O dragoste cu scantei

[:XDark~Sakura~Angel:*]

Intr-un loc unde nici un om nu a fost vreodata,intr-o pestera traia Orochimaru alatruri de Meroko eleva lui. Aceasta avea parul lung si negru ca noaptea,ochi ei erau rosii ca sangele si reci ca un cub de gheata. Cand era mica, parinti ei au abandonat-o pentru ca le era frica de ea, ca nu cumva puterea ei sa scape de sub control si sa-i ucida cu sange rece. Orochimaru a gasit-o aproape inghetata, a luat-o cu el si a avut grija de ea, a antrenato pana la durere, pe timp de ploaie si ninsoare si acum este un ninja foarte bun. A invatat sa isi controleze puterea pe care o avea. De cand a luat-o sub aripa lui, Meroko , il urmeaza orbeste deoarece ii era ca un tata pentru ea, dar in ochi fetei se putea citi suferinta si tristetea pe care o simtea adanc in sufletul ei. Nu va putea uita niciodata ce i-au facut parinti ei.
Oare atat de implacabili au fost incat sa uite de propria copila si sa o arunce ca un gunoi undeva in mijlocul lumii crude? Oare chiar erau asa de nemilosi?
Trecutul ei este unul sumbru. Fata a fost abandonata in strada, in zapada rece. Piciorusele ei goale erau invelite in bucati de carton pe care le gasea la fiecare colt de strada. Parul ei era mereu ud de ploaia de toamna iar atunci cand ningea trebia sa-si acopere capusorul pentru a se feri de cruntul ger.
Chinuita si persecutata, mereu a iesit cu capul sus si a invins ploaia, gerul, natura, oamenii, salbaticia si .....suferinta.
Acum ca Orochimaru a luat-o sub aripa-i protectiva, se simte mult mai bine, dar mereu in ochii ei se citeste o tristete amara.
Numai barabtul o citeste ca pe o carte si o ghideaza in lupte. O antreneaza pana la epizare pe timp de frig si impotriva naturii, ea se antreneaza. Corpul ei este supus la milioane de lovituri brutale la care o supune "tatal adoptiv". Orochimaru a devenit fiinta care o indruma si o ajuta. Ii ofera de-ale gurii si ii ofera protectie. In schimbul acestor lucruri, fata trebuie sa devina arma letala perfecta pentru brunet.
In pestera unde isi duce veacul, Orochimaru sta pe scaunul maroniu.Este inchisa intr-o incapere secreta de nimeni stiuta. Sta si asteapta in timp ce Meroko apare din umbra. Evident, chemata de acesta.
-Meroko, apropie-te draga mea. Obijnuia sa o tutuieasca doar atunci cand era ceva serios.
-Da Orochimaru-sama! De ce m-ati chemat? Dupa rostirea cuvintelor se putea citi amaraciune si durere.
-Ai crescut si ai ajuns sa fii....ei bine, mai matura. Esti dezvoltata si in ale trupului si in ale mintii.De aceea am hotarat sa mergi la academia ninja din Konoha. Strangi informatiile necesare iar cand timpul se scurge te intorci pierzandu-te in negura infinita.
-Ma supuneti la asa ceva doar cand este teribil de nevoie.
Fata nu mai scoase un sunet plecand din fata brunetului. Zambetul sadic al barbatului ii aparu pe fata in timp ce cu privirea ii urmarea figura unduioasa.Se parea ca de maine, adolescenta va trebui sa paraseasca teritoriul "tatalui sau" si sa porneasca in misiunea dureroasa data de barbat.
Aceasta pleca in camera ei si incepu sa isi impacheteze din lucruri. Orochimaru a condus-o pana la iesirea din pertera unde si-au luat ramas bun.

