Nu e exact ce mi-am dorit.

[Ramonitzz]

Disclaimer:Nu detin nici un personaj. Toate apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac/profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

O postez din nou...de data asta sper sa nu mi se mai stearga ficul :-< si apropo ...l'am corectat un pic..sper ca e mai bine ca data trecuta.

Un mic intro
...Candva era cu mine...

Imi amintesc si acum dupa-amiaza aceea insorita in care mi-ai spus ca sunt o pacoste pentru tine si eu nu as putea intelege niciodata ceea ce simti tu, demonul meu cu chip de inger. Momentul in care mi-ai lasat sufletul pustiu. Si pentru ce mi-ai multumit ? Pentru ce toate acele gesturi nefondate ? M-ai jignit fara sa iti pese, fara sa te gandesti macar o secunda la ceea ce ti-am martusirit doar pentru a te convinge sa ramai. Poate ai vrut doar sa ma faci sa renunt la insistentele mele si nu ai avut intentii rele la adresa mea sau poate chiar te enervam.
Stiai ca dupa razbunarea ta mult dorita nu iti va fi mai bine...nici tie...nici mie. Daca ai crezut ca voi incepe o cale noua fara tine te-ai inselat amarnic.
Stiai ca indiferent ce vei face eu nu voi inceta sa ma gandesc la tine. Daca ai crezut ca te voi uita vreodata ai fost prea orb si chiar daca posezi puteri deosebite ale ochilor tot nu ai putut vedea ce se petrecea in sufletul meu.

Speranta mea de a te revedea a fost mai puternica decat as fi crezut chiar si eu. Aceasta speranta a fost hranita de o persoana draga mie, iar iubirea me pentru tine m-a orbit ; nu am putut si fiu alaturi cineva asa cum si-ar fi dorit. Salvatorul meu, eroul meu a fost mereu acolo si intotdeauna l-am avut spre deosebire de tine. De aceea esti un demon si totusi eu ma gandesc la tine acum.

Sufletul tau intunecat ar putea fi vindecat, ranile tale nu sunt incurabile. Da’mi voie sa umplu acel gol imens, vast cu cel mai de pret lucru din lume : Dragostea.

Intr-un tarziu ne vom revedea si atunci vreau ca tu sa ai puterea sa fii un inger cu chip de demon si nu invers. Stiu ca chiar eu, o fiinta nesemnificativa care s-a comportat ca o pacoste, as avea puterea de a face acest lucru posibil.

Si inca ceva... ce am uitat sa iti spun in ultima seara cu luna plina : Cu placere !



Premonitie sau vis ?

Astazi se implinesc 4 ani de cand supravietuitorul tragediei clanului Uchiha a parasit satul sau natal, a lasat in urma persoanele care i-au fost alaturi tot acest timp.
In ciuda insistentelor lui Naruto ca echipa Kakashi sa meargasa il caute pe Sasuke, doamna Tsunade nu ne-a acordat acea misiune. As fi vrut sa il ajut pe Naruto, dar prefer sa nu ma pun cu nervii profesoarei mele. A trebuit sa mergem sa ii inmanam Lordului Tarii Focului o scrisoare foarte importanta, dar nu a durat mult caci s-a inserat si am ne-am oprit.
Naruto parea putin descurajat, ar fi vrut mult sa plece in acea misiune. Puteam vedea regretul pe fata lui si asta parca ma intrista si pe mine putin fiindca era ciudat sa il vad posomorat. Atunci m-am gandit sa ii ridic putin moralul.

-Hey, Naruto ! l-am strigat si am afisat un zambet cald dorind sa il mai destind.
-Huh...ce este Sakura-chan ?
-Fruntea sus, sunt sigura ca foarte curand il vom gasi pe Sasuke-kun. Nu trebuie sa renuntam !
-Nu-ti face griji, stiu asta. Poate ai uitat dar, ...da-mi voie sa-ti amintesc ca eu sunt genul de persoana care nu stie sa renunte. Cand ne vom intoarce Tsunade asta ne va acorda misiunea fie ca vrea fie ca nu. Se putea vedea din vocea lui cat de motivat era. Manilie pe care le tinea alenea pe langa corp de parca ar fi fost o povara le tinea acum incordate cu pumnii stransi puternic. Am putut observa cum il cuprindea o stare de nervozitate dupa privirea lui incruntata.
-Dar Naruto, stii ca nu e bine... Nu am reusit sa termin vorba ca m-a intrerupt
-Stai linistita, ti-am zis! Vom primi misiunea. avea acea certitudine in voce care ma asigura ca asa va fi.

