment neplacut.
- Fară JaeYun? Unde era să-l pierdem? Într-un magazin? a întrebat inocent iar eu am ras uşor.
- Nu, scumpule, şti că v-am explicat că există un moment al vietii când adormim şi nu ne mai trezim deloc? amândoi au dat din cap în semn aprobator, aşa că am continuat, şi fratele tau era să păţească acelaşi lucru, şi daddy e speriat că va fi pe punctul de a-l pierde din nou, am raspuns serios privindu-i pe amandoi plin de iubire.
- Adică era să moara? a întrebat Binnie în timp ce JaeYun statea tacut şi mă privea cu ochii lui mari. Dar eu nu vreau ca JaeJae să moară! E ca şi o fetiţă, dar e fratele meu, e papuşa mea! a ridicat tonul Binnie iar eu am chicotit, avea obiceiul să-i spună papuşa lui, deoarece arata ca una.
- Nu o să moară dacă avem grijă de el, tu şi eu, amândoi. Tu ai fost mereu mai puternic, scumpule, mereu ai fost mai sanatos şi mai viteaz, JaeYun e mai sensibil aşa că trebuie ca daddy să aiba mai mare grijă cu el, nu am vrut să crezi că nu te iubesc îndeajuns.
- Daddy îl iubeşte pe Binnie? a întrebat el iar eu am fost gata să raspund, dar JaeYun a raspuns rapid.
- Normal că te iuveşte, Binnie e barbatul în casa asta! Şi eu te iuveeeesc mult, mult, mult! şi-a întins mâinile aratându-i fratelui sau cât de mult îl iubeşte.
Am ras uşor privindu-i pe cei doi, eram doi copii minunati, eram aşa norocos, am fost o persoană egoistă din cauza iubirii mele pentru ei, aşa că le-am luat o personă importantă din viata lor. Poate era timpul să le-o dau înapoi, nu?
Fară să îmi dau seama ce doi au sarit pe mine îmbrăţişându-mă şi sarutându-mi obrajii.
- Daddy? m-a întrebat Moobin îndepartându-se putin de mine, iar eu m-am uitat la el curios. Când o să-l cunoaştem pe appa*?
În acel moment m-am blocat neştiind ce să-i spun. Ce aveam să-i raspund? „Nu ştiu dragule, poate când o să am pantaloni să îl înfrunt odată pentru totdeauna, dar până atunci o să tot fugim”. Am luat o gura mare de aer şi apoi am privit tavanul de la casuţă. Cred că era timpul să mă gândesc şi la alte lucruri decât la fugă.
- Destul de curând, Binnie-ah, destul de curând. Acum hai la petrecere, nu vrem ca ceilalti invitati să vă fure tortul de ciocolată şi bezele pe care l-am facut special pentru voi, nu? i-am întrebat încercând sa schimb subiectul, nu eram încă gata să le dau un raspuns concret.
M-am ridicat de pe podea şi ei la fel, le-am aranjat hainele şi apoi am ieşit din casuţă îngândurat. După izbucnirea lui Moobin asupra faptului că
tatal lor nu era acolo cu ei încep să mă gândesc tot mai tare că unele greşeli nu au cum să fie reparate. Absenta lui Yunho din viata lor poate fi un dezavantaj pentru ei, poate trebuie să încerc să renunţ la putin din egoismul meu. Poate trebuie să dau o şansă lucrurilor să ia formă fară să intervin. Poate ar trebui să mă întorc acolo unde îmi e locul.
Doar pentru copii mei.
