Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Oare merita?

#11
[Imagine: ashe_2.jpg]
Nume: Ashelia B'nargin Dalmasca
Varsta:16
Sex:feminin
Inaltime:1,75
Clasa:a10-a
Zodia:Fecioara
Despre ea:Este una din cele mai bune prietene a lui Akane din Kyoto, aceasta se va muta in Tokyo, cele doua prietene reintalnindu-se.Nu va fi in aceeasi clasa cu Akane, dar va fi in acelasi liceu.Se va imprieteni cu Kadaj si cu Reno, iar mai tarziu chiar se va indragosti de el.
[Imagine: reno.jpg]
Nume:Reno Hideaki
Varsta:19
Sex:masculin
Inaltime:1,90
Clasa:a12-a
Zodia:Fecioara
Despre el:Este un baiat din liceu, din clasa lui Cloud.Este un baiat foarte independent si stie sa aiba grija de el.Este pasionat de fotografii fiind un bun fotograf, facand poze pentru compania tatalui sau.Se intelege bine cu toata lumea si organizeaza petreceri oricand are timp adorand sa fie inconjurat de prieteni si mai ales sa isi faca amici noi.Se va imprieteni cu Ashe si in ciuda impotrivirii lui se va lasa vrajit de aceasta.


Capitolul XVII
-S-a impacat cu tipa aia…Kiara
Bruneta intra si o lua in brate pe satena, ceea ce o surprinsese, de obicei nu facea asa ceva.Intr-un tarziua Rinoa isi mai reveni, se indrepta usor spre pat, parea asa de obosita ca si cum toata fericirea din fiinta ei fusese stoarsa dintr-o clipita.Se tranti pe patul mare si moale al satenei si incepu sa se joace cu una din bratarile de la mana.
-Hmm…nu prea stiu ce sa zic…, zise Akane, putin precauta pentru a nu zice vreo prostie, incerca sa isi masoara cu grija cuvintele. Poate nu era pentru tine.Nu te-ai gandit niciodata la asta? Zise ea intr-un sfarsit.
Fata nu o baga in seama, doar statea acolo si nu zicea nimic.Deodata usa camerei se deschise.Era Zack care parea destul de mahmur, se vedea ca nu prea dormise in acea seara.Afisa un zambet cam fortat si intra inchizand usa dupa el.
-Sa sti ca nu a fost frumos sa pleci asa aseara, fara sa anunti pe nimeni, ii zise acesta cu un zambet strengaresc pe fata, insa acest zambet ii pieri repede cand o zari pe Rinoa.Aceasta nici nu se sinchisi sa ridice capul, statea cu privirea in jos si se juca cu acea bratara.Brunetul simti ca ceva nu era in regula si ca fata avea aceeasi stare cu o seara inainte.
-Zack…nu cred ca e momentul potrivit, reusi sa ingane Akane usor stanjenita de linistea care se asternu in camera.
-Defapt, eu nu trebuia sa vin aici, zise Rinoa ridicandu-se dupa pat si iesind din camera fara nici un advertisement, spre surprinderea lui Akane, Zack inventa o scuza imediata si pleca grabit, lasand-o pe fata cu ochii in soare, nu mai intelegea nimic cu un minut inainte erau toti trei in camera, iar apoi se trezi tot singura.
Era asa de ciudat, se aseza pe pat si isi deschise mobilul, spre surprinderea ei nu avea nici macar un mesaj de la Vincent, se simtea putin vinovata, nu stia ce sa faca.Ea spera ca macar un mesaj sa ii fi trimis, sa dea un semn de viata, ura tacerea, orice era mai bine.
Isi petrecu intreaga zi stand in casa si gandindu-se la ce o sa se intample, a doua zi era luni si nu avea nici un chef de scoala insa trebuia sa mearga.Rinoa nu o mai sunase si nici Zack ceea era putin cam ciudat, insa nu era treaba ei.

