O iubire interzisa

[miaunicaReloaded]

Capitolul 8: Kabuto mort sau viu?
- Doamna Tsunade! aud glasul disperat al Shizunei si ma afund si mai tare in tristete. La salonul 500 e o urgenta! mai striga ea o data.
- La Yakushi? Doamne, ce s-a mai intamplat? intreba blonda stupefiata, ochii ei caprui facandu-se cat cepele
- I s-au oprit toate functiile! Nu mai respira, nu-i mai bate inima! o aud pe tanara si in sinea mea nu incetez sa neg ca iubitul meu a murit. Il credeam nemuritor fiindca era intocmai ca un inger trimis de Dumnezeu pe Pamantul asta infect. Cu toate ca are si el ca orice fiinta omeneasca pacatele lui si nu e un sfant, transmite sau transmitea, nici nu stiu la ce timp sa vorbesc, tuturor pace, iubire si bunastare.
Femeia ne-a urmat fara sa stea pe ganduri la Kabuto in salon, unde l-am putut revedea pe puiul meu mic. Nici 5 minute nu trecusera de cand am anuntat si mi s-a facut dor de el. Era complet nemiscat! E atat de trist pentru mine sa-l vad asa!

Doamna Tsunade si-a incercat insa manevrele de resuscitare. A fost cu succes, ceea ce m-a facut sa rasuflu usurata, dar si sa vars o lacrima. Argintiul meu dulce parea a fi in al noualea cer si n-avea nici pe dracu'! Cu gura pana la urechi, a rostit vorbe care m-au socat, dar in sinea mea ma umfla rasul. Auzi, cica:
- A fost o farsa! Surprinsi?
- Kabuto, ce dracu' ti-a venit sa faci d-astea cu noi? strig eu nervoasa. Ba, si eu chiar am crezut. Era sa mor dracului aici si pe tine, oh, pe tine, te doare-n cur! reiau inca suparata, dar si vesela ca el este bine si ca a supravietuit.
- Ohohoo! Ai un limbaj cam deocheat azi, iubito. Calmeaza-te!
Cand in sfarsit m-am mai calmat, m-a bufnit rasul pentru ceea ce zisesem. Ma duc mai langa el si il sarut bucuroasa. Buzele noastre se lipesc dupa atata amar de vreme, iar in sufletul meu este foarte multa multumire ca am apucat sa-i resimt savoarea lui Kabuto.
Doamna Tsunade, necontenind din ras, ne anunta ca totul e OK acum si putem merge acasa. In sfarsit acasa, lume buna! Femeia tanara in aparenta, desi avea cincizeci de ani iesi pe coridor, insotita de Shizune, care ne-a zambit prietenesc de la usa.
Deci e oficial: Kabuto e regele glumelor, nene! Daca pana si ditai cadrul medical a ras, atunci el e cel mai tare farseor ever!

Aruncand in joaca cu o perna in el, il indemn sa se schimbe sa plecam odata acasa. Argintiul mi se supune imediat, incepand sa se dezbrace, lasand la vedere trupul sau musculos. Isi lua pe el un tricou verde, largut, peste o bluza de trening si niste blugi. Tinandu-ne de mana, iesim din institutie si iubitul meu face timid cu mana blondei si brunetei, ce aveau de-a face cu alta urgenta, identica cu ce-a patit el cu doua saptamani in urma.
- Ti-am facut-o? Mama, trebuia sa te vezi ce fata ai facut! A fost asa amuzant! exclama Kabuto chicotind
- Hai lasa-ma ca am crezut ca mor! ii replic eu tipand aproape la bietul baiat
Numai ce ne-am instalat in statia de microbuz, automobilul a si sosit! Ne asezam pe la mijloc, cu toate sacosele, si incepem sa ne spunem glume si amintiri frumoase si sa ne alintam. Izbucnesc in ras cand il aud pe argintiu strigandu-ma "pisicuta mea brunetica", raspunzandu-i cu "haku", adica "alb", cum ii era sufletul.

Ajunsi inapoi in Oto, ne oprim in parc, intr-un loc departe de ochii curiosilor. Afara era toropeala de pe lume, asa ca ne-am asezat la umbra.
Cascand, Kabuto puse capul in poala mea. Plictisita si un pic somnoroasa de la toata agitatia asta, incep sa ma joc cu suvitele lui de argint. La un moment dat, fiindca imi pica ochii aici, adorm si eu. Somnul ne e intrerupt de telefonul meu, ce suna ca disperatul. Era mama, sa vada care mai e situatia. Cand ii zic ca scumpul meu Kabuto a iesit acum, replica ei e urmatoarea:
- Bravo! Sa aveti grija de voi, copii! Stii ceva? Au venit si parintii lui la noi.
- Ei, ce zicea? ma intreba scumpul meu ridicand usor capul.
Dupa ce raspund, tanarul ma prinde intr-un sarut plin de pasiune. Mainile lui ma mangaie... cam peste tot in timp ce buzele noastre se unesc, pentru a doua oara pe ziua de azi.
- Let's go!
- Ai, ma! Te-ai americanizat? intreb eu in gluma.