Hm...imi faceam griji ca fraiera. Pe Naruto nu il poate dobora nimic, el nu cunoaste cuvantul « a pierde ». Am zambit usor ca raspuns la zambetul lui. Am vrut sa il incurajez si am sfarsit prin a fi eu incurajata de el.
M-am dus sa ma culc. Simteam nevoia sa ma odihnesc, sa ma linistesc, si sa-mi potolesc starea de nerbdare pe care mi-a insuflat-o Naruto. Eram nerbdatoare sa plec in urmatoarea misiune, care desi nu ne-a acordat-o inca Tsunade, Stiam ca o vom primi deorece il aveam pe Naruto in echipoa. El avea sa se ocupe de partea asta.
Intr-un final am atipit, dar la scurt timp0 dupa aceea am auzit un zgomot ciudat, ca un obiect dur care a lovit un copac, care a intrerupt melodia ritmata a greierilor noptii si se pare ca doar eu l-am auzit. M-am ridicat curioasa sa vad ce era. Am mers cativa metri...nu se auzeau decat pasii mei prin crengile si frunzele uscate ale padurii. Trebuie sa recunosc : acea liniste inmormantala ma inspaimanta al naibii de tare. Simteam prezenta cuiva la o distanta foarte scurta de mine, din ce in ce mai scurta. Nu mai puteam sta in acel loc. Am inchis ochii 2 secunde. Se facuse brusc racoare si am simtit fiori ce intrau pe sub pielea mea, tremuram. Priveam speriata in toate directiile. Nu am reusit sa aflu de unde a venit acel zgomot si m-am intors cu o dorinta disperata de a ma indeparta de acel loc dar, ... nu am putut face decat un pas. Teama mea a atins cote maxime. Din intunericul adanc in care ma aflam am zarit doi ochi rosii care se uitau drept in ai mei. Era el, era chiar in fata mea, era atat de aproape. Am inghetat, am simtit cum sangele din vene mi se evapora pur si simplu. Imi simteam inima cum pulsa puternic de parca vroia sa iasa din piept, vroia sa fuga departe. Nu intelegeam ce se intampla, nu intelegeam nimic, nu avea nici un sens . Eram nedumerita, speriata si tot am facut a fost sa intreb...si am intrebat stins, soptit, cu o vocea-mi tremurand : « De ce ? ». Acei ochi rosii, statici, reci s-au inchis. Umbra din fata mea s-a miscat, atunci stiam ca urma sa se intample ceva, am presimtit ceva rau si am inchis ochii, i-am strans puternic. Am auzit sunetul sabiei lui atunci cand o scotea. Am inteles atunci. Eu nu trebuia sa ma aflu acolo, dar de ce asa ? N asta mi-am dorit. Brusc frica mea s-a transformat in disperare si o dorinta nebuna de tipa ceea ce am si facut.

-Sakura-chan !
-Nu...
-Gata, trezeste-te ! era glasul lui cald.
-Naruto, esti aici... Am realizat ca fusese un cosmar si ca el nu mai era langa mine. Acum ma simteam in siguranta
-Da, sunt aici, sunt cu tine, a fost doar un vis urat.
-A fost unul groaznic ! am reusit sa spun printre lacrimi. Naruto se asezase langa mine si ma luase in brate. Nu-mi venea sa cred cat de aproape era de mine, ii simteam caldura trupului sau energic. Era langa mine si imi era bine. Am ridicat capul si l-am privit, i-am privit zambetul larg pe care l-a avut intotdeauna pentru mine, i-am privit obrajii imbujorati si parul sau rebel. Stiam ca intotdeauna ma voi putea baza pe el, era cel mai bun prieten a meu. Sub privirile mele insistente deodata ii piere zambetul si ma priveste oarecum temator.