***
Rinoa iesi repede din casa, lacrimile ii invadau fata si nu le putea opri.O lua pe jos fara sa aiba vreo directie precisa.Deodata simti cum o mana o apuca de umar si o opri.Isi sterse lacrimile si se intoarse usor spre persoana care o opri, era Zack care o privea destul de ingrijorat.
-Ce s-a intamplat? Intreba acesta incruntandu-se usor.
-Nimis, doar ca nu ma simt foarte bine, reusi sa ingane fata incercand fara rost sa isi indeparteze lacrimile ce ii aluneacau pe fata.
-Vrei sa mergem prin parc? Poate te mai linistesti…ii zise baiatul cu un micut suras pe fata.
-Nu cred ca e momentul potrivit…
-Ba eu cred ca este cel mai potrivit moment, ii raspunse brunetul si o lua de umar, tragand-o dupa el.
Era destul de frumos afara pentru o zi de noiembrie, razele soarelui ieseau jucause de sub norii pufosi de pe cer, in parc era destula lume, cine nu vroia sa iasa si sa profite de o asa zi.Cei doi se plimbau pe o carare micuta de langa lac, copacii erau goi, nici macar o frunza nu mai ramasese.Rinoa se mai linisti cat de cat, lumina soarelui si prezenta lui Zack ii faceau bine.Se plimbara cam jumatate de ora fara ca vreunul dintre ei sa fi zis ceva.Intr-un final brunetul sparse tacerea.
-E frumos astazi afara…
Bruneta nu schita nimic, doar mergea cu privirea in jos numarandu-si parca pasi.Baiatu vazand aceasta tacu din nou si isi indrepta privirea spre lac, era o priveliste foarte frumoasa, razele soarelui cadeau pe suprafata apei stralucind, iar o fruza cazu alene pe aceasta suprafara luminoasa facand apa sa tresara in mici unde.
-Stai o clipa, ii zise acesta fete afisand un zambet larg si indreptandu-se pe marginea lacului.Nu ma pot abtine sa nu fac o poza, zise acesta scotandu-si aparatul din ghiozdan.Il car dupa mine pentru orice eventualitate, nu sti niciodata cand vrei sa faci vreo poza.
Petru prima data Rinoa isi ridica privirea indreptand-o mirata spre brunet.Si ei ii placeau foarte mult fotografiile deoarece prin ele putea surprinde unele realitati pe care ea le intelegea intr-un anume fel la un moment dat, iar altadata putea sa ii inspire cu totul altceva.Desi era aceeasi poza ea putea sa arate milioane de realitati percepute de fiecare om in parte intr-un cu totul alt fel.Se duse si ea langa baiat sa vada poza, chiar era una chiar reusita.Afisa un zambet timid si se aseza pe marginea lacului.
-Iti plac fotografiile? O intreba el.
-Da…pot zice ca a devenit un fel de hobby, insa nu prea am cu cine sa fac poze, de obicei fac poze singura, insa nu e asa de distractive ca atunci cand faci poze cu cineva, sti tu isi da si celalalt parerea si idei si pozele pot iesi chiar mult mai bune.
-Pe bune? Pai daca vrei poti veni sa faci poze cu mine cand ai chef si nu esti ocupata, eu lucrez si la un fel de revista pentru arta vizuala, mai le aduc poze si deastea.Tata mai zice cateodata ca imi pierd prea mult timpul cu pozele si chitara si in fine, imi zice ca trebuie sa mai invat si eu, dar cine il asculta, zise el razand.
Cei doi si-au petrecut cam intreaga zi facand poze in parc, iar Rinoa reusi sa uite, cel putin pentru cateva ore de Kadaj.

***
Era déjà luni ceea ce nu era chiar pe placul lui Akane care lenevea in pat si se uita pe tavan.Intr-un tarziu se ridica si ea din patul care era foarte dezordonat.O perna era pe jos, iar jumatate de cearceaf atarna pe marginea patului.Parul ii statea in toate partile si nici nu se putea tine bine pe picioare.Se duse la baie impiedicandu-se de cateva ori pana sa ajunga, facu un dus rapid si se imbraca.Mama ei inca era acasa, isi luase liber vreo doua saptamani pentru a pregati lucrurile pentru nunta.Era foarte bine dispusa, canta prin casa in timp ce aranja niste foi, iar cand o zari pe fica sa ii zambi larg spunandu-I ca micul-dejun era gata.Akane isi dadu ochii peste cap si intra in bucatarie unde manca repede desi nu era deloc in intarziere si pleca.
Cand intra in curtea liceului il zari pe Kadaj care veni la ea si o pupa pe obraz, era destul de bine dispus.
-Ce e cu tine asa devreme la scoala? Il intreba fata mirata de prezenta lui la liceu.
-Pai am venit si eu sa vad ce mai e pe aici si apoi plec.
-Poftim? Adica nu ramai la ore? Il intreba fata putin surprinsa.
-Nu, ma intalnesc cu Kiara azi, expresia i se schimba imediat in una visatoare dupa ce rosti numele fetei.
-Parca era o scorpie…ce te-a apucat? Tu vrei iar sa suferi sau ce? Il intreba aceasta destul de indignata, cu o luna inainte acesta i-a spus ca acea fata l-a tras in jos si acum ii zicea cu totul altceva.
-Nu mai vorbi asa de ea, OK? Am judecat-o gresit, si-a cerut scuze si mi-a zis ca a facut atunci o greseala si ca nu se va mai repeta.
-Nu crezi ca esti cam naiv? Zise Akane déjà enervata de atitudinea baiatului.Uite ce e eu trebuie sa plec, vorbim cand nu mai esti asa de batut in cap, zise aceasta si se indeparta, lasandu-l pe Kadaj cu ochii in soare.
Nu ii venea sa creada ca era asa de naiv Kadaj, chiar nu credea, se indrepta nervoasa spre intrare fara sa se uite in jurul ei.Deodata auzi o voce cunoscuta care o striga pe nume.
-Akane?!!!

#12
hello, nu am mai scris de mult deoarece am fost ocupata cu liceul si acum ca e vcanta si pentru ca am primit un mesaj in care eram rugata sa redeschid ficul am zis sa incerc...

Capitolul XVIII

-Akane?!!!
Pentru un moment Akane incremeni, o singura persoana ii venea in minte ca o putea striga. Nici nu mai putea percepe daca era voce de baiat sau fata, atat de panicata era.