**
O altă jumatate de an a trecut, şi deja se apropia uşor Octombrie, luna în care „împlineam” 3 ani de stat în Tokyo, departe de Coreea de Sud. În acest timp nu m-am întâlnit cu Junsu decât odată, au început tururile prin Asia şi Europa, aşa că i-am interzis să vină aici, era prea obositor pentru el. Cu privinţă la întoarcerea mea în Coreea, am fost un laş şi jumatate, de 3 ori m-am decis să plec din Japonia, şi de 3 ori m-am razgândit. Totuşi în urmă cu o saptamână m-am decis pentru a 4a oară, şi nu am dat înapoi, aşa că am facut cam toate tramitele necesare pentru a-mi mentine restaurantele să functioneze şi aici, dar să-mi deschid altul şi în ţara mea natală. Aveam nevoie de bani dacă vroiam să ţin copii cu mine, bani propii, da deja m-am gândit la toate în caz că voi intra într-un proces cu Yunho pentru copii. Sunt o persoană rea că gândesc aşa ceva, dar nu voi renunta la ei, dacă Yunho vrea copii se va alege şi cu mine pe capul lui, fie că vrea, fie că nu. O să fiu alaturi de ei când cresc şi el la fel, dar nu o să accept ca o sclifosită să îi crească (sclifosita fiind viitoarea sotie a lui, dacă cumva va avea aşa ceva).
Acum că începeam pregatirile pentru plecare mi-am dat seama defapt cât de mult vreau să fiu din nou acolo, lângă familia mea. Surorile mele veneau să mă viziteze dar nu e acelaşi sentiment de bucurie ca şi când ştii că sunt pe acelaşi pamânt ca şi tine, zi de zi. Momentan nimeni înafară de cei de aici ştiu de planul meu de reîntoarcere, nici macar Junsu, care a devenit în aceşti ani cea mai loială persoană mie, îşi minte iubitul doar pentru mine, prefacându-se că nu ştie nimic de mine şi nu s-a gândit în nicio clipă să mă dea de gol. Îi eram foarte recunoscator pentru aşa ceva, cred că dacă aş ucide pe cineva şi ar trebui să ascund cadavrul el ar fi persoana pe care aş suna-o prima dată.
Eram îngrijorat, admit acest lucru, am multe gânduri pe cap, ce se va întâmpla odată ce Yunho mă va revedea, odată ce îi va revedea pe copii? Va gândi la fel ca acum trei ani când printr-un mod sau altul a aflat despre paternitatea copiilor şi era gata să îi smulgă de lângă mine?
Şi totuşi nu pot să nu mă gândesc dacă nu cumva şi-a gasit alt iubit sau iubită care să aibă grijă de el, să-l iubească, să-l satisfacă? Junsu nu mi-a dat niciun indiciu timp de doi ani şi jumatate, dar apoi brusc după ce a trecut ziua de naştere a gemenilor m-a întrebat dacă cumva nu mă voi întoare la Yunho până nu va fi prea târziu. Nu m-a întrebat dacă mă voi întoarce în Coreea, nu m-a întrebat dacă mă voi întoarce la familia mea, ci special la Yunho. De ce? De ce a trebuit să mă facă să fiu şi mai confuz decât eram? Vorbele acelea, „
până nu va fi prea târziu” m-au pus pe gânduri, m-au facut să nu mai pot dormi bine noptile încercând să gasesc misterul din spatele acelor cuvinte.
Oare chiar nu am însemnat nimic pentru el nici a doua oară?
Un sunet puternic, de claxon m-a trezit din gândurile mele, apoi mi-m amintit că defapt sunt în maşină, în mijlocul strazii. Am calcat acceleratia şi am pornit spre supermakert, trebuia să cumpar ciocolată şi gem de capşune, copii voiau clatite şi nu mai aveam acasă. A trebuit să merg până în centru doar pentru ciocolată şi gem caci doar cel de la un anume magazin le place. Cum am putut creşte astfel de copii care te fac sa pierzi două ore doar ca să mergi să le cumperi umplutura pentru clatite?
Lasând maşina în parcare am luat un carucior şi am mers la vânatoare de ceea ce vroiam să cumpar. Pe drum am luat ceea ce doreau îngeraşii mei şi totuşi mi s-a facut poftă de nişte gogoşi cu ciocolată şi vanilie care le aveau doar aici, acum îmi dau seama de unde seaman cei doi cu mofturile. Mai ştiam pe cineva care adora aceste gogoşi, un anume Minnie care mereu mă facea să îi fac de mâncare cam mereu. Am zâmbit inconştient la acel gând, dându-mi seama cât de mult îi duceam dorul, defapt la toti. De ce trebuia să devil nostalgic pe ultima sută de metri? Mai erau câteva saptamâni şi aveam să fiu din nou în Coreea, aveam să îmi recuperez toti prietenii, chiar dacă voi fi nevoit să îi implor să mă ierte pentru că am plecat aşa dintr-o dată.