Lasand glumele la o parte, am pornit-o spre casa mea ca altfel maica-mea se facea foc si para. Odata ajunsi, salutam politicos si intram in camera de oaspeti, ce era destul de mare si spatioasa. Ne intampinau mama, tata si bunica Yugito impreuna cu domnul si doamna Yakushi. Cei doi din urma ma salutara cald, cum le sta in fire.
Ne asezam amandoi pe canapea, despartindu-ne doar cativa centimetri si mainile noastre fiind in continuare stranse una de cealalta. Incep sa ascult miliarde de povesti spuse de bunica, ce parca nu se mai oprea din vorbit. Sfinte Dumnezeule, eram foarte bucuroasa si as fi vrut ca, in noaptea asta, Kabuto sa doarma la noi. Insa... mi-era prea rusine sa le zic alor mei. Parca citindu-mi gandurile, acesta imi sopteste:
- Nu trebuie sa-ti fie rusine, ai mei vor accepta.
Dar nu ma gandeam la ai lui, ci la ai mei. In sfarsit imi fac curaj si intreb. Surprinsa, descopar ca tata accepta si mai si zambeste. Il imbratisez din inima pe saten, din ochii-i caprui cazand o lacrima fierbinte, fiind bucuros ca ma revede. Mama si doamna Ami priveau induiosate scena, intrerupand conversatia amicala pe care o purtau.

Fiind foarte tarziu, eu si Kabuto plecam catre camera mea, in timp ce parintii nostri se duc catre dormitorul matrimonial, respectiv catre una din camerele pentru oaspeti. Impreuna ne schimbam cu pijamalele, apoi ne bagam in pat. Imi pun capul pe pieptul argintiului si adorm linistita si bucuroasa alaturi de el.

[miaunicaReloaded]

Scuzati-mi intarzierea!

Capitolul 9: Din nou cu fratiorul meu
Dupa ce ma face la "gadilici", micutul meu fratior ma ia de mana si ma trage dupa el pana in coltul camerei, la cutia lui cu jucarii, masinute si alte prostioare de-ale sale.
- Sasuke, ce vrei sa-mi arati? il intreb pe copil usor nedumerit de ce pare asa entuziasmat
- Uite, am facut asta pentru tine! exclama brunetelul aratandu-mi o carticica cu o poza cu noi doi cand eram mici pe coperta. Uita-te pe ea!

Nu mica mi-a fost mirarea cand, rasfoind-o, am vazut mii de desene frumoase si mici poezioare despre mine. Doamne, ma uit la copilasul asta si ma intreb: De unde a obtinut talentul asta uimitor? Desenele zici ca sunt reale, nu gluma! Nu are nici macar doisprezece anisori si a reusit sa faca aceste lucruri absolut minunate! Profund impresionat, imi dau lacrimile. Itachi, ce naiba! Iar plangi? Cu toata consolarea primita de la fratiorul meu, nu ma pot stapani
- Sasuke? Cum Dumnezeu ai reusit sa faci chestiile astea? il intreb eu strangandu-l la piept. Te-a ajutat cineva?
- Nu! Dar mami a cusut floricelele de pe coperta, imi raspunse brunetelul bucuros.

Deodata imi suna telefonul, acesta aratand un numar necunoscut. "Pe toti dracii! A trecut 1 Aprilie de mult..." mormai pentru mine, sa nu ma auda micutul, insa cand raspund raman stana de piatra! Era chiar pretenasul meu Shisui, sa ma intrebe daca pot sa dau o tura pe la el, cu ocazia iesirii mele din spital. Ma gandesc sa-l iau si pe Sasuke cu mine, deoarece tanarul mi-a spus ca sunt si Naruto si Sai la el si s-ar putea juca cu ei, decat sa vegeteze* pe-acasa.
Se facuse seara, soarele ducandu-se la culcare, cum trebuia sa facem si noi dealtfel, dar... Coboram in living, zarindu-i pe ai mei parinti uitandu-se la televizor. Le cer voie politicos, iar dupa ce ne-au confirmat, eu si frate-meu pornim veseli spre casa lui Shisui. Ne tinem strans de mana, iar Sasuke se mai gudura din cand in cand de mine, semn ca mi-a simtit lipsa tot timpul acesta de cosmar.