“ Mai bine ma prefac ca nu am auzit”, gandi fata si continua sa mearga, grabind insa vizibil pasul spre intrarea in liceu facandu-si loc printre elevii din curte. Nu vroia sa dea ochii cu el, stia ca odata si odata se va intampla, dar nu atunci, nu in ziua aceea. Nu avea starea necesara pentru a ii putea vorbi, inca avea imaginea privirii lui de la petrecere, acea privire de gheata care o sageta fara mila. Doar gandul ca acele sageti inghetate o vor lovi din nou o facu sa mearga mai repede. Ajunsa in clasa rasufla usurata , putea sa se ascunda foarte usor sub banca sau in spatele colegului din fata care era destul de solid ca sa o acopere, iar el oricum nu venise niciodata la ea in clasa, deci putea sa se calmeze.
“Trebuie sa ma relaxez, daca fac cursa asta in fiecare pauza o sa o iau razna, nu se va intampla nimic, nu va veni sa ma caute”, nu credea in lucrurile despre autosugestie, insa in acele momente se agata de ce putea. Deodata o mana o apuca de umar fapt ce a determinat-o sa sara in sus.
-Ce fugi asa? Cine te fugareste? Se auzi deodata o voce feminina, putin amuzata.
Akane ridica privirea, era Tifa care statea in fata ei cu o expresie putin nedumerita.
-Te-am strigat, dar tu deja o luasei la fuga, am venit dupa tine, dar m-a salutat o colega si te-am pierdut, daca era o proba pentru mersul rapid sigur ai fi luat cu brio, zise aceasta razand.
“Deci Tifa era, desteapto, sunt mai paranoia decat credeam, chiar ar trebui sa ma calmez”, gandi satena surazand din cauza propriei prostii.
-Da…sunt cam aiurita, am dormit putin si m-a trezit mama din somn, sti cum e atunci cand te trezeste cineva brusc, toata ziua esti o epava, cel putin mie asa mi se intampla, zise aceasta incercand sa para naturala, tu ce faci?
Tifa o inspecta pret de cateva secunde, niciodata nu a putut sa fie mintita de Akane, tot timpul o prindea si isi dadea seama cand ceva nu e in regula.
-Nu te cred, dar in fine, cred ca stiu de cine fugeai. Oricum nu a venit la liceu asa ca nu te mai panica aiurea, ii raspunse fata razand. Te-am strigat ca vroiam sa te intreb ce s-a intamplat mai exact la petrecere, eu cand am ajuns in hol Vincent parca inebunise, iar Rinoa tot il tinea. Daca le vedeai fetele celor din jur, nimeni nu facea nimic, doar se uitau uimiti , iar unii incepusera sa se amuze sis a strige “Bataie” ca niste destepti ce sunt, desigur niste inapti, ca altfel nu am cum sa ii numesc.
Akane ramase muta si o privea pe Tifa cu niste ochii mari. Ii venea sa intre in pamant de rusine, totul se intamplase din cauza ei si numai a ei.
-S-au batut, nu-i asa? Intreba aceasta intr-un final aproape in soapta.
-Nu…ti-am zis, era Rinoa intre ei apoi a venit inca un tip, nu stiu cine era si in fine. Oricum, daca il vedeai pe Noctis, aceeasi atitudine indiferenta, Vincent mai avea putin si exploda, iar el nu avea nici o problema, se uita la el ca si cum ar fi fost vreun amarat...
Simti ca i se luase o piatra de pe inima, Noctis nu era ranit…
Orele trecura repede si fara vreun eveniment special, Tifa ii mai povestise ce se mai intamplase la petrecere, insa nu stia nimic de Noctis. Nici Cloud nu se mai intalnise cu el de atunci, parca intrase in pamant sau poate doar plecase cu tatal sau pentru afacerea familiei. La sfarsitul orelor toti erau epuizati, profesori reusisera sa stoarca toata energia din elevi. Akane nu avea chef de nimic, odata ce clopotelul suna se ridica alene de pe scaun si se indrepta spre iesire fara sa o astepte pe Rinoa, care era neobisnuit de vesela fata de ziua precedenta cand plangea fara oprire. Nu rostise niciun cuvant despre Kadaj toata ziua , asa ca nici Akane nu indrazni sa o intrebe pentru a nu-i strica dispozitia. Daca vroia sa vorbeasca despre asta o putea face si fara sa fie intrebata.
-Hei, Akane, asteapta-ma si pe mine, o striga Rinoa chiar cand era in dreptul usii, hai sa mergem sa bem un suc, nu am chef sa ma duc acasa acum, ce zici? Intreba fata zambind
Akane fusese de acord, nu mai iesise de mult numai cu Rinoa si asa avea ocazia sa afle si de ce este asa de fericita. Pornira amandoua spre o cafenea aflata in Shibuya pe care o recomandase Rinoa. Era un local destul de mare pentru inghesuiala de magazine din Shibuya nuantele de maro in combinatie cu canapelele si mesele joase dadeau cafenelei un aer primitor.
-Interesant local, spuse Akane intr-un tarziu. Ea intotdeauna era impotriva lucrurilor noi de orice fel, asa ca se cam impotrivise initial la propunerea prietenei sale de a merge intr-un loc diferit. Inspecta cu privirea intreg localul vizibil multumita de ce vedea.
-Da stiu, l-am descoperit si eu acum cateva zile cand…., insa se opri, incercand sa schimbe subiectul fara ca Akane sa observe, insa fara success. Rinoa nu stia foarte bine sa minta, iar Akane o prindea de fiecare data. Era usor sa o detectezi cand mintea, isi rotea tot timpul inelul de pe deget, ocolea sa priveasca in ochii celui mintit si schimba subiectul.
-Cand ce? Intreba satena incruntandu-se.
-Da, a fost plictisitor azi la liceu, credeam ca mai aveam putin si adorm, spuse aceasta cu un zambet fortat.
-Sti ca tot timpul te prind…, insa nu putu sa isi termine fraza, privirea ramanandu-i atintita spre intrare, ramasese cateva secunde incremenita uitandu-se uimita in acea directie, iar apoi, pe neasteptate ii aparu un zambet ironic pe buze si se intoarse spre Rinoa. Deci asta era Rinoa, nu-i asa?
Pe usa tocmai intrase Vincent