Am ajuns la rafturile cu dulciuri şi am început să caut gogoşile. Odată ce am vazut unde erau m-am dus rapid spre ele fară să mă uit în fata mea. Mi-am întins mâna după un pachet dar în acelaşi timp şi altcineva a vrut să-l ia. Mi-am tras mâna spre corpul meu şi mi-am ridicat privirea zâmbind spre acea persoană, doar ca să ramân uimit de cine era în fata mea.
- Jaejoong? m-a întrebat acea persoană uitându-se la mine la fel de uimită.
- Shit. Oh my God!* Jae te-am gasit! a început să ţipe dintr-o dată iar panica m-a cuprins.
Fară să îi raspund m-am întorsc cu caruciorul repede şi am plecat de acolo. Trebuia să scap, nu aveam discursul pregatit, nu ştiam ce explicatie să-i dau. Era până la urmă prietena mea, fata care m-a sprijinit când Yunho m-a lasat la mâna sortii fugind de ceea ce a facut. Am vrut să ies din raionul de dulciuri dar cineva s-a bagat în fata mea cu alt carucior. Am privit persoana din fata mea cu ochi mari şi am ştiut în acel moment că nu mai aveam să scap.
- Unde crezi că fugi,
hyung? m-a întrebat barbatul din fata mea accentuând ultimul cuvânt.
- Minnie, atât am reuşit să zic.
Aşa că nu am avut decât să mă duc cu ei de parcă aş fi un detinut. Mi-am platit cumparaturile, la fel au facut şi ei, şi m-au ghidat până la un taxi. Am oftat lung, trebuia să îl sun acum pe Chul ca să meargă după maşina mea. Mi-am scos telefonul din buzunar şi i-am marcar numarul. A raspuns destul de repede, aşa că am rezolvat totul fară prea multe complicatii. Cei doi m-au pus să le dau directia spre casa mea, la naiba, aveau să-i vadă pe copii. Nu puteam să mai fac nimic, nu? Am oftat din nou lung, iar de data aceasta am atras atentia celor doi asupra mea, le-am zâmbir larg, chiar dacă practic m-au obligat să îi iau cu mine acasă, erau tot ei, prietenii mei.
După un drum destul de lung datorită aglomeratiei am ajuns într-un sfârşit la acasă. Am platit taximetristului drumul şi apoi am scos cumparaturile din portbagaj. Cei doi m-au urmat tacuti spre casă, când am deschis uşa cei doi gemeni au sarit pe mine dintr-o dată.
- Daddy/Mamá! au urlat în unison iar eu a trebuit să mă uit urât la ei ca să se dea la o parte.
- Avem invitati dragii mei, aşa că purtati-vă cum trebuie, le-am spus rapid.
S-au dat la o parte şi eu am înaintat, cei doi întrând în casă uitându-se la gemeni cu uimire. Am chicotit uşor şi m-am dus spre bucatarie lasându-i singuri, din pacate gemenii au genit după mine strigând foarte tare, facându-mă să îmi bag degetele în urechi.
- Daddy, daddy, daddy, nenea înalt de la DBSK e în casa noastră! Ce e asta?! a întrebat Moobin uitându-se la mine cu ochi mari, pe când am vrut să-i raspund a intervenit JaeYun:
- Şi Gee Gee Gee* e aici!
Când l-am auzit pe cel mic spunând aşa ceva am început să râd, la fel a facut şi Jess, care nu ştiu când a ajuns aici, dar nu conta. Mi-am dat jos geaca de pe mine şi am pus-o pe un scaun iar apoi m-am dus să-i îmbrăţişez pe cei doi. Credeam că aveau să mă dea la o parte dar în schimb m-au îmbrăţişat strâns.
