Ops!' oneshots

[Ops!]

Vocea din intuneric

Stau in celula, cu capul in palme, gandindu-ma la cat timp a trecut de cand am fost inchis in cocina asta. Am douazeci si cinci de ani si imi pierd viata intr-un loc infricosator, cu nenorociti care se spanzura adesea, cu matahale ce nu se lasa pana nu iti scot un ochi sau nu iti zgarie macar mainile cu lamele, cu pereti innegriti de sange uscat si cu sobolani care iti devoreaza putina mancare. Imi privesc tovarasul de suferinta, si anume John, care este singurul cu un pic de suflet, unicul condamnat fara sa fi avut vreo vina. Chipul sau imi aminteste de al lui... Al celui pe care l-am ucis fara mila. Am fost condamnat la douazeci de ani de parnaie si am executat numai sapte. Daca ar fi stiut judecatorul cati am mai macelarit, cred ca n-as mai fi fost aici. Si totusi, mi-ar fi convenit asta. Apuc un siret de pantofi ramas de la vreunul care a fost aici inaintea mea si imi prind parul lung, imbacsit de fumul de tigara al colegului meu cu el, simtindu-ma astfel un pic mai curat.
Linistea mormantala poate fi apasatoare pentru oricine, dar cand esti prins intre patru pereti in conditii greu de imaginat este intr-adevar teribil. Ar fi trebuit sa ma obisnuiesc dupa atata timp... Dar n-am facut-o. Mi se pare ca aud o soapta, dar in asemenea locuri putini mai ies cu mintea limpede. Incerc sa inchid ochii si sa adorm, dar somnul nu vine, vrand sa ma tortureze.
- Spune-mi o poveste, graieste o voce calma si cristalina, ca de copil.
Tac, deoarece asta nu poate fi doar o proiectie a mintii mele. In sfarsit, este cineva caruia sa-i spun tot ce s-a intamplat. Nu ma va face cu nimic mai putin criminal, dar voi sti ca i-a pasat cuiva. Voce din intuneric, iti voi spune o poveste.
Totul a inceput acum unsprezece ani, cand eram in clasa a opta. Am fost transferat la o alta clasa si mi-era teama ca noii colegi nu ma vor accepta si ca voi ajunge gluma tuturor. Pe-atunci eram curat si imbujorat, parul meu era prins intr-o codita la spate, iar in ochi aveam sclipirea inocentei, sclipire care mi-a murit tot in acel an. Trebuie sa-ti zic, voce din intuneric, acea stralucire a fost prima mea victima, iar dupa ea au mai urmat si altele...
Am intrat in acea sala de clasa cu sfiala, ascunzandu-ma in spatele dirigintelui. Inalt si vanjos, eu nici nu ma zaream, eram ca o pietricica fata de un munte. Am pasit spre locul meu dupa ce m-am prezentat celorlalti, si se pare ca trebuia sa stau langa o fata care ar fi putut cuceri pe oricine, dar nu pe mine. Coditele impletite ii stateau pe spate, iar ochii ei ce aminteau de un camp inverzit primavara ascundeau multa caldura. Zambetul sau era sincer si niciodata ironic, dar hainele sale erau mai indraznete decat ale celorlalte eleve. Era un contrast intre chipul sau angelic si felul in care se imbraca: dar nici replicile acide nu se potriveau unei fetisoare atat de dragute. Cand m-am asezat pe scaun, primul lucru pe care mi l-a spus a fost ca trebuie sa ma tund, pentru ca ea nu accepta sa fie colega de banca cu un "pletos imputit". Imi venea sa ii las o urma rosie pe obrazul alb, dar eticheta imi interzicea. Trebuia sa fiu un cavaler, caci parintii s-ar fi rusinat de purtarea mea. Acum, numai mandri nu sunt! Prima ora a trecut foarte usor, si sunt sigur ca ar fi zburat si mai repede daca n-ar fi aparut comentariile