#13
Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee! sunt si prima vad ca :X:x Ma bucur mult ca ai postat in continuare si ca m-ai anuntat ...probabil am fost putin cam prea insistenta : scz pt asta :-" Interesant abia astept sa vad ce se intampla...adica vincent ...Nu suna a bine :S oare ce s-a intamplat cu noct?:-??
Ce-i drept vroiam putin mai multa actiune dar merge :) Legat de modul de a scrie ...din punctul meu de vedere e super bine...cred ca am vazut cateva probleme de tastare dar cui ii mai pasa? Nu mie .
Astept cu nerabdare next-ul si Spor la scris !!!!
I'm at war with the world and they
Try to pull me in the dark
I struggle to find my faith
As I'm slippin' from your arms
It's getting harder to stay awake
And my strength is fading fast
You breathe into me at last


[Imagine: 2il21on.jpg] [Imagine: 2e22m11.jpg] [Imagine: 505lxj.jpg]

#14
Multumesc celor care ati citit. Acesta e urmatorul capitol, sper sa va placa:-D

Capitolul XIX
-Sti ca tot timpul te prind…, insa nu putu sa isi termine fraza, privirea ramanandu-i atintita spre intrare. Ramasese cateva secunde incremenita uitandu-se uimita in acea directie, iar apoi, pe neasteptate ii aparu un zambet ironic pe buze si se intoarse spre Rinoa. Deci asta era Rinoa, nu-i asa?...
Cel care tocmai intrase era Vincent. Acesta o zari si acum se indrepta spre masa unde erau cele doua fete. Pe fata lui nu se citea nimic, era complet inexpresiva, nici tristete nici bucurie, nici suparare nici calm, doar o expresie rece si fara suflet, o privea fix pe Akane ca si cum nimic nu se mai afla in jur. Strabatu intreg localul intr-o clipita ajungand langa masa lor. Rinoa afisa o fata mirata si surase parand surprinsa.
-Vincent, ce surpriza, cum de ai venit pe aici? Intreba aceasta incercand sa fie cat mai naturala, insa fara succes. Akane o privi ironic si pufnise.
-Da..sigur Rinoa, nu stiai ca va veni aici, nu? Raspunde aceasta sagetand-o cu privirea, era si nervoasa, dar si putin panicata. Nu era pregatita sa dea ochii cu Vincent, nu in aceste circumstante. Planuia sa ii dea un mesaj probabil peste doua zile si sa ii propuna sa se intalneasca. Atunci ar fi avut “discursul” pregatit, insa acum nu ii venea nici o idée, nu stia ce ar fi putut zice, nici nu putea sa il priveasca. Rinoa era singura vinovata, iar acum nu avea nici o reactie, doar zambea aiurea. Se asternu linistea timp de cateva secunde, Vincent uitandu-se cu subinteles la Rinoa. Aceasta intelesese mesajul din privirea lui si se ridica de la masa.
-Eu trebuie sa ma intalnesc cu …Zack, va las pe voi doi sa discutati, spuse aceasta si pleca fara ca Akane sa poata sa zica ceva.
“Daca ea crede ca va scapa asa usor dupa asta, se insala amarnic” gandi Akane incruntandu-se si privind-o pe fata cum pleca grabita fara sa se uita macar odata inapoi.
Vincent astepta pana Rinoa iesi din local si se aseza in fata lui Akane, privind-o in continuare in acelasi mod. Ceva era diferit la el, nu i se mai citea acea nervozitate in gesturi si in atitudine, doar astepta calm pana cand Akane se hotari sa il priveasca.
-Acum nici sa ma privesti nu poti…, spuse acesta intr-un final surazand si isi intinse mana apucand-o de barbie si intorcandu-i capul spre el. Asa e mai bine, zise acesta zambind.
Satena il privi uimita, nu mai era acelasi, trecusera doar doua zile, dar simti ca si cum trecusera ani, fizic nu era schimbat, insa tot putea simti ca ceva nu mai e la fel. Brunetul ii observa reactia si rasufla dezamagit intorcandu-si privirea spre fereastra.
-Stii, chiar am crezut ca am reusit sa te fac sa il uiti, dar mi-ai demonstrat ca nu am facut nimic decat sa te fac sa suferi, sa ajungi sa ma minti pentru ca eram prea sufocant. Nu imi caut scuze, a fost greseala mea, nu am stiut cum sa procedez. Lucrul asta m-a facut sa imi pierd controlul, fapt ce nu am crezut ca se va intampla, insa cand te-am vazut cu el mi s-a pus un val pe ochii si nu am mai reusit sa fac diferenta intre ce este bine si rau. Zilele astea am incercat sa ma izolez ca sa pot gandi in liniste, sti cum a fost? Intreba acesta intorcandu-se acum spre Akane. Aceasta nu putu sa zica nimic, doar dadu din cap in semn ca nu stie.
Acesta ofta pentru a doua oara dezamagit.