- Mi-a fost dor de voi şi îmi pare rau că nu v-am spus de plecare, le-am zis fară să rup îmbrăţişarea.
- Ai tu motivele tale, dar totuşi am fost raniti, mi-a raspuns Jess tragându-se din strânsoarea mea.
- Te cred, vă cred, dar ... pur şi simplu trebuia să mă îndepartez de tot, mai ales de Yunho, nu am vrut să îmi ia copii, le-am spus sincer privindu-i direct în ochi.
I-am vazut uitându-se unul la altul preţ de câteva secunde iar apoi şi-au reîntors atentia spre mine vrând să vorbească dar le-am luat-o înainte.
- L-am auzit, le-am spus grabit, l-am auzit cerându-le parintilor lui să îl ajute să îmi ia copii, le-am clarificat rapid.
- Şi nu puteam, nu puteam să-l las să încerce să facă aşa ceva şi când l-am auzit gândindu-se la astfel de lucruri chiar după ce am petrecut o noapte împreuna! când am spus aceste lucruri s-a vazut clar şocul scris pe fata lor, apoi am continuat – mda, am cazut ca un prost pentru a doua oară în capcana, am spus şi am râs ironic.
- Jae-ah, sunt sigură că există o explicatie, a încercat Jess să mă asigure , i-am zâmbit recunoscator şi apoi am dat din cap în semn de negatie.
- Nu mă interesează, oricum peste trei saptamâni o să mă întorc şi o să-l înfrunt, dar de gemeni nu o să mă despartă, dacă e nevoie o să-l fortez să locuim împreună.
- Nu cred că s-ar supara, a adaugat Changmin zâmbind iar eu am fost gata să îi spun câte ceva, dar JaeYun m-a întrerupt.
- Mamá, Gee Gee Gee şi nenea înalt sunt prietenii tai? M-a întrebat uitându-se curios spre cei doi iar eu am râs din nou, erau doi copii adorabili.
- Da, scumpule, sunt prietenii mei, aşa că puteti avea încredere în ei, i-am explicat uşor că să înteleagă.
Mereu le-am spus să nu vorbească cu straini şi până acum nu m-au dezamagit cu comportamentul lor exemplar, nu vorbesc cu oameni care nu îi cunosc, nu sunt obraznici, dacă le spun odată „nu”, aşa ramâne fară prea multe smirocaituri.
L-am vazut pe Binnie facând un pas înainte şi s-a uitat curios spre ei iar apoi a zâmbit larg.
- Annyeong*! Numele meu este Jung Moobin, am trei ani şi jumatate, s-a prezentat într-un mod adorabil vorbin coreeană perfect.
- Jung? a întrebat Changmin rânjind iar eu m-am holbat la el
Să nu îmi spui că Binnie s-a prezentat sub numele de Jung! Mi-am deschis gura să mai spun ceva dar JaeYun s-a prezentat şi el, tot sub numele de Jung. Ce naiba e asta? Eu le-am spus că numele lor de familie e Kim, nu Jung.
- Îngeraşilor, numele vostru de familie e Kim, nu Jung, le-am explicat frumos.
- Da, pentru straini, dar ai spus că pentru prietenii tai să folosim Jung! mi-a dat Binnie explicatia iar JaeYun l-a aprobat, i-am auzit pe cei doi vechi prieteni ai mei râzând în hohote şi a trebuit să mă uit urât spre ei ca să termine.
- Binnie, dragă, când am spus aşa ceva? l-am întrebat pe fiul meu cel mai mare.
- După ziua noastră, daddy, erai putin cam roşu şi ametit şi cam sughitai, nu mai ştii? Când unchiul Siwon a fost aici de a avut grijă de noi caci tu nu te puteai ridica de pe jos! Ne-a spus că bauturile din dulapul tau secret, te-au facut aşa şi că noi nu trebuie să bem din ele! a explicat totul în detaliu iar eu nu am putut decât să roşesc.