Intre timp in satul ascuns in Frunze totul se desfasura normal.Nimeni nu se astepta sa vina cineva nou in sat.
La academie orele se terminau.Sakura,o fata cu parul roz ca petalele de trandafir si cu ochi verzi ca smaraldu discuta cu prietenele ei despre petrecerea ce va avea loc in acea seara in cinstea academiei.
-Fetelor sunteti pregatite de bal?intreaba Ten Ten.
-Da!Dar nu uitati ca este un bal mascat.zice Hinata entuziasmata.
-Eu ma voi imbraca in rokarita.
-Temari esti sigura?
-Da!de ce nu?Ino tu in ce vrei sa te imbraci?
-Pai in Cleopatra!zice Ino ganditoare.
-Mumificata sau intreaga?intreaba Ten Ten razand.
-Ha ha ha,daca idea mea este atat de amuzanta zit u in ce te vei imbraca?
-Eeeeeee,surpriza.
-Sakura tu ce vei purta ?.intreaba Hinata.
-Ce?A scuze Hinata nu eram atenta.Nu stiu inca nu m-am gandit.
-Sakura balul este diseara.Trebuie sa te gandesti la ceva.Of trebuie sa plecam.zice Temari oftand.Sakura nu vi?
-Nu mai stau putin.zice Sakura uitanduse la cer.
-Bine.Pa Sakura.zisera toate fetele.
-Pa pa.
Ramasa singura Sakura continua sa se uite la cer.
-Scuza-ma sti unde o pot gasi pe Doamna Tsunade?intreaba Meroko.
Sakura se ridica de jos si se uita la ea.
-Da,dar mai intai cine esti?intreaba Sakura.
-Scuze.Eu sunt Meroko si sunt noua in sat.zice aceasta zambind..
-Incantata eu sunt Sakura.Vino te voi duce la ea.zice Sakura politicoasa.

[jocker_94]

dragut... dar (de fiecare data dar:-") descrierea ai avuto destul de buna... dialogul cam sec... greseli de tastare(multe greseli de tastare:-")...si ce nu mia placut a fost in propozitaia asta:
Ii ofera de-ale gurii si ii ofera protectie. puteai sa scrii
''O hranea si o proteja'' sau...
ii dadea de mancare si o proteja...
daca team suparat cu ceva dami un Pm si se rezolva..ja ne:bye: astept nextu...:bye:

[Flash]

Oare merge?




Sakura statea pe suprafata rece, incercand sa se abtina sa planga. Stia prea bine ca Sasuke nu ii va da niciodata atentia cuvenita doar prin faptul ca ea era...diferita. Poate niciodata nu o va vedea mai mult decat o sora, sau o simpla amica. Dar oare putea sa o vada mai mult decat o simpla fata, sau o rivala? Putea oare sa procedeze astfel? Se intreba si ea in timp ce mii de ganduri translucide ii invada mintea. Ochii ei care emanau tristete profunda incercau sa nu dea frau liber lacrimilor. Se ghemui intr-un loc uscat, incercand sa se abtina a nu striga.
Ceea ce simtea ea nu se numea obsesie ci pur si simplu il iubea enorm. Nu era de acord ca toti sa o numeasca o obsedata, asa cum era Ino spre exemplu sau altele. Dar nici Ino nu il mai baga in seama. Ea acum era ocupata cu scoala si cu invatatul pentru o viitoare olimpiada la care, spuse Asuma, era in masura sa castige. Deodata, in fata ei aparu nou venita. Meroko o privea rece, incercand sa-si dea seama cum de plange. Ea planse atatia ani in tacere si nimeni nu consolase, de ce sa consoleze?

Plange...Oare ce se intampla cu ea? Poate o pot ajuta.

Ii puse mana pe umar, incercand sa o ajute, parca, sa se "ridice" de pe suprafata desarta a miciunilor cutremuratoare.