-Sakura-chan, s-a intamplat ceva ? De ce te uiti asa la mine ? Adica nu vreau sa sa... gata ma retrag, nu te supara.
-Nu Naruto, nu ma deranja prezenta ta ! Ma gandeam...vroiam sa iti multumesc.
-Oricand...imi spuse zambind...cred ca ar fi bine sa te culci , mai avem de mers si trebuie sa fii odihnita.
Mi-as fi dorit sa mai adorm, dar acel vis ma chinuia. De fiecare data cand inchideam ochii toata povestea se relua.. il vedeam iar...imi era teama. Nu vroiam sa mai dorm. Nu vroiam sa am cosmaruri legate de el, tocmai de el. Si oare ce a vrut sa insemne visul asta, tot ce imi doream mai mult era sa il revad, dar aceasta revedere pe care am avut-o in vis m-a facut sa am indoieli. Nu stiam daca e tocmai bine ceea ce faceam noi, eu, Naruto, Kakashi-sensei. Oare toate astea sunt inchipuirile mele. Poate nu trebuie sa las un vis sa ne impiedice sa reusim sa il revedem pe Sasuke. Eu nu pot fii o piedica, nu si de data asta. Vreau sa il ajut pe Naruto, nu sa fiu o povara in calea lui sau chiar in calea mea.

Il privesc. Nici el nu dormea, ci privea cerul instelat, tinand mainile sub cap. Era putin incruntat. Oare se gandea la aceeasi persoana ca si mine ?

-Naruto... l-am strigat ; aveam o privire rugatoare. El se ridica incet si sa sprijina in cot luand aceeasi pozitie ca si mine, privindu-ma mirat.
-Da., de ce nu dormi ? parea ingrjorat.
-.... am privit in in jos
-Incearca sa uiti de visul ala. Haide o sa fie bine !
-Nu, mie...Imi pare rau !

[Ramonitzz]

Da-ti si voi reply-uri, vreau sa stiu daca e bine sau nu ceea ce scriu...vreau sa stiu parerile voastre. Nu am deranjeaza daca ma criticati asa ca dati-i drumul.

Zambeste, nu te costa nimic


-Hey, ce tot spui ? Nu ai de ce sa iti ceri scuze si in plus de ce iti faci atatea griji ? Nu ai incredere in mine ? O sa te pun fata in fata cu el. O sa il privesti, o sa ii vorbesti, o sa faci tot ce vrei tu. Mi-a spus aceste vorbe si a ramas privindu-ma cu o figura optimista, dar eu inca aveam capul in jos. Nu ma puteam gandi la vorbele lui Naruto. Nu ma puteam gandi decat la fostul meu coleg de echipa. Imi doream din tot sufletul sa aiba dreptate si ceea ce spune el sa se implineasca.
-Probabil...asa va fi. am replicat scurt.
-Sakura-chan... Avea o privire serioasa, dar senina totodata.
-Da.
-Povesteste-mi visul tau ! Se ridicase si se asezase langa mine. . Am inteles ca vroia sa ma binedispuna si sa ma ajute sa-mi descarc energia negativa, vorbind cu el despre ceea ce ma nelinistea.
-Pai...nu stiu... Eu eram nesigura, poate era doar un vis absurd, poate daca i-as spune el nu ar da prea mare importanta.
-Haide, stii ca poti sa imi spui. Lasa-ma sa te ajut !
-Bine, o sa iti povestesc. Nu stiu daca a fost un vis sau o premonitie, dar un lucru e sigur : nu mi-a placut deloc. In padurea in care ne aflam am auzit un zgomot. In timp ce voi dormeati eu m-am ridicat si m-am dus sa vad cine este si era el, era Sasuke Uchiha., era chiar in fata mea. Se uita la mine cu ochii lui reci de parca ma sageta cu privirea.
-Ahh...cretinul ala ! Cum isi permita sa te faca sa suferi iar ? De parca ar stii ca vrem sa ne ducem la el...
-Asculta pana la capat si nu ma mai intrerupe ! I-am vazut Sharinganul, i-am spus pe un ton ingrijorat si soptit de parca mai era cineva care nu trebuia sa auda asta, am simtit ca era foarte puternic, poate mai puternic decat tine. Mi-a fost teama atunci cand i-am auzit sabia. Am crezut ca ma va omori si am tipat, apoi m-ai trezit tu. Vezi? De asta am eu o presimtire urata in legatura cu el. In timp ce vorbeam ochii mei erau plini de lacrimi. Obrajii mei era traversati de doua dare umede si sarate A ramas putin uimit la spusele mele, poate si trist vazandu-ma plangand si era nervos totodata pentru ca iar era vorba de el si de o suferinta provocata de Sasuke-kun.
-Sakura-chan, crede-ma, m-as duce chiar acum la el, i-as cere socoteala pentru tot ce a facut, chiar si pentru visul asta. Eu nu stiu cat de puternic e el, nu stiu ce are el de gand sa faca in viitor, dar daca ne vom intalni toti 4 nu va ezita sa se intoarca in sat. Va veni cu noi. Daca este mai puternic nu-ti face griji, il voi intrece, il voi invinge. Vom fi iarasi toti si o sa ii para rau ca a plecat. Fratele lui e mort, Orochimaru e mort, e logic ca nu ma are nici un motiv sa nu vina. Vom face misiuni impreuna. Vechea echipa 7 va fi cea mai puternica si cu totii vom invinge chiar si Akatsuki !
-Ce frumos ar fi. Naruto ai dreptate, multumesc pentru tot si iti promit ca asta este ultima data cand ma vezi plangand. Iti promit ca nu o sa mai fiu o pacoste. i-am spus toate asta plecand usor capul.
-Cine a zis ca tu esti o pacoste ? Sa nu te mai aud vorbind asa ! Haide acum vreau un zambet, vreau o privire senina si optimista.