- Am trecut prin toate starile, initial am simtit o ura imensa pentru Noctis si dadeam vina pe el. M gandeam ca el era sursa esecului din relatia noastra, insa dupa ceva timp am realizat ca nu era vina nimanui, eu mi-am asumat riscul sa ma implic intr-o relatie cu tine stiind ca tu il placi pe el. Am fost egoist si sigur pe mine. Dupa cum am spus, chiar am crezut ca te voi face sa uiti de el, insa in final mi-am dat seama ca elementUl care era in plus nu era Noctis ci eu. Poate daca nu eram asa obsedat sa il indepartez pe el si ma concentram mai mult sa te fac pe tine fericita acordandu-ti si libertate nu ma minteai si poate chiar reuseam sa te fac sa ti la mine. M-am implicat intr-un joc in care am vrut sa trisez si sa castig, dar am fost prins si dat afara.
In tot acest timp aceasta il privi, uimirea citindu-i-se pe fata. Clar aceasta experienta ii schimbase modul de gandire baiatul. Peste cateva minute de tacere in care Rinoa nu il privi nici macar odata, reusi sa vorbeasca.
-Nu trebuie sa te invinuiesti numai pe tine si sa iti asumi si greselile mele. E adevarat ca ai fost putin mai posesiv, dar a fost vina mea ca nu ti-am zis ce nu e bine si ca am ales in schimb sa te mint. Amandoi am gresit…
Vincent ofta si isi rezema capul de spatarul scaunului. Parul lung ii aluneca acum pe umeri lasand la iveala pielea alba a acestuia. Statu asa cateva secunde apoi reveni la pozitia initiala. O urma de durere ii aparu in ochii.
-Cel mai bine pentru amandoi este sa ne despartim. Nu pot fi fals si sa zic ca putem continua si poate a doua oara e cu noroc. Nu sunt atat de inconstient.
Akane, la auzul acestor cuvinte isi ridica privirea si il privi uimita pe baiat. Nu se astepta la cuvintele acestea, acum ca momentul pe care il astepta, acela al despartirii, venise, nu se mai simtea cum credea ea ca va fi, eliberata ci simti un gol imens in stomac ce se marea cu rapiditate ajungadu-i pana in gat oprind-o sa respire normal.
-Eu…, insa nu putu sa isi continue fraza caci baiatul se ridica de la masa.
-Cel mai bine e sa plec, sper ca lui Noctis ia mai venit mintea la cap si isi va da seama ce fata poate avea, zise aceasta zambind si se apropie de fata sarutand-o pe frunte. Ai grija de tine, ii zise acesta punandu-i usor mana pe cap, apoi pleca lasand-o singura, in fata unui scaun gol . A stat acolo cateva minute bune fara sa faca nimic, oameni veneau si plecau, iar ea ramanea acolo fara sa faca vreo miscare. Nu mai avea cum sa dea inapoi, se intamplase ceea ce poate se gandise in nenumarate randuri sa faca ea, sa se desparta de Vincent, iar acum cand se intamplase se simtea pustiita si singura. Nu era o senzatie placuta deloc, il ranise si fusese lasa, nu putuse nici macar in ultimul moment sa zica nimic. Ar fi putut alerga dupa el si sa isi ceara scuze, insa nu o facuse. L-a lasat sa plece fara macar sa isi ia larevedere. Stia ca se va mai intalni cu el, dar nu va mai fi acelasi lucru. Ar fi putut sa isi ia macar larevedere de la Vincent ca prietenul ei. Dupa o jumatate de ora in care statuse nemiscata, doar cu privirea pierduta in gol si cu o multime de ganduri ce ii veneau in cap ca niste vartejuri se hotari sa ceara nota si sa plece. Odata iesita afara aerul rece de inceput de iarna ii invada narile si ii intra pe sub haine, facand-o sa tresara. Deja se inserase, iar Shibuya era foarte aglomerat. La ora aceea pe strada circulau de la elevi ce si oameni care isi terminasera programul de munca ce alergau grabiti spre casa pana la turistii curiosi care se plimbau alene pe strazi admirand cladirile, facand poze sau citind din brosurile turistice. Toata aceasta agitatie era ametitoare pentru satena de 16 ani, astfel ca reusi sa isi faca drum prin multime pentru a ajunge la un mijloc de transport. Trenul era destul de aglomerat asa ca fata reusi cu greu sa se agate de o bara pentru a nu cadea. Drumul spre casa i se paru lung si obositor, reusi sa ii stoarca si ultima picatura de energie care ii mai ramasese. Astfel , intrata in casa se duse direct spre dormitorul ei si se tranti in pat.
-Ai venit? Intreba mama sa deschizand usor usa de la camera fetei. Nu vrei sa cobori sa mananci cu mine si cu Ito?
Akane abia putea sa isi mentina ochii deschisi, o privi pe mama sa si dadu din cap in semn ca nu vrea sa vina sa manance. Aeasta zambi si ii ura “noapte buna” inchizand usa in urma ei . Fata ofta si se intoarse cu fata spre tavanul alb si inexpresiv. Se parea ca Zack inca nu ajunsese acasa deoarece nu se auzea nici muzica nici acordurile de chitara dispre camera lui. Deci Rinoa nu mintise in legatura cu intalnirea.
“ Poate Zack chiar va reusi sa o faca sa uite de Kadaj”, gandi fata, numai gandul la acest fapt facand-o sa zambeasca.