sarcastice ale colegei mele. In recreatie, fetei i s-au alaturat alte prietene ale ei, care ma criticau pentru ca eram un "golan". Atunci, a aparut cel din cauza caruia ma vezi tu aici. Parul sau neglijent ii dadea un aer de strengar, dar ochii sai dadeau impresia ca este foarte matur. A fost primul care mi-a oferit o mana de ajutor, facandu-le pe celelalte eleve "vaci ordinare" si, desi n-a fost un termen foarte delicat, m-a facut sa ma simt mai bine. Toate cele care m-au insultat si-au pierdut graiul si si-au cerut mai apoi mii de scuze in fata lui, implorandu-l sa nu le faca ceva rau. Banuiesc ca acel baiat era "rapitorul de inimi", cel ce, desi nu era constient, era extrem de fermecator. Cateva zile mai tarziu, dirigintele a aflat de fapta fetelor si, dupa o mustrare severa, m-a mutat altundeva. Imi dau seama ca tu, voce din intuneric, crezi asemeni tuturor celorlalti ca am fost asezat chiar langa eroul meu pe numele sau de Jason, dar nu s-a intamplat astfel. Am ajuns din nou langa o fata, dar spre deosebire de Sally, fosta mea colega de banca, aceasta era tare uratica, nasul lung facand-o aproape insuportabila din profil. Ochii ei mici si caprui erau inteligenti, doar ei fiind frumosi. Obrajii supti si buzele subtiri insa rapeau pana si acea urma de frumusete. Niciodata nu mi-a spus mai mult decat "Bine ai revenit!" si, la sfarsitul orelor, " Ma bucur ca am mai petrecut o zi cu tine". Din locul in care ma aflam puteam sa observ ca cel mai des privea spre Jason, dar el n-o baga in seama. Adesea, dandu-si seama ca e fara rost, lacrimile ii invadau ochii, dar niciodata nu plangea. Intr-o zi am intrebat-o de ce nu incearca sa discute cu acel baiat. Raspunsul ei m-a socat: acea fata cu cosite, o adevarata frumusete, il iubea pe eroul meu, iar colega mea, sub numele de Rebecca purta aceleasi sentimente pentru el. Dar stia ca nu avea sanse si a renuntat la baiat, lasandu-i loc liber amicei ei. Mi s-a parut un cliseu din filmele de prost gust si am luat-o in ras, dar am aflat ca ceea ce a spus era foarte adevarat. In recreatii ea ramanea in banca citind si eu incepusem sa vorbesc din ce in ce mai mult cu Jason, devenind chiar buni prieteni. Am aflat ca o placea pe Sally si brusc mi-a parut rau de Rebecca, care era pentru el doar o tocilara cu multa minte si frumusete ioc.
Dar cosmarul a inceput in momentul in care Sally i-a frant inima prietenului meu in cel mai groaznic mod, sarutandu-se cu un baiat de la clasa vecina, pentru ca mai apoi sa-l insulte, facandu-l "tantalau". Nu iti dai seama cate lacrimi a varsat atunci, iar Rebecca il privea neputincioasa, cufundandu-se mai apoi in lectura... Eu am innebunit cand am vazut cata durere si cata suferinta se poate ascunde in sufletul lui. Da, am luat-o razna si o recunosc chiar si-acum, cand alti detinuti se bat cu pumnii in piept ca sunt lucizi. Astfel, mi-am luat niste manusi si, ziua urmatoare, am trasnformat-o pe acea fata in a doua mea victima. Totul s-a petrecut in laboratorul de chimie. Numai noi doi ramasesem acolo, deoarece eu i-am zis ca trebuie sa vorbesc ceva important cu ea. Aveam la mine o lama si, cu greu, am reusit sa fac ca moartea ei sa para o sinucidere. Inca imi amintesc cu cata nerusinare am mintit politistii, cum le-am povestit ca am incercat s-o opresc sa faca funestul act, dar m-a lovit cu capul