Nu stiu cat de bine m-am descurcat, dar am zambit si m-am uitat la el calma, incercand sa-mi alung gandurile negre. La urma urmei ce puteam schimba eu ? De vazut tot il voi vedea, iar speranta este ultima care moare. Am adormit gandindu-ma la reuniunea noastra. Acum stiam ca totul va fi bine sau cel putin presupuneam ca stiam fiindca visul acela nu a putut fi sters din memoria mea oricat ar fi incercat Naruto sa ma faca sa il uit. Daca vom reusi sa primim misiunea atunci in 2 zile vom fi pe drum, ne vom indrepta spre tine, dragul meu demon.

[Miss.Diva]

Superb! Ai un fic grozav. Bravo! Descriere: chiar ai avut din plin
Naratiune: Este buna
Dialog: Nu e sec, asta e bn.
Uite, nu pot sa spun k sunt experta in ale ficului sau comentariului, dar, inainte sa imi recapat parola, eu am citit TOATE ficurile. Dupa parerea mea e bun. Chiat imi place. Ashtept nextu'. Ja ne!

[Ramonitzz]

Konoha, de aici am pornit. Hai sa se termine tot aici, tu nu vrei asta ?

De indata ce i-am inmanat scrisoarea Lordului am pornit spre Konoha. Eu si Naruto am marit viteza. Incercam sa nu ma las purtata de impuls, dar imi era imposibil. Nerabdarea mea si a lui Naruto, in special, abia puteau fi stapanite. Mergeam din ce in ce mai repede. Ma gandeam la el tot timpul si simteam cum lacrimile vroiau sa imi inunde ochii si sa nu se mai opreasca, insa ma stapaneam caci nu puteam sa imi incalc promisiunea fata de Naruto. Eram emotionata desi inca nu am primit misiunea. Vroiam sa ne intoarcem in sat cat mai repede. Discutia mea cu Naruto m-a motivat si mai mult si mi-a hranit sperantele de a-l revedea atunci cand sufletul meu se afla la prapastia indoielilor. Mi-am dat seama ca faceam o greseala daca renuntam.
-Naruto...zambesc si il privesc usor incruntata deoarece eram pusa pe fapte mari si nu aveam de gand sa ma dau batuta prea usor...sa dam tot ce avem mai bun !
-Asa ziceam si eu, Sakura-chan !
Atunci am pornit pe crengile copacilor, alergam si simteam cum frecventa respiratiilor se marea. Nu stiu de ce, dar oricat de repede as fi mers nu aveam cum sa obosesc. Dorinta mea nebuna de a-l vedea si nerabdarea ma hraneau pe interior si alungau orice senzatie de oboseala. La un moment dat Kakashi-sensei ne striga :
-Hey, nu credeti ca va lasati putin cam mult dusi de val ? spuse acesta din urma noastra
-Huh, Kakashi-sensei nu poti tine pasul cu noi ? zise Naruto razand.
-NARUTO ! l-am strigat nervoasa din cauza rasului lui putin batjocoritor.
-P-p-pai ce am mai facut de data asta ?
-Nu ma calca pe nervi, bine ? Hai sa incetinim.
-Haide, Sakura-chan, chiar acum cand ne distram cel mai bine...
-Ajunge ! Daca ne grabim am putea gresi. Trebuie sa fim atenti. Vrei sa fii atacat de alti ninja?
-Heh...sa fim seriosi, cine sa ne atace ? a spus asta foarte sigur pe el si cam arogant.
-Gata, baieti, nu va mai certati. Naruto iti inteleg nerabdarea, dar daca nu te controlezi gandeste-te la reactia doamnei Tsunade.
-A-ai dreptate ! C-cred ca ar trebui sa...mda, o sa am mai multa grija.
Pentru moment apele s-au linistit, iar Naruto s-a calmat.