-De ce plangi? O intreba adolescenta.
-Eu..niciodata nu voi fi ca el, intelege ca Sasuke...e diferit de mine.
-Daca ai putea da timpul inapoi si sa distrugi zidul de piatra care va desparte?
Cuvintele ei erau parca rupte dintr-o aura de magie si avea acel har sa ridice moralul omului. Fiecare cuvintel care ii iesea din gura, se transforma in aura magica.
-Multumesc pentru ca ma ajuti. Imi inchipui ca esti mereu ocupata si eu sunt..o povara acum.
-Nu..nu esti. Esti doar o fata cu o inima ranita. Pentru moment raceala glasului ei disparu. O vedea ca pe o sora mai mare. Sakura nici nu putea sa faca o miscare, caci veni Sasuke. Privirea lui rece cazu pe tanara rozalie, dar nici un sentiment nu schita. Nici macar o fraza, nici macar un sunet. Doar o privire de gheata si disparu asa cum aparu.
Rozalia nu spuse nimic, doar incepu mai tare sa planga. Meroko fugi dupa Sasuke incecand sa-l prinda de umar. Acesta, insa, o prinse de talie strangand-o catre el. Respiratia calda a baiatului ii batea in fata, in timp ce o privirea de gheata schita. Meroko incerca sa se elibereze din stransoare dar nu avea puterea necesara.
Se lasa condusa de el, incercand sa-l pacaleasca sa poate fugi. Brunetul isi apropie buzele de ale fetei, dar nu mai putu sa faca un pas fiindca o Katana la spate il bloca. Meroko pastrase momentul oportun, pentru a putea face asta. Incet, acesta se dadu inalturi iar fata fugi.

Este buna in ceea ce face, dar tot vreau sa o ademenesc sa pot pleca la Orochimaru, fiindca el este singurul care ma poate ajuta sa evoluez, ucigandu-le pe fratele meu.

Meoko alerga spre Sakura, dar aceasta nu mai era acolo. Putea oare o fata sa simta asa multe pentru un singur individ al carui scop murdar, pesemne incerca sa-si foloseasca prietenii pentru scopurile personale?

[angeliqueVampire]

hello minna! miky-chan's here!!!
akatsuna-chan, sakura_haruno95, sunteti doua talente fabuloase!!
descriere-har Domnului, este, si inca una foarte buna
naratiune - um...cred...adica ar putea fi si mai multa...
dialog - nici prea sec, dar nici prea bogat, interesant [aici vorbesc doar de akatsuna-chan]
abia astept nextu!!!gambate!!

[O@n@]

pai sa spun din star - si de aici nu vreau sa iasa vre un scandal[-x - nu va-ti potrivit deloc la aces fic pentru ca suntei de nivele diferite,adica:

Sakura_Haruno95
-sincer iti zic...esti cam incepatoare...se vede...pentru ca in cap tau am vazut foarte mult dialog,putina descriere,greseli de tastare si ai grabit actiunea...tipic incepatorilor>.<.

Akasuna Lynn
-te pricepi...se vede ca ai experienta...iti exprimi usor cea ce vrei sa se spun prin fic...nu prea am ce comenta la tine...cum ti-am mai spus: ai experienta.

si ai vrea sa va spun ca nu prea am inteles nimic intre cele 2 capitole...sunt diferite:??...Sakura_Haruno95 a facut alt fel de cap:mai copilaresc,mai...nu stiu exact cum sa spun...si Akasuna Lynn a inceput "departe" cap...adica in primul cap la sfarsit parca era vorba sa o duca pe noua venita la Tsunade dar vad ca in al doilea cap spune deja ca sakura incepe sa planga si etc etc....nu au legatura intre ele...pacat de fic...cred ca ar fii fost unul interesant daca era muncit mai mult.:ask:
eu va dau un sfat - daca vreti sa il urmati,foate bine,daca nu,treaba voastra:zuppy11: - mai bine faceti cap impreuna,corectatil impreuna si o sa vedeti ca o sa fie o conexiune intre ele..deci astept nextu sa vad daca ati tinut cont de sfaturile nostre asa ca bye:bye:

[Kali?!]

Am aterizat si eu aici >.<
Pentru inceput Merry Xmas :d
And, sa revenim la Fic.
Sakura_Haruno95, ai cateva greseli de scriere: limbaj de messenger si actiune grabita. Asta se corecteaza cu timpul.

Pe tine Akasuna Lynn te stiu :p Tu ai experienta asa ca nu am ce spune :p
Dar cum a spus si @n@n, nu prea e legatura intre cele doua capitole >.<
Ma rog.
See ya and succes la scris in continuare >;d<

[Ryuu]

Oare merge?