Intre timp***

Dupa ce Rinoa parasi localul, se simti putin vinovata. O mintise pe Akane, dar altfel nu ar fi putut sa o convinga sa se intalneasca cu Vincent, iar acesta poate fi de multe ori foarte convingator.
“ – Vreau sa o aduci pe Akane la cafeneau din Shibuya, ii zise brunetul privind-o incruntat in timpul repetitilor.
- De ce nu o chemi tu? Intreba Rinoa indignata. Acum imi dai si ordine, iti zic, nu o aduc pe Akane nicaieri. Daca vrei o poti chema si singur, ii zise aceasta strambandu-se.
Deodata simti cum o mana o apuca strans de umar.
-O vei chema tu acolo fara sa mai comentezi nimic, ai inteles? Ii zise brunetul privind-o agresiv in ochii. Nu glumea deloc si parea destul de enervat.
- OK, am inteles. O voi aduce acolo, dar sa nu te astepti sa vina sigura. E destul de incapatanata, mai ales cand vine vorba de locuri noi, ii raspunse bruneta si se smuci din stransoare lui.”
-Da…deci nu a fost vina mea, ii voi explica totul mai tarziu si ma va intelege….
-Hei, ce faci, vorbesti singura? Se auzi o voce.
Bruneta isi intoarse privirea, era Zack care acum statea in fata ei zambind.
-Ai intarziat sa sti, ii zise acesta si o pupa usor pe obraz. Hai, vreau sa te duc undeva. Cred ca iti va placea, spuse acesta apucand-o de mana si trangand-o dupa el prin multime. Dupa cateva minute de mers ajunsera in fata unui bloc si intrara in el.
- Unde mergem? Intreba Rinoa curioasa vazand ca Zack apasa pe butonul liftului, insa baiatul nu ii raspunse, doar afisa un zambet copilaresc si intra in lift facandu-i semn sa vina dupa el. Apasa butonul pentru ultimul etaj si se intoarse spre fata.
-Iti va placea, am descoperit locul asta acum cateva zile, vroiam sa ajung la niste cursuri de chitara si m-am ratacit. Se pare ca a fost mai bine asa, altfel nu ajungeam aici. Liftul se opri la ultimul etaj. Haide, am ajuns , zise acesta si o lua de mana pana in dreptul unei usi pe care o deschise.
-Ce este aici? Intreba Rinoa cam nesigura de gesturile lui Zack.
- Dupa tine, ii raspunse acesta facandu-i semn sa o ia inainte.
Era o priveliste minunata, de pe acoperisul acelui bloc se putea vedea tot cartierul. Razele soarelui de amurg colorau intreaga priveliste in nuante rosiatice, cateva lumini timide de la apartamente facandu-si loc prin multimea de panouri publicitare ce acopereau centrele comerciale. Zack scoase din ghiozdan un fel de perne si le puse pe jos pentru ei doi si o trase pe fata langa el.
-E minunat, nu am urcat niciodata pe un bloc, dar nu am crezut ca e asa de frumos, zise aceasta vizibil emotionata privind in jur cu rasuflarea taiata.
Zack o privi multumit, ii placea sa o vada zambind si ar fi facut orice sa ii vada acel zambet fermecator tot timpul. Isi lua chitara si o scoase din husa. Compuse mai de mult un cantec pe care planuia sa il cante cuiva drag, iar acum simti ca veni momentul sa o faca. Trase aer in piept si incepu sa cante fara sa o priveasca pe fata. Doar dupa ce termina se intoarse sa vada reactia ei. Rinoa il privea cu ochii mari si nedumerita, nu se astepta la asta, nu atunci si nu de la el. Observase ca avea chitara la el dar nu stia ca se descurca atat de bine . Dupa ce termina cantecul ea nu putu sa zica nimic, ramasese blocata uitandu-se la el. Baiatul zambi stanjenit si lasa chitara jos.
-Imi placi, zise acesta uitandu-se in ochii fetei si se apropie de fata ei sarutand-o timid pe buzele reci incalzindu-le cu ale lui.
Fata ramase nesmiscata in timpul sarutului, nu vroia sa se lase prada lui, gandul acesta o speria.
- Trebuie sa plec, zise Rinoa deodata si se ridica repede fugind spre iesire. Nu lua liftul ci cobori pe scari fara sa se uite in spate. Ce o apucase? De ce fugise asa? Il placea pe Zack, dar ii era frica. Ii era frica de o noua dezamagire, nu mai vroia sa fie ranita. Ajunsa jos o lua la fuga pierzandu-se in multime, lacrimile curgandu-i siroaie pe obrajii fini, vantul uscandu-le lasand in urma numai urme.