Mi-am ascuns fata în palme şi am stat aşa timp de câteva minute. Nu îmi vine să cred cât de prost pot fi uneori! Ce naiba s-a bagat în mine în noaptea aceea? De ce a trebuit să mă îmbat şi să le zic ceva ce acum o să le ramână în cap cam .. pentru toată viata? Am luat o gură de aer mare şi apoi am expirat-o. O să las lucrurile aşa cum sunt, degeaba o să le spun să facă invers caci tot aşa o să zică. Le-am zâmbit larg şi i-am impins uşor spre Changmin şi Jessica.
- Hai, eu o să prepar prânzul şi voi vă jucati cu unchiul şi matuşa voastră! am spus vesel, iar apoi m-am uitat spre cuplu : o să discutam mai târziu despre explicatii.
Ziua aceea a trecut foarte uşor şi bine, mi-am dat seama cu adevarat că mi-au lipsit foarte mult. Am povestit multe şi nevrute, le-am dat o explicatie complexă în timp ce copii se jucau prin gradină, nu vroiam să audă ceea ce aveam să le spun. Desemenea mi-au spus că aveau să mă sustină în orice situatie şi că nu îl vor lasa pe Yun să îi ia pe gemeni de lângă mine. Cât despre copii, i-au adorat din prima desigur, Jessica e mai mult decât încântată cu ei iar Changmin are de lucru cu Moobin, care îi dă dureri de cap cu replicile lui inteligente de copil de 3 ani care-l fac să se enerveze la culme.
Puteam să mă obişnuiesc ca toate zilele să fie aşa, pline de râsete şi revelatii de secrete.
**
Cele trei saptamâni au trecut repede, mi-am împachetat majoritatea lucrurilor din casă trimiţându-le în Coreea. Pe această perioadă am stat in penthouse-ul mamei mele deoarece absolut orice lucru din casa aceea a fost trimisă la noua casă din ţara mea natală recent cumparată. Desemenea Jessica si Changmin au stat cu mine timp de o saptamână caci aveau liber de la SM Town-urile* de prin Asia din cauza unor neîntelegeri de la conducere. Mi-au promis că nu vor spune nimic despre reîntoarcerea mea, dar în schimb m-au facut să jur că voi merge la Yunho cât mai repede când ajung acolo.
La aeroportul din Tokyo am avut surpiza ca Siwon şi Heechul să vină în Coreea cu mine, se reîntorceau după zece ani şi ei în ţara lor natală. Au ţinut asta secret faţă de mine vrâns să-mi facă o surpriză, şi la naiba caci au reuşit! Aveau să-şi extindă lantul de afaceri şi în Coreea, aşa că nu vor duce lipsa de nimic.
Eram fericit, aveam să mă reîntorc la viata mea normala din ţara mea şi în plus îi voi avea lângă mine şi pe persoanele care m-au ajutat în Japonia.
Eram şi mai nerabdator să-mi vad familia, vechii mei prieteni, pe Yunho şi pe altă persoană specială, Seulgi.
_________________________________________________
Appa* - tata pe coreeana
Daddy* - tatic pe engleza, sa va obisnuiti, Binnie asa ii va spune lui Jaejae
Mamá* - mama cu accent italienesc =)) nu stiu de ce mi-a trecut asta prin cap, but, mi-l imaginez pe JaeYun zicandu-i asa lui Joongie.
Annyeong* - salut pe coreeana
f**k. Shit. Oh my God* - am mentionat ca Jessica a crescut in America, asa ca engleza iese la iveala cand e agitata/nervoasa, si eu patesc asa, doar ca la mine e romana+spaniola+engleza =))))
Gee Gee Gee* - aici JaeYun se refer la Jessica, Gee e o melodie de succes a celor de la SNSD, trupa Jessicai <3
![[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]](http://i876.photobucket.com/albums/ab330/papitzoithembel/tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif)
![[Imagine: anime-beautiful-blue-boy-cute-Favimcom-435779.jpg]](http://i1264.photobucket.com/albums/jj489/AllelXlAndra/anime-beautiful-blue-boy-cute-Favimcom-435779.jpg)
![[Imagine: animeloves.jpg]](http://img18.imageshack.us/img18/5677/animeloves.jpg)
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)