07-06-2010, 05:41 PM
Stiu c'am inceput sa fiu lenesa si ca n'am trecut de mult p'acilea da' nah....Am muncesc din greu la doua ficuri care sper sa va impresioneze , la modul cel bun. Va rog si chiar implor sa comentati ficul foarte dur(bine nici chiar asa) sa-mi spuneti ce nu va place si sa'mi dati sfaturi pentru a imbunatati "povestea".
Capitolul 1 : In Prezent
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Prolog
L’am lasat sa ma conduca pana la altarul alb pur, i-am sters ultimele lacrimi ce cazusera pe chipul parca trist, dar inspira fericire si i-am sarutat tampla batrana. Mi’a dat drumul maini brusc, cu frica de a nu ma mai vedea, iar eu am zambit calduros viitorului meu sot. Nu ma mai interesa absolut nimic, nu ma mai interesa ca el avea sangele murdar, plin de venin, nu conta ! Eu il iubeam, il vroiam pentru mine tot restul vieti, si asta era important.
Daca viata ne pune mii de piedici, nu ne lasa sa continuam, noi trebuie sa luptam pana la moarte, pana cand nu mai putem. Cand spui ca vrei, ca iti doresti, ca vei innebuni daca nu ai acel lucru, te gandesti si ca vei lupta ?
Nu cred ca faci asta, pentru ca nimeni nu o face. Asta e psihologia umana. Gandim si vedem doar ce vrem noi, doar ce ne place .
Asta am facut eu, am vazut doar raul, doar partea intunecata a persoanei care nici macar nu stiam ca peste cateva luni imi va fi jumatatea. Am vazut doar ce’am vrut si asa l’am pierdut prima data. Dar l’am recuperat destul de repede..Ce idioata pot fi ! Simt chiar foarte bine durerea ce m’a facut sa plang si inca ma face ..Ma mint singura, imi spun ca se va intoarce….Sper ca o proasta ca va fi din nou al meu !
Si nu va fi, nu se va intoarce…A plecat si gata ! Trebuie sa ma multumesc cu ce am, cu ce sper ca o sa am. Si tot la el ma intorc, inca ma mai uit in spate sa vad daca ma va lua de mana, inca i’au in brate perna si ma trezesc plangand…Il vreau si nu lupt pentru el….
Zambetul acela simplu, dar asa de cuceritor, ochii aceia verzi….Parul ca sangele…Atata frumusete pura si nobila data la o parte din cauza unui imens orgoliu ! Recunosc ca mereu astept pana la miezul noptii sa sune telefonul sau macar sa aud usa deschizandu-se ! Ma gandesc intruna la el, la partea aceea care imi raneste inima in fiecare secunda nemuritoare….
Oricat as incerca, oricat as vrea…orgoliul si prostia de care dau dovada n-o sa dispara niciodata din mine. Voi fi mereu eu, rozalia care tipa si injura cand se enerveaza, tipa care plange dupa o singura persona si care iubeste doar una, fata care da dovada de cel mai mare cretinism si orgoliu de pe Terra. Dar asa cum sunt, el m’a iubit, cred. Poate ca doar si’a batut joc de mine, poate ca a vrut o aventura si gata povestea.
Din nou ma mint singura, iar neg sentimentul acela pur care ii invaluia inima cand imi zarea chipul tampit.
M’a iubit doar ca nu a putut sa rezolve aceea problema ….Poate ca a rezolvat-o , poate ca avea nevoie de singuratate….La dracu ! De cata singuratate a avut nevoie ?
Ma enervez cand incep sa’i gasesc scuze banale, care nu pot fi de niciun ajutor. Macar am ramas cu mii de prieteni, cu adevarati prieteni. Chiar daca Uchiha s’a casatorit cu Konan, Uchiha al mic cu Hinata si boul de Naruto cu Ino.
Mda..Eu am ramas singura fara pereche. De ce oare ? Fiindca m’am gandit eu bine si am ales sa am o relatie la distanta, dar plina de iubire. Si aceea iubire a sfarsit dupa cateva luni, si din nou revenim la inceput.