Ajunsi in fata viloancei grandioase a brunetului, defapt a lu' taica-su si a lu' maica-sa imi fac curaj sa sun la usa metalica proaspat pusa in locul uneia din lemn masiv. Constructia impunatoare era intre doua porti solide, metalice, un gard de piatra, o gradina japoneza, mult gazon, o piscina mare cat sa incapa toata Konoha in ea si, langa piscina, o terasa exotica. Avea doua etaje, la parter fiind livingul, bucataria si una din bai, la etaj fiind cealalta baie, camera lui Shisui si dormitorul matrimonial si exteriorul era bej, cu ramele la geamuri maronii inchis.
- Deschide, baaa! aud cum striga o voce pitigaiata si necunoscuta mie de mentionat ca amicul meu se pricepe foarte bine la deghizari din interiorul vilei.
Si cum deschid eu, sare nebunul de Tai, costumat in cine stie ce porcovenie de speriat. Sasuke se sperie si isi ascunde capul la pieptul meu.
- Bai, vezi ce-ai facut? Da-te-n... tip la bietul blond ca un apucat
- Imi pare rau, bro. Hai inauntru! ne invita baiatul, dupa ce isi scoase masca.

Cum intram, ii recunosc pe toti: Tai, Shisui, Naruto, Sai, dar raman stana cand il revad pe retardatul de Nara. Dupa ce dau noroc cu "gazda", ma asez comod pe canapea, iar Sasuke se duce la cei doi baietei mai mici.
- Mai, mai, mai... pe cine avem noi astazi? Domnisorul Uchiha ratatul? intreba Kenichi ranjind ca un bou.
- Nara, mai da-te dracului! Pe tine cine te-a chemat? marai eu nervos.
- Baieti, linistiti-va! intervine Shisui intre noi. Sasuke, Naruto, Sai, haideti sus la mine in camera sa ne jucam, adauga tanarul, vazand ca spiritele se cam incing.
Dupa ce cei mici au urcat scarile de lemn, sub care se aflau multe rafturi cu detoate, Tai se aseza langa mine, la fel si Shisui. Astfel, eram intre cei doi "colegi" de "trio zum-zum".
- Itachi, mai tii minte? intreba brunetul inghiontindu-ma usor. Ce tari eram cand eram mici?

Incuviintez usor din cap si il privesc in ochii negri identici cu ai mei, dand de inteles ca tartanul s-a dus la WC.
- Nar`tooo! striga Tai din toate incheieturile dupa frate-su. Treci aici si adu-i si pe ceilalti!
- Am venit, sefu'! exclama blondutul la misto. Dupa el sar in fata frate-miu si Sai, maimutarindu-se.
- Hai, nu va mai tineti de prostii! porunci Shisui. Nara, te-a apucat diareea?
- Du-te-n ma-ta! se auzi vocea idiotului din baie.
In cele din urma, ne-am adunat cu totii in formula initiala.
- Itachi, ce ma bucur ca te-ai facut bine! exclama Shisui imbratisandu-ma.
In cateva minute, incepe nebunia, nene! Sa vezi ce bataie cu perne am incins! Dupa aceea, ne-am uitat la un horror super tare si i-am facut un prank** lui Kenichi. Din pacate ne despartim pentru a pleca acasa pentru ca e unsprezece noaptea si mama m-a sunat de vreo tas'pe ori sa venim odata.

Pe drumul spre casa, Sasuke si cu mine radem si povestim cate si mai cate, despre ziua nebuna de care am avut parte azi. In fata casei mele parintesti ma asteapta tata, obosit ca naiba si cu mainile-n san
- S-scuze, tati... ma scuz eu rusinat, vazand ca barbatul ma privea cu subinteles parca intrebandu-ma de ce am intarziat in halul asta; am saptespe', ce dracu'!
Urc in camera, imi iau pijamalele si ajung numaidecat in lumea viselor, inca chicotind dupa nebunia de la Shisui: faceam ca toate animalele in timp ce incasam si trageam perne in capul celuilalt! Aiaiai! N-as mai fi plecat de-acolo nici sa ma pici cu ceara!

Deodata ma pomenesc cu Sasuke tot un rau de lacrimi, cu ursuletul lui urias in brate. Speriat nitel, il intreb ce a patit. Brunetelul imi raspunde, printre suspine, ca a avut un cosmar. Il chem langa mine, apoi se urca in pat, arunca ursuletul pe un scaun si mi se cuibareste in brate.
- Gata, Sasuke! Sunt aici, zic eu in timp ce il mangai pe cap.
Of, Shisui asta cu horror-ul lui cu tot!

________

*a vegeta = a lasa timpul sa treaca in nesimtire, fara a realiza de nici una.
**prank (engl.) = farsa

Shisui: http://images.wikia.com/naruto/images/b/..._Anime.jpg
Vila: http://www.cazare-pe-litoral.com/cazare/...darius.jpg
Portile si gardul: http://ironsidesandiego.com/wp-content/u...d-gate.jpg
Gradina japoneza: http://www.businessballs.com/images/gard...arden6.jpg
Piscina: http://www.section8finders.com/big_pool_1123.jpg
Scarile: http://www.centroarchitecture.com/wp-con...90x590.jpg