de un perete si n-am putut s-o salvez! La inmormantarea ei, am vazut-o pe Rebecca plangand pentru prima oara . Am observat ca m-a privit o clipa cu o ura neagra, atat de intunecata incat m-am infiorat. Am incercat sa-mi sugerez ca n-avea sa se intample nimic rau, dar m-am inselat... O saptamana mai tarziu, intr-o recreatie, inainte sa ma duc la ceilalti baieti, m-a tras de maneca si mi-a spus cu un glas stins ca stie ca eu am omorat-o pe Sally. Am ramas impietrit, dar m-am prefacut ca nu s-a intamplat nimic anormal. Dupa cateva zile, si ea a fost gasita cu un cutit infipt in inima si s-a constatat ca s-a sinucis... Sau nu. Prin aceeasi metoda i-am rapit suflarea si ei. Pacat ca avea sa ramana tot separata de prietena ei cea mai buna...
Si acum vrei sa stii cum a sfarsit Jason, cel pentru care sunt acum aici, pierzandu-mi viata... Sentimentul pentru el a devenit din prietenie dragoste, desi sunt sigur ca banuiai asta. Intr-o zi, la noi in scoala au intrat niste talhari care nu s-au temut sa ucida pe cine le statea in cale... Toti elevii fugeau ingroziti, care incotro, doar eu ascunzandu-ma linistit in cancelaria care era goala. Il vedeam pe cel pe care il iubeam alergand, tipand atunci cand vedea peretii plini cu sange, iar prin usa am scos o mana si l-am tras in incapere. Am blocat intrarea spre odaie si am inceput sa ii povestesc multe despre relatia noastra de prietenie, despre cate multumiri i-am adus in gand, iar, la un moment dat, m-am apropiat de el si am inceput sa il sarut. Il strangeam in brate, iar in ochii sai se vedea groaza si mai apoi scarba, atunci cand limba mea a atins-o pe a lui... M-a impins dezgustat si a incercat sa strige. Atunci m-am maniat peste masura si, cu o vasa de flori, i-am zdrobit capul. Inca il mai vad, cu ochii sai sticlosi fixandu-ma, cu parul lui vopsit de sange, cu gura intredeschisa si lacrimi stralucitoare pe obrajii palizi. Politia i-a prins si pe acei hoti, dar, odata cu ei, am fost arestat si eu. Patru ani am petrecut la scoala de corectie, iar apoi am fost mutat la aceasta inchisoare. O sa ies de-aici fara sa ma vreun capatai, si stiu ca voi arde in flacari.
Raman stupefiat cand aud vocea din intuneric:
- Am inteles... Deci, ne intalnim in Infern.

Ma scuzati, este al doilea one-shot al meu...

[SnowFlake.]

Hello ! >:D< .

As vrea sa-ti spun ca mi-a placut extrem de mult cum ai povestit totul . Te descuri foarte bine la descriere si este de admirat. Povestea ma infiorat putin , cele trei crime pentru care " platesti " au fost din manie , dar oricum >.<" sa te indragosteti de un baiat ? Wtf .. mai bine nu ;;). E bine ca este doar o poveste si nu realitate. Nu conteaza ca este al doilea one-shot al tau si nu trebuie sa te scuzi pentru asta , eu la al doilea one-shot eram mult mai varza decat tine >.<" , bine am tinut sa specific asta , dar nu stiu de ce , poate te face sa te simti mai bine , pe mine nu ma face ;;) , dar nu conteaza asta. Dialog a fost foarte putin , si mi-a placut ultima replica : " - Am inteles... Deci, ne intalnim in Infern. " :X ! A fost un mister total la sfarsit :-? si tot nu mi-am dat seama cine este acea voce din intuneric :-? aici mai lasat in ceata xD.

In fine , iti urez succes in continuare >:D<! Si spor la scris ;;) , sa vedem si al treilea one-shot. Tine-o tot asa caci te descurci minunat. ;]]