TenTen cu Neji….Si doar atatea cupluri, dar nu conteaza asta. Sunt atatea cupluri in afara de cretina de Sakura. Cretina care nu i’a luat asa mult sa gandeasca si a ales primul baiat care i’a aparut in fata. Dar n’am fost asa cretina…M’am gandit chiat perfect. Acel baiat m’a iubit, si poate ca inca ma mai iubeste…Cu adevarat !O dragoste plina de ura….O iubire data pe o pereche de pantofi ! Spunea mama cand a aflat ca eu si….Nu mai suntem impreuna .
Imi aduc aminte acel zambet calduros, aceea privirea ce’ti umplea inima cu dragoste…
Niciodata nu m’a lasat de izbeliste, a avut grija ca eu, o simpla idiota si cretina fiinta sa am tot ce’i mai bun pe acest pamant. Dar a uitat un lucru important, un lucru care m’a facut sa plang tot timpul si sa sufar…
Plecarea lui m’a zdrobit, a fost exact ca o palma data peste fata uda. Ma ustura, ma durea…Si ce faceam ? Nimic, doar asteptam sa’l vad intorcandu-se pe drumul pe care a plecat.
N’am incetat sa las inima sa bata pentru el.. Cred ca ea a fost singura care m’a facut sa’l regasesc printre amintire prafuite…Amintirile uitate de timp, si de mine !
Pentru toti plecarea lui a insemnat o simpla plecare, un nou inceput…Au spus toti cand au auzit ca el n’o sa mai fie, ca el nu se va mai intoarce…Nu I’am crezur, nu am vrut asta, defapt. Cu toate ca stiam ca e adevarat ce spun ei.
“Viata are numai inceput, asa ca un basm….nu exista sfarsit “ Cu vorbele acestea ma cucerise roscatul…Doar cateva cuvinte spuse de el ma faceau sa’l i-au in brate, sau sa’I zambest copilareste…
Chiar daca nu’I spun numele, ar trebui ca toata lumea sa’si dea seama despre cine e vorba in mintea si inima mea.
Tot ce fac eu, tot ce-am facut, defapt, e o ghicitoare, e un vis…
“Realitatea e un vis sau visul realitate ? “ Mereu ma blocam intre aceste cuvinte, era un joc de’al lui…Si din nou el !
Capitolul 1 : In Prezent
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Prolog
L’am lasat sa ma conduca pana la altarul alb pur, i-am sters ultimele lacrimi ce cazusera pe chipul parca trist, dar inspira fericire si i-am sarutat tampla batrana. Mi’a dat drumul maini brusc, cu frica de a nu ma mai vedea, iar eu am zambit calduros viitorului meu sot. Nu ma mai interesa absolut nimic, nu ma mai interesa ca el avea sangele murdar, plin de venin, nu conta ! Eu il iubeam, il vroiam pentru mine tot restul vieti, si asta era important.
Daca viata ne pune mii de piedici, nu ne lasa sa continuam, noi trebuie sa luptam pana la moarte, pana cand nu mai putem. Cand spui ca vrei, ca iti doresti, ca vei innebuni daca nu ai acel lucru, te gandesti si ca vei lupta ?
Nu cred ca faci asta, pentru ca nimeni nu o face. Asta e psihologia umana. Gandim si vedem doar ce vrem noi, doar ce ne place .
Asta am facut eu, am vazut doar raul, doar partea intunecata a persoanei care nici macar nu stiam ca peste cateva luni imi va fi jumatatea. Am vazut doar ce’am vrut si asa l’am pierdut prima data. Dar l’am recuperat destul de repede..Ce idioata pot fi ! Simt chiar foarte bine durerea ce m’a facut sa plang si inca ma face ..Ma mint singura, imi spun ca se va intoarce….Sper ca o proasta ca va fi din nou al meu !
Si nu va fi, nu se va intoarce…A plecat si gata ! Trebuie sa ma multumesc cu ce am, cu ce sper ca o sa am. Si tot la el ma intorc, inca ma mai uit in spate sa vad daca ma va lua de mana, inca i’au in brate perna si ma trezesc plangand…Il vreau si nu lupt pentru el….