Dupa inca doua ore de mers am ajuns in sat si ne-am indreptat spre biroul hokage-ului.
-Soka. Bine atunci sunteti liberi!
-Em... bunica Tsunade, in legatura cu misiunea aceea, vroiam sa..
-TI-AM ZIS DEJA, NU ESTE MOMENTUL! L-a intrerupt brusc de parca ar fi stiut dinainte ca avea sa zica asta
-Doamna Tsunade, eu...am inghitit putin in sec si am continuat...eu il sustin pe Naruto. Cred ca are dreptate, sunt 4 ani de atunci, iar echipa ANBU pe care a-ti trimis-o saptamana trecuta i-a descoperit ascunzatoarea. Chiar credeti ca ar trebui sa mai asteptam? Adica ar putea sa plece din acel loc si ar fi mai dificil asa. Oricum ne ia doua zile pana ajungem acolo. am facut-o si pe asta. Sper ca a mers.
-Sakura, echipa ANBU am trimis-o tot la insistentele lui Naruto, stii bine ce v-am spus atunci : « Voi trimite o echipa acum, dar pentru voi am alte misiuni, iar acum nu este momentul potrivit. Chiar daca trimit oameni sa-l gaseasca nu vom avea suficiente date »
Deci nu trebuie sa actionam fara sa avem o strategie si....
-LA NAIBA CU STRATEGIA TA...ASA IMI SPUI DE CAND A PLECAT. Cand vei avea tu o strategie suficient de buna ca sa ma trimiti ? Gata, m-am saturat de toate astea. Maine dimineata plec indiferent de ceea ce imi spui tu acum ! se vedea de pe chipul lui ca era nervos si avea dreptate. Gesticula si vroia sa ii fie inteleasa, cu orice pret, dorinta sa arzatoare. Oare femeia asta chiar nu poate realiza asta ? Cu el nu se poate negocia astfel, mai ales dupa ce a asteptat atat. Nu imi venea sa cred ca privirea lui incruntata, dar si rugatoare, vocea lui si straduinta de a o convinge nu o puteau indupleca.
-NARUTO...
-Tsunade-sama...o intrerupse Kakashi-sensei. Macar atat putea face si el : sa puna o vorba buna pentru noi.... Cred ca deja e prea mult., ar trebui sa ii dai voie sa se duca. A urmat un moment de liniste, atunci privirile noastre vorbeau de la sine. Eu ma uitam rugatoare la Tsunade, Naruto era furios, iar Kakashi-sensei isi mentinea privirea serioasa. De partea cealalta Tsunade se uita la noi cu aceeasi atitudine ca a blondului.
-Offf....cum vreti voi. isi intoarse capul intr-o parte si se aseza pe scaun.
-Doamna Tsunade...aa...vorbiti serios ? am intrebat gata sa sar in sus de bucurie, dar bineinteles ca m-am abtinut. Nu vreau sa creada ca ma bucur ca si cum as fi castigat in fata ei. Ar putea interpreta lucrurile gresit. Nici nu vreau sa ma gandesc la reactia ei. Aceasta nu mi-a raspuns ci doar s-a uitat la mine dand din cap afirmativ.
-Ce usurare ! N-as fi suportat sa il vad pe Naruto iarasi cu moralul la pamant. zise Kakashi-sensei zambind.
-Hey, hey, hey stiam eu ca vei accepta bunica Tsunade !zise Naruto care spre deosebire de mine nu a stiut sa isi controleze sentimentul de veselie.
-Gata ! Afara ! Maine dimineata plecati. Kakashi ai grija de ei. Ma bazez pe tine.
-Am inteles.