***

A doua zi Akane se trezi cu o durere de cap din nou.
“ Chiar ar trebui sa imi iau o vacanta”, gandi aceasta in drum spre liceu, daca o tinea tot asa devenea un zombie. Ce atata gandire irosita pe niste lucruri inutile, mai bine se concentra pe liceu, oricum venea perioada examenelor de iarna. Asa isi ocupa si timpul, macar isi batea capul cu ceva util. In timp ce se gandea la acestea telefonul ii suna, era un mesaj de la un numar necunoscut.
“ Vei avea o surpriza”

#15
Capitolul XX

“Vei avea o surpriza”…doar asta scria in mesaj, nicio semnatura, niciun numar ceea ce o facu pe Akane nelinistita. De la cine putea fi acel mesaj? Prima persoana la care se gandi era Vincent, numai imaginea privirii lui triste din ziua precedenta o facu sa se cutremure. Nu avea cum sa fie el, era prea orgolios sa o faca.
Deodata simti ca cineva o trage de geanta. Nici nu apuca sa se intoarca ca cineva o lua in brate si o stranse tare.
-Ce faci mai? Era Tifa care parea foarte fericita, nu se intampla foarte des sa fie asa dragastoasa, in ultima vreme chiar fusese foarta ursuza datorita certurilor neincetate cu Cloud.
-Neata Tifa, ce e cu zambetul asta la ora asta? O intreba fata usor uimita de atitudinea ciudata a Tifei.
-Nimic special, raspunse aceasta cu acelasi suras.
In acelasi timp Cloud trecu pe langa ele nici macar uitandu-se la Tifa. Akane ramase fara cuvinte privindu-l pe acesta indepartandu-se, apoi isi indrepta privirea catre fata din fata ei care continua sa zambeasca prosteste.
-Ce se petrece? Intreba fata cu un ton suparat aratand spre directia in care Cloud o luase.
-Nimic, ne-am despartit, zise aceasta pe un ton foarte relaxat de parca spusese ce mancase in dimineata respectiva. In fine, nu conteaza, vroiam sa te intreb daca vrei sa vi cu mine la un concurs. Vreau sa ma inscriu, dar nu as vrea sa merg singura, adica m-as simti mai bine daca as sti ca e macar cineva care ma sustina, spuse aceasta facand ochii mari.
Akane era inca in stare de soc si doar o privea pe fata uimita de ceea ce tocmai zisese. Dupa cateva secunde in care incerca sa proceseze ce se intampla, Akane zise”
-Stai sa inteleg, tu te-ai despartit de Cloud si vrei sa pari ca nu iti pasa, iar ca sa uiti de asta iti ocupi timpul cu acest concurs?
- Nu au nicio legatura una cu alta, eu te-am intrebat daca vrei sa vi, spui da sau nu si atata,raspunse fata vizibil iritata. In fine, eu ma duc in clasa. Ma anunti daca vi cu mine sau nu! spuse aceasta si pleca fara sa zica macar “pa”.
Dupa cateva secunde auzi si sunetul soneriei si se indrepta spre clasa. Cand intra prima persoana pe care o zari era Kadaj care statea ca de obicei cu picioare pe banc ape jumate adormit. Nu mai daduse la liceu de ceva vreme, prezenta lui la liceu uimind-o pe fata.
-Cum de ai venit la liceu? Il intreba pe acesta.
-Hei, buna Akane, fara niciun motiv, nu aveam ce face azi si am zis sa mai vin sa vad ce se intampla pe la liceu, macar aici pot sa dorm in pace, spuse acesta razand.
Akane zambi si ea si se duse in banca ei unde era Rinoa. Aceasta parea trista si ursuza. Ii zise un “buna” abia inteles si apoi isi puse capul pe banca cu spatele la ea.
Toata ziua trecu fara niciun eveniment, Rinoa statu numai in banca si nu vorbi mai deloc, iar cand Akane o intreba ce are aceasta ii spuse ca nimic, doar ca se saturase de liceu. Noctis tot nu venise la liceu, dar asta nu mai era o stire de top caci in tot liceul se vorbea numai despre despartirea lui Cloud de Tifa, fapt ce le determina pe toate fetele din liceu sa fie mult mai fericite. Tifa nici nu mai iesea din clasa deci Akane nu reusi sa afle motivul real pentru care cei doi se despartisera, zvonurile care circulau prin liceu nu erau in totalitate adevarate si majoritatea oricum erau rautacioase si o faceau pe Tifa vinovata de tot. Daca Tifa incerca sa pastreze aparentele ca totul este OK, lui Cloud nu ii pasa de acest lucru. Acesta era vizibil daramat, privirea candva calda se tranformase intr-una rece si distanta.
Intr-un final soneria suna anuntand sfarsitul ultimei ore. Rinoa care de obicei o astepta si pe Akane pentru a pleca amandoua, acum, imediat ce se suna aceasta isi lua geanta si pleca fara ca macar sa isi ia “larevedere”.
-Frumos din partea ta, zise Akane mai mult pentru ea in timp ce isi strangea lucrurile.
Sigur era un motiv pentru care fata se purta asa. Se uita la Kadaj care isi stranse lucrurile si iesi pe usa. Deodata fata isi dadu seama si incepu sa isi stranga repede lucrurile pentru a se indrepta spre iesire cu pas rapid. Sigur motivul pentru care Rinoa era in starea aceasta avea legatura cu Kadaj, toata ziua cei doi nu au schimbat nici macar o vorba, baiatul purtandu-se ca si cum ea nici nu ar fi existat. Trebuia sa vorbeasca cu el. Nu-i pasa ca poate baiatul o sa se supere pe ea, pana la urma era vorba de prietena ei, iar el se purtase ca un nesimtit, iar aceasta nu o putea suporta. Akane grabi pasul ajungand chiar sa alerge dupa Kadaj care deja ajunsese in curtea liceul. Ajunsa in curtea liceului, fata se opri si striga dupa baiat. Acesta se intoarse si afisa un zambet. Se putea observa ca nu prea avea chef de vorba si ca se grabea.
-Hei, buna Akane, zise acesta si privi inspre iesirea, incercand probabil sa vada pe cineva.
-Buna Kadaj, ai un minut? Intreba fata vazand ca acesta nu se uita la ea.
-Ah, nu prea am timp, trebuie sa ma intalnesc cu cineva, daca e vorbim maine, e ceva important? Zise acesta incercand sa plece.
-Da Kadaj! Am ceva sa iti spun care pentru mine este destul de important, asa ca stai si asculti, m-ai inteles? Spuse fata cu un ton destul de nervos si destul de ridicat care ii facura pe cei din jur sa intoarca capul.
Kadaj ramase uimit, nu o mai vazuse niciodata pe Akane asa de nervoasa, de obicei fata era calma si timida, dar acum era destul de nervoasa si parea ca nu ii pasa de reactia celor din jur.
-Uite care e….zise acesta insa nu isi termina fraza deoarece Cloud se indrepta spre ei nervos si il apuca foarte violent pe baiat de geaca. Era foarte nervos.
-Iti zic doar atat, daca te mai prind ca ii dai vreo pastila sau ceva lui Noctis dispari din Tokyo, ai inteles? Urla acesta, inca tinandu-l de geaca, Kadaj ajungand sa stea putin pe varfuri pentru a nu-l sugruma stransoarea, insa privirea ii ramase aceeasi, calma si sfidatoare.
-Nu cred ca tu esti cel cre trebuie sa imi zica asta. Face ce vrea Noctis, e baiat mare, spuse acesta razand.
Cloud il privea cu aceeasi intensitate, iar intr-un final ii dadu drumul.
-M-ai auzit, sa nu zici ca nu te-am avertizat. Iesi din fata mea!
Kadaj rase din nou si pleca. Nimeni nu comenta nimic. Akane ramase muta, toata nervositatea pe care o avea se transformase in uimire. Un singur gand i se invartea in minte: “oare acesta era adevaratul motiv pentru care Noctis nu mai venea la liceu?”