Zambetul acela simplu, dar asa de cuceritor, ochii aceia verzi….Parul ca sangele…Atata frumusete pura si nobila data la o parte din cauza unui imens orgoliu ! Recunosc ca mereu astept pana la miezul noptii sa sune telefonul sau macar sa aud usa deschizandu-se ! Ma gandesc intruna la el, la partea aceea care imi raneste inima in fiecare secunda nemuritoare….
Oricat as incerca, oricat as vrea…orgoliul si prostia de care dau dovada n-o sa dispara niciodata din mine. Voi fi mereu eu, rozalia care tipa si injura cand se enerveaza, tipa care plange dupa o singura persona si care iubeste doar una, fata care da dovada de cel mai mare cretinism si orgoliu de pe Terra. Dar asa cum sunt, el m’a iubit, cred. Poate ca doar si’a batut joc de mine, poate ca a vrut o aventura si gata povestea.
Din nou ma mint singura, iar neg sentimentul acela pur care ii invaluia inima cand imi zarea chipul tampit.
M’a iubit doar ca nu a putut sa rezolve aceea problema ….Poate ca a rezolvat-o , poate ca avea nevoie de singuratate….La dracu ! De cata singuratate a avut nevoie ?
Ma enervez cand incep sa’i gasesc scuze banale, care nu pot fi de niciun ajutor. Macar am ramas cu mii de prieteni, cu adevarati prieteni. Chiar daca Uchiha s’a casatorit cu Konan, Uchiha al mic cu Hinata si boul de Naruto cu Ino.
Mda..Eu am ramas singura fara pereche. De ce oare ? Fiindca m’am gandit eu bine si am ales sa am o relatie la distanta, dar plina de iubire. Si aceea iubire a sfarsit dupa cateva luni, si din nou revenim la inceput.
TenTen cu Neji….Si doar atatea cupluri, dar nu conteaza asta. Sunt atatea cupluri in afara de cretina de Sakura. Cretina care nu i’a luat asa mult sa gandeasca si a ales primul baiat care i’a aparut in fata. Dar n’am fost asa cretina…M’am gandit chiat perfect. Acel baiat m’a iubit, si poate ca inca ma mai iubeste…Cu adevarat !O dragoste plina de ura….O iubire data pe o pereche de pantofi ! Spunea mama cand a aflat ca eu si….Nu mai suntem impreuna .
Imi aduc aminte acel zambet calduros, aceea privirea ce’ti umplea inima cu dragoste…
Niciodata nu m’a lasat de izbeliste, a avut grija ca eu, o simpla idiota si cretina fiinta sa am tot ce’i mai bun pe acest pamant. Dar a uitat un lucru important, un lucru care m’a facut sa plang tot timpul si sa sufar…
Plecarea lui m’a zdrobit, a fost exact ca o palma data peste fata uda. Ma ustura, ma durea…Si ce faceam ? Nimic, doar asteptam sa’l vad intorcandu-se pe drumul pe care a plecat.
N’am incetat sa las inima sa bata pentru el.. Cred ca ea a fost singura care m’a facut sa’l regasesc printre amintire prafuite…Amintirile uitate de timp, si de mine !
Pentru toti plecarea lui a insemnat o simpla plecare, un nou inceput…Au spus toti cand au auzit ca el n’o sa mai fie, ca el nu se va mai intoarce…Nu I’am crezur, nu am vrut asta, defapt. Cu toate ca stiam ca e adevarat ce spun ei.
“Viata are numai inceput, asa ca un basm….nu exista sfarsit “ Cu vorbele acestea ma cucerise roscatul…Doar cateva cuvinte spuse de el ma faceau sa’l i-au in brate, sau sa’I zambest copilareste…
Chiar daca nu’I spun numele, ar trebui ca toata lumea sa’si dea seama despre cine e vorba in mintea si inima mea.
Tot ce fac eu, tot ce-am facut, defapt, e o ghicitoare, e un vis…
“Realitatea e un vis sau visul realitate ? “ Mereu ma blocam intre aceste cuvinte, era un joc de’al lui…Si din nou el !
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
![[Imagine: jhjhjh.png]](http://img607.imageshack.us/i/jhjhjh.png/)
![[Imagine: member61.png]](http://img507.imageshack.us/img507/2701/member61.png)