Am juns acasa in sfarsit. Ma simteam extremd e obosita, iar discutia asta contradictorie m-a extenuat si mai mult. Am crezut ca momentul de tensiune dintre noi, sau mai bine zis Naruto si Tsunade nu se va mai sfarsi. Dar sunt asa de bucuroasa ca totul s-a terminta cu bine. Inca nu-mi vine sa cred ca dupa atata timp il voi revdea. Oare s-a schimbat prea mult ? Oare e la fel de rece? Am atatea sa ii vorbesc. Am facut o baie relaxanta si m-am asezat in pat. Perna din bratele mele era asa de moale si mirosea a lavanda. Am adormit cu gandul la el. Oare ce reactie va avea ? Oare ce reactie vom avea noi toti cand vom fi fata in fata ? De la prima misiune fara el cand m-am simtit ingrizot de rau in lipsa lui pana acum am strans undeva in sufletul meu un dor imens, un dor care ma omoara incet, incet. Dar stiu ca vom fi bine, vom fi impreuna.
Astfel echipa Kakashi era a doua zi dis de dimineata la iesirea din sat asteptandu-l pe sensei. « Dragut din partea lui ». A intarziat aproximativ o jumatate de ora ceea ce l-a scos din minti pe Naruto. Nici mie nu imi venea sa cred. Totusi asta cred ca este cea mai importanta misiune a echipei noastre si el intarzie chiar si acum.
-Cand va veni am sa-l calc in picioare ca pe un gandac ! zise Naruto strangand pumnii de nervi
-Nu prea cred. spuse soptit Kakashi in spatele lui.
-Waaaa...vrei sa nu ma mai sperii asa ?! Esti tare ciudat, zau ! Cum ai putut intarzia chiar si acum ? ii zise Naruto nemultumit, dar nu la fel de nervos ca acum 1 minut. Se pare ca sperietura l-a linisitit putin.
-Naruto, iar intreci limita. Hai sa mergem ! Deja incepuse sa ma calce pe nervi. Nu poate fi si el serios nici macar putin ?
-Da, haide Naruto.

Soarele isi arunca primele raze asupra satului. Am privit ultima data spre satul meu drag,satul nostru, satul in care noi am devenit echipa numarul 7. Deodata o adiere bizara imi flutura parul, apoi suflul vantului se indreapta spre iesirea din sat, de parca ne-ar fi indemnat sa plecam.. Am respirat adanc si am pornit la drum. Ma gandeam la ce va urma, ma gandeam la el. In scurt ne vom revedea. Tu vei fi iarasi langa mine. Echipa noastra va fi reunita. Un ciudat sentiment de teama incerca sa imi domine emotiile, dar fara succes. Te voi gasi, Sasuke-kun, te voi gasi.


Vad ca nu primesc reply-uri...chiar ar trebui sa renunt?

[Eve.]

in nici un caz nu trebuie sa renunti...
trebuie sa-mi fie foarte rusine..am citit fic-ul de cand l-ai postat prima data dar nu am lasat comment...imi cer mi de scuze..rusine mie...
dar de acum promit ca dupa fiecare capitol voi comenta..

n-am gasit greseli de tastare...naratiune,descriere,dialog ok...

imi place fic-ul si te rog sa-l continui...te astept cu next chapter:P

[curcubeu fara culori]

sa vedem....tocmai am gasit un fic interesant ;)) si care promite multe spre deosebire de altele :D
stai bine cu naratiunea desi mi se pare ca ai unele momente in care grabesti putin derularea actiunii
dialogul nu este sec si replicile sunt dezvoltate
cel mai important lucru e ca nu ai vreo poveste stupida si ca te bazezi mai mult pe cea originala...respecti caracterul personajelor desi as fi vrut ca Tsunade sa nu renunte asa usor:P
astept continuarea si sper sa fie cel putin la fel de buna ca ceea ce ai scris pana aum

see ya

[Sakura_night_girl]

Ce ?
Ce te-a apucat sa renunti ? Sa nu indraznesti s-au te . . . omor !!!