#16
Mersi mult de tot pentru next :*
1. de ce s-au despartit?! :-O
2. wow noctis m-a luat total prin surprindere...adic cloud dar ma rog...:-??
Asa si acum sa vedem...cred ca am vazut cateva greseli dar nu ma omor cu corectatul la sange asa ca sarim peste :) . Mi s-a parut putin grabita actiunea...ai sarit repede de la un eveniment la altul dar asta s-a remediat pe parcurs.
A fost atat de scurt si m-ai lasat cu si mai multe intrebari decat la inceput ...pff abia astept continuarea si sper sa ma mai lamuresc :-?

Spor la scris ! :-h
I'm at war with the world and they
Try to pull me in the dark
I struggle to find my faith
As I'm slippin' from your arms
It's getting harder to stay awake
And my strength is fading fast
You breathe into me at last


[Imagine: 2il21on.jpg] [Imagine: 2e22m11.jpg] [Imagine: 505lxj.jpg]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Oare ce sa intamplat? Ella.love.you 1 2.129 04-08-2012, 01:23 AM
Ultimul răspuns: andraportocala
  Mai merita sa imi ocup timpul cu asa ceva ? Mr.Mumble 4 3.220 20-01-2012, 12:54 AM
Ultimul răspuns: ***Sayu***
  Oare cât? (SasuHina) Abbeh. 20 11.367 05-07-2010, 08:35 PM
Ultimul răspuns: Erina Ozaki


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)