Sakura statea pe suprafata rece, incercand sa se abtina sa planga. Stia prea bine ca Sasuke nu ii va da niciodata atentia cuvenita doar prin faptul ca ea era...diferita. Poate niciodata nu o va vedea mai mult decat o sora, sau o simpla amica. Dar oare putea sa o vada mai mult decat o simpla fata, sau o rivala? Putea oare sa procedeze astfel? Se intreba si ea in timp ce mii de ganduri translucide ii invada mintea. Ochii ei care emanau tristete profunda incercau sa nu dea frau liber lacrimilor. Se ghemui intr-un loc uscat, incercand sa se abtina a nu striga.
Ceea ce simtea ea nu se numea obsesie ci pur si simplu il iubea enorm. Nu era de acord ca toti sa o numeasca o obsedata, asa cum era Ino spre exemplu sau altele. Dar nici Ino nu il mai baga in seama. Ea acum era ocupata cu scoala si cu invatatul pentru o viitoare olimpiada la care, spuse Asuma, era in masura sa castige. Deodata, in fata ei aparu nou venita. Meroko o privea rece, incercand sa-si dea seama cum de plange. Ea planse atatia ani in tacere si nimeni nu consolase, de ce sa consoleze?

Plange...Oare ce se intampla cu ea? Poate o pot ajuta.

Ii puse mana pe umar, incercand sa o ajute, parca, sa se "ridice" de pe suprafata desarta a miciunilor cutremuratoare.

-De ce plangi? O intreba adolescenta.
-Eu..niciodata nu voi fi ca el, intelege ca Sasuke...e diferit de mine.
-Daca ai putea da timpul inapoi si sa distrugi zidul de piatra care va desparte?
Cuvintele ei erau parca rupte dintr-o aura de magie si avea acel har sa ridice moralul omului. Fiecare cuvintel care ii iesea din gura, se transforma in aura magica.
-Multumesc pentru ca ma ajuti. Imi inchipui ca esti mereu ocupata si eu sunt..o povara acum.
-Nu..nu esti. Esti doar o fata cu o inima ranita. Pentru moment raceala glasului ei disparu. O vedea ca pe o sora mai mare. Sakura nici nu putea sa faca o miscare, caci veni Sasuke. Privirea lui rece cazu pe tanara rozalie, dar nici un sentiment nu schita. Nici macar o fraza, nici macar un sunet. Doar o privire de gheata si disparu asa cum aparu.
Rozalia nu spuse nimic, doar incepu mai tare sa planga. Meroko fugi dupa Sasuke incecand sa-l prinda de umar. Acesta, insa, o prinse de talie strangand-o catre el. Respiratia calda a baiatului ii batea in fata, in timp ce o privirea de gheata schita. Meroko incerca sa se elibereze din stransoare dar nu avea puterea necesara.
Se lasa condusa de el, incercand sa-l pacaleasca sa poate fugi. Brunetul isi apropie buzele de ale fetei, dar nu mai putu sa faca un pas fiindca o Katana la spate il bloca. Meroko pastrase momentul oportun, pentru a putea face asta. Incet, acesta se dadu inalturi iar fata fugi.

Este buna in ceea ce face, dar tot vreau sa o ademenesc sa pot pleca la Orochimaru, fiindca el este singurul care ma poate ajuta sa evoluez, ucigandu-le pe fratele meu.

Meoko alerga spre Sakura, dar aceasta nu mai era acolo. Putea oare o fata sa simta asa multe pentru un singur individ al carui scop murdar, pesemne incerca sa-si foloseasca prietenii pentru scopurile personale?

Tot ce am de spus este ca ceea ce scrii tu , Akasuna Lynn, este minunat.
Imi place ca descrii foarte bine sentimentele personajelor din fic si ca dialogul este sec.Sa nu ma iei in nume de rau Sakura_haruno95 , dar capitolul tau nu l-am mai citit deoarece este plin de dialog si il pot comenta fara sa-l citesc.Adica nu ai descriere,dialog in exces si poate ai si greseli.Asta a fost opinia mea