Acum hai sa criticam putin .

Bravo , bravo si inca odata bravo !
Descriere ai din plin .
Dialogul nu e sec si asta e foarte bine .
Naratiune e si ea buna .

Desi ma ai de lucrat cu descrierea si dialogul , ficul e dragut .
Ficul e interesant . Imi place cum descrii tu totul . Ai o imaginatie bogata . Oricum cel mai important lucru e ca pui suflet in ceea ce scrii .


Inca odata BRAVO !!!! SI SA NU RENUNTI !!! ALTFEL TE OMOR !!!

UNDERSTEND ??

[LoveNight]

buna...
am citit si eu fic-ul tau si pot spune ca imi place si este un fic foarte reusit.
sa nu renunti.acum ai reply-uri 5 chiar si cu al meu 6..hai pune continuarea nu fi rea..
fic-ul este chiar frumos...doar e sasusaku sau narusaku...as prefera a 2-a varianta.
sper sa nu te lasi si sa pui continuarea.
byebye kiss&hug!

[wolfkidgirl]

Salut!:D
Am citit si eu ficul tau si vreau sa itit spun ca imi place foarte mult.As vrea sa vad nextu cat mai repede, avand in vedere ca nai scris de doua luni.Sper ca vei tine cont de rugamintele noastre(celor ce au pus reply).
Am o singura intrebare.Ce cuplu e?Sasusaku, sau Narusaku.Sper ca NaruSaku.
Ja ne!Si sper sa vad continuarea in curand.

[Ramonitzz]

In primul rand vreau sa imi cer scuze tuturor ca nu am mai scris atata timp, iar daca am revenit stiu ca am reinceput cu un capitol slabut, insa e destul de tarziu si sunt foarte obosita acum. Cam atat am reusit de scriu la 1:30 am. Si in al doilea rand multumesc ca moderatorilor ca mi-ati redeschis fanficul.


O veste surprinzatoare



In urmatoarele 2 zile vom avea de strabatut un drum lung, iar rabdarea mea aproape ca ajunsese la limita, insa nu trebuie sa imi pierd cumpatul, eu trebuie sa fiu calma si sa am puterea de a-l calma si pe Naruto. A trecut atata timp, si, acum cand mai sunt doar cateva zile simt ca imi tremura trupul de nerabdare. Sper ca nu te-ai schimbat prea mult sau daca te-ai schimbat imi doresc din tot sufletul sa fii mai matur acum si sa poti vedea dincolo de aparente, sa poti vedea in sufletul meu si sa realizezi ce simt pentru tine si in ceea ce priveste relatia ta cu Naruto imi doresc cel mai mult sa va vad asa cum erati inainte, ca doi frati gata sa va riscati viata unul pentru altul. Nici nu ai idee cat ti-a dus lipsa si el, caci are un suflet bun in ciuda felului sau de a fi si modului tamp de a-si exprima sentimentele. Il privesc cum sta linistit si priveste apa cum curge lin printre pietre. Aceasta stare de calmitate aparenta contrasteaza atat de bine cu trairile sale interioare. Il tradeaza privirea incordata. Dar timpul se scurge, iar noi trebuie sa ne grabim.

- Naruto, …l-am strigat calm, mimand un zambet incurajator, trebuie sa mergem!
- Foarte bine! Ce mai asteptam !? Haideti ! …Dar…unde este Kakashi-sensei ?
- El a plecat inainte, a spus ca are niste treburi de rezolvat.
- Omul asta chiar nu intelege ca prioritatea noastra este gasirea lui Sasuke ?! C o fi in capul lui ?
- Hai lasa asta si grabeste-te….Heey cand am spus sa te grabesti nu am zis sa ma lasi pe mine in urma !
- Sakura-chan, stai pe loc !

Deodata un shuriken l-a lovit pe Naruto, iar in secunda urmatoare a disparut, era o clona. M-am ascuns repede intr-un tufis. Dunezeule, asta ne mai lipsea sa fim atacati cand nu avem timp de pierdut. Dar unde e Naruto ? Nu pot sa stau cu mainile in san, trebuie sa fac ceva. Analizez zona din jurul meu, insa nu observ nimic suspect. Daca totul pare in regula sar pe creanga unui copac cu speranta s ail zaresc pe Naruto, darn u am reusit sa vad nimic, caci imediat am simtit ca cineva a sarit in spatele meu, acoperindu-mi gura cu o mana si sarind in tufis impreuna cu mine. Era Naruto.
- Stai calma Sakura. Suntem inconjurati de nina ai satului ascuns in Ceata. Imi sopti Naruto si imi arata cu degetul cateva capcane ninja pe care le zarise el.
- Dar ce vor de la noi ? am intrebat ingrijorata.
- Asta vom afla imediat.
Isi crea o serie de clone carora li s-a alaturat si el, neascultand de sfatul meu sa lase clonele sa isi faca treaba, bineinteles, si a inceput sa atace. Nu am putut sa stau cu mainile in san si m-am alaturat si eu. Erau atat de numerosi. Sareau de peste tot si parca nu se mai terminau. Am luptat ceva timp si am doborat un numar destul de mare de ninja insa tot timpul apareau altii. La un moment dat ma opresc dandu-le pentru o clipa ocazia sa atace avand banuiala ca nu o vor face. Am gandit bine. Era un genjutsu, si chiar unul foarte bun pentru ca eu nu l-am detectat. Atat eu cat si naruto eram putin obositi si am cazut in genunchi. O ameteala ciudata m-a cuprins brusc si am simtit ca totul se inarte in jurul meu, pleoapele imi erau grele. Destul de straniu, nu eram chiar atat de extenuata incat sa lesin, insa in 10 secunde eram deja inconstienta.
Cand m-am trezit eram legata de un scaun, intr-o incapere foarte slab luminata si racoroasa, presupun ca era undeva in subteran. Observ o silueta de femeie ca se apropie de mine.
- Sakura Hruno ?
- Cine vrea sa stie ?
- Nu esti in masura sa imi pui intrebari, dar dupa atitudinea ta inteleg ca tu esti.
- Unde e Naruto si ce vreti de la noi ?
- Tu trebuie sa stii unde se afla Sasuke Uchiha, dar lasa-ma sa ghicesc…va indreptati spre el acum ?
- Proasto, da-mi imediat drumul sau nu raspund de faptele mele !
- Hmmm…esti genul salbatic, trebuia sa imi dau seama dupa chakra ta.

Nu imi venea sa cred cum am intrat in chestia asta, dar la fel de frumos aveam sa ies din ea si asta nu inainte sa aflu ce treaba are fiinta aceasta stupida cu Sasuke al meu. Am rupt sforile cu care eram legata la maini si la picioare, insa cand am incercat sa ma reped asupra ei si sa o ataca m fost oprita de ceva. De parca ar exista un zid invizibil intre mine si ea.
- Nu te stradui prea tare . Nu ai nici o sansa. Zidul de chakra este controlat de mine si cat esti in cadrul lui eu iti simt chiar si chakra si modul in care o controlezi.
- Fraiero, ai gandit gresit cand te-ai pus cu mine ! nici nu a fost prea greu sa imi concentrez puterea in oumnul drept si sa sparg acest zid. In momentul acela ea a cazut la pamant, iar eu m-am dus repede la ea si amenintand-o cu un cutit i-am zis sa imi raspunda repede la intrebari.
- De unde ai atata putere ?
- Ha…nu esti in masura sa pui intrebari…i-am replicat sagetand-o cu privirea.
- Spune-mi repede unde este Naruto si ce treaba ai tu cu Sasuke !
- Chiar crezi ca iti voi spune si ii voit rada pe ai mei ?!
- DACA TII LA VIATA TA SI LA AI TAI A-I FACE BINE SA SPUI TOT ! am racnit la ea desi era la 30 de cm de mine. Simteam ca furia ma inabusa, iar creatura aceasta insipida din fata mea imi punea nervii la incercare.
- Foarte bine. Baiatul acela cu parul blond este in camera alaturata si se afla sub genjutsu, iar nemernicul de Uchiha l-a omorat pe tatal meu ! Multumita acum ? Si fii sigura ca nu va scapa cu viata criminalul acela.
Am ramas fara cuvinte. De ce ar face Sasuke asa ceva. O priveam uimita. Nu poate fi adevarat, nu el, nu ar face asta. Sasuke ce se petrece cu tine ?